Municipiul Drobeta Turnu Severin, fiind situat în culoarul Dunării, zona aceasta a constituit o preocupare în ansamblu pentru geografi, deoarece referiri legate de acest sector au fost înglobate în mai multe lucrări ştiinţifice, cu tematică diversă. Primele preocupări pot fi considerate ca aparţinând perioadei antice, când Hecateu din Milet (546-472 BC) cercetează Marea Neagră şi Dunărea, precizând că izvoarele fluviului ,,se află departe în vest”, iar Herodot (484-423 BC) atrăgea atenţia că fluviul este ,,cel mai mare şi cel mai important”.Primele hărţi asupra Dunării au aparţinut lui Pliniu cel Bătrân, Ptolemeu, iar cel mai valoros document cartografic este ,,Tabula Peutingeriana”, unde, pe lângă datele referitoare la Gibraltar până în India sunt şi cele despre Dunărea inferioară. Perioada medievală târzie reprezintă un început al preocupărilor geografice materializate în lucrări variate ca şi conţinut: Constantin Cantacuzino (1700) prezenta localităţile Vodiţa, Topolniţa, Frederich Schwantz (1723)-Harta Olteniei, urmată de Harta Ţării Româneşti ridicată de austriacul O. Specht (1787-1792), catografia generalului Bauer (1778), care aminteşte de aşezările Cerneţi, Hinova, Câmpul Severinului. De o mare relevanţă sunt lucrările geologice şi fizico-geografice de sinteză. Probleme legate de geologia acestei zone au fost cele ale lui Gr. Ştefănescu (1900), Matei Drăghici (1885), L. Mrazec (1896-1900), Gr. Cobălcescu, Sabba Ştefănescu (1900) care denumeşte şi localizează Pânza Getică, sau referirile legate de terţiarul din zona Bahnei ale lui Gr. Macovei din acelaşi an. Lucrarea ,,La Vlachie” scrisă de Emm. De Marttone (1902) aduce informaţii deosebit de utile asupra acestei regiuni. Seria lucrărilor geologice şi geografice se continuă cu perioada informaţională din a doua parte a secolului al XX-lea, când apar studii ce tratează elemente şi fenomene ale acestui areal. Astfel, Gr. Posea, M. Grigore, N. Popescu (1963) prezintă referiri asupra geomorfologiei Defileului Dunării. Populaţia şi aşezările umane au constituit o preocupare pentru G. Erdeli, C. Herbest, G. Dragu. În anul 1995, G. Erdeli, realizează sub o formă nouă şi deosebit de utilă studiul asupra fenomenelor de habitat, a dinamicii aşezărilor din Podişul Mehedinţi polarizate de apropierea de zone de culoar. De o mare importanţă sunt lucrările monografice şi de sinteză ce fac referire strict la municipiul Drobeta Turnu Severin, cât şi la judeţul Mehedinţi cum sunt: ”Dicţionarul geografic al Judeţului Mehedinţi” - D. N. Spineanu (1895), Gh. Nicolaescu Plopşor, care stabileşte o statistică a fostului judeţ Mehedinţi din 1868 – în anul 1926, Davidescu, M. (1969) – Monumente medievale din Turnu Severin, Pajură, C., Giurăscu, D. T. (1933) – Istoricul oraşului Turnu Severin, Cucu, V. şi A. Popova Cucu (1980) – realizează Monografia Judeţului Mehedinţi, Butnaru, M. (1998) – Monografia municipiului Drobeta Turnu Severin, Matei Elena (2004) – Culoarul Dunării între Orşova şi Ostrovul Mare.
CADRUL NATURAL - CA SUPORT AL DEZVOLTĂRII AŞEZĂRII Aşezare, limite şi specific geografic Municipiul Drobeta Turnu Severin, este aşezat în sud-vestul ţării, pe malul stâng al Dunării, la ieşirea fluviului din defileu, în depresiunea Severin, fiind intersectat de meridianul de 22°33’ longitudine estică şi paralela de 44°38’ latitudine nordică. În plan microregional, zona depresionară, reprezintă o zona de convergentă şi de radiaţie a fluxurilor geoeconomice şi social-politice între Munţii Almăjului, Culoarul Timiş-Cerna, Podişul Mehedinţi, Depresiunile Subcarpatice Oltene, Câmpia Olteniei, Podişul Getic şi Podişul Miroć.
