Figură retorică prin care oratorul îşi întrerupe, deodată, firul expunerii, pentru ca, stăpânit de un sentiment puternic, să se adreseze unei persoane prezente, absente sau moarte, unui lucru neînsufleţit, cu o întrebare, cu o exclamaţie ori cu o afirmaţie sentenţioasă.
Ex.:
„Voi sânteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!”
(M. Eminescu)
Apoziţie
Folosirea unui epitet pe lângă un substantiv sau substituit al său, cu valoarea calitativă nu determinativă, adică aducând o imagine mai sugestivă, o definiţie poetică obiectului calificat. Specie de metaforă.
Ex.:
„Lună tu, stăpân-a mării...”
(M. Eminescu)
„O vorbă-şi trec spicele – fete-n văpaie:
Secera lunii e numai lumină.”
(L. Blaga)
Asindet
Figură de stil care constă în suprimarea, mai ales în frază, a unei conjuncţii coordonatoare, de obicei a lui “şi”, pentru a se da enunţului mai multă rapiditate şi energie.
Ex.:
„Trebuiră să plece, să fugă[şi]să scape.”
(Z. Stancu)
Asociaţie
Se bazează, după Fantanier, pe „implicarea vorbitorului în ceea ce el nu spune decât pentru alţii sau pe implicarea celorlalţi în ceea ce el nu spune decât pentru sine însuşi; în fine, pe implicarea mai multora în cea ce nu se spune decât pentru unii sau pentru unul singur”. Prin asociaţie se dă mai multă greutate celor afirmate. Sinonim: comunicaţie.
Ex.:
„Iară noi? Noi, epigonii?… Simţiri reci, harpe zdrobite, / Mici de zile / mari de patimi, inimi bătrâne, urâte, / Măşti râzânde, puse bine pe-un caracter inimic…”
Figură de stil prin intermediul căreia se cere cu insistenţă pedepsirea persoanei sau se exprimă dorinţa de a pedepsi.
Ex.:
„Că aşa te-oi blestema / De luna pe cer a sta / Stelele că vor pica / Şi pământul că s-a-ntinde / Şi blestemul meu te-a prinde.”
(M. Eminescu)
Brahilogie (1)
Figură care constă în scurtarea sau contragerea unităţilor enunţului prin subînţelegere şi chiar elipsă.
Ex.:
„C-am avut nuntaşi
Brazi şi păltinaşi,
Preoţi, munţiimari,
Păsări, lăutari,
Păsărelemii,
Şi stelefăclii.”
(„Mioriţa”)
Brahilogie (2)
Figură de compoziţie prin care se realizează o vorbire sau un discurs concis, folosindu-se maxime (sentinţe) sau proverbe.
Ex.:
„Iată ce-mi zicea el:
- Fine! De vrei să trăieşti bine şi să aibi ticnă, să te sileşti a fi totdeauna la mijloc de masă şi la colţ de ţară, pentru că e mai bine să fii fruntea cozii decât coada frunţii. Şezi strâmb şi grăieşte drept. Nu băga mâna unde nu-ţi fierbe oala, nici căuta cai morţi să le iei potcoavele, căci pentru Behere vei pierde şi pe Mihoho. Bate fierul pân’e cald şi fă tot lucru la vremea lui.” (C. Negruzzi)
Calambur
Figură cu efect umoristic, derivată prin compunere din toate celelalte figuri care exprimă în primul rând echivocul, precum şi cele care au la bază similitudinea de sunet.
Ex.:
„Pantoful mai mic decât piciorul te strânge ... de pe drumuri.” (T. Mureşanu)
„Ecoul repeta ce spui şi ecourile ceea ce n-ai spus.” (T. Mureşanu)
„Când doi se ceartă, al treilea ...pleacă să nu-l pună martor.”(Folclor)
