Dezbateri procedurale asupra Proiectului de Hotărâre privind modificarea Regulamentului Camerei Deputaţilor

Voci din Opoziţie:

Da!

	Domnul Anghel Stanciu: Domnule preşedinte? Domnule preşedinte, n-am venit să vă tulbur somnul...!
	Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnule deputat, vă mulţumesc pentru ajutorul pe care...
	Domnul Anghel Stanciu: Sunt voci care cer să o citesc toată!
	Domnul Miron Tudor Mitrea: Nu, nu! Înţeleg bunăvoinţa dumneavoastră, dar cred că ne putem lipsi în acest moment de sprijin. Vă mulţumesc pentru faptul că ne-aţi citit Hotărârea nr. 45, care clarifică acest lucru. Domnul deputat Valer Dorneanu. Aveţi microfonul. Aceeaşi chestiune, da? Vă rog.
	Domnul Valer Dorneanu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Nu aş fi intervenit, dacă nu s-ar fi pus în discuţie probleme de competenţa Consiliului Legislativ, al cărui preşedinte am avut cinstea să fiu de la înfiinţarea acestei instituţii, şi probleme de drept constituţional. Sigur că n-aş putea să susţin aici faptul că hotărârea Camerei Deputaţilor este calificată expres lege organică. N-aş putea să susţin nici faptul că hotărârea Camerei Deputaţilor sau hotărârea comună a celor două Camere pentru aprobarea regulamentului comun fac parte explicit din acele acte normative pentru care se cere avizul Consiliului Legislativ. S-a spus însă aici foarte bine, de colegi mult mai tineri decât mine, şi mă bucur pentru maturitatea lor şi pentru analiza ştiinţifică de care dau dovadă, legile se interpretează. Dacă noi discutăm despre conţinutul Regulamentului Camerei Deputaţilor, vom constata că acesta nu este un simplu act intern al unei Camere. Prin dispoziţiile sale, el cuprinde norme care privesc nu numai pe parlamentari, nu numai organizarea internă, dar privesc instituţii mult mai largi, instituţii constituţionale, privesc Guvernul, care trebuie să se supună acestui regulament. Potrivit acestui regulament, primul ministru trebuie să vină la interpelări şi este o obligaţie care nu poate fi pusă în discuţie de către nimeni. Potrivit acestui regulament, ministrul intervine când i se dă cuvântul, ministrul poate să depună un amendament atunci când prevede şi când îi dă posibilitate regulamentul. Pe de altă parte, acelaşi regulament conţine prevederi care se referă la atribuţiile altor autorităţi, cu care Parlamentul, în calitatea sa de autoritate supremă şi suverană (prin Parlament îşi exprimă, în primul rând, poporul suveranitatea sa), intră în contact. Acelaşi regulament conţine drepturi şi obligaţii pentru cetăţeni. Să nu-mi spuneţi că toate acestea nu sunt dispoziţii care n-au forţa legii organice. Ca atare, printr-o interpretare, noi putem spune că acest regulament are forţa juridică a unei legi organice. Tocmai de aceea, Constituţia a prevăzut, şi regulamentul, că el poate fi adoptat cu aceeaşi majoritate specifică regulilor organice. Pe de altă parte, apropo de Consiliul Legislativ, este adevărat că nici în regulamentul nostru, nici în legea lor de organizare, hotărârile Parlamentului nu sunt trecute explicit. Numai că v-a explicat foarte bine, citindu-vă Constituţia, tânărul meu coleg Corlăţean, faptul că regulamentul este un act normativ şi că această instituţie fundamentală a statului, care este Consiliul Legislativ, căruia, din păcate, nu-i daţi autoritatea necesară şi respectul necesar, se ocupă tocmai de disciplinarea actelor normative. Se ocupă, în primul rând, atunci când analizează conţinutul unui proiect care e trimis spre avizare, să vadă dacă acesta este constituţional, dacă întruneşte condiţiile principiilor constituţionale, dacă se corelează cu celelalte acte normative prevăzute din Constituţie. Nu-mi puteţi spune că regulamentul nu este un act normativ! Eu n-aş vrea să intru foarte mult în discuţie faţă de hotărârea pe care au luat-o Biroul Permanent şi Comitetul Ordinii de Zi, pentru că ar însemna să critic organul de lucru superior al plenului, deşi aş ruga Biroul Permanent, ca şi Comitetul Ordinii de Zi, să înţeleagă că ele sunt organe de lucru ale Camerei, adică, ale plenului, şi că se află sub controlul acestuia. Ca atare, dacă dumneavoastră, domnule preşedinte de şedinţă, nu