Decizii relevante

2.Titlu: Aplicarea condiţiilor de dobândire a calităţii de avocat definitiv fără susţinerea examenului de definitivat prevăzute de Legea nr. 51/1995 la momentul primirii în profesia de avocat, nu a condiţiilor introduse ulterior, valabile în momentul în care reclamanta a solicitat constatarea încetării stării de incompatibilitate şi trecerea pe tabloul avocaţilor activi.

Cuprins pe materii: Statutul profesiei de avocat. Primirea în profesie. Dobândirea calităţii de avocat definitiv.

Legislaţie relevantă: Legea nr. 51/1995.

Rezumat: Conform art. 19 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 51/1995, în forma în vigoare în data de 18.12.2008, dobândea calitatea de avocat definitiv cel înscris în profesie în condiţiile art. 16 din Lege, dacă a fost definitivat în funcţia juridică pe care a exercitat-o înainte de primirea în avocatură. Cei care nu îndeplineau condiţiile de vechime în profesiile anterioare erau obligaţi să susţină examenul de definitivare în avocatură.

Aşadar, la momentul la care rezultatele examenului de primire în profesie au fost validate, reclamanta avea dreptul să fie primită în profesie ca avocat definitiv, deoarece fusese definitivată în funcţia juridică de grefier pe care o exercitase înainte de primirea în avocatură.

Dispoziţiile legale care reglementau dobândirea calităţii de avocat definitiv fără susţinerea examenului de definitivat au fost modificate ulterior, prin Legea nr. 270/2010, publicată în Monitorul oficial al României nr. 872/28.12.2010.

Instanţa reţine că dispoziţiile legale care reglementează calitatea de avocat pe care reclamanta o dobândeşte după primirea în profesie sunt cele existente în momentul validării concursului de primire în profesia de avocat, nu cele de la un moment ulterior, la care reclamanta solicită încetarea calităţii de avocat suspendat şi înscrierea pe tabloul avocaţilor activi. A reţine în sens contrar echivalează cu aplicarea retroactivă a dispoziţiilor introduse prin Legea nr. 270/2010, fapt ce încalcă principiul neretroactivităţii legii, consfinţit de art. 15 alin. 2 din Constituţie. La momentul finalizării examenului de primire în profesie, reclamanta trebuia înscrisă pe Tabloul avocaţilor incompatibili (deoarece desfăşura activitatea incompatibilă de grefier, la care nu dorea încă să renunţe), însă cu calitatea de avocat definitiv, deoarece era definitivată în funcţia juridică anterioară de grefier.
Sentinţa nr. 258/F din 27.10.2015 a Curţii de Apel Galaţi
Prin cererea înregistrată sub nr. 642/44/2015, pe rolul Curţii de Apel Galaţi, reclamanta M.R.V., prin reprezentant convenţional, a formulat, în contradictoriu cu pârâţii Baroul B., prin reprezentant legal şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, prin reprezentant legal, acţiune prin care a solicitat anularea Hotărârii nr. /...10.2014 emisă de Baroul B. şi a Deciziei nr. /...03.2015 emisă de Consiliul U.N.B.R., constatarea faptului că reclamanta îndeplineşte condiţiile pentru înscrierea ca avocat definitiv, obligarea Baroului B. la înscrierea pe Tabloul avocaţilor definitivi, obligarea pârâţilor la plata sumei de 100.000 lei, cu titlu de daune morale şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, a precizat că, în fapt, reclamanta a promovat examenul de primire în profesia de avocat, Sesiunea Decembrie 2008, examen organizat în baza Hotărârii nr. … a Consiliului U.N.B.R. din 27.09.2008.

Această hotărâre nu a diferenţiat la acea dată un examen special pentru primirea în profesie ca avocat definitiv şi separat pentru primirea în profesia de avocat stagiar, examenul fiind unul unic, de primire în profesie.

La acea dată, potrivit art. 19 alin. 2 din Legea nr. 51/1995 (în formă în vigoare la data susţinerii examenului de primire în profesie), dobândeşte calitatea de avocat definitiv, cel înscris în profesie în condiţiile art. 16 alin. 2, dacă a fost definitivat într-o funcţie juridică pe care a exercitat-o înainte de primirea în avocatură.

