Definirea comertului international
Yüklə 341,93 Kb.
|
|
Dreptul Comertului International – Ionut Popa Curs 25.02.2014 10 grile + ½ redactionale Bibliografie: Alexandru Sitaru- bucuresti ( facultativ ) Cursurile Definirea comertului international - se determina elementele strucuturale ale DCI: obiect, sursele ei si scopul DCI Precizare preliminara: DCI se bazeaza pe o pluralitate de surse, de o diversitate extrema care face sa fie relativa orice definitie a DCI, de aceea se evita de regula emiterea unei simple definitii si se favorizeaza analiza elementelor structurale ale DCI. Prima sectiune - obiect Sectiunea doi - sursele/ izvoarele DCI Sectiunea 3 - Scopul comertului international
Sub aspect substantial-obiectul DCI este desemnat prin notiuni ca afaceri internationale sau comert international. Sub acelasi aspect - obiectul cuprinde o multitudine de operatiuni, putand fi vorba de:
Din perspectiva participantilor la DCI, DCI ar include o suma de raporturi juridice cu continut economic care implica subiecti extrem de variati de la simple p.f. implicate in comertul international (achizitionarea de un tert pe o piata de capital strain, dr. consumului internat, comertul electronic) pana la state care particicpa in calitate de subiecti privati la raporturi comerciale internationale - vezi modelul contr. de concesiune internationala, join venture. Deci actorii preponderenti ai comertului international sunt societati comerciale singure sau grupate in diverse formule prosocietare (grupuri de interes economic, holding-uri, societatea europeana). Din perspectiva specificitatii obiectului se distinge de regula o trasatura comuna a sectoareleor juridice care compun obiectul sau: internationalitatea. Tocmai aceasta trasatura comuna a constituit premisa juridica a elaborarii a cel putin doua definitii ale DCI- o definitie juridica si una economica. Definitia juridica porneste de la premisa ca toate raporturile juridice trebuie si pot fi supuse unei legi nationale, indiferent daca acestea au sau nu un element de extraneitate. In esenta aceasta definitie corespunde perspectivei dreptului international privat si se bazeaza pe mecanismul: calificare primara, norma conflictuala, trimitere, retrimitere drept national. Rezulta ca definitia citata neaga in realitate fenomenul emergentei unei reguli uniforme anationala cum ar fi dreptul transnational al organizatiilor internat sau cum ar fi lex mercatoria (=sume de principii si reguli construite de comunitatea afaceristilor internationali pe care toti le respecta, fara ca o autoritate statala sa le impuna asta). Definitia economica a DCI - s-a spus in contextul acestor teze ca DCI este acea forma de drept care intereseaza economia mai multor tari si care permite identificarea unor reguli uniforme specifice. Accentul, in consecinta, cade pe internationalitatea economica si nu pe cea pur juridica. Meritul incercarii de definire = permite identificarea unui drept uniform partial al comertului international, relativ independent de cel al legilor nationale. Sursele Dreptului Comertului International Spre deosebire de izvoarele altor ramuri de drept, DCI se bazeaza pe doua reguli de baza - pluralism si democratie la nivelul elaborarii normelor incidente ( in dreptul civil - sursa unitara - ex Codul civil) Pluralism - dr. elaborat de organizatiile internationale private/publice, norme nationale cu aplicare internationala ( norme nationale care nu au fost concepute pt. aplicare internationala, dar care se aplica) → dr. transnational Normele sunt si ele valori, produse, care circula intre parti. Rezulta ca partile pot alege aplicare diferitelor norme. Ele trebuie sa se aplice la exigentele partilor. In functie de diverse ctiterii opereaza diferite clasificari in DCI. Indeobeste se foloseste clasificarea care distinge intre asa zisele surse pluraliste si lex mercatoria (e specifica autorilor francezi si o parte a autorilor germani). - A doua clasificare - pe originea edictarii normei - distinge intre sursele interne si priveste reguli care provin din interiorul comertului international si care se mai numesc surse-procedeu si cealalta categorie a surselor externe care provin din exteriorul dreptului comertului international si care se cheama surse-reguli. Surse interne - contractul, uzantele, principiile comerciale internationale. Contractul - e sursa de drept? Da. - La nivel individual contractul se impune partilor in virtutea principiului pacta sunt servanda. - La nivel colectiv - contractul are din nou vocatia de a fi sursa de drept mai ales in numeroasele situatii in care avem de a face cu contracte sau clauze contractuale cu un mare grad de repetativitate sau cu un mare grad de noutate. Ex: modele de contracte la vanzare, sau inspiratii din alte contr., la franciza etc. - standardizare contractuala → modernizare Contractul e un fel de rezervor de drept care concureaza legislatiile nationale ( normele nationale sunt in principiu supletive, norme imperative) → contractul disloca aceste norme supletive
Ca sa aiba caracter international trebuie sa se bucure de o cunoastere internationala. Clasificarea a uzantelor - distinge intre uzantele partilor (individuale) si cele comerciale. Criteriul: gradul de raspandire al acestor uzante. Sub diverse denumiri, uzantele sunt recunoscute ca surse de drept in toate sistemele de drept. Diferenta de abordare a legislatiilor priveste raportul dintre norma supletiva si uzante. Uzantele individuale reprezinta o serie de actiuni anterioare ale partilor unei tranzactii comerciale care pot fi considerate ca stabilind o baza comuna de interpretare a comportamentului partilor din actuala tranzactie. Asadar, obisnuintele anterioare ale partilor constituie o baza de interpretare a expresiilor contractuale, respectiv a comportamentului partilor. Definitia considerata astazi traditionala a uzantelor individuale provine din universal comercial code. In esenta trebuie sa retinem ca uzantele individuale nu sunt altceva decat niste obisnuite anterioare ale partilor aceleasi tranzactii a caror valoare nu depaseste cercul partilor si pt. a caror functionare nu se cere consimtamantul expres al partilor. Premisele cu valoare de conditii pt. identificarea unei uzante individuale ar fi urmatoarele: - e necesar ca intre parti sa fi existat relatii comerciale anterioare de aceeasi natura ( !!! A nu se confunda istoria relatiilor cu negocierea precontractuala. Ambele au valoare probanta - dar doar una completeaza contractul - si anume uzanta). - aceste relatii comerciale anterioare sa fi existat o perioada suficienta de timp incat sa indice obisnuita si sa presupuna un numar suficient de tranzactii incat sa indice probabilitatea rezonabila repetarii unui comportament similar (pot fi intalnite atat in faza formarii contractului, cat si in faza executarii contractului. Exemplu: eu comand marfa in 30 zile si platesc pretul in 30 zile timp de 6 ori - cu exceptia cazului in care se specifica expres modificarea uzantei).
