Decizia nr. 883/r-cont şedinţa publică din 09 Aprilie 2015 Curtea compusă din

Operator date 3918

R O M Â N I A
CURTEA DE APEL PITEŞTI

SECŢIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Dosar nr. DECIZIA NR.883/R-CONT

Şedinţa publică din 09 Aprilie 2015

Curtea compusă din:

Preşedinte:

Judecător:

Judecător:

Grefier:

S-a luat în examinare, pentru soluţionare, recursul declarat de reclamantul , CNP , domiciliat în comuna , împotriva sentinţei nr. ,26 septembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Argeş - secţia civilă - complet specializat de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. , intimat fiind pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEŞ, cu sediul în Piteşti, B-dul Eroilor, judeţul Argeş.

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, au lipsit părţile.

Procedura de citare nu este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei că s-a depus la dosarul cauzei, prin compartimentul registratură, la data de 16 martie 2015 s-a depus cerere de judecare a cauzei în lipsă de către recurentul-reclamant, după care:

Analizând actele dosarului şi observând că s-a solicitat judecarea în lipsă potrivit art. 223 alin. 3 coroborat cu art. 411 alin. 1 pct.2 Noul Cod procedură civilă, Curtea constată recursul în stare de judecată şi rămâne în pronunţare asupra acestuia.

C U R T E A
Asupra recursului de faţă, constată că:

Prin cererea înregistrată la data de reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Parchetul de pe Lângă Tribunalul Argeş, solicitând să fie obligat să-i pună la dispoziţie pentru studiu dosarul penal nr.282/P/2013, dosar în care are calitatea de petent, precum şi să-i plătească daune morale în sumă de 500 euro.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la data de 20.08.2013 a formulat o cerere prin care a solicitat pârâtului să-i aprobe studierea dosarului penal menţionat, însă acesta a refuzat în mod nejustificat.

În drept, cererea este întemeiată pe prevederile art. 22 din Legea 554/2004, precum şi pe celelalte dispoziţii ale acestei legi.

Prin Sentinţa nr. 26.09.2014, Tribunalul Argeş a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamant.

Împotriva sentinţei, în termen legal, a formulat recurs reclamantul , criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, susţinându-se că în mod greşit instanţa de fond a considerat că cererea nu este admisibilă potrivit Legii 544/2001.

Învederează recurentul că are calitatea de parte în dosarul penal nr . finalizat prin ordonanţă, plângerea penală fiind formulată de către el. În această calitate, are dreptul de a studia dosarul, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil, pentru a fi în măsură să formuleze şi să motiveze căile de atac prevăzute de lege împotriva ordonanţei emise în dosar.

Susţine că Legea 544/2001 îi conferă acest drept, pe care atât instituţia pârâtă, cât şi tribunalul, i l-au nesocotit, producându-i prejudicii morale şi punându-l în situaţia de a efectua cheltuieli nejustificate.

Curtea, examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, constată următoarele:

Potrivit art. 1 din Legea 544/2001 (denumită în continuare şi lege), accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice informaţii de interes public, definite astfel prin prezenta lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relaţiilor dintre persoane şi autorităţile publice, în conformitate cu Constituţia României şi cu documentele internaţionale ratificate de Parlamentul României. Actul normativ include în noţiunea de autoritate/instituţie publică orice autoritate ori instituţie publică ce utilizează sau administrează resurse financiare publice şi defineşte informaţiile de interes public drept orice informaţii care privesc activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice (art. 2).

Prin raportare la aceste principii şi definiţii, instituţia pârâtă face parte din sfera subiecţilor obligaţiei de a furniza informaţii de interes public, iar solicitarea reclamantului, de a i se pune la dispoziţie, pentru studiu, dosarul penal în care are calitatea de parte, poate intra în sfera de aplicare a dreptului prevăzut de art. 1 din Legea 544/2001, în măsura în care nu este incidentă una din situaţiile de excepţie prevăzute la art. 12 din acelaşi act normativ.

Într-adevăr, principiul accesului la informaţiile de interes public cunoaşte şi excepţii, acestea fiind consacrate expres de legiuitor, potrivit dispoziţiei anterior evocate:

a) informaţiile din domeniul apărării naţionale, siguranţei şi ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informaţiilor clasificate, potrivit legii;

b) informaţiile privind deliberările autorităţilor, precum şi cele care privesc interesele economice şi politice ale României, dacă fac parte din categoria informaţiilor clasificate, potrivit legii;

c) informaţiile privind activităţile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum şi principiului concurenţei loiale, potrivit legii;

 d) informaţiile cu privire la datele personale, potrivit legii;

 e) informaţiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidenţiale ori se pun în pericol viaţa, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfăşurare;

 f) informaţiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părţile implicate în proces;

 g) informaţiile a căror publicare prejudiciază măsurile de protecţie a tinerilor.

