Despre dumnezeu

dixit et facta sunt (a zis şi s-a făcut). Ştiinţa lui Dumnezeu

456

NOTE

este un principiu care vrea şi face. Voinţa, un principiu care ştie şi face, puterea e un principiu inteligent şi voluntar. Aşa cere unitatea divină.

⁹⁷ Se întăreşte astfel independenţa divină. Orice putere creată are un scop în afara ei, face parte dintr-un plan, ca element. Puterea divină, identică cu Dumnezeu, este propriul său scop şi al tuturor. Totul este zadarnic dacă nu serveşte la ceva. Dar puterea divină joacă un rol divin, fără vreo dependenţă.

⁹⁸ Thoma urcă mai sus lanţul erorilor cauzate de adversari, pentru a privi cazul în generalitatea sa.

⁹⁹ S-a arătat mai sus, între probele existenţei lui Dumnezeu, că nu poate fi totul contingent, căci contingentul se bazează pe necesar, care asigură stabili­tatea naturii şi permite reînceperi.

¹⁰⁰ Ca un agent să acţioneze trebuie să aibă un pacient capabil de-a primi acţiunea sa, pacient la care această acţiune — care este ştiinţă — să fie posi­bilă. Din moment ce el îi comunică asemănarea sa, adică forma sa de-a exista, trebuie neapărat ca efectul posibil să corespundă la această formă şi să-i servească drept obiect.

¹⁰¹ Thoma spune că contradictoriul este inexprimabil, din cauza elementu­lui conţinut în traducerea cuvintelor îngerului din Vulgata: Verbum esse non protest = nici un cuvânt nu e imposibil la Dumnezeu.

¹⁰² Şi preotul iartă păcatele, dar nu după placul său, ci în numele lui Hristos şi sub condiţii independente de puterea sa. Hristos iartă prin el însuşi şi se ştie că Apologetica extrage de aci un argument că e Dumnezeu.

¹⁰³ Un comentator (Cajetan), un bun intelectual, ţine să remarce cu grijă aci că „înţelepciunea acestei lumi" nu este, în gândirea Apostolului, sau a lui Thoma, chiar filosofia. Căci aceasta nu conţine falsul raţionamentului despre care este vorba. Se face aici referinţă la fîlosofie în sensul în care este folosit de oamenii acestei lumi, de unde Evanghelia preia acest cuvânt.

¹⁰⁴ E în contradictoriu a spune că ceva a existat şi nu a existat, referitor la puterea divină. Şi cum oare s-ar putea explica intervenţia lui Dumnezeu în existenţa a ceva care nu a existat ? Desigur că acest lucru e de neconceput. Totuşi au existat unii filosofi şi chiar Părinţi ai Bisericii care au gândit că realitatea depăşeşte legile spiritului.

¹⁰⁵ Eroarea obiecţiei era de-a judeca contradicţia în felul său, nu ăl ei pro­priu. Poate fi o contradicţie în orice problemă, necesară sau contingenţă, prezentă sau viitoare. Da şi nu se pretează la orice interpretare.

¹⁰⁶ Sunt deci aici trei grade: posibil în sine, adică permis în natura lucrurilor, dar imposibil accidental; — imposibil în sine, dată fiind natura lucrurilor, dar posibil în mod absolut vorbind şi posibil pentru Dumnezeu, stăpânul naturii; — şi imposibil în mod absolut, deci imposibil chiar pentru Dumnezeu.

PARTEA A TREIA

457

¹⁰⁷ Există deci o distincţie, care poate părea subtilă, importantă. Puterea lui Dumnezeu este fără limite. A spune deci că el nu poate face ceva, orice ar fi, este totdeauna greşit, dacă privim puterea divină în sine. Dar ideea de con­tradicţie „nu se poate aplica la puterea divină".

¹⁰⁸ S-a mai spus că atributele divine nu pot fi separate în sine, ci se între­pătrund în unitatea esenţei şi fiinţei divine.

¹⁰⁹ Această propoziţie e falsă, căci dreptatea realizată de Dumnezeu lasă loc şi altor realizări juste şi convenabile, care sunt deci la dispoziţia sa.