mai vreţi să puneţi în discuţie solicitarea avizului de la Consiliul Legislativ plenului, ceea ce nu cred că ar trebui să faceţi... Cel mult, n-ar trebui să luaţi o măsură care să prejudece întregul regulament. Pentru că, iată ce se întâmplă: legea de organizare a Consiliului Legislativ, la un moment dat, spune că atât plenul, cât şi comisia, atunci când se ivesc în dezbateri probleme controversate, probleme de constituţionalitate, probleme de stabilire a competenţelor, a naturii juridice, a corectitudinii soluţiei, a respectării normelor de tehnică legislativă, comisia sau plenul este abilitat să ceară avizul punctual de la Consiliul Legislativ pe acele de probleme. Şi vă întreb eu, acele soluţii care sunt vădit neconstituţionale, din regulament, acele soluţii care sunt în contradicţie cu legi importante, cu legi organice, nu ar trebui să se solicite pentru ele avizul Consiliului Legislativ? Noi avem o Comisia juridică şi probabil o să-mi spuneţi că trebuia să i se ceară ei avizul. Într-adevăr, Regulamentul Camerei obliga această comisie să verifice întâi constituţionalitatea prevederilor regulamentare, corectitudinea juridică a prevederilor din acest regulament. După părerea mea, îmi cer scuze şi, în primul rând, preşedintelui acestei comisii, care este un jurist eminent, pentru calificarea pe care o fac, dar, prin modul cum s-a comportat Comisia juridică în acest caz, s-a descalificat complet!
	Doamna Florina Ruxandra Jipa (din sală): O parte !
	Domnul Valer Dorneanu: Pentru că nu a analizat nici una din prevederile articolelor din regulament şi a dat un aviz de principiu sub ameninţarea unui coleg de al nostru, care...
	Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnule deputat, Raportul suplimentar, după ce terminăm cu raportul principal.
	Domnul Valer Dorneanu: Deci, rugămintea mea ar fi, dacă nu supuneţi votului solicitarea unui aviz de ansamblu pe întreg regulamentul asupra proiectului, cel puţin să admiteţi că atunci când se vor pune în discuţie articolele neconstituţionale, articole în care sunt vădite necorelări, să putem cere avizul, atunci, Consiliului Legislativ. Vă mulţumesc.
	Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnule deputat, Am anunţat mai devreme că intenţionez să supun cererea plenului, ca plenul să decidă dacă vom cere sau nu un aviz al Consiliului Legislativ, să rezolvăm în acest mod problema.
	Domnul Titus Corlăţean (din sală): Domnule preşedinte, drept la replică!
	Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnul Titus Corlăţean, după care domnul Bolcaş.
	Domnul Titus Corlăţean: Mulţumesc, domnule preşedinte. Şi o să vorbesc ori de câte ori este nevoie, pentru a ajuta în clarificarea unor probleme, în special pentru colegii care nu au pregătire juridică. Cred că, dincolo de dezbaterile astea, suntem la un punct cu consecinţe extrem de serioase din punct de vedere juridic, politic şi constituţional, în ipoteza în care dăm o interpretare contrară Constituţiei. Şi cred că suntem cu toţii de acord că adevărul întreg, atunci când cităm un text, este mai important decât citarea parţială a unui text. Vreau să vă spun, fără a intra în conflict cu ceea ce s-a spus, este corectă afirmaţia, în sensul că hotărârea privind regulamentele nu este identică cu legea organică. Aceasta înseamnă că nu există toate consecinţele pe care o lege organică le are, dar există o serie de consecinţe importante şi nu întâmplător legiuitorul, Constituanta, a plasat hotărârea privind regulamentele la paragraful întâi. Pentru că ar fi ridicol să credem că actele normative prevăzute la paragraful 2, legile ordinare, care beneficiază obligatoriu de avizul Consiliului Legislativ, ele pot beneficia de acest aviz şi cele aflate la paragraful 1, care au o putere juridică deosebită, ies din această calificare. Întotdeauna, trebuie să coroborăm diferitele texte de lege. În cazul de faţă, mergem coroborat cu art. 79, care a fost citat anterior: vorbim de un act normativ, iar actele normative, obligatoriu, potrivit Constituţiei, trebuie să beneficieze de avizul Consiliului Legislativ. Este o obligativitate, o normă imperativă, care nu se supune votului Camerei Deputaţilor. Mulţumesc.
