Tratament cu IVIG: poate conține anticorpi ABO sau anti-D sau alte specificități.
Transplant de măduvă osoasă sau de organe: limfocitele de la donator pot produce anticorpi ABO, sau de alt tip, la celulele recipientului.
Tratamentul pacienților cu transplant cu globulină anti-limfocite (GAL) sau globulină anti-timocite (GAT).
Tratamentul cu RHIG IV.
Adsorbție nespecifică a proteinelor.
În laborator, TDA este inclus ca parte componentă a investigării anticorpilor.
În laborator, TDA este inclus ca parte componentă a investigării anticorpilor.
Eritrocitele spălate sunt testate direct cu reagenți AHG.
Se utilizează reagenți mono-specifici și poli-specifici.
AHG poli-specific conține componente anti-IgG și anti-complement.
AHG poli-specific conține componente anti-IgG și anti-complement.
Anti-IgG mono-specific conține doar anti-IgG.
Anti-complementul mono-specific conține anti-C3d și, de regulă, anti-C3b.
AHG poli-specific este folosit la testul de detectare (screening).
AHG poli-specific este folosit la testul de detectare (screening).
Dacă testul este negativ, TDA este raportat ca fiind și el negativ.
Dacă testul este pozitiv, se repetă testarea cu reagenți mono-specifici.
Toate TDA presupun și o eprubetă cu soluție fiziologică pentru efectuarea controlului.
Toate TDA presupun și o eprubetă cu soluție fiziologică pentru efectuarea controlului.
Trebuie să fie inclusă și examinarea microscopică.
Aglutinarea “mixtă” poate fi observată la pacienții transfuzați recent.
Etapele după examinarea prin metoda CI (centrifugare imediată):
Etapele după examinarea prin metoda CI (centrifugare imediată):
Se înregistrează rezultatele.
Dacă eprubeta cu IgG este non-reactivă, se adaugă celule de control (Checkcell).
Dacă nu este reacție, eprubeta poli-specifică și eprubeta cu complement sunt plasate la temperatura camerei pentru 5-10 minute, se centrifughează și se examinează microscopic din nou, se înregistrează rezultatul și se adaugă celule de control.
Celulele coagulate anti-IgG nu vor reacționa cu eprubetele care conțin anti-complement.
Se va folosi o “celulă de control” anti-complement.
La identificarea anticorpilor, se va face o eluție, DOAR în cazul în care pacientul a fost recent transfuzat.
La identificarea anticorpilor, se va face o eluție, DOAR în cazul în care pacientul a fost recent transfuzat.
Fiecare laborator de referință trebuie să-și stabilească definirea proprie a termenului “recent”. În SUA, termenul folosit este de la 2 săptămâni la 3 luni.
Se prepară o eluție și se testează, pentru a detecta anticorpul nou-format, care nu a fost detectat de ser.
Momentele de vârf în producerea anticorpilor au loc la 10-18 zile după expunerea la antigena străină.
Eluția este testată cu IAT și, de regulă, se folosește același panel de celule care a fost folosit la testarea serului. De obicei, se folosește și o soluție catalizator.
Eluția este testată cu IAT și, de regulă, se folosește același panel de celule care a fost folosit la testarea serului. De obicei, se folosește și o soluție catalizator.
Celulele A1 și B trebuie să fie de asemenea testate, dacă există incompatibilitate ABO între mamă și prunc.
La fel și în cazul adulților, dacă persoana a fost transfuzată recent cu trombocite incompatibile ABO sau plasmă.
Nu se va face eluția în cazul eritrocitelor coagulate doar de complement.
Nu se va face eluția în cazul eritrocitelor coagulate doar de complement.
După ultima spălare, de regulă, soluția este păstrată și testată pentru a identifica disociații neobișnuite a anticorpilor de la eritrocite.
După ultima spălare, eritrocitele sunt folosite pentru detectarea anticorpilor cu soluție catalizator și IAT.
După ultima spălare eritrocitele trebuie să fie negative. În caz contrar acestea vor fi spălate adițional.
După ultima spălare eritrocitele trebuie să fie negative. În caz contrar acestea vor fi spălate adițional.
O “ultimă spălare” pozitivă va face ca rezultatele testului cu eluție sa fie incorecte.
Se recomandă ca pentru spălarea eritrocitelor să se folosească LISS sau soluție fiziologică, păstrată la 4 C .