¹¹⁰ Ce e drept şi convenabil acum nu limitează puterea, înţelepciunea şi justiţia divină, care ar putea să se aplice şi la alte opere, fără să se contrazică. Dar tot ce face el fiind totdeauna opera totalei sale perfecţiuni, totodată şi puternică, justă, înţeleaptă, poartă semnul tuturor atributelor divine.

¹¹¹ Aici se vede optimismul ontologic al lui Thoma. Dumnezeu poate face un Univers mai bun, dar cu condiţia de a-1 compune cu alte elemente, adică alte fiinţe.

¹¹² S-a spus că Universul putea fi mai bun dacă era compus din elemente mai bune. Se afirmă că Dumnezeu poate face tot ce nu implică contradicţie şi nu se opune la creşterea indefinită a perfectului, în interiorul fiinţei, nici la creşterea indefinită a numărului. Contrazice deci pe Duns Scotus că ăr fi posi­bilă o creatură infinit perfectă. Căci pe scara ascendentă a perfecţiunii se pro­cedează prin etape succesive, ca numerele prin unităţi, infinitul absolut nu poate fi niciodată atins.

¹¹³ Dumnezeu nu poate să nu aplice toate atributele sale la toate operele sale, căci atributele şi acţiunile sale sunt identice.

'' Thoma nu admite că relaţiile lucrurilor ar putea fi mai bune, dar aces­te relaţii sunt de asemenea lucruri, în sens mai general. Dar dacă relaţiile exprimă înseşi proprietăţile lucrurilor, ele sunt incluse în rest şi n-ar mai putea fi schimbate parţial. Căci dacă e permis să presupunem altă organizare a acelo­raşi elemente substanţiale, trebuie să ne raportăm la înţelepciunea divină, care, cu toate cărţile în mână, nu poate face decât cel mai bun joc.

¹¹⁵ Se spune sub acest raport: căci Hristos poate fi conceput ca cel mai bun pe lângă graţia comuniunii cu Tatăl, de maternitatea divină, cu atât mai mult de beatitudinea creată, care diferă după merite şi nu are un maximum.

¹¹⁶ Acestei teme a fericirii lui Dumnezeu i s-ar putea găsi o motivaţie doc-trinală. în ansamblul lucrării se măi referă la acţiunea şi fericirea lui Dumnezeu, deosebită de acţiune, ca o reîntoarcere la sine.

¹¹⁷ Beatitudinea constă din bucuria binelui făcut. Dar ea presupune că şi posesorul binelui îl ia în deplină conştiinţă. Prin acest fapt sunt excluşi cei care se cred fericiţi fără a căuta perfecţiunea şi cei care se cred nefericiţi având toate bunurile adevărate.

458

NOTE

¹¹⁸ De fapt, bine şi rău presupune cineva susceptibil de-a judeca o situaţie. Or cine nu judecă nu e o persoană, ci doar ceva viu sau mort, care nu ştie să spună eu.

¹¹⁹ Fiinţa care nu e stăpână pe actele sale nu poate nici cuceri ce-i lipseşte, nici aprecia liber ceea ce posedă.

120 Partea de fiinţă pe care cineva o are se măsoară după natura ce-o reprezintă şi are caracterele sale. în măsura în care cineva participă la fiinţă, şi modul cum participă, participă şi la bine, care îi este atribuit. Deci binele per­fect sau beatitudinea se alătură în final la natura fiinţei fericite şi nu e decât această natură realizată plenar

¹²¹ Ceea ce este apetit natural sau tendinţă oarbă la fiinţele inferioare devine dorinţă la fiinţa dotată cu conştiinţă şi dorinţă, numită mai bine voinţă, la fiinţa dotată cu intelect.

¹²² Nici o altă facultate nu are acest caracter. Simţurile captează realul ime­diat şi material, fără a merge mai departe. Voinţa nu captează nimic, fiind tendinţă pură. Inteligenţa în act ne face favoriţii (bogaţii) Universului.

¹²³ Se ştie că numele sau calificativele atribuite în comun lui Dumnezeu şi creaturii au ca sursă prioritară pe Dumnezeu. Dacă deci noi suntem fericiţi, suntem prin asimilare cu Dumnezeu, cel prea fericit, după cum, dacă suntem inteligenţi, e pentru că Dumnezeu ne-a făcut după chipul şi asemănarea sa.

