«Cu adevărat, eu nu dau mâna cu femeile (străine de mine).» (An-Nasa’i şi Ibn Majah),
iar Allah spune:
«Aţi avut voi în Trimisul lui Allah o pildă frumoasă (...)» [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 33:21]
Aşadar, ni se impune să nu dăm mâna cu femeile, urmând exemplul Profetului (ﷺ), iar hadith-ul menţionat l-am clarificat în (interpretarea sensurilor pentru) Surat Al-Hajj în ceea ce am discutat cu privire la interzicerea îmbrăcării în mod absolut a unei haine de culoare galbenă în starea de ihrām în ceea ce îi priveşte pe bărbaţi.
De asemenea, am făcut aceasta în (interpretarea sensurilor pentru) Surat Al-’Aḥzāb în versetul referitor la hijab. Din moment ce Profetul (ﷺ) nu dădea mâna cu femeile (nici măcar) în momentul încheierii legământului (de susţinere – al-bi’a) aceasta este o evidenţă clară a faptului că bărbatul nu trebuie să dea mâna cu femeia şi nicio parte a corpului lui nu trebuie să atingă vreo parte a corpului ei, pentru că cea mai uşoară formă de atingere este datul mâinii. Şi dacă aceasta a fost interzisă de către Profetul lui Allah (ﷺ) în circumstanţele în care obişnuia să o practice (cu bărbaţii) şi anume în momentul încheierii legământului (de susţinere a islamului – al-muba’iah), este evident că ea nu este permisă; şi nu îi este permis vreunuia să contravină exemplului Profetului (ﷺ), întrucât el este cel care prescrie normele comunităţii sale (musulmane) prin vorbele, faptele şi acceptul lui tacit.