Conform art. 1205 - Uniform Comercial Code = o practica/obicei care poate fi observat atat de regulat intr-un anumit loc, profesie sau comert, incat e firesc sa ne asteptam ca aceasta practica sa fie respectata si aplicata si in cadrul tranzactiei in discutie. Art 9 par. 2 din Conventia de la Viena - si art. 19 din Principiile Unidroit recunosc valoarea de sursa de drept a uzantelor comerciale indicand in principiu ca aplicabilitatea lor nu este subordonata unui consintamant expres al partilor, ci este subinteleasa. (ex: lemnele - dimensiunile standard la care sunt taiate) Uzantele comerciale prezinta cateva trasaturi fundamentale: 1. Regularitatea. Pt. a avea valoarea unei uzante comerciale practica in discutie, e necesar sa fie respectat in mod regulat de partile implicate in tranzactiile individuale. 2. ( e si cond. de existenta) Prezumtia de cunoastere a acestei prcatici repetitive. Astfel ea trebuie sa se bucure de o cunoastere larga de catre cei implicati in comertul individual si, in acest context, retinem ca prezumtia mentionata constituie in standard obiectiv, nefiind necesara o cunoastere efectiva a uzantei pt. ca ea sa se aplice. -!!! alti autori - mai considera premisa si rezonabilitatea ( insusit de redactorii Principiilor Unidroit) . Proful considera ca aceata conditie rezulta din celelalte doua. Tema de gandire: Rolul uzantelor in dreptul contractelor romanesti? ( in virtutea dreptului de drept international privat derivat - ar putea ca art. 1 sa se aplice). Relatia dintre uzantele generale din art. 1 si normele supletive? Relatia norme imperative si uzante? Curs 03.03.2014 Uzantele:
E interesant concursul dintre uzante si legile nationale ca si concursul dintre uzante si asa-numitele cutume ale dreptului international, care sunt considerate a fi altceva in DCI. Conflict intre o norma nationala si o uzanta virtual aplicabila contractului. Daca e norma supletiva, vor avea prioritate uzantele, iar daca norma e imperativa, are prioritate. In principal, atunci cand legea nationala e si legea forului care judeca litigiul, isi va gasi in mod prioritar aplicabilitatea acea norma. [In materie contractuala, normele imperative sunt foarte putine.]