Principalele procese de dinamică a reliefului se realizează prin acţiunea forţelor endogene şi a celor externe, care acţionează prin: depunere. Ele sunt declanşate fie de activitatea apelor curgătoare, insolaţie, fie de intervenţia omului . Procesele fluviale se pun în evidenţă prin eroziunea laterală, de adâncime şi acumulare, pe fondul variabilităţii elementelor climatice. Modelarea fluviatilă are loc în zona unde acţionează masa de apă, respectiv în albiile minore şi malurile, iar în timpul creşterii volumului de apă, deci a schimbării nivelului, albiile majore sunt afectate mai mult. Apele acţionează prin eroziune în concavităţile albiilor, meandrelor sau în partea din amonte a ostroavelor, cuprinzând o gamă specifică eroziunii de mal cu surpări, năruiri. Procesele de pantă sunt specifice întregului areal, cu intensităţi diferite de manifestare în funcţie de factorii potenţiali şi declanşatori existenţi in fiecare sector. Pluviodenudarea reprezintă un proces mecanic greu de separat de eroziune în suprafaţă. Ravenarea şi torenţialitatea reprezintă totalitatea acţiunilor apei asupra versanţilor. Principalele forme rezultate prin eroziunea de adâncime accelerată sunt: rigola, ogaşul, ravena, organismul torenţial sau prin acţiuni mai lente: viroaga, văiuga, vâlceaua.
Elemente climatice În ansamblu arealul studiat, fiind situat în sud –vestul ţării, se află sub influenţa centrilor barici de acţiune din Marea Mediterană. Circulaţia generală a atmosferei se caracterizează prin frecvenţa maselor de origine atlantică, la trecere dintre toamnă şi iarnă aducând un surplus de umiditate, care de cele mai multe ori interacţionează cu aerul maritim din bazinul Mării Mediterane. În analiza climatică s-au folosit date noi preluate de la staţia meteorologică Drobeta Turnu Severin.
Elemente de hidrografie
EVOLUŢIA ORGANIZĂRII SPAŢIULUI URBAN Aşezările urbane de pe teritoriul municipiului în perioada antică. Săpăturile arheologice, atestă existenţa vieţii pe teritoriul municipiului Drobeta Turnu Severin încă din epipaloelitic (circa 7000 ani î.e.n.). Istoria oraşului este insă legată de puterea si rezistenţa dacilor în războaiele cu romanii. Romanii au transformat vechea aşezare geto – dacică Drobeta într-o aşezare civilă înfloritoare, apărată de un puternic castru roman. Dovadă că populaţia geto-dacă era destul de numeroasă, având o organizare sociala şi politică cu reşedinţă de tip “oppidum”, este şi faptul că localitatea este menţionată în izvoarele scrise antice, sub numele de “Drubetis”, înainte de venirea romanilor. Drumul romanizării Daciei a constituit podul peste Dunăre de la Drobeta. Cu privire la Drubeta (în grafie latină Drobeta), V.Pârvan şi D.Tudor sunt de părere că acest centru de civilizaţie ar fi existat chiar înainte de ocuparea Daciei de către romani. În sprijinul acestei afirmaţii se aduc câteva argumente. Astfel, se face legătura între asemănarea terminaţiei numelui cetăţii Egeta aşezată pe malul drept al Dunării, în Serbia nu departe de Drubeta, având terminaţie de origine getă.
