De: Sheikh dr. Salih bin Fawzan Al-Fawzan

III. Lăuzia (an-nifas)

1. Definirea şi durata acesteia

An-nifas este sângele care se scurge din uter în timpul naşterii şi în perioada imediat următoare acesteia, reprezentând resturile de sânge depozitate în uter în timpul sarcinii, iar dacă femeia a născut, acest sânge este eliminat puţin câte puţin. De asemenea, ceea ce se observă a se scurge înaintea naşterii, în timpul travaliului, este considerat nifas.

Învăţaţii în islam au apreciat posibilitatea apariţiei acestuia cu două sau trei zile înainte de naştere, dar, de obicei, acesta apare odată cu naşterea.

Naşterea este apreciată ca producându-se prin împingerea afară a ceea ce se află în uter, după formarea constituţiei omului (a embrionului), iar cea mai scurtă perioadă pentru formarea acestuia este de 81 de zile de sarcină însemnând, de obicei, trei luni.

Însă, dacă femeia a pierdut sarcina înainte de această perioadă şi a avut după aceea o anumită sângerare, ea nu trebuie să o ia in considerare şi nu trebuie să renunţe astfel la rugăciune şi post din cauza ei; pentru că acesta va fi considerat a fi un sânge rău, bolnav, şi o hemoragie, căreia i se aplică aceleaşi reglementări ca şi femeii aflate la istihadah.

Cea mai îndelungată perioadă de timp aferentă lăuziei este considerată, de obicei, ca fiind de 40 de zile, începând cu momentul naşterii sau cu 2-3 zile înaintea acesteia, aşa cum a fost amintit de către Umm Salamah (Allah să fie mulţumit de ea!) într-un hadith:

„Lăuza din timpul Profetului (ﷺ) obişnuia să aştepte timp de 40 de zile.” (At-Tirmidhi, Abu Dawud, Ibn Majah şi Ahmad)

Învăţaţii în islam au convenit asupra acestui fapt, după cum au menţionat At-Tirmidhi şi alţii, şi imediat cum s-a purificat, chiar şi înainte de terminarea celor 40 de zile, deci, atunci când scurgerea de sânge s-a oprit, ea se îmbăiază şi face rugăciunea. Nu există însă un număr minim de zile, pentru că nu a fost menţionat nimic care să îl limiteze. Dacă s-au împlinit cele 40 de zile şi nu s-a oprit încă scurgerea de sânge, dacă ceea ce urmează acestora coincide cu perioada obişnuită a menstruaţiei sale, atunci această scurgere este considerată a fi menstruaţie. Dacă însă scurgerea de sânge care continuă nu coincide cu perioada obişnuită a menstruaţiei sale şi continuă să se scurgă şi nu se opreşte, atunci ea este considerată a fi istihadah. Din cauza acesteia, femeia musulmană nu trebuie să renunţe la actele de adorare după trecerea celor 40 de zile. Dacă sângele continuă să se scurgă şi după 40 de zile, după care se opreşte, iar aceasta nu coincide cu perioada menstruaţiei sale, atunci acest aspect este discutabil.

• Reglementări cu privire la perioada de lăuzie

Reglementările cu privire la lăuzie sunt asemenea reglementărilor cu privire la menstruaţie în următoarele privinţe:

1. este interzis contactul sexual direct cu femeia lăuză, aşa cum este interzis şi în cazul celei aflate la menstruaţie, însă este permisă desfătarea cu ea;

2. femeii lăuze îi este interzis să postească, să efectueze rugăciunea sau să facă înconjurul Kaʻbah în semn de adorare, asemeni femeii aflate la menstruaţie;

3. femeii lăuze îi este interzis să atingă Coranul sau să îl citească, în afara situaţiei în care se teme că ar uita ceea ce a memorat din el, asemeni femeii aflate la menstruaţie;