Despre Eurocoduri

 

4.4.3  Oţelul 

 

Construcţiile din metal, în situaţia incendiului, se încălzesc foarte repede, ajungând până 

la temperaturi critice. Studiul proprietăţilor mecanice ale oţelurilor (şi în general, ale metalelor 

cum este şi aluminiul) constituie o problemă importantă atât din punctul de vedere al comportării 

lor  în  condiţiile  incendiului  cât  şi  din  cel  al  utilizării  la  instalaţiile  care  funcţionează  la 

temperaturi ridicate. Spre exemplu, în cazul oţelurilor obişnuite, utilizate la construcţii, rezistenţa 

mecanică creşte cu temperatura până la aproximativ 250

0

C, după care, dacă aceasta creşte în 

 continuare, se reduce (la 500

0

C cu 50% şi la 600

0

C cu 70÷80%); în consecinţă, oţelul neprotejat 

poate fi utilizat  în condiţii sigure (fără pierderi semnificative privind modulul  de elesticitate şi 

---

 

87 

rezistenţa  materialului)  până  la  aproximativ  400

0

C,  la  temperaturi  ajungând  la  aproximativ 

600

0

C devenind inutilizabil din cauza deformaţiilor mari, chiar şi sub greutatea proprie. 

Rezistenţele  mecanice  ale  oţelului  sunt  diminuate  de  creşterea  temperaturii  şi  datorită 

transformărilor de la nivelul reţelei cristaline: la aproximativ 700

0

C, oţelul cu conţinut redus în 

elementele  alierii  trece  din  ferită  (cu  sistemul  cristalinizării  cubic  centrat)  în  austenită  (cu 

sistemul  cristalinizării  cubic  cu  feţe  centrate)  şi  la  aproximativ  1500

0

C  oţelul  nu  este  decât  o 

soluţie lichidă de carbon în fier (tabelul 4.3).