Din republica moldova

Creşterea permiabilităţii vaselor mici, diminuarea tonusului vascular;

Intensificarea afluxului de neutrofile, stimularea activităţii fibroblaştilor.

M.Pricop, E.Urtilă - Infecţiile buco-maxilo-faciale. Editura Helicon, Timişoara, 1995. Pag. 38

94.C.M. În producerea proceselor inflamatorii perimaxilare, intervin un şir de factori favorizanţi locali, ca:

1. 
   Leziunile traumatice osoase (fracturi deschise în cavitatea orală);
   
2. 
   Tumorile maxilare, suprainfectarea chisturilor;
   
3. 
   Corpii străini pătrunşi accidental în mucoasă;
   
4. 
   Complicaţiile anesteziei loco-regionale, complicaţiile extracţiei dentare;
   
5. 
   Complicaţiile diferitelor tratamente stomatologice.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 320

95.C.M. În producerea efectivă a proceselor inflamatorii perimaxilare, intervin un şir de factori favorizanţi generali, ca:

A.Vârsta , supuraţiile fiind mai frecvente în perioada în care sistemul dento-alveolar este mai afectat;

B.Reactivitatea natural diminuată a organismului;

C.Stările de caşexie, stările de denutriţie în bolile cronice şi carenţiale;

D.Afecţiunile neurologice sau neoropsihice;

E.Tratamentul îndelungat cu antibiotice sau cortico-steroizi pe cale orală.

96.C.M. În producerea proceselor inflamatorii perimaxilare, intervin un şir de factori determinanţi, ca:

1. 
   Leziunile dentoparodontale ca gangrene pulpare complicate cu parodontite apicale acute sau reacutizate;
   
2. 
   Pungi parodontale adânci;
   
3. 
   Fracturi dentare;
   
4. 
   Accidente de erupţie dentară;
   
5. 
   Exacerbarea virulenţei germenilor patogeni, prin selecţionarea unor tipuri bacteriene în urma tratamentului îndelungat cu antibiotice, corticosteroizi, citostatice.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 320

97.C.M. Particularităţile de localizare, debut şi evoluţia infecţiilor buco-maxilo-faciale pot fi determinate de:

1. 
   Caracteristicile morfologice ale regiunii;
   
2. 
   Tipul şi virulenţa germenilor cauzali;
   
3. 
   Reactivitatea bolnavului;
   
4. 
   Precocitatea intervenţiei chirurgicale;
   
5. 
   Toate acestea.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 321

98.C.M. Trismusul este un semnificativ ce însoţeşte:

1. 
   Fracturile mandibulei;
   
2. 
   Supuraţiile cu punct de plecare dinţii frontali;
   
3. 
   Supuraţiile cu punct de plecare molarii inferiori;
   
4. 
   Pericoronarita molarului de minte;
   
5. 
   Toate acestea.
   

99.C.M. Mecanismele patogene prin care difuzează agenţii infecţioşi în părţile moi sunt:

1. 
   Calea transosoasă;
   
2. 
   Calea submucoasă:
   
3. 
   Calea directă;
   
4. 
   Calea septică;
   
5. 
   Calea hematogenă.
   

M.Pricop, E.Urtilă - Infecţiile buco-maxilo-faciale. Editura Helicon, Timişoara, 1995. Pag. 42-43

100. C.S. Anatomo-patologic flegmonul se caracterizează prin:

1. 
   Vasodilataţie accentuată, exsudat seros, diapedeză leucocitară şi infiltrat celular;
   
2. 
   Tromboză septic vasculară urmată de necroză cu apariţia de bule gazoase;
   
3. 
   Congestie capilară;
   
4. 
   Hemoragii difuze;
   
5. 
   Membrană piogenă ce conţine în interior cellule parţial sau total distruse alături de histiocite, plasmocite, limfocite.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 323

101.C.M. Infecţia sacului pericoronar se poate face:

1. 
   Direct din cavitatea bucală;
   
2. 
   De la o pungă parodontală;
   
3. 
   De la o parodontită apicală la un dinte vecin;
   
4. 
   Pe cale hematogenă;
   
5. 
   De la o alveolă postextracţională.
   

102. C.M. Flegmonul reprezintă forma difuză a proceselor supurative, caracterizată prin:

A.Tendinţa invadantă extensivă a procesului septic;