In doctrina, e mentionata des o alta clasificare: uzantele conventionale / generale / standardizate. U. conventionale → practicile partilor (individuale) U. generale → uzantele comerciale [vocatia de generalizare] U. standardizate → reprezinta o categorie aparte. Sunt acele reguli juridice care au fost grupate, sistematizate si, in final, codificate de diverse organisme internationale private sau publice, in scopul de a inlesni cunoasterea uzantelor generale. Unul dintre aceste organisme este Camera de Comert International Paris, care si-a arogat un oarecare drept de autorat in privinta uzantelor standardizate. Merita amintite incoterms, regulile uniforme in materie de credit documentar (folosite in peste 180 tari in sistemul bancar fara sa fi fost reglementate, cu exceptia a aprox. 20 tari), clauzele standard (ex: clauza uniforma de hardship; de forta majora), uzante standardizate in materie de plati documentare (altele decat creditul documentar → schimburi de documente de plata). Natura uzantelor standardizate a fost pusa la indoiala de unii autori care au subliniat ca desi uzantele standardizate pornesc de la contemplarea uzantelor generale, ele nu se rezuma in realitate la o culegere si sistematizare a acestora, ci capata alura unui adevarat cod privat. Tocmai de aceea, autorii acestei teze subliniaza faptul ca uzantele standardizate sunt mai degraba clauze contractuale tip puse la dispozitia partilor, inspirate din uzantele propriu-zise. O proba in acest sens o constituie faptul ca, pentru aplicarea uzantelor standardizate este necesara o trimitere contractuala. [exemplu: ft. putin probabil ca un termen din incoterms sa isi gaseasca aplicabilitatea intr-un contract, daca partile nu au facut referire la ele.] → uzantele standardizate nu sunt chiar atat de uzante... [Profu e de acord cu aceasta opinie]
Prima versiune: 1937 – CCI Paris Astazi, se vorbeste in special de editia din 2002. In esenta, incoterms reprezinta o suma de reguli juridice extrem de detaliate referitoare la livrarea marfurilor (transferul proprietarii, riscurilor, documentelor reprezentative ale marfurilor, cheltuielile predarii si preluarii, plata asigurarilor marfurilor, indeplinirea obligatiilor vamale si fiscale pe care le implica o operatiune de import a marfurilor). Aceste reguli sunt grupate in spatele unor initiale care reprezinta termenii contractuali reprezentativi pentru o anumita clasa de clauze. Este vorba de doua sau trei initiale din care prima mentioneaza clasa, iar celelalte (una sau doua) specificul. Clasele evolueaza de la clasa E (ExW – exworks), pana la clasa D [?], cel mai favorabil cumparatorului (DDP – Delivery Duty Paid). Evolutia claselor incoterms se bazeaza pe o multiplicare a obligatiilor nascute in sarcina vanzatorului si, totodata, pe multiplicarea continua a transportului marfurilor. ExW – vanzatorul trebuie sa predea marfa la usa fabricii [fara alte obligatii de livrare] DAF – Delivered at Frontier FOB – Free on Board → specifica transportului naval sau multimodal – marfurile treburie predate la bordul navei (cumparatorul suporta costurile de debordare) DDU – Delivery Duty Unpaid - livrare cu taxe neplatita DDP – Delivery Duty Paid - livrare cu toate taxele platite Inserarea unei clauze ExW, DDP, FOB etc nu inseamna decat un shortcut catre un rezervor de reguli contractuale codificate. Art. 1 C. civ.
CJUE spune ca U. trebuie sa se aplice cand partile le cunosteau / trebuiau sa le cunoasca. Austriecii fac doar o trimitere generica la uzante, iar acestea se aplica in materie contractuala ori de cate ori exista uzante, fara discutia noastra din art. 1. Avem si noi ceva de genul, in materie contractuala → art. 1272 C. civ. → art. 1(3) nu trebuie privit cu strictete.
Converg – Philippe Fouchard – parintele „comertului international”. O analiza de dr. comparat ne obliga sa observam ca pot fi observate cu regularitate anumite principii comune de dezlegare a unor probleme de drept. In principal, hotararile arbitrale au fost cele care au invocat existenta unor principii internationale ale dreptului / principii international recunoscute. Situatiile predilecte in care a fost invocata existenta principiilor sunt cele in care se constata necesitatea inlaturarii unei legi nationale care ar fi avut un efect injust in raporturile dintre parti. Astfel, principiile au fost invocate in seria de litigii care au opus diverse societati / corporatii americane statului Iran. Iranul a modificat unilateral anumite contracte private, in ceea ce priveste impartirea profitului. Conditiile care ar justifica identificarea unui principiu international. Pornind de la tezele aceluiasi autor, conditiile intelectuale pentru identificarea unui asemenea principiu sunt:
art. 7 Conventia Europeana privind Arbitrajul International, Geneva Conventia de la Washington privind litigiile internationale intre state si persoanele juridice relative la investitii Toate regulile de arbitraj codificate trimit si la principiile generale ale dreptului international. Exemplu: regulile arbitrajului international CCI Paris IDENTIFICAREA PROPRIU-ZISA A PRINCIPIILOR Evident ca exista un grad de incertitudine.