Potrivit art. 281 alin.1 din Statutul profesiei de avocat, persoana care anterior primirii în profesie a fost definitivată în funcţia juridică pe care a exercitat-o înainte de primirea în profesia de avocat, dobândeşte potrivit art.19 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 51/1995, calitatea de avocat definitiv.

De altfel, şi la acest moment, potrivit art. 20 alin. 5 din Legea nr. 51/1995 actualizată, prevăd că „Cel care a promovat examenul de primire în profesia de avocat şi care până la data susţinerii examenului de primire în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de 5 ani, dobândeşte calitatea de avocat definitiv, fără susţinerea examenului de definitivare prevăzut la alin. (1), cu condiţia promovării examenului de definitivat în profesia din care provine.”

Textul face referire la noţiunea de ,,dobândeşte” şi nu la ,,poate dobândi”, pentru a lăsa la latitudinea Consiliului Baroului sau a Consiliului U.N.B.R. dobândirea sau nu fără examen a calităţii de avocat definitiv.

Face precizarea că anterior promovării examenului de primire în profesia de avocat, am funcţionat ca şi grefier cu studii superioare, în cadrul Judecătoriei B., susţinând examenul de definitivat în aceasta funcţie.

A solicitat Baroului B. înscrierea ca şi avocat definitiv, arătând că potrivit art. 86 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei este asimilat magistraţilor pe durata îndeplinirii funcţiei şi că potrivit art. 70 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti, grefierii cu studii superioare beneficiază de vechime în specialitate juridică pe perioada în care îşi desfăşoară această activitate. Prin Hotărârea nr. /7.10.2014 a Baroului B., i-a fost respinsă cererea, susţinându-se că funcţia de grefier deţinută nu se regăseşte în cele expres prevăzute de dispoziţiile legale şi statutare, care reglementează înscrierea ca avocat definitiv.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie la Consiliul U.N.B.R., iar prin Decizia nr. /..03.2015, i s-a respins contestaţia, susţinându-se că prevederile art. 19 alin. 2 şi ale art. 16 alin. 2 la care a făcut referire au fost abrogate şi nu mai au aplicabilitate în prezent, precum şi faptul că prevederile art. 20 alin. 5 din Legea nr. 51/1995, au aplicabilitate restrânsă şi nu se referă şi la funcţia de grefier.

În drept, a invocat dispoziţiile Legii nr. 554/2004, art. 20 alin. 5 Legea nr. 51/1995, art. 148, 194 Cod procedură civilă.

În susţinere, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Legal citat, pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România, prin reprezentant legal, a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.

În motivare, a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 21 alin (5) din statutul profesiei de avocat cel primit în profesia de avocat va fi înscris în Tabloul avocaţilor prin decizia emisă de consiliul baroului cu respectarea dispoziţiilor art. 19, 20 şi 21 din Lege.

Prin urmare, având în vedere faptul că reclamanta nu se regăseşte între situaţiile menţionate în lege, atât decizia Baroului B. cât şi Hotărârea Consiliului U.N.B.R sunt legale.

Solicitarea reclamantei de a i se plăti daune morale trebuie respinsă, motivat de faptul că în toată această perioadă 2008 (data promovării examenului de primire în profesie - data formulării cererii de trecere pe tabloul avocaţilor definitivi) - 2014, după cum se menţionează în cererea de chemare în judecată a desfăşurat activitate avocaţială, nefiind împiedicată de nimic a participa la examenul de definitivare.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 205 alin. 2 Cod procedură civilă.

În apărare, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Legal citat, pârâtul Baroul B., prin reprezentant convenţional, a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată. A solicitat şi cheltuieli de judecată.

În motivare, a arătat că enumerarea prevăzută de art. 20 alin. 5, 6 şi 7 din Legea nr. 51/1995, care este o enumerare cu caracter limitativ şi nu exemplificativ, nu menţionează şi funcţia de grefier cu studii superioare, pe care a exercitat-o reclamanta M.V. la Judecătoria B. pentru ca pârâta Baroul B., să-i admită cererea de dobândirea calităţii de avocat definitiv.

Faptul că prin art. 86 din Legea nr. 303/2004 s-a recunoscut ca vechime în muncă în magistratură funcţia de grefier cu studii superioare nu echivalează cu exercitarea efectivă a unei profesii juridice.

După cum se cunoaşte, funcţia de grefier este o funcţie auxiliară sistemului juridic şi nu echivalează cu exercitarea unei funcţii juridice efective.