B.Este constituit din ţesuturi necrozate, celule parţial sau total distruse;

C.Predomină congestia capilară şi hemoragiile difuze;

6. 
   La palpare se percepe infiltrat dur, dureros;
   
7. 
   Consistenţa şi mirosul puroiului depinde de germenii cauzali.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 323

103. C.M. Calea submucoasă de difuzare în infecţiile părţilor moi perimaxilare are ca punct de plecare mai ales:

1. 
   Accidentele de erupţie ale dinţilor;
   
2. 
   Parodontitele apicale;
   
3. 
   Parodontitele marginele;
   
4. 
   Prezenţa unor corpi străini;
   
5. 
   Infecţii faringo-amigdaliene.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 321

104. C.M. Calea limfatică de difuzare a infecţiilor părţilor moi perimaxilare poate avea ca punct de plecare:

1. 
   Accidentele de erupţie ale dinţilor;
   
2. 
   Parodontitele apicale;
   
3. 
   Parodontitele marginale;
   
4. 
   Fracturi ale maxilarelor;
   
5. 
   Infecţii faringo-amigdaliene.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 321

105. C.M. Calea directă de difuzare a infecţiilor moi perimaxilare poate avea ca punct de plecare:

1. 
   Accidente de erupţie ale dinţilor;
   
2. 
   Parodontite apicale;
   
3. 
   Parodontite marginale;
   
4. 
   Prezenţa unor corpi străini;
   
5. 
   Infecţii faringo-amigdaliene.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 321

M.Pricop, E.Urtilă - Infecţiile buco-maxilo-faciale. Editura Helicon, Timişoara, 1995. Pag. 43

106. C.M. În infecţiile părţilor moi perimaxilare, flora microbiană este de regulă:

1. 
   Specifică;
   
2. 
   Nespecifică;
   
3. 
   Mixtă;
   
4. 
   Polimorfă;
   
5. 
   Acidofilă.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 321

107. C.M. Precizaţi care dintre următoarele forme anatomopatologice ale proceselor infecţioase perimaxilare se caracterizează prin absenţa colecţiilor limitate:

1. 
   Celulita acută;
   
2. 
   Celulita cronică;
   
3. 
   Abcesul lojilor superficiale;
   
4. 
   Abcesul lojilor profunde;
   
5. 
   Flegmonul.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 323

108. C.S. Obţinerea unei culturi şi antibiograma se face:

1. 
   După instituirea tratamentului procesului inflamator;
   
2. 
   În timpul tratamentului;
   
3. 
   Înaintea instituirii tratamentului cu antibiotice;
   
4. 
   Când apar complicaţii în timpul tratamentului;
   
5. 
   Nu se face deloc.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 321

109. C.M. Capacitatea de apărare a organismului uman în infecţiile odontogene poate fi redusă în cazul existenţei unor:

1. 
   Boli metabolice decompensate (diabetul sever, afecţiuni renale grave, alcoolismul sever, malnutriţie);
   
2. 
   Limfoame şi diferite tipuri de neoplasme;
   
3. 
   Tratamente anticanceroase (chimioterapia, radio sau roengenterapia);
   
4. 
   Tratamente imunosupresorii ( pacienţi cu transplant de organe sau boli autoimune);
   
5. 
   Boli cardiovasculare severe.
   

110. C.M. Unele medicamente care sunt administrate timp îndelungat reduc capacitatea de apărare a organismului împotriva infecţiilor oro-maxilo-faciale:

1. 
   Cortizonul;
   
2. 
   Citostaticele;
   
3. 
   Imunosupresoarele;
   
4. 
   Radioterapia (cobalt);
   
5. 
   Nici una din ele.
   

111. C.M. În procesele inflamatorii odontogene nu este necesară însămânţarea şi antibiograma:

A. Abcese bine circumscrise;

B. Abcese vestibulare minore;

C. Abcese parodontale;

D. Alveolita;

E. Pericoronorita.

112. C.M. Tratamentul cu antibiotice poate fi indicat în caz de:

A. Infecţie instalată acut;

B. Tumefacţie difuză;

C. Apărarea gazdei compromise;

D. Implicarea spaţiilor interfasciale;

E. Starea generală alterată, temperatura corporală de 38°C şi mai sus.

113. C.M. În unele situaţii (de infecţii odontogene) nu se utilizează antibiotice în tratament:

A. Abcese bine circuscrise;

B. Abcese vestibulare minore;

C. Alveolită uscată;

D. Gangrene radiculare necomplicate;

E. Pericoronarite medii.

114. C.S. Din punct de vedere histopatologic, celulita acută se caracterizează prin:

A. Vasodilataţie , exsudat seros, diapedeză leucocitară şi infiltrat celular al ţesuturilor;

B. Congestie capilară, o cavitate mică cu puroi, înconjurată de un strat subţire de ţesut de granulaţie, toate înglobate într-o masă de scleroză;