¹²⁴ Iată deci ce înseamnă, pentru Thoma, participarea actelor sufletului la binele suveran. Voinţa tinde spre acest bine, când nu-1 are. O dată ce îl are, se odihneşte în el şi în ambele cazuri îl iubeşte. Dar aceste două stadii de voinţă se îndreaptă spre acest obiect, posesiunea care îmbogăţeşte şi acesta este un factor de inteligenţă. Căci Dumnezeu este spirit şi numai prin spirit poate fi câştigat. Aceste noţiuni vor fi reluate când se va vorbi de beatitudinea umană.

¹²⁵ Aceste două aspecte ale beatitudinii, pe care scolasticii le disting prin beatitudine formală şi beatitudine obiectivă, fac mai departe obiectul a două probleme speciale: în ce constă beatitudinea (cu titlu de obiect) şi ce este în sine (ca activitate a sufletului).

¹²⁶ De aceea fiecare creatură are beatitudine proprie, proporţională naturii sale. Dumnezeu are şi el pe a sa, care este binele suveran.

¹²⁷ Plăcere, este mai potrivit, căci acest cuvânt pare să indice o folosire în vederea unui scop ulterior, şi beatitudinea este scopul suprem. Din contra, plăcerea fiind o întoarcere a însuşirii spre actul său, închide cercul activităţii şi nu presupune nimic ulterior. Dar al doilea sens este sensul propriu al beatitu­dinii ca plăcere de un obiect. Căci beatitudinea noastră e în noi, ea este un act al vieţii, actul său suprem.

INDICE DE NUME*

Aarper, 9

Abel (din V.T.) 426

Abelard, Pierre 12, 13

Albert cel Mare (Albert von Boll-

staedt) 9, 425, 445 Abu Aii ibn Şina (v. Avicenna) 442 Abu-Valid Mahomed ibn Ahmed ibn

Mahomed (v. Averroes) 436 Ahile210 Alcuin 15 Aegidius Romanus (v.Gilles de Roma)

6

Algazel (Al-Ghazali) 114 Almaric 79

Almansur (al-Mansur) 436 Ambrosius, Aurelius (sf.) 35, 49, 96,

98, 124,191, 201, 207, 328, 371,

427

Amor, Miguel 8 Anaxagora 433 Anaximandru 439 Anaximene 417, 439 Anselm de Canterbury (sf.) 15, 20,

23,271,280,281,284,285,346

Aratus 51

Aristotel (v. Filosoful) 9, 13, 14, 16, 25,27,35,36,45,47,68,74,105, 106, 170, 179, 202, 208, 212, 222, 224, 225, 227, 231, 234, 239, 247, 253,259,270, 276, 288,293,294, 298, 299, 304, 315, 323, 356, 416, 417, 426, 429, 432-437, 439, 440, 442-444, 446, 452, 455, Athanasius (sf.) 134 Augustin (Aurelius Augustinus) (sf.) 10,12, 13, 15, 35,41, 47, 51, 54, 55, 64, 77, 79, 89, 94, 95-97, 102, 105,116,123,126,127,129,133-135, 138, 140, 154, 156-158, 165, 167-169,172-176, 178, 179, 180, 188, 190, 202, 216, 224, 226-228, 230, 231, 237, 239, 242, 243, 247, 248, 262, 264, 267, 269-272, 276, 278-281, 283, 285-289, 291, 293, 294, 305, 314, 316-318, 319, 323, 325, 326, 331, 338, 340, 341, 357, 359, 360, 364, 366, 371, 374-376, 378, 383, 386, 391, 397, 401, 406,

* Prescurtări : V. T. — Vechiul Testament; N.T. — Noul Testament.