SURSELE EXTERNE ALE DCI – reguli juridice care sunt impuse activitatii comerciale internationale si vin din exteriorul comunitatii afacerilor internationale, fiindu-i insa dedicate. Avem de a face in mod prioritar cu legea nationala, dreptul conventiilor internationale, dreptul privat al UE, norme transnationale de drept. Legea nationala. Are vocatia imediata de a se aplica unui raport comercial international, in virtutea situarii forului (instantei). Are vocatia indirecta de a se aplica unui litigiu international. Exista si posibilitatea unei vocatii injuste ca legea nationala sa se aplice unui litigiu international, desi nu era cazul. Exista si posibilitatea unei aplicari injuste care sa duca la solutii de drept national in virtutea a ceea ce se cheama homeward trend. [o instanta e mult mai competenta si ii e mai confortabil sa aplice propria sa legislatie – s.m.] Legea nationala poate sa ajunga sa fie aplicabila intr-un litigiu atunci cand are caracter de ordine publica. Relevanta in acest sens prezinta art. 3(3) din Regulamentul Roma I, privind legea aplicabila obligatiilor contractuale care prevede, in esenta, ca partile sunt libere sa aleaga orice lege aplicabila raporturilor contractuale, dar ca, daca toate punctele de legatura trimit la o anumita lege nationala, ele nu vor putea deroga de la dispozitiile imperative ale acestei legi. Dreptul conventiilor internationale furnizeaza o suma de reguli uniforme aplicabile raporturilor comerciale internationale, in virtutea aderarii sau ratificarii unor conventii internationale, asadar, in urma unei actiuni concertate a statelor. Exemplele in materie de drept conventional sunt extrem de numeroase. Exemple:
Interesanta e metoda prin care ajung sa fie aplicabile. Exemplu: Conventiile de la Haga nu au indicii privind aplicabilitatea → e o cauza principala a insuccesului. Cel mai adesea, Conventiile indica in preambul conditiile in care se aplica. O conventie internationala poate ajunge sa fie aplicata si datorita unui mecanism numit „incorporare” – situatia in care, desi conventia nu ar fi virtual aplicabila, partile aleg totusi sa supuna contractul lui acelei conventii. Consecintele sunt diferite decat in situatia in care conventia s-ar fi aplicat pur si simplu: in ipoteza incorporarii unei conventii, nu se va putea deroga de la normele de ordine publica ale legii nationale aplicabile in virtutea mecanismului de drept international privat. Dreptul UE. O varietate de norme adoptate de institutiile europene care au incidenta in raporturile de comert international. Sursele sunt variate: tratate, regulamente, directive. Avem un veritabil drept privat european creat de directive, care trebuie transpuse obligatoriu in legislatia interna. [exemplu: directivele privind comertul electronic, aquis-ul privind dreptul consumului]. Dreptul international privat european, concretizat prioritar in Regulamente [ROMA I privind obligatiile contractuale, ROMA II privind obligatiile extrancontractuale, Bruxelles I privind competenta jurisdictionala internationala]. La nivelul normei conflictuale, se bucura de o aplicare cat se poate de directa. Exista si o ordine publica europeana pe care o putem idetifica in art. 3 parag. 4 din R. ROMA I, care spune, exact ca si in ipoteza legii nationale, ca partile sunt libere sa aleaga orice lege aplicabila contractului lor, insa in ipoteza in care toate punctele de legatura trimit la dreptul european, partile nu pot deroga de la dispozitiile imperative ale acestuia. [aceeasi poveste ca la legislatia nationala]
Aceste reguli au destinatii diferite: o parte se adreseaza in mod direct statelor [WTO; UNCITRAL], in timp ce altele se adreseaza in mod direct particularilor [creatiile CCI Paris / Insitutului Unidroit]. Seminar 04.03.2014 prezenta 75% la seminarii, obligatoriu → 8 prezente Chestiuni importante pana acum: - imposibilitatea de definire a DCI → traditional, nu se poate defini. Ne vom raporta la elementele sale structurale: obiect, sursa, scop. Obiect, definire:
definire:
Surse:
Justificare: contracte & clauze tip mimetis contractual – repetabilitate → asa au aparut ctr. & clauzele tip
- uzantele si contractul Curs 10.03.2014 LEX MERCATORIA – lege independenta de legea statelor. Porneste de la premisa ca statele, prin activitatea lor normativa, nu sunt capabile sa epuizeze varietatea extrema a raporturilor comerciale internationale. O a doua premisa este aceea ca lex mercatoria reprezinta un beneficiu a ceea ce se cheama self-regulation [auto-reglementare]. Ideea din spatele acestui concept este accea ca participantii la raporturile comerciale internationale stiu cel mai bine care norma li se potriveste. A treia premisa este una de natura istorica: istoria dreptului confirma existenta a ceea ce se cheama law merchant. [sistem normativ de origine cutumiara, independent de legile nationale] Contraargumentele formulate impotriva conceptului lex mercatoria.
