De: Sheikh dr. Salih bin Fawzan Al-Fawzan

2. Îmbrăcămintea femeii musulmane nu trebuie fie transparentă, lăsând ca, prin ea, să poată fi văzută culoarea pielii sale.

3. Îmbrăcămintea femeii musulmane nu trebuie fie strâmtă, astfel încât să lase la vedere formele corpului ei. Cu privire la aceasta, în culegerea de ahadith a lui Muslim s-a consemnat că Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

„Sunt două tipuri de oameni care vor fi pedepsiți în Iad pe care nu le-am văzut (în vremea mea): oameni care au niște bice asemeni unor cozi de vaci cu care lovesc oamenii și femei care vor fi îmbrăcate, dar vor părea dezbrăcate, care înclină (către rău) și îi fac pe soții lor să încline către rău. Capetele lor vor fi asemeni cocoașelor de cămilă, înclinate pe o parte. Nu vor intra în Paradis și nici (măcar) nu îi vor simți mirosul, deși mirosul său se simte de la o distanță de așa și așa (de departe).” (Muslim)

Sheikh-ul islamului, Ibn Taymiyyah (Allah să aibă milă de el!) a spus în „Majmu’a al-fatawa” (22/146):

„Cuvintele Profetului (ﷺ) «vor fi îmbrăcate, dar vor părea dezbrăcate» nu se referă la faptul că ele (femeile) se îmbracă cu ceva care nu le acoperă. Acestea se referă la faptul că ea este îmbrăcată asemenea celei care poartă o haină foarte subţire, transparentă, care lasă să i se vadă pielea, sau o haină strâmtă, care descrie formele, constituţia ei, precum posteriorul şi pieptul ei, şi altele asemenea. Îmbrăcămintea adecvată a femeii este aceea care o acoperă pe ea şi care nu îi descrie corpul şi nici mărimea formelor sale, întrucât ea este suficient de groasă şi de largă.”

4. Îmbrăcămintea femeii musulmane nu trebuie să fie asemenea îmbrăcăminţii specifice exclusiv bărbaţilor, căci Trimisul lui Allah (ﷺ) le-a blestemat pe acelea dintre femei care se aseamănă cu bărbaţii; iar asemănarea ei cu bărbaţii în ceea ce priveşte îmbrăcămintea diferă în funcţie de comunitatea şi societatea în care aceasta trăieşte.

Sheikh-ul islamului, Ibn Taymiyyah (Allah să aibă milă de el!), a spus în „Majmu’a al-fatawa” (22/148,149, 155):

„Diferenţa dintre îmbrăcămintea specifică a femeii sau a bărbatului se referă la ceea ce este potrivit bărbaţilor şi la ceea ce este potrivit femeilor, precum şi la ceea ce li se impune bărbaţilor şi femeilor să poarte şi aceasta întrucât femeilor le este prescris să poarte hijab-ul şi să se acopere fără a îşi etala frumuseţea şi fără a se expune. De asemenea, ei nu îi este permis să ridice vocea făcând chemarea la rugăciune (adhān-ul) şi nici atunci când rosteşte „talbiyyah”²⁶, nici să se urce pe Safā şi Marwah, şi nici dezgolirea atunci când se află în starea de ihrām; aşa cum se dezgoleşte bărbatul, acestuia impunându-i-se doar să îşi descopere capul, şi să nu poarte îmbrăcămintea obişnuită şi anume cea care este făcută în funcţie de corpul său, iar el nu poartă cămaşă, pantaloni, mantie sau încălţări.”

De asemenea, sheikh-ul a spus:

„Astfel, femeia nu este oprită de la nimic în ceea ce priveşte îmbrăcămintea ei, dar i se impune acoperirea şi purtarea hijab-ului, iar ei nu îi este permis ceea ce se opune acestuia, însă ei nu i s-a cerut să poarte neapărat niqab²⁷ sau mănuşi întrucât acesta este o îmbrăcăminte confecţionată în funcţie de corp şi nu este (ea în neapărată) nevoie de aceasta.”

Apoi, el a amintit că femeia îşi poate acoperi faţa, spre deosebire de bărbaţi, fără a fi însă obligatoriu să facă aceasta, iar pentru a conchide, el a spus:

„Aşadar, se evidenţiază faptul că trebuie, cu desăvârşire, să existe o diferenţă între îmbrăcămintea bărbaţilor şi cea a femeilor, o deosebire prin care să se distingă bărbaţii de femei. Îmbrăcămintea femeilor se caracterizează prin acoperire şi a fost evidenţiat ceea ce se are în vedere prin aceasta. Este clar că îmbrăcămintea, dacă este preponderent specifică bărbaţilor, le este interzisă femeilor.”

De asemenea, el a spus: „Aşadar, dacă referitor la îmbrăcămintea femeii s-a manifestat un deficit în privinţa acoperirii şi s-a asemănat prin aceasta cu hainele bărbaţilor, aceasta i-a fost interzisă (femeii) din ambele puncte de vedere.”

5. Îmbrăcămintea femeii musulmane nu trebuie să aducă o împodobire (specială) care să atragă privirile în momentul ieşirii ei din casă, pentru a nu deveni astfel dintre cele care îşi expun frumuseţea şi podoabele trupului.