recoltare sânge pentru hemoleucogramă, VSH şi VDRL.
Tratament - Sistemic: Penicilină, Eritromicină, Sinerdol, Cefalosporine (la alergicii la Penicilină)
NURSING ÎN GONOREE
Definiţie: boală transmisibilă produsă de Neisseria gonoreae.
Etiologie: Neisseria gonoreae.
Manifestari de dependenta:
Infecţia genitală la bărbaţi:
acut - frecvent întâlnită şi se manifestă sub forma unei infecţii la nivel uretral. Pacientul este deranjat de apariţia unei scurgeri purulente matinale înainte de micţiune, însoţită de usturime şi dureri la micţiune şi care, netratată continuă cu stare febrilă, dureri articulare şi manifestări urinare;
cronic: îngustarea prepuţului (fimoză şi parafimoză), balanită, inflamaţia prostatei, a întregului traiect genital, îngustări utererale, şi sterilitate.
Infecţia genitală la femeie:
acut - rar întâlnită şi, dacă există, se manifestă sub forma unei infecţii extinse la nivel uretral, vulvar şi cervical (col uterin). Pacienta este deranjată de apariţia unei scurgeri gălbui-verzuie abundente, însoţită de usturime şi dureri la micţiune;
cronic - cea mai frecventă formă de manifestare - scurgerea galben-verzuie este în cantitate
foarte mică, putând lipsi usturimea şi durerea din timpul micţiunii. Se acutizează frecvent după menstruaţie.
Infecţia extragenitală:
ochi - apare la nou-născut cel mai frecvent dacă mama este bolnavă, în timpul naşterii şi poate duce la cecitate; la adult - apare de obicei la un singur ochi şi se manifestă sub forma unei conjunctivite;
tub digestiv: la nivelul cavităţii bucale şi faringian - se manifestă sub forma unei amigdalite
acute cu sau fără secreţii, sau poate fi asimptomatică;
- infecţia generalizată se produce cel mai frecvent la femei în condiţiile unei scăderi a imunităţii (sarcină, perioada menstruală). Bolnava prezintă febră cu frisoane, dureri articulare care nu scad la repaus, iniţial leziuni cutanate roşii mergând pana la apariţia unor bule cu puroi sau chiar necroză (la nivelul degetelor). Boala progresează fără tratament adecvat spre inflamaţia articulaţiilor mari, atacarea inimii, a organelor pelviene şi a meningelui.
Tratament: antibiotice - Pencilina (frecvent bacteria este rezistentă), Tetraciclină, Ceftriaxon şi cefalosporine de generaţia a doua şi a treia. Se mai pot administra amestecuri de Penicilină sau Amoxicilină cu Acid clavulanic (Augmentin, Amoxiclav).
Manifestări de dependenţă: în funcţie de evoluţia bolii