In DIP, cand alegi o lege, stii ce te asteapta. Nu poti fi la fel de sigur daca aceasta lege va fi lex mercatoria, deoarece nu exista o uniformitate, nici macar doctrinara, privitor la continutul acestui concept. Pe langa lipsa de predictibilitate, lex mercatoria, spun autorii care o combat, nu se bucura de unifromitatea pretinsa de ideologii sai, in sensul ca, daca este analizata fiecare sursa a lex mercatoria, se observa o descalificare a ideii de lege uniforma. De exemplu: uzantele → e greu de spus care e momentul la care devin internationale, e greu sa le incluzi intr-o lex mercatoria (deci ar exista mai multe lex mercatoria). Codurile deontologice nu sunt self-regulations, ci pornesc de la organisme internationale, la fel si conventiile internationale, ale caror autori sunt statele. In pofida acestor contraargumente, o parte importanta a doctrinei si jurisprudentei a considerat si considera ca lex mercatoria exista. Fundamentele pe care isi bazeaza afirmatiile acesti autori principali [Clive Smithoff, Bertol Goldman]: - in comertul international exista, opereaza, functioneaza societas mercatorium si ca sustinerea intereselor comune sociale si economice, se bazeaza pe constiinta comuna a regulii pacta sunt servanda. Aceasta regula instituie, in realitate, ceea ce Goldman numste ordre mercatique – o ordine care are semnificatia unui adevarat sistem de drept. Totusi, nu e limpede ce cuprinde lex mercatoria, el a indicat doar 4-5 puncte ca si continut (Goldman):
transnational-lex.org Lex mercatoria: - norma anationala si transnationala (nu poate fi aplicata situatiilor pur interne) → vocatie concurentiala [concureaza cu legea nationala si in dr. arbitral chiar o evinge de multe ori] - drept uniform procesual si material - argumentul suprem pentru existenta unui DCI [daca lex mercatoria nu ar exista, DCI ar fi DIP] RECUNOASTEREA SI APLICAREA LEX MERCATORIA Franta. In 1980 – cauza Norsolor – hotarare arbitrala - a spus ca e firesc sa se aplice principiul general al bunei-credinte si a dat dreptul la despagubiri [a fost recunoscuta de instantele franceze] afacerea Valencianna – tribunal arbitral – 1988 – arbitrii considera ca legea proprie raportului juridic dintre parti este lex mercatoria, si o numesc astfel → obligare la despagubiri in baza unor principii [a fost recunoscuta de instantele franceze] Ar fi fost esential ca lex mercatoria sa fie cunoscuta de dreptul UE. S-a pus problema, la adoptarea regulamentului ROMA I, a posibilitatii partilor de a putea trimite la o reglementare non-etatica → art. 3 ROMA I – partile au posibilitatea de a alege orice lege aplicabila raportului contractual [se refera la o lege nationala si nu la una anationala & transnatioala, cum e lex mercatoria]. Asadar, incercarea de transformare a lex mercatoria intr-o lege, a esuat. Germania. Curtea Suprema, in 1983, s-a pronuntat in sensul ca un contract-model de charter, contract numit gencon, nu poate fi sursa unor reguli uniforme, in lipsa unei optiuni exprese a partilor. [nu are un grad de previzibilitate suficient] → uniformitatea utilizarii lui trebuie probata printr-o clauza expresa. Elvetia. Curtea Suprea refuza o transare ferma a conceptului de lex mercatoria, dar recunoaste hotarari arbitrale pronuntate in baza lex mercatoria. 2005 – in speta se invoca un termen de decadere de 2 ani pt. formularea caii de atac impotriva hotararilor FIFA. Instanta elvetiana spune ca FIFA genereaza un sistem de reguli valid pt. cei care aleg sa se supuna, dar acest sistem nu poate incalca normele imperative privind prescriptia si decaderea din dr. elvetian → t. de 2 ani era mai mic decat cel din dr. elvetian → se putea invoca termenul elvetian si se putea face plangerea. Anglia. Intr-o solutie care privea un litigu international interbancar Chamille Bank Bahrain vs. Eximco, jud. englez spune ca sharia nu poate fi considerata un set de reguli suficient de uniform pentru a da o solutie viabila litigiului dintre parti. In contract se facea trimitere la regulile „glorioasei” sharia. [poate fi cel mult un mijloc de interpretare al contractului] Halburn vs. Halburn. Se punea pb. aplicarii dr. cutumiar evreiesc → jud. englez a spus ca nu e sistem de drept si poate fi utilizat pentru a-l asista pe judecator in interpretarea contractului si nimic mai mult. In arbitraj, discutia se schimba radical → 2 probleme:
In contextul Roma I, raspunsul e negativ. Arbitraj international, raspunsul e pozitiv. Tribunalul arbitral, odata investit, trebuie sa determine legea aplicabila. Judecatorul national e tinut de mecanismul conflictual . Totusi, si arbitrul se foloseste, printe altele, de mecanismul conflictual. Esential pt. arbitru este sa determine ceea ce se cheama proper law. Regulile de arbitraj permit identificarea raspunsurilor pozitive. Regulile vechi ICC si regulile din 2012 prevad ca partile pot sa determine rule of law, care sa fie legea arbitrajului si, totodata, ca arbitrul ca putea determina the appropriate rule of law [the proper rule of law] → tb. facuta distinctie intre law si rule of law [actualul art. 21 ICC rules, fostul 17] art. 1119 Cpc [?] → trib. arbitral aplica legea stabilita de parti sau, daca nu, legea pe care o considera aplicabla [legiuitorul foloseste termenul „dreptul” → se pot crea confuzii] Viitorul notiunii de lex mercatoria. „Viitorul e glorios in dr. arbitral, dar nu e la fel in dr. national.” Pe masura ce produce concepte viabile, va fi integrat in legislatie.
