Despre alegeri în snspa context general

Despre alegeri în SNSPA
Context general

Legea educaţiei naţionale a adus multe schimbări învăţământului superior, producând atât anumite clarificări şi posibilităţi de ieşire dintr-o stare de lâncezire acută în care se găseau universităţile româneşti (a se vedea clasificarea universităţilor), dar a produs şi la pierderea unor norme şi principii ale vechii legi care erau foarte necesare şi acum.

Astfel, faptul că noua lege nu a mai limitat numărul de mandate pentru decani s-a oferit posibilitatea (în multe locuri fructificată de aceştia) de a avea şi un al treilea mandat, în schimbul sprijinului oferit unui candidat pentru poziţia de rector.

Alte dispoziţii care nu sunt favorabile sistemului sunt cele legate de posibilitatea existenţei doar a unei singure candidaturi pentru poziţia de rector (care se negociază intens înainte, iar comunitatea academică votează doar pentru a consfinţi ceva stabilit de cei mari), precum şi faptul că mulţi dintre foştii rectori/preşedinţi de universităţi se convertesc acum în preşedinţi de senat.

Alegerile în SNSPA

SNSPA are o problemă specifică, fiind asociată cu fosta şcoală de partid „Şt. Gheorghiu” (peste 15.000 prezenţe pe internet). De aici, situaţia fundamentală în alegeri a fost legată de conexiunile cu vechiul sistem a potenţialilor candidaţi. Astfel, legea lustraţiei, în forma adoptată de Parlament, a permis unui candidat cu funcţie importantă în UASCR să poată candida la postul de decan.

Ceea ce este însă cel mai specific SNSPA este dimensiunea exacerbată a orgoliilor, coroborată cu lipsa de atenţie la detaliile cu aspect juridic, care au creat probleme în alegerile la funcţiile de decan.

S-au conturat trei poli de putere, familia Miroiu (angrenată în lupta împotriva Rectorului, precum şi a Decanului Facultății de Ştiinţe Politice), Paul Dobrescu – Rector, împreuna cu echipa sa de fideli din Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, precum şi familia Ani şi Lucica Matei (cei cu cele mai multe legături în mediul politic). Ani Matei este fostul lider al UASCR, care cumulează multe funcţii administrative (la UNESCO, comisiile ARACIS etc.).

Campania a început din momentul elaborării Cartei universitare, orgoliile fiind împinse spre extrem, varianta primă aprobată a fost avizată negativ de minister, cu observaţii substanţiale. S-a corectat cât s-a putut, şi s-a început campania propriu-zisă pentru redactarea unei metodologii de alegeri care să ajute unul sau altul din polii de influenţă. Din jocul în cauză a câştigat familia Matei, cea mai puţin apreciată la nivelul instituţiei, care, prin redactarea art. 27 alin. (2) din metodologia de alegeri a încălcat dispoziţia legală prevăzută de art. 208 (1).

Astfel, deşi legea stabilea că membrii Senatului se aleg prin „votul universal, direct şi secret al tuturor cadrelor didactice şi cercetătorilor titulari”, dispoziţia din metodologie „Calendarul desfăşurării alegerilor la nivelul facultăţilor pentru funcţia de membru … membru în Senatul SNSPA” a permis organizarea alegerilor pentru Senat ilegal, la nivelul facultăţilor, unde familia a putut organiza în linişte eliminarea tuturor contestatarilor din propria facultate, eliminându-i complet din funcţiile de conducere.

Aceeaşi familie însă a devansat momentul alegerilor prin trimiterea a 15 rapoarte către membrii comunităţii academice a SNSPA, acuzând conducerea actuală de ilegalităţi în ceea ce priveşte cheltuirea fondurilor instituţiei, în contextul edificării unui nou sediu. De asemenea, au mai fost invocate şi neconcordanţe în lista de lucrări ştiinţifice a candidatului la poziţia de rector Remus Pricopie, acuzându-l implicit de lipsa de prestigiu academic.