	Domnul Miron Tudor Mitrea: Mulţumesc, domnule deputat. Domnul deputat Bolcaş. Aveţi cuvântul.
	Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Stimaţi colegi, Probabil că aţi remarcat că, în numele Grupului parlamentar al Partidului România Mare, evităm să intervenim în discuţii care pot să fie interpretate numai ca procedurale trageri de timp. De data aceasta, însă, s-a ridicat o problemă serioasă şi motivaţia prezenţei mele la microfon este atât seriozitatea problemei, cât şi maniera în care a tratat-o domnul deputat Dorneanu. Vedeţi, trebuie să conjugăm două lucruri, ca să vedem utilitatea unui act pe care îl facem. Primul lucru pe care trebuie să-l avem în vedere este acela că regulamentul - şi nu discut acum natura sa juridică, sunt probleme frumoase, le las pentru dezbaterile generale - în sine este o problemă de constituţionalitate în întregul său. Este prima condiţie a existenţei regulamentului. Şi atunci, ne-am pronunţat pentru obţinerea unui aviz, înainte de promulgare, al propriei noastre Comisii juridice. Că a venit acest aviz la maniera jalnică şi penibilă ce vi se înfăţişează, este o altă discuţie, pe care o vom purta la raportul suplimentar. domnul preşedinte de şedinţă Mitrea are perfectă dreptate aici. Dar, dacă nu avem un instrument de lucru, decât acea penibilă foaie de hârtie, dacă trebuie să cenzurăm constituţionalitatea, singurul în măsură să ne sprijine (nu să ne înlocuiască, nu să ne cenzureze, ci să ne sprijine) este Consiliul Legislativ. Nu o să intru în speculaţii de ordin tehnic-juridic: articolul cutare impune, articolul cutare interzice, legea Consiliului Legislativ nu permite, dar regulamentul nostru o cere... Discuţiile de tehnică legislativă, în acest context, sunt absolut sterile, pe mine mă interesează substanţa vie, care este regulamentul, ce trebuie văzut şi în lumina constituţionalităţii, aceasta este motivaţia pe care o propun. Pe de altă parte, şi domnul deputat Dorneanu ne-a înfăţişat, repet, a fost mobilul prezenţei mele, este posibilă această consultare. Acesta este rostul Consiliului Legislativ, care, de fapt, este "puiul" nostru, este consilierul nostru. Şi faţă de această situaţie, tocmai în raport de penibilul activităţii unui organism parlamentar, se impune să cerem sprijinul cuiva, care sper că se va dovedi, dacă nu mai competent, în orice caz, mai de bună credinţă, în a coopera, pentru a face un act bun. Ne raliem acestei propuneri. O să vă rugăm, domnule preşedinte, să o supuneţi la vot şi noi vom vota pentru, fără alte comentarii dilatorii. Vă mulţumesc.
	Domnul Miron Tudor Mitrea: Şi eu vă mulţumesc. Am una, două, trei înscrieri la cuvânt. Închei cu aceste trei înscriei la cuvânt şi după aceea supun la vot. Stimate coleg, aveţi microfonul. Mai e domnul Stanciu şi domnul Săniuţă, după care am să trec la vot această chestiune.