C. Prezenţa de ţesuturi necrozate, celule parţial sau total distruse, germeni fagocitaţi sau vii, înconjuraţi de fibroblaşti;

D. Existenţa unor celule epiteliale de tip pavimentos, stratificate, situate pe un ţesut fibros bine vascularizat numit lamina propria;

E. De la caz la caz, pot fi întâlnite oricare din aspectele de mai sus.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 323

115. C.M. Principiile de diagnostic şi tratament în procesele infecţioase perimaxilare de cauză dentară sunt:

A. Stabilirea severităţii infecţioase în funcţie de semnele clinice subiective şi obiective;

B. Evaluarea stării mecanismelor proprii de apărare ale pacientului;

C. Competenţa necesară efectuării intervenţiei respective (cabinet, spital);

D. Volumul tratamentului chirurgical (drenajul colecţiei şi îndepărtarea cauzei);

E. Tratamentul medical (farmacoterapia).

116. C.S. Semnul patognomic într-un abces este:

A. Împăstarea;

B. Indurarea;

C. Fluctuenţa;

D. Febra 39,5°C;

E. Starea generală alterată.

117. C.M. Localizarea infecţiilor odontogene este dependentă de o serie de factori şi anume:

A. Grosimea şi structura tablelor osoase ale maxilarelor;

B. Raportul rădăcinilor dinţilor faţă de tablele osoase;

C. Dispoziţia părţilor moi şi structura lojilor perimaxilare cu abundenţă de ţesut grasos, conjunctiv şi limfatic;

D. Inserţia mucoasei mobile, în raport cu apexurile dinţilor şi inserţiile muşchilor perimaxilari, constituie elemente care influenţează evoluţia proceselor supurative;

E. Nici unul din ei.

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 294.

118. C.M. Despre abcesul vestibular se poate spune că:

A. Este mai frecvent la dinţii arcadei superioare;

B. Debutează prin fenomene de parodontită apicală acută;

C. Durerile dispar aproape complet când se erodează periostul;

D. Incizia este longitudinală, până la planul osos;

E. Se drenează 24-48 de ore cu meşa iodoformată.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 324-325

119. C.M. Diagnosticul diferenţial al abcesului în semilună se face cu:

A. Adenita supurată submandibulară;

B. Chistul dermoid suprainfectat;

C. Submaxilita litiazică supurată;

D. Abcesul submentonier;

E. Abcesul lojii submandibulare.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 327

120. C.M. Precizaţi care dintre următoarele semne clinice se întălnesc într-un abces perimandibular extern:

A. Tegumente congestionate;

B. Tegumente cianotice;

C. Infiltrat dur la palpare;

D. Fluctuenţă la palpare;

E. Crepitaţii gazoase.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 327

121. C.M. Tumefacţia ce însoţeşte un abces cu punct de plecare 1.3 se localizează la:

A. Buza superioară;

B. Obraz în regiunea distală;

C. Regiunea pleoapei inferioare;

D. Regiunea geniană;

E. Toate acestea.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 325

122. C.M. Diagnosticul diferenţial al abcesului perimandibular intern submucos se face cu:

A. Wartonita litiazică;

B. Abcesul perimandibular extern;

C. Abcesul de lojă sublinguală;

D. Abcesul de lojă submandibulară;

E. Epulidele.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 327

123. C.M. Diagnosticul diferenţial în abcesul perimandibular extern cu evoluţie cutanată se face cu:

A. Osteoperiostita de corp mandibular;

B. Abcesul de lojă sublinguală;

C. Abcesul de lojă submaxilară;

D. Chistul dermoid;

E. Adenita supurată submandibulară.

M.Pricop, E.Urtilă - Infecţiile buco-maxilo-faciale. Editura Helicon, Timişoara, 1995. Pag. 50

