| Recomandări
Toate secțiile de poliție din România ar trebui echipate cu sistem de supraveghere video CCTV, inclusiv în, dar fără a se limita la camerele de interogatoriu. Ministerul de Interne ar trebui să publice principii directoare clare cu privire la instalarea acestor camere de supraveghere, durata timpului de stocare a înregistrărilor video, cine are acces la înregistrări și în ce condiții.
b) În prezent, persoanele care susțin că au fost abuzate de poliție trebuie să obțină un certificat de la Institutul Național de Medicină Legală care atestă că au fost victimele violenței. Acesta reprezintă un obstacol mare și nejustificat în calea depunerii unei plângeri. Regulile ar trebui schimbate astfel încât victima abuzurilor poliției să poată obține un certificat din partea oricărui medic competent.
c) Victimele abuzurilor poliției au în prezent două opțiuni: depunerea unei plângeri către superiorul ierarhic din secția de poliție sau către Parchet. Prima opțiune este nerealistă deoarece este puțin probabil ca victima abuzului să depună o plângere la secția de poliție în care a fost abuzată. Iar cea de-a doua opțiune pune o prea mare povară pe umerii presupusei victime. România ar trebui să înființeze un organism care să poată primi plângerile privind abuzurile poliției și care să fie independent de poliție. Fac referire la cele cinci princii de funcționare ale unui astfel de organism menționate în paragraful 205 din raportul Comisarului pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei din 2014. Cu consimțământul victimei acest organism independent ar trebui să poată depune o plângere la Parchet. Organismul independent ar trebui să publice rapoarte anuale cu privire la numărul de cazuri procesate, natura plângerilor, caracteristicile relevante ale victimei (inclusiv, dar fără a se limita la: vârstă, sex, etnie, rasă, culoare, limbă, naționalitate și situația economică.)
Dostları ilə paylaş: |