	Domnul Sorin Gabriel Zamfir: Domnule preşedinte, S-a luat în discuţie, în câteva rânduri, raportul Comisiei juridice şi, ca membru al acestei comisii, cu toate că ne-am propus să nu contribuim la această tragere de timp, nu pot să nu vă rog să luaţi act de faptul că 3 din cei 7 membri ai Comisiei de regulament sunt şi membri ai Comisiei juridice, sunt jurişti cu o bună pregătire profesională, incontestabilă, şi, ca atare, activitatea acestor membri din Comisia juridică ne-a făcut pe noi să avem garanţia că în Comisia de regulament suntem bine reprezentaţi de către jurişti care pot să îşi aducă aportul aşa cum se cuvine acolo. Pe de o parte. Pe de altă parte, dacă membrii Opoziţiei ar fi rămas în sală şi n-ar fi părăsit dezbaterile într-un mod ruşinos, ar fi putut să îşi aducă aportul la acest aviz.
	Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din sală): Ruşinos!
	Domnul Sorin Gabriel Zamfir: În consecinţă, vă rog să mergem mai departe, să nu mai pierdem vremea.
	Domnul Miron Tudor Mitrea: Stimate coleg, V-am ascultat cu multă plăcere. V-am spus mai devreme, suntem în raportul de fond, nu în raportul suplimentar, am consider intervenţia dumneavoastră acolo. Nu, doar domnul Timiş îl sărisem, din cei care erau cu mâna de multă vreme sus. Îl invit pe domnul Timiş la microfon, care era primul cu mâna sus. După aceea, domnul Stanciu şi domnul Săniuţă şi supunem la vot. Îmi pare rău, am decis, greşeala a fost faţă de domnul Timiş, după aceea mai interveniţi, stimate coleg.
	Domnul Ioan Timiş: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Autonomia şi chiar supremaţia Parlamentului este o chestiune care derivă direct din Constituţie. Aceasta îi permite Parlamentului să emită, pe lângă actele normative obişnuite, şi hotărâri, pentru că el este autonom şi din această cauză emite hotărâri privind organizarea şi funcţionarea sa. Faptul că aceste hotărâri au valoarea juridică enunţată de colegul meu Titus Corlăţean este..., nu mai intră în discuţie, pentru că textul constituţional şi regulamentar spune acest lucru: au această valoare pentru că e vorba de organizarea şi funcţionarea Parlamentului. Şi orice act de organizare şi funcţionare este de valoarea unei legi organice, acest lucru nu se mai discută. Am auzit aici spunându-se că regulamentul este o lege. El are valoarea juridică a unei legi de nivel organic, dar este o hotărâre. Şi ceea ce n-aţi înţeles dumneavoastră, şi scuzaţi-mă că trebuie să fac această precizare, este vorba că hotărârile Parlamentului urmează procedura legislativă. Procedura legislativă înseamnă acele avize şi rapoarte care se adaugă lângă conţinutul unui text juridic. Noi am cerut avizele şi rapoartelor comisiilor din Parlament. Sigur, nu comentez chestiunea raportului Comisiei juridice, o să o comentez la momentul potrivit, dar noi nu cerem avizul Guvernului, nu cerem avizul C.E.S.-ului, pentru suntem autonomi, trebuie să cerem avizul Consiliului Legislativ. Şi nu că "trebuie", este imperativ, este obligatoriu, pentru că este o chestiune de procedură şi procedura este de strictă interpretare, nu putem să spunem: "Să supunem la vot, să vedem..." Este procedură! Nu putem veni în faţa Parlamentului cu temele nefăcute! Fără avizul Comisiei juridice, de legalitate şi constituţionalitate, fără avizul Consiliului Legislativ, care sistematizează actele normative şi ne dă sugestii în legătură cu tehnica legislativă, nu putem veni cu un text care are valoarea unui act normativ sau a unei legi, fără avizul Curţii Constituţionale. În consecinţă, domnule preşedinte, chestiunile de procedură nu se supun votului. Şi, la acest text de lege, dacă nu avem avizul serios al Comisiei juridice, avem nevoie de avizul Consiliului Legislativ. Chiar dacă el este un aviz consultativ, este un îndrumar în realizarea unei legi care să întrunească condiţiile de tehnică legislativă. Mulţumesc pentru atenţie.
	Domnul Miron Tudor Mitrea: Şi eu mulţumesc, domnule deputat. Domnul deputat Stanciu. Nu, la acest punct nu mai este decât domnul Stanciu, domnul Săniuţă şi apoi trecem la vot.
