3. Leziunile elementare cu conţinut lichid (cavitare) iau naştere prin exoseroză prin care se
acumulează lichide în epidem unde produc cavităţi şi prin exocitoză cu elemente celulare
migratorii, din seria albă sau şi roşie. Din această categorie fac parte:
• Vezicula: ridicătură punctiformă sau perlată, de dimensiuni mici între 1 şi 3 mm, plină de
un lichid seros sau mai rar seros-hemoragic. Din punct de vedere patogenic se deosebeşte o
veziculă interstiţială, care apare în spaţiile dintre celulele malpighiene (eczemă) şi una
parenchimatoasă, care se formează prin umflarea unei celule sau a unui grup de celule malpighiene
prin degenerescenţă (în viroze ca herpes, varicelă, vareolă). În ambele cazuri cavităţi mici se pot
contopi în altele mai mari. Există şi un mecanism mixt (veziculizaţia balonizantă) în care procesele
amintite se intrică (zona zoster). Veziculele prezintă o evoluţie fie spre uscare, când se rezolvă prin
descuamaţie, sau spre spargere, când sunt urmate de eroziuni şi zemuire.
• Pustula este o leziune de mărimea veziculei de care se deosebeşte printr-un conţinut
purulent (exocitoză). După locul de apariţie, pustulele sunt foliculare, având formă conică, centrată
de un fir de păr (foliculite) şi nefoliculare (interfoliculare), întâlnite în variolă, psoriazis pustulos,
pustuloza subcornoasă (conţinutul acestor pustule este steril din punct de vedere bacteriologic).
Pustulele pot apărea şi secundar prin fenomenul de pustulizare a unor vezicule sau bule (lichidul
clar din aceste leziuni devine purulent). Evoluţia pustulelor se face spre uscare şi acoperirea de
cruste sau desfacere şi producerea de soluţii de continuitate la suprafaţa tegumentului.
• Bula sau flictena este o leziune cu conţinut lichid proeminentă de mărimi mai mari
putând ajunge până la 5-10 cm. Pereţii ei pot fi flasci sau destinşi, cavitatea poate fi umplută de un
lichid serocitrin, bule seroase, hemoragic, bule hemoragice, sau purulent, pustulobule. După
situaţia lor faţă de straturile epidermice, deosebim bula superficială sau subcornoasă cu pereţii
friabili care devin flasci în mod rapid (ca în impetigo) şi conţinutul lor se transformă purulent, bula
„mijlocie‖ sau intramalpighiană ca în pemfigus (fragilă) şi bula profundă sau subepidermică ca în
epidermolizele buloase, arsurile de gradul II, herpes gestationes, pemfigoidul bulos, dermatita
herpetiformă, porfiria cutanată tardivă. Bulele se produc prin alterarea legăturilor dintre celulele
epidermului, fenomen cunoscut sub numele de acantoliză sau prin distrugerea integrităţii celulare
(citoliză). Bulele evoluează fie spre uscare şi apariţia de cruste, fie se rup, lăsând în urma lor
leziuni cu pierderi de substanţă (eroziuni sau ulceraţii), fie se suprainfectează, conţinutul lor
devenind purulent. Vindecarea bulelor se face de cele mai multe ori cu pete pigmentare reziduale,
în funcţie de profunzime putând uneori să rămână sau nu leziuni cicatriciale.
• Edemul este corespondentul leziunilor cavitare la nivelul dermului şi hipodermului, unde
acestea nu se pot forma din cauza răspândirii colecţiilor lichidiene în substanţa fundamentală a
ţesutului conjunctiv.
Dostları ilə paylaş: |