Uzante:
Uzantele ocupa al 2-lea loc dupa lege, in dreptul intern Se refera la uzantele comerciale sau uzantele partilor? Este o analogie ca cea de la contract; Uzantele partilor: nu constituie sursa de drept civil, dar in DCI este sursa de drept; Art.9 paragraful 1 CNV DE LA VIENA- importanta ! Art.1191 NCC "oferta irevocabila de indata ce autorul o mentine un termen, sau in acordul partilor, al practicilor statornicite...sau a uzantelor" - se refera strict la uzantele partilor
~PRACTICI LIMITATE LA CERCUL PARTLOR unui raport juridic de DCi ~formate in baza actiunilor anterioare ale partilor ~o baza de interpretare a raporturilor cntractuale existente intre parti (il regasim in dr. intern si nu si rolul normativ specific DCI) Uzantele generale: Art.1 NCC- rol normativ + interpretativ, Art.9 paragr.2 CVIM; Definitie: practici observate cu regularitate in o anumita bransa, sector, regiune, caracterizate prin:
Ex: uzanta este cunoscuta: o florarie Cluj- una din Olanda exista un contract:vz e bulbi de lalele; Exista uzante in ceea ce priveste transportul, livrare, la nivel de producator de lalele din olanda, uzanta este cunoscuta sau ar trebui sa fie cunoscuta? ar trebui sa cunoasca
1. Profesionisti din o bransa: exista oprezumtie de cunoastere a uzantelor din acea bransa; ex: notarii, agentii imobiiari se inscriuin aceast caterogie; ei vor cuoaste oate uzantele 2. Profesionisti din o anumita zona: exista o prezumtie de cunoastere a uzantelr; Ex: producatori de mobila din Germenia si Austria- elementde loc 3. Raport intre profesionisti/neprofesionisti: prezumtia nu opereaza in cazul consumatorului, decat daca a fost instiintat de existenta uzantelor sau vb de o notorietate a uzantei respective; Profesionisti din branse diferite: la fel -frecventa: regularitate cu care se observa in o bransa/sector; -nu este necesar un consimtamant special pentru aplicarea lor; exceptie:partile inteleg sa excluda zantele din unraport contractual existent; -au vocatia generalizarii, contrar uzantelor partilor, care se limiteaza la cercul partilor care le aplica;
Norma supletiva vs uzanta: prevaleaza uzanta Norma imperativa vs uzanta: prevaleaza norma impertiva Norma= virtual aplicabila: determinata prin mecanismul normei conflictuale CVIM si UNIDROIT : uzante ca surse dedrept si cele ale partilor si cele generale In materia arbitrajului vom gasi cele mai multe uzante generale ex: FIFA CJUE: 1.MSG vs. Le Gravieres Remames 2.Casteueti vs. Triumpy Ambele de transport: martitim si fluvial=> validarea unei clauze de electio iuris: alegerea legii aplicabile Uzante standardizate: generale cuprinse in culegeri ale organismelor internationale; Deriva din compilarea uzantelor generale=> vocatie cvasiuniversala; Art.1alin.5 - art.9 CCItalian- se refera la uzantele codificate, si cand vb acestea ne situam pe taram probator;
Exista o divergenta intre texte; deoarece uzantele genrale sunt parte din dreptul intern Ex de uzante standardizate: RUU: reguli si uzante uniforme: CCI Paris CCV: uzante in materia creditului documentar INCOTERMS: zante care definesc obligatiile caracteristicilor partilor unui raport contractual in cele mai raspandite raporturi de vanzare; Ultima revizuire: 2010, cand de a 13 numarul s-a redus la 11; Ele sunt minicontracte, fiecare are 3 litere si simpla referinta semnifica aplicabilitatea lui in raportul contracual respectiv 2 mari categorii: 1.la plecare, la sosore 4 familii de uzante incoterms: E, C, D, F E, F - la plecare: gasim noi Incoterms: CHELTUIELI SI TRANSFERUL RISCURILOR Seminar 18.03.2014 Lex mercatoria → principii, uzante [drept conventional]. Sistem de drept anational si complet lipsit de omogenitate. Lex mercatoria are vocatie concurentiala de aplicabilitate → intra in competenta cu dr. national - l.m.: lipsa de omogenitate, dar potential aplicabila [„norme conflictuale”] DCI nu exista, argumente: - politic: nu se poate vb. de un dr comercial, al unei societati a com. interntionale in statele capitaliste sau comuniste - social: nu exista o societate a negustorilor
Au fost hotarari arbitrale, cenzurate de instantele franceze. Curs 17.03.2014 – Oana P. Statele: pot fi subiecti ai dreptului privati sau participanti sub mai multe aspecte:
!!! In romania, platile interne intre persoane juridice pot fi facuta numai in moneda nationala; exista totusi o gramada de exceptii;
!!! Exista si o formula menita sa inscrie statele in ideea unui program international normativ, transnational, prin aderarea la conventiile internationale, prin coparticiparea la adoptarea conv internationale, si prin crearea si participarea la organizatii internationale. ex: ONU, prin Comisiile sale: Ro are calitatea de participant; ex: institutii sa emita reguli uniforme de drept privat: UNIDROIT, la care statul roman participa in calitate de confinantator si are si participanti in comisiile de lucru; ORGANIZATII INTERNATIONALE
site: www.unctad.org A fost creata in 1964 prin o interventie a ONU in scopul declarat de a proteja interesele economice internationale ale tarilor in curs de dezvoltare; Tari in curs de dezvoltare= tari nedezvoltate + tari in curs de dezvoltare Desi activitatea comisiei a avut rezultate practice relativ modeste, se pot retine cateva reusite ale acesteia:
In virtutea acestor acorduri, produsele provenind din aceste tari beneficiaza in Europa de un regim tarifar preferential.
Ex: produse de baza: resurse naturale sau generate de cele naturale existente: grau etc cu exluderea petrolului si gazelor, pentru ca veniturile pe care le genereaza sunt mari si aceste tari in curs de dezvoltare nu sunt producatori de astfel de produse; Ex: sunt produse de baza: cauciucul natural, cafea, cacao.