Apariţia şi dezvoltarea oraşului în feudalism Pentru perioada cuprinsă între secolele VIII-IX, perenitatea românilor din aceste locuri este demonstrată şi evidenţiată de săpăturile arheologice. Materialele descoperite (ceramică, unelte de fier şi os, podoabe, etc.) dovedesc că avem de-a face cu o civilizaţie statornică de agricultori, crescători de vite şi meşteşugari. Documentele vremii, printre care şi “legenda Sancti Gerhardi Episcopi”, îi menţionează pe românii din aceste locuri sub numele de vlahi.Regiunea Severinului cunoştea o adevărată dezmorţire la începutul secolului al XIII-lea, când se înfruntau statul româno-bulgar şi regatul apostolic maghiar, în scopul dominării ţinuturilor în nordul
Apare astfel în partea de vest a Severinului "mahalaua nemţească", o puternică colonie germană care îşi păstrează multă vreme specificul în felul de a construi case ,de a trăi, de a se comporta. Planul de oraş este completat de către inginerii Popovici şi Cucu prin adăugare de străzi şi locuri de casă fără modificări de structură. Astfel la sfârşitul secolului XIX (1894), oraşul avea o extensie cuprinsă între actualele Bdul. Carol I şi Bdul. T.Vladimirescu pe direcţia nord-sud ,iar pe direcţia vest-est se desfăşura între străzile Bolintineanu şi Anghel Saligny.Tot în această perioadă se înfiinţează serviciul militar, se construieşte şi amenajează viitorul "Parc al Rozelor",se execută bazaltarea străzilor principale şi trotuarelor ,construindu-se Hala "Negru Vodă“. Pentru alimentarea cu apă potabilă a oraşului ,s-au construit între.
ZONE FUNCŢIONALE Evoluând prin extindere în plan orizontal, pe podul neted, cu un grad redus de fragmentarea al terasei Dunării, vatra oraşului s-a extins şi s-a adaptat continuu la suportul morfologic, în strânsă legătură cu evoluţia sa funcţională. Din nucleul urban iniţial, extinderea oraşului, a avut loc de-a lungul Dunării, prin formarea de spaţii industriale portuare, pe podul terasei, între ogaşele Crihala şi Aluniş, prin spaţii rezidenţiale, ajungând la o suprafaţă de peste 50 km2. atât nucleul urban, cât şi cartierele care au fost construite în etapa următoare, au o textură evident ordonată, cu străzi paralele Dunării, intersectate de cele orientate perpendicular. Teritoriul intravilan existent al municipiului Drobeta Turnu Severin ocupă o suprafaţă de 1484 ha., divizat pe diferite funcţiuni în anumite relaţii între ele. Zona rezidenţială Zonele de locuit ocupă cea mai mare parte a teritoriului intravilan, regăsindu-se de la Bd-lui Carol I (zona de sud a oraşului), până la pădurea Crihala (zona de nord).Funcţia de locuit este tradiţională în municipiu, reprezentând prima condiţie a existenţei oraşului modern, începând cu anul 1836. Organizarea structurală a zonei de locuit Cartierul Centru, ocupă o suprafaţă de aproximativ 109 ha, fiind delimitat de străzile:Cicero în vest, Smârdan în est, Mureşului în nord şi Faleza Dunării la sud. Fondul locuibil existent în acest cartier păstrează în mai multe locuri aspectul vechiului oraş, având o pondere mare a locuinţelor individuale care cuprind teritorial o suprafaţă de peste 50 ha. Cartierul Independeţei, ocupă o suprafaţă de aproximativ 140 ha, fiind situat în partea de sud-est a municipiului. Delimitarea acestui cartier este făcută de străzile: Smârdan la vest, B-dul Tudor Vladimirescu la nord, Platforma industrială estică a oraşului la est, Faleza Dunării la sud. Fondul locuibil existent este predominant de locuinţe individuale, cu un număr redus de niveluri P, P+1.Cartierul Kiseleff, ocupă o suprafaţă de aproximativ 84 ha. Este definit de limite clare care nu-i mai permit o extindere a suprafeţei sale. Aceste limite sunt: Calea Tg. Jiu( I. C. Brătianu) în vest, Splaiul Mihai Viteazu în nord, şi est, iar la sud B-dul Tudor Vladimirescu. Ponderea mare în acest cartier este dată de locuinţele colective, unde predomină cele P+4, dar la Bd-ul Tudor Vladimirescu sunt amplasate şi locuinţe colective P+10. Cartierul Crihala-Sud este un cartier nou, ce a luat naştere o dată cu explozia demografică, când problema spaţiului, a locuinţelor, a dus la extinderea oraşului dincolo de vechile cartiere. Este mărginit la vest de str. Şincai, la nord şi sud nord-est de Splaiul Mihai Viteazu şi Calea Tg. Jiu, iar la sud de str. Mureşului. Ocupă o suprafaţă de 108 ha, cu locuinţe colective P+4 în cea mai mare parte, dar are punctate şi locuinţe individuale P sau P+1.