124. C.S. În care fază a unui abces dentar, trepanarea dintelui cu drenaj transodontal, antibioterapia şi spălături largi bucale pot constitui tratamente rezolutive:

A. Faza subperiostală;

B. Faza submucoasă;

C. Faza endoosoasă;

D. Faza de fistulizare;

E.Toate acestea.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 325

125. C.M. Nu se practică niciodată antibioterapie de acoperire la un individ aparent sănătos, deoarece:

A. Există posibilitatea modificării ecologiei florei bucale;

B. Se pot selecta tulpini rezistente la antibiotice;

C. Se realizează o concentraţie minimă bacteriostatică postoperatorie;

D. Se realizează o concetraţie minimă bactericidă pre- şi postoperatorie;

E. Toate acestea.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 321

126. C.S. Abcesele palatinale, cu punct de plecare incisivii laterali, provoacă:

A. Abcese fusiforme (ovale, alungite);

B. Abcese de formă rotunjită;

C. Colecţii difuze;

D. Colecţii închistate;

E. Nici una dintre acestea.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 326

127. C.M. Diagnosticul diferenţial al abcesului palatinal se face cu:

A. Chisturile de maxilar suprainfectate;

B. Goma luetică;

C. Tumora de maxilar superior cu evoluţie în boltă (de obicei cilindromul);

D. Necroza postanestezică;

E. Toate acestea.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 326

128. C.M. Într-un abces palatinal sunt prezente următoarele semne clinice:

A. Dureri de parodontită apicală acută;

B. Tumefacţie care deformează bolta palatină;

C. Trismus;

D. Asimetria feţei;

E. Febră mare.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 326

129. C.S. Într-unul din abcesele periosoase se va face o incizie în felie de portocală:

A. Abcesele din regiunile 1.3, 2.3;

B. Abcesele vestibulare;

C. Abcesul mentonier;

D. Abcesul palatinal;

E. Abcesul migrator.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 326

130. C.S. Abcesul în semilună se deschide:

A. Endobucal;

B. Pe cale cutanată;

C. Cu o incizie în felie de portocală;

D. Cu o incizie liniară de o lungime de 7-8 cm;

E. Printr-o puncţie cu un ac larg.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 327

131. C.M. Condiţiile care favorizează cantonarea proceselor infecţioase mai frecvent la mandibulă sunt:

A. Prezenţa canalului mandibular;

B. Frecvenţa mai mare a fracturilor la acest nivel;

C. Vascularizaţia săracă de tip terminal;

D. Corticala groasă;

E. Frecvenţa crescută a parodontopatiilor.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 353.

132. C.M. Însămânţarea osului cu germeni patogeni pe cale hematogenă poate avea drept cauză:

A. Sinuzita maxilară;

B. Furunculul pielii;

C. Impetigo;

D. Gripa;

E. Erizipel.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 353.

133. C.M. În cursul unei boli infectocontagioase, la nivelul oaselor maxilare se pot produce:

1. 
   Creşterea receptivităţii ţesutului osos pentru germenii circulanţi;
   
2. 
   Congestie cu hiperemie şi vasodilataţie;
   
3. 
   Embolii şi tromboze capilare;
   
4. 
   Microabcese, demineralizări, necroză osoasă;
   
5. 
   Ischemia periostului.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 353.

134. C.M. Într-o osteită a corticalei osoase putem întâlni:

1. 
   Febra moderată;
   
2. 
   Adenopatie loco-regională;
   
3. 
   Fond dureros continuu;
   
4. 
   Mobilitate dentară;
   
5. 
   Edem genian moderat.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 354.

135. C.M. Imaginea radiologică întâlnită în osteomielita difuză poate fi:

1. 
   “Os Poros”;
   
2. 
   “Os ciuruit”;
   
3. 
   “Miez de pâine”;
   
4. 
   “Os pătat”;
   
5. 
   “Os marmorat”.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 356.