	Domnul Anghel Stanciu: Domnule preşedinte, Onorat prezidiu, Stimaţi colegi, Distinşi domni minişti, Nu aş fi venit dacă nu aş fi ascultat îndemnul distinsului meu coleg, Titus Corlăţean, de a pune mâna pe carte, şi am pus mâna pe carte şi, surpriză, am şi citit. Am găsit ceva interesant, care mă face să nu fiu de acord cu domnul ex-preşedine al Camerei Deputaţilor, domnul Valer Dorneanu, cu domnul Titus Corlăţean şi ceilalţi colegi. Pentru că relativitatea textelor din Constituţie chiar din regulament, prin prisma interpretării, determină toate blocajele care se petrec. Chestiunea este clară, spune la carte, aici: "Avizarea proiectelor de lege. În sistemul nostru de drept, înainte ca proiectele de lege să fie aduse în dezbaterea plenului Camerei, ele trebuie supuse unei duble avizări succesive. Un proiect de lege trebuie să fie avizat mai întâi de Consiliul legislativ", nu mai citesc restul, şi apoi "de către comisia permanentă, respectiv comisia sesizată pentru avize". Problema care se pune şi s-a pus este: Este hotărârea de aprobare a regulamentului un proiect de lege? Susţin că nu este. Şi susţin aceasta nu pentru a fi pe placul puterii, pe placul opoziţiei sau pe placul celor care sunt independenţi de orice ingerinţă politică în acest moment. Este nu, pentru că dacă am accepta să trimitem regulamentul nostru la Consiliul legislativ, am accepta o ingerinţă în treburile interne, iar separaţia puterilor este clară. O putere nu poate accepta ingerinţa altcuiva, nici a Guvernului, nici a promulgării. De aceea, Curtea spune că este tratat ca o lege, dar nu este o lege. Ca atare, nu este imperativ să îl trimitem la Consiliul legislativ. Pe baza principiului că plenul este suveran şi că nici un organ pe care plenul l-a creat nu este mai puternic decât plenul, ceea ce va trebui să facem şi când ajungem la Comitetul ordinii de zi sau cum s-o chema. Cartea ne spune: "Indiferent de conţinutul lor, atât rapoartele - că este vorba să trimitem raport -, cât şi avizele Comisiilor permanente, cât şi avizele Consiliului legislativ au un caracter consultativ". Ca atare, atunci când sunt chemate să voteze un proiect de lege, respectiv de hotărâre, Camerele Parlamentului sunt libere să li se conformeze sau nu. Deci, domnule preşedinte, dacă sunt libere să li se conformeze sau nu, ajungem la a elimina chestiunea imperativă pe care ceilalţi colegi ai mei au spus-o, este o chestiune facultativă şi Camera poate decide. Aşa cum spune cartea. Deci soluţia dumneavoastră, pe care aţi găsit-o, de a supune votului, este nu numai regulamentară dar este şi conformă dreptului constituţional. Nu ştiu dacă aţi intuit-o sau aţi citit-o ca şi mine dar vă felicit pentru ea. Treceţi la vot. Vă mulţumesc.
	Domnul Miron Tudor Mitrea: Mulţumesc, domnule deputat. dreptul la replică la sfârşit, totdeauna. Cutuma este dreptul la replică la sfârşit. Domnul Săniuţă, ultimul vorbitor pe fondul problemei, după aceea dreptul la replică al celor cărora li s-a pronunţat numele şi după aceea votul.