160

INDICE DE NUME

407,426,427,443,446,450,454 Averroes (v. Ibn Roşd; v. Comentatorul;

v. Abu-Valid Mahomed ibn Ahmed

ibn Mahomed) 36, 74, 419, 436,

437 Avicenna (v. Abu Aii ibn Şina) 114,

144,271,419,434,442 Avraam (din V.T.) 41, 427

B

Baudrillart,L. 8, 28

Beacoudray, Lauret 33

Beato, Bartholomeo, 8

Bernardus (sf.) 149

Billuart Charles -Rene 7

Boetius (Anicius Manlius Torquatus Severinus) 35, 50, 59, 76, 88, 89, 104, 105, 118, 131,133,137,139, 179, 217, 344, 346, 353, 361, 404, 406,408,412,426

Boetz (de) 8

Bonaventura (sf.) (Giovanni Fidanza) 15,25

Bossuet, Jacques-Benigne 7

Boyer, C. 17,28

C

Cain (din V.T.) 426

Cajetan (Cajetanus) 6,417,418,455,

456

Capreolus, Joannes 6 Carus, R 9 Cicero, Marcus Tullius 98, 352, 358,

426, 428 Collin H. 33 Comentatorul (v. Averroes) 36, 74,

83,311,436 Conella, Arthur 8 Contenson, Vincenzo 7 Coppens, Ch. 9 Cousin, Victor 31 Crahay, E. 8

D

David (rege) 427

David de Dinando 79

David de Dinant (v. David de Dinando) 27,413

Degli Innocenti U. 24, 28

Democrit 355, 357

Denys le Chartreux 6

Deploige, S. 8"

Descartes Rene 9

Dionysios (Areopagitul) (Pseudo-) 35, 48, 52, 53, 55, 67, 79, 83-85, 87, 90, 91, 94, 101, 128, 130, 142, 144, 145, 152, 155, 159, 170, 177, 181,185,187, 191,192,199,207, 215,216.218,243,261,267,298, 314, 315, 326, 327, 331, 334-337, 344,361,369,413,422,450

DunsScotus5, 15,456

E

Eleazar (din V.T.) 367 Empedocle 245, 417, 438, 439 Epicur 355 Epifanie(sf.)419 Essex, M. 33 Esav (din V.T.) 368 Ezechia (din V.T.) 323

Fericita Fecioara (v. Măria) 402, 403

Filkula, Lambert 8

Filosoful (v. Aristotel) 36,40, 42,43, 48,58, 75, 80, 82, 89, 92, 94, 96, 98, 102, 103, 107, 123, 128, 136, 141, 146, 149, 157, 174, 198, 204, 205, 214, 222, 229, 236, 239, 242-245, 249, 258, 259, 264, 270, 272-275, 285, 288, 289, 291, 294,

INDICE DE NUME

46!

295, 297, 299-304, 308,311, 331, 335, 336, 344-347, 352-355, 359, 360, 389-392, 394,395, 397,402, 404, 408

Garrigou-Lagrange, R. 26

Gaunillon 22

Gilles de Roma (v. Aegidius 1

Egidio Colonna) 6 Gillet 31

Gilbertde laPoree419 Gilson, Etienne24, 28, 31 Gondini, Seraphino 7 Gonet, Baptiste 7 Gonet 432 Goyau, G. 7, 28 Grenet, Paul 18,24,28 Grigore XI (papă) 426 Grigorie cel Mare (sf.) 35, 50, 54,

82, 121, 170, 171, 181,323,342,

351,359,406

Grigore de Nyssa (sf.) 10, 12, 359 Guillaume de Saint-Amour 9

H

Hector 288, 294

Hegel, Georg Wilhelm Friedrich 11,

430

Heraclit25, 438

Hernandez, Antonio y Fajarnas 8 Hieronymos (sf.) 44, 135, 294, 327,

328, 340, 397 Hilarius (sf.) 72, 78, 224, 271, 391,

445 Hristos (lisus Hristos) 11, 37,49-51,

55, 182, 199, 256-258, 339-342,

348, 401, 403, 444, 456, 457 Hugo de Sancto Victore (Hugues de

Saint-Victor) 55 Husserl, Edmund 9

I

Iacob (din V.T.) 41, 176-178, 368,

381,427

Ilie (profetul Eliahu din V.T.) 427 Ioan al XXlI-lea (papă) 5 Ioan Damaschinul 35,48, 58, 60,108,