Legiuitorul a avut în vedere la momentul enumerării limitative a funcţiilor exercitate de o persoană să poată dobândi calitatea de avocat definitiv, doar funcţiile juridice care implică o activitate juridică efectivă şi nu funcţiile exercitate de personalul auxiliar din sistemul judiciar, cum este şi cazul reclamantei din prezenta speţă.

Prin urmare, considerăm că pârâta Baroul B. a aplicat, în mod corect şi legal, legea, în sensul că, atâta timp cât art. 20 alin. 5, 6 şi 7 din Legea nr. 51/1995, nu prevede expres că funcţia de grefier cu studii superioare dobândeşte calitatea de avocat definitiv, nu avea cum să-i admită cererea de dobândirea calităţii de avocat definitiv.

De asemenea, nu se poate considera că Decizia nr. /1 din ...09.2010, emisă de Consiliul Baroului B. sau Hotărârea nr. din ...10.2014, emisă de Baroul B. nu a fost dată cu caracter discriminatoriu, întrucât nu mai există vreo Hotărâre sau Decizie a pârâtei Baroului B. prin care s-a recunoscut unei alte persoane calitatea de avocat definitiv în baza deţinerii funcţiei de grefier cu studii superioare, timp de 5 ani neîntrerupţi şi reclamantei nu i-a fost recunoscut această calitate, făcându-se o diferenţă în aplicarea legii cu privire la persoane diferite.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 205, 206 Cod procedură civilă, art. 20 alin. 5, 6, 7 Legea nr. 51/1995.

În apărare, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

La termenul de judecată din 12.10.2015, reclamanta a arătat că renunţă la acordarea daunelor morale şi că nu mai solicită cheltuielile de judecată.

Instanţa a încuviinţat şi a administrat în cauză proba cu înscrisuri.

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel constată următoarele:

Reclamanta s-a înscris la examenul de primire în profesia de avocat, sesiunea decembrie 2008, organizat în baza Hotărârii Consiliului U.N.B.R. nr. /...09.2008. Aceasta a promovat examenul, conform Deciziei nr. / /...12.2008 a Consiliului Baroului B.. Ea a fost primită în profesie, însă a fost înscrisă pe Tabloul avocaţilor stagiari din Baroul B. abia în data de 18.10.2010, prin Decizia nr. /1/...08.2010 a Consiliului Baroului B..

Perioada de timp scursă între data susţinerii examenului de primire în profesie (decembrie 2008) şi data înregistrării în Tabloul avocaţilor stagiari cu drept de practică (18.10.2010) a fost determinată de faptul că reclamanta şi-a desfăşurat activitatea, atât înainte de susţinerea concursului, cât şi după până în data de 18.10.2010, ca grefier în cadrul Judecătoriei B., funcţie incompatibilă cu cea de avocat. După ce a încetat activitatea de grefier, reclamanta a solicitat înscrierea pe Tabloul avocaţilor, pentru a putea profesa ca avocat.

Potrivit art. 16 Legea nr. 51/1995, în forma în vigoare la data validării examenului de primire în profesia de avocat (18.12.2008), primirea în profesia avocat se obţinea pe baza unui examen organizat de barou, conform prevederilor prezentei legi şi ale statutului profesiei.

Conform art. 19 alin. 2 şi 3 din acelaşi act normativ, în forma în vigoare în data de 18.12.2008, dobândea calitatea de avocat definitiv cel înscris în profesie în condiţiile art. 16 din Lege, dacă a fost definitivat în funcţia juridică pe care a exercitat-o înainte de primirea în avocatură. Cei care nu îndeplineau condiţiile de vechime în profesiile anterioare erau obligaţi să susţină examenul de definitivare în avocatură.

Aşadar, la momentul la care rezultate examenului de primire în profesie au fost validate, reclamanta avea dreptul să fie primită în profesie ca avocat definitiv, deoarece fusese definitivată în funcţia juridică de grefier pe care o exercitase înainte de primirea în avocatură.