Ex: China, principalul investitor in Africa si s-a incercat estomparea, pentru ca astfel in urmatorii 2 ani ar fi ajuns un procent de 70 % 2. COMISIA NATIUNILOR UNITE PENTRU DREPTUL COMERTULUI INTERNATIONAL (CNUDCI; UNCITRAL- versiunea engleza) A fost creata in urma rezolutiei organizatiilor unite in scopul declarat de a coordona activitatea internationala a statelor in vederea adoptarii de reguli uniforme privind DCI Dupa primii ani de activitate aceasta comisie si-a depasit scopul primar si a devenit unul dintre principalii autori de drept uniform sau de proiecte de drept uniform in sfera comertului international. Astazi, functiile Comisiei ar putea fi sintetizate astfel: - Comisia coordoneaza activitatea de elaborare si adoptare a unor conventii internationale - Comisia, prin grupurile sale de lucru, formuleaza si propune asa numitele "legi model" sau "legi tip" statelor, in scopul inspirarii activitatii legislative ale acestora. - Comisia elaboreaza ghiduri legislative si practice privind implementarea, respectiv aplicarea legilor model/tip - Andosarea (certificarea) creatiilor juridice ale altor organizatii internationale; In acest sens, se retin in principal cooperarea dintre Comisie si Camera Internationala de Comert Paris - ea are nevoie de o acreditare din partea unei institutii cu valoare internationala recunoscuta transnational, adica datorita participarii statelor;
Sub egida acestei comisii a fost adoptata Conventia de la Viena privind Vanzarea internationala de marfuri, care este cea mai de succes Conventie in sfera Comertului International; ~ Sunt 81 de tari, au un sistem de centralizare a hotararilor judecatoresti pronuntate pe marginea Conventiei, ~ Accesibil de oricine, au o arhiva CLOUD unde sunt sistematizate hotararile judecatoresti pe tari si pe articole ale conventiei; Exista si literatura elaborata pe marginea acestei conventii; ~ Romania a aderat la ea din 1992; A mai fost adoptata Conventia de la New York (1974) privind prescriptia actiunilor rezultate din vanzarea internationala de marfuri - amendata in 1980, si la care Romania a aderat de asemenea, dar care nu s-a bucurat de succesul Conventiei de la Viena, deoarece propune termene limita de prescriptie si decadere, care in multe legislatii nationale sunt considerate imperative; Oricum succesul e important si pentru ca o parte din aceste texte au constituit o sursa de ispiratie pentru reformele europene a dreptului prescriptiei extinctive, si printre altele si sistemul nostru al prescriptiei e inspirat din aceasta Conventie, dar nu a fost adoptat termenul maximal de prescriptie, care proful crede ca ar fi fost benefic (rol: ca la implinire sa elimine orice posibilitate de actiune in justitie nevalorficata) ex: 10 ani, termen de prescriptie normal: 3 ani
Prima Conventie: 1978: Regulile de la Hamburg (cel mi mare port fluvial din lume si beneficiaza de cele mai mari spatii de depozitare cmerciale pentru trasportul combinat aerian - naval, rutier - naval). O parte din uzantele utilizate in acest port se vad in aceasta conventie; A doua Conventie New York: Regulile de la Rotherdam (2008) nu a inregistrat succesul primeia.
Comisia si-a arogat calitatea de promotor, interpret, protector al unei conventii care era deja adoptata cand a luat fiinta comisia si anume Conventia de la New York din 1958, privind recunoasterea si executarea hotararilor arbitrale straine; Comisia a elaborat o LEGE-TIP UNIFORMA privind arbitrajul comercial, 1985 - amendata in 2006; E o lege reusita, si a influentat multe legislatii nationale: legea germana, legea franceza, Camera Internationala de Comert Partis, Codul de procedura civila roman; ROL: a fost realizat; a fost o sursa foarte importanta de inspiratie
~ Totodata, comisia a elaborat o Conventie fara succes privind viramentele internationale (1992). In acest sector, Comisia si-a arogat si drepturi de a propune clauze model (pana acuma nu a avut succes remarcabil, a incercat sa propuna o conventie privind penalitatile, pentru ca exista mari divergente intre sistemele nationale de drept; dreptul continental e permisiv, dreptul anglo-american e permisiv); In dreptul roman, sunt admise clauzele penale prin care este evaluat prejudiciul, chiar daca sunt emise pentru a-l constrange pe debitor, deci in maniera punitiva. In dreptul anglo-american, acestea sunt considerate nule, fiind permise doar lichidated penalties, care nu au rol sanctionator, ci pur functional. Comisia a facut eforturi in aceasta materie, dar nu a avut succes.
Pe lang aceasta, Comisia a elaborat si 2 legi model, una dedicata comertului electronic si alta dedicata semnaturii electronice, ambele surse pentru legislatiile nationale. - si 2 ghiduri: legislativ si practic de aplicare a regulilor privind comertul electronic
3. CONFERINTA DE LA HAGA PRIVIND DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT A fost creata in 1958, dupa initiativa Nationilor Unite, care s-a transformat in o initiativa privata. Azi, Conferinta are mai dregaba rolul unei Confederatii Internationale Intelectuale, al carei scop declarat este acela de unificare a regulilor materie de norme conflictuale, in cateva sectoare declarate ca predilecte. Creatii:
4. INSTITUTUL UNIDROIT A luat fiinta 1926, la initialtiva Societatii Natiunilor. Este condus de un delegat al statului italian, fiind sustinut prin participare comuna a statelor fondatoare sau aderente.