130, 187, 190, 206, 208, 215, 264,

320, 347, 353, 363, 365, 432 Ioan (din N.T.) 152, 154, 160, 166,

340-342, 374

Ioan Hrisostom 152, 153, 422 Iona (din V.T.) 340 Iosef ibn Aqnin 427 Iosif(din V.T.) 427 Iov (din V.T.) 157 Isac(din V.T.) 41, 380,427 Isaac (filosof) 273, 443 Iuda (Iscariotul) (din N.T.) 90 Iupiter 395

Iussuf Abu Yakub 436 Iustin (sf.) 445

K

Kant, Immanuel 9, 11,451 Kaufmann 8

Lazăr(dinAT.)322

Leon al XHI-lea (papă) (v. Gioac-

chino Pecci) 6, 7, 9, 28, 31,32 Leucip 82 Lullus, Raymundus 426

M

Maimonide (v. Rabi Moise) (v. Moşe

ben Maimon) 355, 426 Mandonnet, Pierre 6, 28, 32 Marcella 135

462

INDICE DE NUME

INDICE DE NUME

463

Măria (v. Fericita Fecioară) 402, 403

Măria Magdalena (din N. T.) 350, 351

Maus, Isidor 8

Melissos 27

Mercier, Louis 8, 32

Mercur 395

Michele de Măria 8

Miclea, Ioan 9

Mir, Miguel 8

Moise(din V.T.) 12, 55,176, 178,181,

215 Rabi Moise (v. Maimonide) 188, 355,

426

N

Nistor, Octavian 33 Noe (din V.T.) 426 Nuyens 16 Nyss, D. 8

O

Olle-Laprune, Leon 8, 28

Origene 36, 142, 238, 239, 366, 372

438 Orti y Lara 8

Parmenide 19, 22

Pascal, Blaise 417, 450, 451

Pasteur, Louis 413

Pâszmany 9

Pavel (din N.T.) 37, 40, 47, 51, 55, 61, 160, 165, 167, 169, 173, 174, 176, 178,179,181,197,199,211, 221, 224, 230,233, 241, 308, 309, 312, 318, 324, 339, 343, 344, 347-349, 354-356, 358, 364, 366, 370-372,374,380,381,405

Pecci, Gioacchino (v. Leon al XHI-lea,

papă) 7

Pesch, Tilman 8

Petru (din N.T.) 208, 340-342, 375 Picard, Emile 446 Pitagora 144 Pius IX (papă) 7 Platon 14, 18,25, 105, 127, 144,

263, 267, 268, 304, 306, 309, 359,

360, 405,424, 426, 433,436,442,

446,448

Plinius cel Bătrân 427 Plotin 13

Poppi, Antonio 26, 28 Pseudo-Dionisie (v. Dionysios Areo-

pagitul) 27

R

Raeymaeker, Louis de 7, 28 Rambam (v. Rabi Moise) (Maimo­nide) 426 Ravaisson 435 Rebeca (din V.T.) 380, 381 Rousseau, Jean-Jacques 452 Russo, Nicolas 9

S

Saladin (sultan) 427 Sanzio, Raffaelo 428 Satyrus 427

Scotus Eriugena Joan 15 Schiafini 8 Sertillanges, A.D. 33 Scneca, Annaeus Lucius 426 Silvestru de Ferrara (Ferrariensis) 6 Simon (din V.T.) 340 Socrate 105, 148. 246, 251, 252, 258, 284, 285, 312, 394, 397, 441, 448 Sofroniscos 246 Speusip 82

Spina, Bartolomeo 6, 8 Spinoza, Bamch 416 Suso, Heinrich 6

T

Tauler, Johannes 6

Teodoric cel Mare 426

Teodosie cel Mare 427

Thales417,438

Thoma de Aquino 5, 12, 13, 15-

24, 26, 27, 31, 32, 36, 412-426,

429-459 Tobie ( din V.T.) 427

U

Uraburu 8

Valentinian (împărat) 427 Vanni-Rovighi, Sofia 24, 28 Varro, Marcus Terentius 427 Vasile cel Mare (sf.) 445 Vergilius, Publius Maro 426 Vittoria, Francisco 7