Dispoziţiile legale care reglementau dobândirea calităţii de avocat definitiv fără susţinerea examenului de definitivat au fost modificate prin Legea nr. 270/2010, publicată în Monitorul oficial al României nr. /28.12.2010. Acest act normativ a modificat art. 19 Legea nr. 51/1995, stabilind că dobândeşte calitatea de avocat definitiv, fără susţinerea examenului de definitivare cel care a promovat examenul de primire în profesia de avocat şi care până la data susţinerii examenului de primire în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de 5 ani (alin. 5), cel care a promovat examenul de intrare în profesia de avocat şi care au îndeplinit funcţii de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Curţii Constituţionale, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi şi Consiliului Legislativ timp de 5 ani neîntrerupţi (alin. 6) şi cel care a exercitat cel puţin un mandat de parlamentar, primar, viceprimar, preşedinte de consiliu judeţean sau vicepreşedinte de consiliu judeţean dobândeşte la cerere calitatea de avocat definitiv (alin. 7).

În prezent, aceste dispoziţii se regăsesc în cuprinsul art. 20 alin. 5-7 Legea nr. 51/1995, actul normativ suferind mai multe republicări.

Instanţa reţine că dispoziţiile legale care reglementează calitatea de avocat pe care reclamanta o dobândeşte după primirea în profesie sunt cele existente în momentul validării concursului de primire în profesia de avocat, nu cele de la un moment ulterior, la care reclamanta solicită încetarea calităţii de avocat suspendat şi înscrierea pe tabloul avocaţilor activi.

A reţine în sens contrar echivalează cu aplicarea retroactivă a dispoziţiilor introduse prin Legea nr. 270/2010, fapt ce încalcă principiul neretroactivităţii legii, consfinţit de art. 15 alin. 2 din Constituţie.

La momentul finalizării examenului de primire în profesie, reclamanta trebuia înscrisă pe Tabloul avocaţilor incompatibili (deoarece desfăşura activitatea incompatibilă de grefier, la care nu dorea încă să renunţe), însă cu calitatea de avocat definitiv, deoarece era definitivată în funcţia juridică anterioară de grefier.

Instanţa reţine că examenul de primire în profesie este unul singur, problema dobândirii calităţii de avocat definitiv sau stagiar fiind una ulterioară. Aşadar, reclamanta nu trebuia să promoveze un examen de primire în profesie diferit ca să poată fi înscrisă direct cu calitatea de avocat definitiv.

Reclamanta a fost înscrisă pe Tabloul avocaţilor stagiari prin Decizia nr. / /...08.2010 a Consiliului Baroului B.. Înscrierea ca avocat activ s-a făcut la solicitarea reclamantei, care a renunţat între timp la activitatea de grefier. În acest moment, Consiliul Baroului ar fi trebuit de fapt să constate că reclamanta a trecut din calitatea de avocat incompatibil în cea de avocat activ şi să îi recunoască calitatea de avocat definitiv activ, conform dispoziţiilor Legii nr. 51/1995 în vigoare la data validării concursului de primire în profesie (18.12.2008).

Faptul că reclamanta nu a contestat această decizie a Baroului B. nu o face să decadă din dreptul de a cere constatarea calităţii sale de avocat definitiv printr-o acţiune ulterioară, deoarece solicitarea reclamantei adresată Baroului B. a vizat în principal încetarea incompatibilităţii şi dobândirea calităţii de avocat activ, nu dobândirea calităţii de avocat definitiv. Situaţia reclamantei care a fost definitivată în profesia juridică anterioară şi care avea dreptul de a i se constata calitatea de avocat definitiv subzistă şi după emiterea Deciziei nr. / /...08.2010 a Consiliului Baroului B.

Pentru aceste motive, Curtea va admite cererea, va anula Hotărârea nr. /...10.2014, emisă de Consiliul Baroului B. şi Decizia nr. /...03.2015, emisă de Consiliul UNBR, va constata că reclamanta îndeplineşte condiţiile pentru dobândirea calităţii de avocat definitiv şi va obliga pârâtul Baroul B., să procedeze la înscrierea reclamantei pe Tabloul avocaţilor definitivi.

3. Titlu: Inaplicabilitatea Deciziei nr. 397 din 03.07.2014 a Curţii Constituţionale înainte de publicarea în Monitorul oficial al României, în ce priveşte căile de atac ce pot fi promovate împotriva unei rezoluţii de clasare emise de Inspecţia Judiciară în temeiul art. 45 alin. 4 lit. b Legea nr. 317/2004.

Cuprins pe materii: Statutul magistratului. Rezoluţie a Inspecţiei Judiciare în procedura de cercetare disciplinară. Căi de atac.