136. C.M. Complicaţiile posibile ale osteomielitei difuze pot fi:

1. 
   Supuraţii pulmonare;
   
2. 
   Pseudoartroze;
   
3. 
   Meningite;
   
4. 
   Mastoidite;
   
5. 
   Artrite temporomandibulare.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 357.

137. C.M. În necroza maxilarelor pot apărea ca transformări patologice:

1. 
   Distrucţia măduvei osoase;
   
2. 
   Obstrucţia lumenului vascular;
   
3. 
   Endoflebita;
   
4. 
   Endarterita;
   
5. 
   Tromboze capilare.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 359.

138. C.M. Microscopic, procesul infecţios al oaselor maxilare trece prin următoarele etape:

1. 
   Congestivă;
   
2. 
   De necroză osoasă;
   
3. 
   De supuraţie osoasă;
   
4. 
   De reparaţie osoasă;
   
5. 
   Toate acestea.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 354.

139. C.S. Ce factori prezintă cea mai mare importanţă în regenerarea osoasă după osteomielită:

1. 
   Tratamentul efectuat;
   
2. 
   Rezistenţa pacientului;
   
3. 
   Periostul;
   
4. 
   Antibioterapia după antibiogramă;
   
5. 
   Tratamentul cât mai conservativ.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 354.

140. C.M. Diagnosticul diferenţial al osteomielitei cornice se face cu:

1. 
   Osteoperiostita;
   
2. 
   Supuraţiile periosoase;
   
3. 
   Displaziile fibroase;
   
4. 
   Osteomielita acută;
   
5. 
   Tumori benigne osoase central şi periferice.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 357.

141. C.M. Procesul infecţios în osteomielita odontogenă poate avea o evoluţie:

1. 
   Acută;
   
2. 
   Subacută;
   
3. 
   Cronică;
   
4. 
   Recidivantă;
   
5. 
   Nici una din ele.
   

M.Pricop, E.Urtilă - Infecţiile buco-maxilo-faciale. Editura Helicon, Timişoara, 1995. Pag. 117

142. C.S. Radiologic, osteomielita cronică este prezentată de:

A. Imagine de sarcofag;

B. Os pătat;

C. Os marmorat;

D. Miez de pâine;

E. Toate acestea.

M.Pricop, E.Urtilă - Infecţiile buco-maxilo-faciale. Editura Helicon, Timişoara, 1995. Pag. 117

143. C.M. Care dintre următoarele caracteristici aparţin corticotomiei:

A. Se execută în faza acută a bolii;

B. Corticala se lasă pe loc şi se îndepărtează medulara;

C. Se execută în faza cronică a bolii;

D. Corticala osoasă este avasculară şi se îndepărtează;

E. Este necesar irigaţie cu aspiraţie.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 358.

144. C.S. Care dintre substanţele următoare produc o osteonecroză centrală:

1. 
   Bismut;
   
2. 
   Staniu;
   
3. 
   Mercur;
   
4. 
   Fosfor;
   
5. 
   Cupru.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 359.

145. C.S. Care din următoarele afirmaţii referitoare la radioosteonecroza maxilarelor este adevărată:

1. 
   Apare întotdeauna la 1-2 luni de la iradiere;
   
2. 
   Porţiunea de os denodat se sechestrează rapid;
   
3. 
   Se produc frecvent fracturi în os patologic;
   
4. 
   Primul semn subiectiv este durerea;
   
5. 
   Imaginea radiografică este tipică.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 360.

146. C.M. Osteomielita cronică nesupurată sclerozantă apare:

1. 
   În urma unei infecţii atenuate, germeni cu virulenţă scăzută;
   
2. 
   Mai frecvent la vârstnici;
   
3. 
   Fistulele, adeseori sunt intraorale;
   
4. 
   Radiologic, zone de transparenţă asociate cu radioopacităţi datorate sclerozelor osoase;
   
5. 
   Os îngroşat, dinţi mobili, fistule multiple.
   

M.Pricop, E.Urtilă - Infecţiile buco-maxilo-faciale. Editura Helicon, Timişoara, 1995. Pag. 125

147. C.M. Necroza oaselor maxilare poate fi:

1. 
   Un proces de distrucţie osoasă;
   
2. 
   Consecinţa tulburărilor trofice locale;
   
3. 
   Instalată prin electrocoagulare;
   
4. 
   În urma acţiunii factorilor chimici (fosfor, arsen,mercur);
   
5. 
   O complicaţie a tratamentului iradiant.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 358-359.

148. C.M. Regiunea geniană cuprinde următoarele structuri anatomice:

1. 
   Pielea, ţesutul celular subcutanat;
   
2. 
   Stratul mucos aderent de m. buccinator;
   
3. 
   Planul scheletic constituit de faţa externă a molarului, maxilarului şi a corpului mandibular;