Zigliara 8

TABLA DE MATERII

Preliminarii la Thoma de Gheorghe Vlăduţescu

SUMMA THEOLOGIAE. DESPRE DUMNEZEU

Notiţă introductivă.............................................. 31

Cuvântul traducătorilor.......................................... 33

Prescurtări.................................................... 35

PARTEA ÎNTÂI

Prolog....................................................... 37

Quaestio I. Despre doctrina sfântă. în ce constă şi până unde se extinde ea. . . 39

Cap. 1. Dacă este necesar ca pe lângă disciplinele filosofice să mai avem o altă

doctrina................................................... 39

Cap. 2. Doctrina sfântă este oare o ştiinţă ? ........................... 41

Cap. 3. Dacă sfânta doctrină este o ştiinţă unică........................ 42

Cap. 4. Dacă doctrina sfântă este o ştiinţă practică...................... 43

Cap. 5. Dacă doctrina sfântă este mai demnă decât alte ştiinţe ............ 44

Cap. 6. Dacă această doctrină este înţelepciunea ....................... 46

Cap. 7. Oare Dumnezeu este subiectul acestei ştiinţe ?................... 48

Cap. 8. Oare această doctrină este argumentativâ ? ..................... 49

Cap. 9. Dacă Sfânta Scriptură trebuie să folosească metafore.............. 52

Cap. 10. Dacă Sfânta Scriptură la o literă unică are mai multe sensuri....... 55

466

TABLA DE MATERII

Quaestio II. Despre Dumnezeu. Oare există el ?....................... 57

Cap. 1. Dacă Dumnezeu există, este cunoscut prin sine.................. 57

Cap. 2. Oare existenţa lui Dumnezeu este demonstrabilă ?................ 60

Cap. 3. Oare Dumnezeu există ? ................................... 61

Quaestio III. Despre simplicitatea lui Dumnezeu ...................... 65

Cap. 1. Oare Dumnezeu este corporal, adică are o compoziţie din părţi

cantitative ? ............................................... 66

Cap. 2. Oare să fie Dumnezeu o compoziţie din materie şi formă ? ......... 68

Cap. 3. Oare Dumnezeu este identic cu esenţa sau natura sa ? ............. 70

Cap. 4. Oare în Dumnezeu este identică esenţa şi fiinţa ?................. 72

Cap. 5. Oare Dumnezeu aparţine unui gen oarecare ?.................... 74

Cap. 6. Oare în Dumnezeu există unele accidente ?..................... 76

Căp. 7. Oare Dumnezeu este absolut simplu ? ......................... 77

Cap. 8. Oare Dumnezeu intră în compunerea altor fiinţe ?................ 79

Quaestio IV. Despre perfecţiunea lui Dumnezeu....................... 81

Cap. 1. Oare Dumnezeu este perfect ? ............................... 81

Cap. 2. Se afla oare la Dumnezeu perfecţiunile luturor lucrurilor ?.......... 83

Cap. 3. Oare altă creatură poate fi asemănătoare lui Dumnezeu ?........... 85

Quaestio V. Despre bine în general................................. 88

Cap. 1. Oare binele diferă de fiinţă în realitate ? ....................... 88

Cap. 2. Oare binele, raţional vorbind, este anterior fiinţei ? ............... 90

Cap. 3. Oare orice fiinţă este bună ?................................. 92

Cap. 4. Oaie binele este cauza finală ?............................... 93

Cap, 5. Oare noţiunea de bine constă în mod, specie şi ordine ?............ 95

Cap. 6. Este oare corect ca binele să fie divizat în: onest, util şi plăcut 7...... 98

Quaestio VI. Despre bunătatea lui Dumnezeu......................... 100

Cap. 1. Dacă a fi bun se potriveşte lui Dumnezeu ...................... 100

Cap. 2. Să fie oare Dumnezeu binele suprem ?......................... 101

Cap. 3. Oare a fi bun este propriu lui Dumnezeu prin esenţă ?............. 103

Cap. 4. Oare toate lucrurile sunt bune din bunătatea lui Dumnezeu ?........ 105

Quaestio VII. Despre infinitatea lui Dumnezeu........................ 107

Cap. 1 Oare este Dumnezeu infinit ? ................................ 107

Cap. 2. Oare altcineva decât Dumnezeu poate să fie infinit prin esenţă ?..... 109