Toate metodele vechiului partid au fost folosite în scopul declarat al producerii masei critice, care ar fi urmat să reacţioneze, demiţând rectorul. Rapoartele au fost expediate de pe adrese care făceau referite al integritatea morală a expeditorului (lucru recunoscut în sens negativ autorului). Au fost aduse prin diferite intervenţii controale de la Ministrul Educaţiei şi Corpul de control al primului ministru, aici fostul doctorand al familiei Matei Ioan Oltean fiind decisiv.

Corpul didactic nu a reacţionat şi atunci Ani Matei a fost nevoit să iasă la atac direct, asumându-şi direct câteva mailuri cu acuzele anterioare (unul a fost dat pe 3 ian 2012, producând multă iritare).

A fost nevoie să se convoace o şedinţă deschisă, în care i-au fost demolate punct cu punct toate afirmaţiile, la sfârşitul luni ianuarie. Din acel moment, familia Matei a încercat să ridice un candidat la poziţia de rector pe care să îl sprijine din umbră, dar proiectul nu a mers. În această situaţie, au fost nevoiţi să accepte ca la poziţia de Rector să rămână un singur candidat şi la fel pentru cea de preşedinte de Senat. Totuşi, la momentul votării celor două funcţii, oamenii pe care îi controlau au votat integral contra (sau au votat alb, astfel încât voturile să fie anulate). Înţelegând în final ridicolul situaţiei, au renunţat la îndemnul făcut public membrilor în Senat din partea facultăţii lor (de Administraţie Publică) să nu se prezinte la vot.

În această situaţie, familia Matei încearcă să îşi conserve situaţia de forţa la nivel facultăţii pe care o conduc cu mână de fier din 2003. În acelaşi timp trebuie notat că este al treilea eşec al acestor doi oameni la funcţia de Rector (în situaţia dorită de ei ca celalalt membru al familiei să fie concomitent Decan).

În această situaţie, au eliminat din Senat toţi membrii facultăţii care se opuneau, propunând – caz unic – o reprezentare exclusiv feminină în forul conducător.

În ceea ce priveşte funcţia de decan al Facultăţii de Administraţie Publică, familia Matei a mers pe o variantă simplă: se schimbă decana (Lucica Matei) cu decanul (Ani Matei), soţul ei. Pentru a conserva această poziţie, ameninţată de alte persoane (încă trei) au făcut ca despre unul din candidaţi să apară un articol în România Liberă la sfârşit de februarie (prin legăturile în PDL şi în mediul sindical) şi încearcă să blocheze orice altă tentativă dorind să avizeze negativ, dar fără orice motivaţie, candidaturile celorlalte persoane care nu sunt agreate. Evident, acest lucru, dacă se va realiza, va conduce la apariţia unor procese în instanţă şi prelungirea incertitudinii la nivelul SNSPA.

La Facultatea de Comunicare situaţia e simplă, actualul Rector şi-a impus oamenii total, astfel încât noul rector va fi actualul decan al acestei facultăţi, iar noul decan al facultăţii va fi o tânără care, conform CV-ului postat pe site (parţial, însă), a parcurs distanţa de la preparator la prof. univ. dr., conducător de doctorat, în 11 ani.

La Facultatea de Ştiinţe Politice actualul decan, aflat deja la al doilea mandat, Cristian Pârvulescu, a observat că oamenii pe care îi susţine au pierdut în alegerile al nivel de departamente. De aceea, strategia sa de a nu pierde puterea a însemnat absentarea de la alegeri, fiind singura facultate fără un Consiliu al facultăţii ales, precum şi singura facultate fără membri în Senat. Această strategie de blocaj demonstrează şi rezultatele managementului realizat de acesta, din ce în ce mai contestată al nivelul propriei facultăţi.
Maria Mitroi