- definitie: inflamaţie septică a vaselor şi trunchiurilor limfatice produsă prin afectarea peretelui acestora de către germeni proveniţi de la o infecţie situată în teritoriul drenat de ele sau inoculaţi printr-o soluţie de continuitate (plagă, escoriaţie, înţepătură, etc.)
etiopatogenie: poate fi produsă de orice germene patogen (mai ales streptococul are tropism limfatic) şi reprezintă un mod de reacţie a organismului la transportul limfatic al germenilor Se descriu mai multe forme anatomo-clinice (evolutive):
limfangită reticulară: localizată în reţeaua limfatică tegumentară superficială din vecinătatea
infecţiei sau a porţii de intrare; clinic se constată prezenţa de travée serpiginoase, roşii-violacee, pe fond de hiperemie cutanată şi edem, cu durere accentuată de palpare şi dispariţia roşeţii la digitopresiune; semne generale (febră, curbatură);
limfangită tronculară: este stadiu evolutiv ulterior, în care în axul membrului afectat sunt vizibile unul sau mai multe trunchiuri limfatice ce apar ca „lovituri de bici‖; sunt cordoane roşii indurate şi dureroase, cu aspect rectiliniu, paralele sau anastomozate; adenită regională satelită; semne generale (febră, frisoane, cefalee);
limfangită supurată: în caz de virulenţă crescută a germenilor se produce tromboza septică a vasului limfatic cu perilimfangită şi constituire de microabcese ce pot conflua (evoluează ca un flegmon însoţit de fenomene generale accentuate);
limfangită gangrenoasă (pare a fi la originea fasceitei necrozante): în caz de infecţii cu germeni anaerobi sau asociaţii anaerobe, la bolnavi cu reactivitate scăzută, pe fondul unui placard de
limfangită reticulară apar flictene sero-sanghinolente care se sparg lăsând în urmă false membrane cenuşii-murdare (instalare a supuraţiei cu aspect gangrenos