Cap. 3. Oare un lucru pus în act poate fi infinit în magnitudine ?........... 111

Cap. 4. Dacă poate să fie infinit în lucruri după multitudine............... 113

Quaestio VIII. Despre existenţa lui Dumnezeu în lucruri ................ 116

Cap. 1. Oare să fie Dumnezeu în toate lucrurile ?....................... ! 16

TABLA DE MATERII

467

Cap. 2. Oare este Dumnezeu pretutindeni ? ........................... 118

Cap. 3. Oare Dumnezeu este pretutindeni prin esenţă, prezenţă şi putere ? . . 120

Cap. 4. Este oare propriu lui Dumnezeu de-a fi pretutindeni ? ............. 123

Quaestio IX. Despre imutabilitatea divină............................ 126

Cap. 1. Oare Dumnezeu este absolut imutabil ?........................ 126

Cap. 2. Oare a fi imutabil este propriu lui Dumnezeu ? .................. 128

Quaestio X. Despre eternitatea lui Dumnezeu......................... 131

Cap. 1. Dacă este potrivit ca eternitatea să fie definită: posedarea perfectă şi

simultană a unei vieţi fără sfârşit................................ 131

Cap. 2. Oare să fie Dumnezeu etern ? ............................... 133

Cap. 3. Oare a fi etern este propriu lui Dumnezeu? ..................... 135

Cap. 4. Oare eternitatea diferă de timp ? ............................. 136

Cap. 5. Despre diferenţa dintre ev şi timp ............................ 138

Cap. 6. Să fie oare un singur ev ?................................... 140

Quaestio XI. Despre unitatea lui Dumnezeu .......................... 143

Cap. 1. Oare unicitatea adaugă ceva în plus fiinţei divine ? ............... 143

Cap. 2. Dacă unul şi multe sunt în opoziţie........................... 145

Cap. 3. Oare Dumnezeu este unu ?.................................. 147

Cap. 4. Oare Dumnezeu este maximul unu ? .......................... 149

PARTE A A DOUA

Quaestio XII. în ce mod îl cunoaştem pe Dumnezeu, noi, creaturile sale ? . . . 151

Cap. 1. Oare o inteligenţă creată poate intui esenţa Dumnezeirii ? .......... 152

Cap. 2. Oaie esenţa Dumnezeirii este intuită de inteligenţa creată prin vreo

imagine oarecare interioară ?................................... 154

Cap. 3. Esenţa Dumnezeirii poate fi intuita de ochii corpului omenesc?...... 157

Cap. 4. O inteligenţă creată poate intui esenţa Dumnezeirii numai prin

intermediul forţelor sale naturale ? .............................. 159

Cap. 5. Inteligenţa creată pentru a vedea esenţa Dumnezeirii trebuie să fie dotată

cu o lumină creată ? ......................................... 162

Cap. 6. Din rândul celor care văd esenţa Dumnezeirii există vreunul care îl vede

într-un chip mai desăvârşit decât ceilalţi ?......................... 164

Cap. 7. Cei care intuiesc şi constată prin viziune esenţa Dumnezeirii o şi cuprind

cu mintea ?................................................ 167

Cap. 8. Cei care văd esenţa Dumnezeirii văd în ea toată realitatea ?......... 170

Cap. 9. Lucrurile văzute în Dumnezeu de cei care contemplă esenţa Dumnezeirii

sunt văzute prin intermediul imaginilor ? ......................... 172

468

TABLA DE MATERII

Cap. 10. Cei care îl văd pe Dumnezeu prin esenţa lui văd simultan tot ce văd

în el însuşi ? ............................................... 174

Cap. 11. O fiinţă umană îl poate vedea pe Dumnezeu prin esenţa lui în decursul

acestei vieţi ? ...........:.................................. 176

Cap. 12. Putem noi oare în decursul acestei vieţi să-1 cunoaştem pe Dumnezeu

prin intermediul raţiunii naturale ? .............................. 179

Cap. 13. Oare prin mijlocirea harului se poate avea o mai elevată cunoaştere

a lui Dumnezeu decât prin mijlocirea raţiunii fireşti? ................ 181