Legislaţie relevantă: art. 45 alin. 4 lit. b, art. 47 alin. 1 lit. b Legea nr. 317/2004.

Rezumat: În data de ...06.2014, reclamantul a formulat o cerere, intitulată „plângere prealabilă”, prin care a contestat Rezoluţia din ...04.2014 emisă de Inspecţia Judiciară în dosarul nr…., arătând că nu este mulţumit de modul cum a fost soluţionată sesizarea disciplinară pe care a formulat-o. Prin răspunsul formulat în data de 01.07.2014, Inspecţia Judiciară a constatat că aspectele sesizate de reclamant au fost deja verificate prin Rezoluţia din ...04.2014 şi a dispus arhivarea memoriului, conform art. 17 alin. 2 şi 3 din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de către Inspecţia Judiciară.

Reclamantul contestă modul cum a fost soluţionată cererea sa din 30.04.2014, arătând că cererea sa nu este un memoriu, ci o plângere prealabilă în sensul art. 7 Legea nr. 554/2004 care trebuia soluţionată potrivit procedurii prevăzute de această lege.

Conform art. 47 alin. 1 lit. b Legea nr. 317/2004, inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea, precum şi în cazul prevăzut la art. 45 alin. 4 lit. b din Lege; rezoluţia de clasare este definitivă.

Prin Decizia nr. 397 din 03.07.2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 529/16.07.2014, Curtea Constituţională, în urma admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate invocate, a constatat că sintagma „rezoluţia de clasare este definitivă” din cuprinsul art. 47 alin. 1 lit. b Legea nr. 317/2004 este neconstituţională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. 4 lit. b din aceeaşi lege. Curtea reţine că Decizia Curţii Constituţionale a fost publicată în Monitorul Oficial al României după data la care reclamantul a formulat cererea sa intitulată „plângere prealabilă” (…06.2014) şi după data la care Inspecţia Judiciară a emis răspunsul prin care s-a comunicat arhivarea cererii (01.07.2014).

La momentul la care a fost soluţionată cererea din ...06.2014 formulată de reclamant, nu numai că Decizia Curţii Constituţionale nu fusese publicată în Monitorul Oficial, dar aceasta nu fusese nici pronunţată. Aşadar, cum rezoluţia de clasare era definitivă la momentul emiterii ei, potrivit art. 47 alin. 1 lit. b Legea nr. 317/2004, soluţia Inspecţiei Judiciare de arhivare a cererii reclamantului (de neexaminare a cererii pe fond) este legală şi temeinică.
Sentinţa nr. 259 din 28.10.2015 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea înregistrată sub nr. 8/44/2015 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, reclamantul B.V., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, prin reprezentant legal-inspector şef:

- să fie obligată pârâta, la soluţionarea plângerii prealabile, ce i-a fost adresată, la data de .06.2014, cu scrisoarea recomandată nr. , în cadrul şi procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, dar şi cu comunicarea modului de soluţionare aferent;

- să se constate, că respectiva plângere prealabilă, din …06.2014, nu a fost soluţionată, prin cele transmise şi dispuse, prin adresa nr. /IJ/ /DIP/2014 din ...07.2014, în cadrul cerut şi indicat, al art. 7 din Legea nr. 554/2004, dar şi că această plângere nici nu are aparenţa şi sensul, unui nou memoriu, cu privire la actul administrativ contestat, respectiv, rezoluţia din ...04.2014;

- să se constate şi nulitatea actului administrativ, de pronunţare a pârâtei, în raport cu un nou memoriu, inexistent, ca şi nulitatea măsurii de arhivare, a respectivului memoriu, prin aplicarea şi invocarea nelegală, a prevederilor art. 17 al. 2 şi 3 din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de către Inspecţia Judiciară;

- instanţa să se pronunţe şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative, de recalificare a plângerii prealabile din ...06.2014, în memoriu, dar şi de aplicare a măsurilor de arhivare;

În motivare, a arătat că în termenul legal şi motivat, a formulat şi a depus, cu scrisoarea recomandată nr. /...06.2014, la Inspecţia Judiciară, o plângere prealabilă, motivată, împotriva actelor şi măsurilor administrative nelegale, rezultate prin elaborarea, aprobarea, emiterea şi transmiterea Rezoluţiei din 30.04.2014, plângere prealabilă, având ca temei legal, expres invocat, prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, aşa cum rezultă şi din conţinutul copiei certificate, atașată acţiunii.