1. 1964 - Vanzarea internationala a bunurilor mobile corporale. 2. Efectele vanzarii internationale a bunurilor mobile corporale. Ele nu au avut mare succs, dar au stat la baza Conventiei de la Viena;
6. OHADA (Organizatia pentru armonizarea dreptului afacerilor in Africa)
Cele 3 org (FMI, Banca Mondiala, Org. Mondiala a Comertului):
Ele functioneaza impreuna, dar FMI are si mijloace de asistenta proprie, deci daca aderi la un program FMI, nu trebuie sa utilizezi neaparat fonduri din Banca Mondiala; Rolul lor a crescut, si fondurile au crescut exponential. FMI este lider in politica comerciala internationala.
ex: O tara avea un interes in obtinerea unor taxe vamale mai mici pentru importuri in alta tara. In cadrul GATT, acea tara facea o oferta de la statul de unde avea nevoie de concesii; Apoi s-a ajuns a crearea unui cod ANTIDUMPING: in urma incheierii rundei Uruguay, 1994, a luat fiinta Organizatia Internationala a Comertului (are o istorie bogata). Esential de retinut: organizatia s-a nascut din o necesitate de fapt. Organizatia reprezinta o organizare cu personalitate juridica a unor negocieri colective intre state: "o tara cere, alta acorda, dar incet s-a transformat in un sistem organizat cu institutii proprii si cu mijloace de constrangere pentru participantii la aceste negocieri". Documente fundamentale ale organizatiei
Primele 4 docmente sunt OBLIGATORII pentru orice stat aderent la organizatie. In plus, statele aderente nu pot adopta cu modificari sau amendamente cele 4 documente. Pot doar solicita aplicarea unor exceptii: tehnica a waverului. Exemplu: negocierile cu China au durat 14 ani, pentru ca China la inceput a dorit sa modifice toate documentele. In consecinta, China a insistat pe tehnica waverului. China vroia sa adere fara obligatii, mai ales sa nu i se aplice Codul Antidumping si ar fi vrut sa beneficieze de o exceptie in legatura cu subventiile de stat. In final a aderat cu cateva exceptii. Structura organizatorica:
2. exista o Conferinta ministeriala - care reprezinta forul suprem - e compusa din reprezentatii statelor membre, in functie de mandatul acordat de fiecare stat: presedinti, ministri. - se intruneste o data la 2 ani. Se poate reuni si mai frecvent. - ROL: defineste politica comerciala a organizatiei, si punctual, adopta, modifica, amendeaza acordurile multilaterale;
In schimb, are si atributii proprii: ~ functia jurisdictionala suprema, fiind "instanta suprema in cadrul OSD (Organismul pentru Solutionarea Disputelor). ~ atributii proprii in privinta exercitiului bugetar al OIC si in privinta relatiilor internationale cu alte organizatii. 4.Secretariatul: - membrii sunt independenti de statele care ii numesc - presedintele secretariatului este numit de Consiliul General si are obligatia de a fi independent de statul care l-a propus, de statul a carui rezident este si de politica oricarui alt stat membru al organizatiei.
Secretariatul asigura permanenta lucrarilor, sediul la Geneva. Membrii sunt profesionisti, domeniul de competenta primara fiind cel al comertului international [80% juristi si economisti] In prezent secretariatul are aprox. 630 membri, reprezentand aprox. 70 nationalitati. Limbile oficiale sunt engleza, franceza si spaniola. Secretariatul nu are functii decizionale, astfel cum au Conferinta Ministeriala si Consiliul. [amendamente, politici generale etc] Secretariatul asigura asistenta:
In cadrul WTO mai functioneaza si o serie de organe speciale, cu atributii specializate pentru anumite domenii tipice de lucru ale organizatiei. Exista, astfel, un Consiliu al Comertului de Marfuri [Council for Trading Goods], Consiliul Comertului de Servicii [Council for Trading Services], Consiliul proprietatii intelectuale de interes comercial, o serie de comisii cu atributii specifice [exemple – sunt aprox. 18: pentru buget, privin balanta de plati, privind comertul si mediul inconjurator] Maniera de luare a deciziilor. Mecanismele imbina o serie de procedee. Principiul general este cel al consensului. O decizie poate fi luata in cadru oricarui organ al WTO in mod primar, prin consens. Acest consens presupune adoptarea propunerii in urma constatarii lipsei opozitiei exprese a unuia sau mai multor membrii la adoptarea propunerii cu pricina. O alta posibilitate este votul. Pentru procedurile ordinare (deciziile in cadrul procedurilor pentru solutionarea diferendelor, adoptarea de decizii care nu implica modificarea acordurilor fundamentale ale organizatiei) – in aceste situatii, daca nu se poate realiza consensul, va avea prioritate majoritatea voturilor exprimate. In al treilea rand, adoptarea deciziilor mai cunoaste si alte tehnici [3]. Acestea se regasesc in contextul adoptarii amendamentelor la acordurile fundamentale ale organizatiei. Aici, consensul iese din discutie si orice amendament poate fi adoptat doar in cadrul Misiunii Ministeriale. Regula primara este unanimitatea. – exprimarea tuturor vointelor membrilor. Pentru a fi adoptat fara rezerve, toti trebuie sa isi exprime acordul pozitiv la amendament. Daca nu exista unanimitate, decizia privind amendamentul va putea fi adoptata cu o majoritate de 2/3 din voturile posibile [nu se pot abtine]. Intr-o asemenea situatie, amendamentul nu va fi executoriu decat pentru membrii care l-au votat si nu va fi executoriu pentru ceilalti membrii. Exceptia: statele pot decide cu o majoritate de 3/4 ca adoptarea decizi sa aiba efect executoriu pentru toate statele. Yüklə 341,93 Kb. Dostları ilə paylaş:
|