Dicţionar geografic universal de nume proprii

DICŢIONAR GEOGRAFIC UNIVERSAL DE NUME PROPRII

(PRONUNŢIE ŞI AŞEZAREA GEOGRAFICĂ)
EDIŢIA A DOUA REVIZUITĂ ŞI ADĂUGITĂ
ANDREI C. INDRIEŞ (Coordonator)
ANDREI A. INDRIEŞ ROBERT A. INDRIEŞ


Cuvânt înainte
Lucrarea prezentă constituie o încercare temerară de a prezenta principalele elemente geografice de pe planeta noastră: continente, oceane şi mări, lacuri, insule şi peninsule, oraşe, munţi şi alte forme de relief, etc., etc. Se pune accent pe pronunţarea numelor şi pe aşezarea lor geografică în teritoriu (în funcţie de localităţi mai importante, sau alte elemente geografice).

Toate aceste elemente, fie naturale, fie antropice, sunt înşiruite în ordine alfabetică, de la litera A şi până la litera Z inclusiv. Sunt peste 62 500 de termeni geografici proprii, de pe tot globul terestru, şi prin faptul că unele denumiri se repetă de mai multe ori, considerăm că de fapt sunt circa 100 000 de denumiri.

Denumirea geografică este scrisă cu bold. Dacă în surse diferite am întâlnit altă formă de scriere a obiectului geografic, am menţionat în paranteză forma, formele întâlnite.

În cele mai multe cazuri, cu caractere italice (înclinate), am încercat să menţionăm pronunţia, cât mai exact posibil sau cu aproximaţie. De exemplu, Bahia = baia, Calais = cale, Cordoba = cordova etc. Acolo unde nu sunt parantezele de pronunţie, numele se pronunţă cum se scrie, sau pur şi simplu nu ştim cum (în acest caz, cititorii, dacă ştiu, sunt rugaţi să ne scrie pe adresa [e-mail]).

Acolo unde există mai multe elemente geografice cu acelaşi nume, ele sunt menţionate cu numere arabe de tip bold (îngroşate), ca de ex.; 1. 2. 3. 4. şi aşa mai departe.

În cazul unor state cu suprafeţe mari, ca S.U.A., în paranteze sunt menţionate şi statul din care fac parte. În cazul României, localităţile rurale au fost menţionate administrativ, adică grupate în comune sau cele care aparţin oraşelor şi municipiilor. La comune, în enumerarea satelor componente se începe cu satul de reşedinţă. În cazul Ungariei, enumerarea localităţilor rurale dar şi urbane se face şi după judeţul în care se găsesc, scrise în paranteză.

Pentru a scurta cât de cât textul, şi aşa foarte amplu, am utilizat unele prescurtări: com.= comună, reg. adm. = regiune administrativă, reg. natură. = regiune naturală, Rep. = Republica, Republicii; lac de acum. = lac de acumulare; depr. = depresiune, jud. = judeţ, loc. = locuitori, loct. = localitate, kmp = kilometri pătraţi, m = metri, mp = metri pătraţi, N = nord, S = sud, V = vest, E = est, NV = nord-vest, NE = nord-est, SV = sud-vest, SE = sud-est, NNV = nord-nord-vest; str. = strâmtoare, oc = ocean, ins. = insulă, pen. = peninsulă. În schimb, v. (v mic) semnifică "vezi".

Suprafeţele şi altitudinile au fost date grupate câte trei, ca de pildă, 1 250 m. Însă anii au fost scrişi fără această regulă, ca de exemplu, 1578, 1978 etc.