Rezultă aşadar că, deşi este considerat un drept fundamental al persoanei în relaţia cu autorităţile şi instituţiile publice, accesul la informaţiile de interes public nu este un drept absolut, ci poate fi restrâns în anumite condiţii, în măsura în care este incidentă vreuna din situaţiile enumerate la art. 12 lit. a) – g) din lege.

Potrivit unui principiu de drept, exceptio est strictissime interpretationis et aplicationis, iar în materia drepturilor şi libertăţilor fundamentale principiul are rang constituţional. Astfel, art. 53 din Constituţia României stabileşte că exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns în următoarele condiţii, care trebuie îndeplinite cumulativ: (1) restrângerea să fie prevăzută numai prin lege; (2) să aibă unul din următoarele scopuri: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav; (3) să fie necesară într-o societate democratică şi proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

În analiza solicitării reclamantului , Curtea porneşte de la constatarea că, potrivit susţinerilor necontestate ale acestuia, coroborate cu menţiunile din răspunsul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş cu nr . din 30.08.2013 (fila 11 dosar fond), acesta are calitatea de persoană vătămată în dosarul penal nr. , finalizat printr-o soluţie de netrimitere în judecată.

Solicitarea sa de a studia dosarul penal astfel finalizat a fost respinsă de către parchet cu motivarea că dispoziţiile codului de procedură penală prevăd în mod expres comunicarea doar a soluţiei adoptate către părţile interesate. Se susţine că posibilitatea studierii dosarului există doar în situaţia în care se formulează plângerea prevăzută de art. 278 C.proc.pen., urmată de plângerea la instanţă prevăzută de art. 278¹ C.proc.pen.

Instanţa de fond a considerat solicitarea reclamantului ca inadmisibilă, argumentând că informaţiile din dosarele penale aflate în faza de urmărire penală nu intră în sfera de aplicare a Legii 544/2001, fiind incidente exclusiv dispoziţiile codului de procedură penală.

Curtea constată, din coroborarea dispoziţiilor legale anterior analizate, cu referire îndeosebi la art. 12 lit. e) din Legea 544/2004, că informaţiile privind procedura în timpul anchetei penale pot face obiectul dreptului consacrat de art. 1 din lege, cu excepţia situaţiei în care se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidenţiale ori se pun în pericol viaţa, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfăşurare, ori dacă există o altă situaţie de excepţie din cele enumerate expres de legiuitor.

Prin urmare, solicitarea reclamantului este admisibilă potrivit prevederilor Legii 544/2001, de vreme ce această lege nu exclude de plano de la accesul liber al cetăţenilor informaţiile privind procedura în timpul anchetei penale, aşa cum s-a susţinut de către pârât şi de către instanţa de fond, ci numai în anumite situaţii expres prevăzute, a căror incidenţă nu a fost analizată.

Chiar dacă în codul de procedură penală anterior, sub imperiul căreia s-a formulat solicitarea, nu se prevedea dreptul persoanei vătămate de acces la dosarul finalizat printr-o soluţie de netrimitere în judecată, soluţionarea cererii petentului se impune a se face prin prisma dispoziţiilor Legii 544/2001, ale cărei dispoziţii sunt aplicabile.

A invocat autoritatea pârâtă, în susţinerea punctului său de vedere, că solicitarea reclamantului nu face parte din categoriile de informaţii publice pe care fiecare autoritate publică este obligată să le comunice, potrivit art. 5 din Legea 544/2001 (întâmpinare, filele 18-20 dosar fond).

Curtea constată însă că dispoziţiile art. 5 din actul normativ menţionat prevăd informaţiile de interes public pe care orice autoritate are obligaţia să le comunice din oficiu. Sfera informaţiilor de interes public nu se limitează însă la acestea, ci, la cerere, formulată potrivit art. 6 din lege, autorităţile sunt obligate să furnizeze orice informaţii care privesc sau rezultă din activităţile lor (art. 2 lit. b) din lege), cu excepţiile prevăzute de art. 12.

Prin urmare, considerând cererea ca inadmisibilă, tribunalul a soluţionat cauza pe o excepţie care nu era aplicabilă în cauză, ceea ce face incident cazul de casare a sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare prevăzut de art. 498 al. 2 C.proc.pen.

Pentru aceste motive, în baza art. 496 şi 498 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, recursul va fi admis cu consecinţa casării sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul , CNP , domiciliat în comuna , împotriva sentinţei nr. , pronunţată de Tribunalul Argeş - secţia civilă - complet specializat de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. , intimat fiind pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEŞ, cu sediul în Piteşti, B-dul Eroilor, judeţul Argeş.

Casează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 09 aprilie 2015, la Curtea de Apel Piteşti – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.