Zona industrială a municipiului Cartierul Crihala-Nord, este dezvoltat la extremitatea nordică a oraşului şi a apărut ca o necesitate de extindere a acestuia, către zonele ocupate de locuinţe cu un grad de uzură şi cu un confort necorespunzător. Cartierul Cicero, ocupă o suprafaţă de 86 ha şi constituie prelungirea spre nord a cartierului Aluniş. Este delimitat în partea de vest de Ogaşul Aluniş, în est de str. Şincai, iar la sud de B-dul Tudor Vladimirescu, având posibilităţi de extindere în nord, unde, pe moment, nu are restricţii de extindere. Cartierul Aluniş, ocupă o suprafaţă de 70,5 ha, fiind situat la vest de zona centrală. Este limitat la vest de Ogaşul Aluniş, la nord de B-dul Tudor Vladimirescu, la est de Cicero, iar la sud de extremitatea vestică a Parcului Rozelor. În momentul actual ponderea mare o deţin locuinţele individuale, iar măsurile propuse, au în vedere creşterea gradului de ocupare al terenului şi valorificarea amplasamentului.Cartierul Schela Cladovei, este situat în extremitatea vestică a oraşului, în vecinătatea platformei de sud-vest. Fondul locuibil este format din locuinţe individuale cu aspect preponderent rural, la care se adaugă un număr redus de locuinţe colective P+4.
Zona portuară Poziţia favorabilă pe care o prezintă faţada dunăreană, interferată şi cu celelalte căi de comunicaţii (rutiere şi feroviare), s-a răsfrânt şi asupra structurii funcţionale a oraşului, rezultând funcţia portuară ce-i este caracteristică (prezentând şi aspectul negativ – imposibilitatea amenajării falezei). O dată cu dezvoltarea atelierelor de reparaţii navale, s-a conturat mai bine zona portuară a oraşului, în prezent un mare şantier naval (SEVERNAV S.A.).
POPULAŢIA Caracteristici şi tendinţe ale populaţiei municipiului Drobeta Turnu Severin Evoluţia numerică a populaţiei Încă de la începuturile sale, oraşul s-a remarcat printr-o creştere constantă a populaţiei (1833 - 1941), după care urmează o perioadă de stagnare – un sensibil regres, determinat de izbucnirea celui de-al doilea război mondial, fapt ce s-a repercutat şi în evoluţia demografică a oraşului.Din analiza datelor statistice, după această perioadă urmează o scădere treptată – un uşor regres, până în anul 1956, când, în urma industrializării forţate din perioada comunistă, oraşul atrage disponibilul de forţă de muncă din zona rurală. În a doua jumătate a secolului XX, discutăm de o „explozie demografică”, oraşul ajungând la 115259 locuitori în anul 1992. după această perioadă cunoaşte o uşoară creştere demografică, depăşind sensibil 118000 locuitori în 1995-1996, după care urmează un regres, pentru ca recensământul din martie 2002 să înregistreze o populaţie de 104557 locuitori.
Dinamica populaţiei Numărul total al unei populaţii dintr-o zonă, regiune, este rezultatul sinergic a două componente: mişcarea naturală şi mişcarea migratorie (mobilitatea teritorială). Mişcarea naturală Mişcarea naturală, reprezintă schimbările survenite în numărul şi structura populaţiei, evoluţia în timp a naşterilor şi deceselor. Natalitatea Analizând frecvenţa acestui indicator – rata natalităţii în intervalul 1992-2002, în cadrul municipiului, sesizând un traseu oscilant cu creşteri şi scăderi, maximul înregistrat fiind în anul 1992 – 11,3 º/OO, iar minimul în anul 2001 – 7,7 º/OO
Acest indice, reprezintă raportul dintre numărul populaţiei în vârstă (peste 60 ani) şi numărul populaţiei tinere (sub 20 ani), exprimat în procente.
Structura etnică şi religioasă a populaţiei Din punct de vedere etnic, populaţia municipiului Drobeta Turnu Severin, se înscrie în linia generală a judeţului, cu o pondere covârşitoare a românilor - 99% în anul 2002, urmat de rromi cu 0,6%, maghiari cu 0,1%, sârbi cu 0,05%.
BAZA ECONOMICĂ
Dostları ilə paylaş: |