În acest context, unitatea pârâtă avea obligaţia de soluţionare corespunzătoare, la sensul şi la obiectul cerut, în cadrul procedural şi al termenului aferent, art. 7 din Legea nr. 554/2004, obligaţie care nu s-a vrut a se respecta, practic refuzându-se soluţionarea plângerii prealabile, în mod nelegal şi nejustificat, aşa cum rezultă, cu evidenţă, din chiar conţinutul adresei nr. /ÎJ/ /DIP/2014 din ...07.2014, de asemenea, ataşată, în copie certificată.

Astfel, a considerat că plângerea prealabilă din 17.06.2014, nu numai că a fost calificată, nejustificat, a fi un nou memoriu, cu privire la aspecte deja verificate, legate de Rezoluţia din 30.04.2014, dar mai mult, ca o consecinţă a acestei nelegalităţi, a ajuns a se face şi aplicabilitatea nejustificată a prevederilor art. 17 al. 2 şi 3 din Regulament, pentru a se dispune clasarea, memoriului.

Aşa s-a ajuns, ca unitatea pârâtă, să se pronunţe şi să dispună măsuri administrative, de recalificare a plângerii prealabile, în „memoriu”, dar şi ulterior, de clasare, a unui memoriu inexistent, în timp ce plângerea prealabilă, din 17.06.2014, a rămas nesoluţionată, în cadrul prevăzut de Legea nr. 554/2004, fiind inadmisibil, a se interzice dreptul de contestare, a unor acte administrative apreciate ca fiind nelegale, dar şi de a obţine o soluţie la această contestare.

În drept, a invocat disp. art.1, 7, 8, 18 Legea nr. 554/2004.

În susţinere, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi interogatoriul pârâtei.

Legal citată, pârâta Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.

În motivare, a arătat că prin decizia nr. /...07.2014 pronunţată de Curtea Constituţională în dosarul nr. /D/2013, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate ridicată de G.E.C., în dosarul nr. 2821/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi s-a constatat că sintagma „rezoluţia de clasare este definitivă” din cuprinsul art. 47 alin. 1 lit. b din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii este neconstituţională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeaşi lege.

Decizia pronunţată de Curtea Constituţională a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 529 din 16.07.2014.

Pe cale de consecinţă, susţinerile reclamantului, conform cărora sesizarea acestuia a fost „recalificată nejustificat” din plângere prealabilă în „memoriu”, nu au putut fi primite, întrucât la data la care a fost înregistrată noua sesizare (20.06.2014), nu erau incidente prevederile art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, rezoluţia de clasare fiind expres calificată de Legea specială nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, ca definitivă.

Inspecţia Judiciară şi-a îndeplinit obligaţia instituțională de a examina şi de a soluţiona sesizarea formulată de petentul B.V., iar răspunsul formulat şi comunicat de către inspectorul judiciar din cadrul Direcţiei de inspecţie judiciară pentru procurori cu respectarea prevederilor legale nu poate fi interpretat ca un refuz de soluţionare cerere, în accepţiunea art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004.

În drept, a invocat disp. art. 205-208 Cod procedură civilă, art. 45-47 Legea nr. 317/2004.

În apărare, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Instanţa a încuviinţat şi a administrat în cauză proba cu înscrisuri. Instanţa a respins proba cu interogatoriul pârâtei şi cererea de depunere a celorlalte documente solicitate de reclamant, deoarece a considerat că este lămurită în raport de materialul probator existent la dosar.

Instanţa a introdus în cauză, în temeiul art. 161 Legea nr. 554/2004, pe numita P.G.

De asemenea, instanţa a respins excepţia lipsei de interes a pârâtei P.G., invocată de reclamant, deoarece a apreciat că se impune introducerea în cauză a magistratului în calitate de destinatar al actului emis, în cazul în care urma să constate caracterul de act administrativ al documentului contestat.

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel reţine următoarele:

În data de 06.01.2014, reclamantul a depus la sediul DNA – Serviciul Teritorial G. o sesizare cu privire la săvârşirea de către numita P.G., procuror în cadrul acestui serviciu, a unor abateri disciplinare în legătură cu măsurile dispuse şi cu modul de redactare a Ordonanţei din ...03.2013 prin care a fost soluţionat dosarul penal nr. /P/201.., înregistrat pe rolul respectivei unităţi de parchet.

