Dicţionar geografic universal de nume proprii

Aigle. (eglî). Loct. în SV Elveţiei, la SE de lacul Geneva, în Munţii Alpi.

Aiglun. (egliun). Loct. în SE Franţei, în Alpii Maritimi, pe râul Esteron, la NV de Nice.

Aignay-le-Duc. (egne leo duc). Loct. în ENE Franţei, la NV de Dijon şi la SE de Troyers, în platoul Langresir.

Aigospotamol. Fluviu în Chersonesul Tracic (astăzi Kumali, Turcia).

Aigosthena. Loct. în Grecia, pe ţărmul E al Golfului Corint, la NV de Atena.

Aigre. (egrî). Loct. în V Franţei, la NV de oraşul Angoulême.

Aigrefeuille-d′Aunis. (egrî feoi dunii). Loct. în V Franţei, la SE de oraşul La Rochelle.

Aiguá. Loct. în S Uruguay-ului, la NE de Montevideo.

Aiguafreda. Loct. în NE Spaniei, la N de Barcelona.

Aiguebelle. (egbel). Loct. în Franţa, pe râul Arc (afluent al râului Isère), la ESE de oraşul Chambéri.

Aigueperse. (ighipers). Loct. în Franţa, la NE de Clermont-Ferrand.

Aigues. (eg). Râu în SE Franţei, afluent al Ronului.

Aigues-Mortes. (ig mort). Loct. în S Franţei (Languedoc), la ESE de Montpellier.

Aiguille. (eghil). Cap în NV Algeriei, la NE de oraşul Oran.