	Domnul Marian Florian Săniuţă: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Am ascultat plin de atenţie îndemnul distinsului meu antevorbitor şi am pus mâna pe o carte. În aceste condiţii, domnule preşedinte, doresc să vă învederez că dumneavoastră, în baza art. 31 lit. b aveţi datoria de a respecta şi de a asigura respectarea regulamentului. Or, dacă acest lucru este imperativ pentru dumneavoastră, stimate domnule preşedinte, ca şi pentru noi, atunci, discuţia despre avizul Consiliului legislativ intră, în baza aceluiaşi regulament, la art. 66 alin. 1, care spune foarte clar că "în raportul comisiilor sesizate în fond se va face referire la toate avizele celorlalte comisii care au examinat proiectul sau propunerea respectivă, la toate amendamentele primite şi, - atenţie! - la avizul Consiliului legislativ". Consider că este o normă imperativă la acest moment, care impune, în baza acestui regulament, să avem acest aviz al Consiliului legislativ şi nu văd, domnule preşedinte, de ce este nevoie să votăm, atâta timp cât regulamentul impune la acest moment să avem acest aviz. Ba mai mult, ceea ce este foarte interesant, şi aici mă adresez preşedintelui Comisiei pentru regulament, dânsul, sunt absolut convins, citind foarte multe cărţi, propune în noul regulament ca acest aviz să se menţină. Deci art. 66, în varianta lui care ne este propusă în discuţie în perioada următoare, susţine existenţa avizului Consiliului legislativ. Or, toate aceste motivaţii, domnule preşedinte şi stimaţi colegi, consider că sunt suficiente pentru ca astăzi să nu votăm obţinerea acestui aviz, ci, din contră, să-l obţinem, pentru că aşa este tehnic, aşa este normal şi acest regulament, bun sau rău, care fiinţează din 1994, a fost respectat până astăzi. Nu văd, domnule preşedinte, de ce nu le-am respecta de acum înainte. Vă mulţumesc.
	Domnul Miron Tudor Mitrea: Şi eu vă mulţumesc. Dreptul la replică un minut domnul Corlăţean şi după aceea domnul Valer Dorneanu. Li s-a pronunţat numele.
	Domnul Titus Corlăţean: Mulţumesc, domnule preşedinte. Jurisconsulţii romani spuneau, apropo de dreptul roman, şi încercau să acopere un viciu la apariţia unui act juridic, spuneau - şi asta a fost un principiu, dar şi cu o conotaţie negataţie negativă: eror comunis facitius - eroarea comună poate face drepturi. Nu suntem în situaţia de a merge pe o eroare comună şi pentru a aplica o normă altfel decât este. Distinsul meu coleg şi, realmente, apreciez efortul intelectual al domniei sale, cita din doctrină o chestiune cu care sunt absolut de acord, aşa este. "Legile trebuie să beneficieze de avizul Consiliului legislativ". Mai departe, am constatat că a fost vorba de o consideraţie personală. În opinia mea, celelalte nu au dreptul. Scuzaţi-mă, o asemenea argumentaţie nu stă în picioare. Au fost patru argumente aici, în partea noastă, a Grupul parlamentar al PSD, pe fond, care au argumentat necesitatea şi imperativitatea obţinerii avizului Consiliului legislativ. Pentru că timpul este doar de un minut, nu-am să intru în detalii şi am să solicit preşedintelui de şedinţă să-şi asume responsabilităţile pe care regulamentul Camerei i le confirmă şi să mergem mai departe, aşteptând, şi nu supunând votului, avizul Consiliului legislativ. Mulţumesc.
	Domnul Miron Tudor Mitrea: Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat. Domnul Valer Dorneanu, un minut dreptul la replică.
	Domnul Valer Dorneanu: Stimaţi colegi, Nu m-aş fi socotit îndreptăţit să iau cuvântul pentru pronunţarea numelui meu dacă domnul Stanciu nu ar fi legat acest nume de un mare adevăr, care constituie un adevărat pericol al statului nostru de drept, şi pe care mi-l pune în gură. Anume că prevederile Constituţiei au o valoare relativă. Eu confirm că lecturile domnului Stanciu sunt foarte bogate, dar poate tocmai de aceea a ajuns la o asemenea concluzie extrem de periculoasă care, din păcate, este o practică pentru foarte multe din instituţiile statului. Probabil, preşedintele ţării de aceea îşi permite derapaje constituţionale, pentru că socoteşte relative prevederile din Constituţie. Poate de aceea noi, în cursul pregătirii acestui regulament, am avut atâtea nesocotiri ale prevederilor constituţionale, atâtea nesocotiri ale unor decizii ale Curţii Constituţionale. De aceea, eu cred că dumneavoastră, domnule preşedinte, nu trebuie numai să moderaţi discuţia, ci, atunci când auziţi asemenea afirmaţii complet neconstituţionale şi periculoase pentru ordinea de zi şi pentru ordinea de drept, nu pentru ordinea de zi, este cazul să interveniţi ca să-l aduceţi pe vorbitor la chestiune.