Sesizarea a fost înaintată către Inspecţia Judiciară, care, prin Rezoluţia din ...04.2014 emisă în dosarul nr. /IJ/ /DIP/2014, a dispus, în urma verificărilor efectuate, clasarea sesizării reclamantului, conform art. 45 alin. 4 lit. b Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

În data de ...06.2014, reclamantul a formulat o cerere intitulată „plângere prealabilă”, prin care a contestat Rezoluţia din 30.04.2014 emisă de Inspecţia Judiciară în dosarul nr. /IJ/ /DIP/2014, arătând că nu este mulţumit de modul cum a fost soluţionată sesizarea disciplinară pe care a formulat-o.

Prin răspunsul formulat în data de ...07.2014, Inspecţia Judiciară a constatat că aspectele sesizate de reclamant au fost deja verificate prin Rezoluţia din 17.06.2014 şi a dispus arhivarea memoriului, conform art. 17 alin. 2 şi 3 din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de către Inspecţia Judiciară.

Reclamantul contestă modul cum a fost soluţionată cererea sa din 30.04.2014, arătând că cererea sa nu este un memoriu, ci o plângere prealabilă în sensul art. 7 Legea nr. 554/2004 care trebuia soluţionată potrivit procedurii prevăzute de această lege.

Potrivit art. 45 alin. 4 lit. b Legea nr. 317/2004, dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, sesizarea se clasează, iar rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea şi persoanei vizate de sesizare.

Conform art. 47 alin. 1 lit. b Legea nr. 317/2004, inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea, precum şi în cazul prevăzut la art. 45 alin. 4 lit. b din Lege; rezoluţia de clasare este definitivă.

Prin Decizia nr. din 03.07.2014, publicată în Monitorul Oficial nr. /...07.2014, Curtea Constituţională, în urma admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate invocate, a constatat că sintagma „rezoluţia de clasare este definitivă” din cuprinsul art. 47 alin. 1 lit. b Legea nr. 317/2004 este neconstituţională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. 4 lit. b din aceeaşi lege.

Curtea reţine că Decizia Curţii Constituţionale a fost publicată în Monitorul Oficial al României după data la care reclamantul a formulat cererea sa intitulată „plângere prealabilă” (17.06.2014) şi după data la care Inspecţia Judiciară a emis răspunsul prin care s-a comunicat arhivarea cererii (01.07.2014).

Potrivit art. 31 Legea nr. 47/1992 republicată, deciziile Curţii Constituţionale de admitere a excepţiilor de neconstituţionalitate devin obligatorii începând cu data publicării lor în Monitorul Oficial.

La momentul la care a fost soluţionată cererea din ...06.2014 formulată de reclamant, nu numai că Decizia Curţii Constituţionale nu fusese publicată în Monitorul Oficial, dar aceasta nu fusese nici pronunţată.

Aşadar, cum rezoluţia de clasare era definitivă la momentul emiterii ei, potrivit art. 47 alin. 1 lit. b Legea nr. 317/2004, soluţia Inspecţiei Judiciare de arhivare a cererii reclamantului (de neexaminare a cererii pe fond) este legală şi temeinică.

Mai mult, nu numai această soluţie este justă, ci şi toate operaţiunile administrative şi/sau tehnice prealabile efectuate de Inspecţia Judiciară.

În orice caz, soluţia pe fond dată de Inspecţia Judiciară este corectă, deoarece Ordonanţa din 18.03.2013 a DNA – S.T. G. a fost menţinută prin Ordonanţa procurorului-şef din 12.09.2013 şi prin sentinţa penală nr. 47/20.02.2014 a Curţii de Apel Galaţi. Procurorul a reţinut corect lipsa de culpă a magistraţilor în soluţionarea cauzei ce îl privea pe reclamant şi corectitudinea modului în care a fost disjunsă cauza penală. Curtea mai reţine şi că „plângerea prealabilă” a fost formulată de reclamant în data de 17.06.2014, cu depăşirea termenului de 30 zile calculat de la data comunicării Rezoluţiei din 30.04.2015 (09.05.2014).

Drept urmare, Curtea va respinge cererea reclamantului ca nefondată.