	Domnul Miron Tudor Mitrea: Mulţumesc, domnule deputat. Pe fond am terminat discuţia la acest punct. Am să vă spun care este concluzia mea şi cum o să mergem mai departe. După părerea mea, citind şi ascultându-i pe toţi colegii, avizul Consiliului Legislativ nu este imperativ la proiectul de hotărâre privind modificarea regulamentului, în acelaşi timp, avizul Consiliului Legislativ poate fi cerut. Biroul permanent a hotărât să nu-l ceară, plenul este cel care poate hotărî, prin vot, dacă cere sau nu avizul Consiliului legislativ. de aceea, intenţionez să supun la vot această chestiune. Dacă este vorba de procedura de vot, atunci avem procedură, vă rog.
	Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Domnule preşedinte, Acceptăm interpretarea pe care dumneavoastră o daţi în acest moment, sub o anumită formă dar, dacă doriţi să mergem pe varianta pe care dumneavoastră aţi analizat-o, a Constituţiei şi a Regulamentului pe care - nu avem ce să facem dacă mergem pe această variantă, vă propunem ca totuşi, acest aviz să fie dat în ziua de sâmbătă şi duminică, când lucrările Camerei nu există, el fiind extrem de necesar pentru toţi parlamentarii în dezbaterea pe fond a acestui regulament. Vă mulţumesc.
	Domnul Miron Tudor Mitrea: Deci, am înţeles că dacă se dă avizul, să cerem ca vineri, sâmbătă, duminică el să revină colegilor, deci dacă votul va fi pozitiv, înţeleg. Mă refer la procedura de vot. Aveţi la procedura de vot? Vă rog.
	Domnul Eugen Nicolicea: Având în vedere că se pune în discuţie însăţi încălcarea Constituţiei, dorim procedura de vot nominal, pentru a rămâne scris cine a votat împotriva încălcării Constituţiei şi, de asemenea, cine ne-a oferit temeiul pentru a ataca la Curtea Constituţională întregul Regulament adoptat în condiţii de neconstituţionalitate.
	Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnule deputat, am reţinut propunerea dumneavoastră de vot nominal. Nu am reţinut motivaţia, pe care o consider nereală. Deci domnul deputat Crin Antonescu.
	Domnul George Crin Laurenţiu Antonescu: Domnule preşedinte, Vă propun vot deschis.
	Domnul Miron Tudor Mitrea: Vot deschis, cu mâna ridicată, nu? Poate fi şi ridicarea în picioare. N-am folosit această metodă. Deci supun votului plenului cererea făcută de mai mulţi colegi, privind avizul Consiliului legislativ. Vom folosi votul nominal sau votul deschis? Cine este pentru votul nominal? Vă rog număraţi. 117 voturi pentru. Voturi împotrivă? 142 de voturi împotrivă. Abţineri? Nu avem. Procedura de vot nominal a căzut. Cine este pentru vot deschis? 149 de voturi pentru. Voturi împotrivă? 117 voturi împotrivă. Abţineri? O abţinere. Procedura de vot a fost adoptată. Vot deschis. Supun votului dumneavoastră cererea făcută de către Cameră către Consiliul Legislativ pentru emiterea unui aviz privind proiectul de hotărâre. Cine este pentru această cerere? 121 de voturi pentru. Voturi împotrivă? 152 de voturi împotrivă. Abţineri? 5 abţineri. Cu 121 de voturi pentru, 152 de voturi împotrivă şi 5 abţineri propunerea a căzut, deci nu vom cere avizul Consiliului legislativ. Următoarea problemă pe care urma s-o rezolvăm era cea ridicată de domnul Stanciu, şi anume modul în care se vor motiva amendamentele respinse. Domnul Stanciu ne-a propus două soluţii: aceea ca raportul care cuprinde amendamente respinse să fie retrimis la Comisie, Comisia să-l completeze cu seriozitate, sau să cerem Comisiei ca la fiecare amendament respins să-şi aducă motivaţia respingerii acestuia. Supun votului dumneavoastră aceste două soluţii. Încep cu prima, dacă prima nu trece considerăm că a trecut a doua. Dacă sunteţi de acord cu această soluţie?