Din republica moldova

C. Tromboză septică vasculară;

D. Necroză cu apariţia de bule gazoase;

E. Vasodilataţie accentuată, exsudat seros, diapeteză leucocitară şi infiltrat celular.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.323

318. C.S. Semnul patognomonic al unui abces poate fi:

A. Împăstrarea;

B. Induraţia;

C. Fluctuenţa;

D. Crepitaţiile gazoase;

E. Durerea pulsatilă.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.323

319. C.S. Care este explicaţia trismusului apărut în pericoronarita supurată:

A. Reprezintă o poziţie antalgică;

B. Se datorează tumefacţie de la nivelul comisurii intermaxilare ce limitează mişcările mandibulei;

C. Este o contractură iritativ-reflexă a muşchilor maseteri;

D. Semnifică extensia supuraţiei în loja maseterină;

E. Indică infecţia cu germeni tetanigeni.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.223

320. C.S. Calea transosoasă de difuzare în infecţiile părţilor moi perimaxilare are ca punct de plecare mai ales:

A. Accidentele de erupţie ale dinţilor;

B. Parodontite apicale;

C. Parodontite marginale;

D. Prezenţa unor corpi străini;

E. Infecţii faringo-amigdaliene.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.320

321. C.S. Precizaţi care dintre următoarele afecţiuni pot determina infecţii ale părţilor moi perimaxilare prin difuzare transosoasă:

A. Parodontita apicală;

B. Parodontita marginală;

C. Infecţiile faringo-amigdaliene;

D. Prezenţa unor corpi străini;

E. Furunculele feţei.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P. 320

322. C.S. Supuraţia circumscrisă sub forma unei colecţii cu conţinut purulentă este caracteristică pentru:

A. Celulita acută;

B. Celulita cronică;

C. Abces;

D. Flegmon;

E. Fistula cronică.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.323

323. C.M. Semnele obiective generale într-un proces inflamator sunt:

A. Temperatura corporală crescută (37,5-39,5-40,5);

B. Deshidratare – piele uscată, caldă, buze crăpate, mucoasă orală uscată, secreţie salivară redusă;

C. Alterarea stării generale – apatie, adinamie, inapetenţă, scăderea interesului către tot ce-l înconjoară, disconfort general, iritabilitate, insomnie;

D. Adenopatie;

E. Schimbări hematologice şi de urină.

M.Pricop, E.Urtilă. Infecţiile buco-maxilo-faciale. p.121

324. C.M. Însămânţarea conţinutului unei colecţii supurate se face pentru:

A. A stabili cu precizie ce tipuri bacteriene conţine acest proces;

B. A stabili care este sensibilitatea germenilor patogeni la antibiotice (antibiograma);

C. A stabili un plan corect de anestezie şi intervenţie chirurgicală;

D. A indica corect tratamentul complex;

E. A şti pronosticul procesului.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.324

325. C.S. Cel mai frecvent, periostitele sunt cauzate de:

A. Parodontitele apicale cronice;

B. Osteomielita odontogenă;

C. Parodontitele apicale exacerbate;

D. Erupţia dificilă a molarului de minte inferior;

E. Gangrenele pulpare complicate.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.324

326. C.M. Abcesele periosoase apar mai frecvent la:

A. Mandibulă;

B. Maxilă;

C. Vestibular;

D. Lingual;

E. Palatinal.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.324

327. C.M. Formele periostitelor sunt:

A. Periostita acută seroasă;

B. Periostita acută purulentă;

C. Periostita cronică hyperplastică (productivă);

D. Periostita cronică purulentă;

E. Nici una din ele.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.325

328. C.S. Într-un abces vestibular durerea este mai intensă în stadiul:

A. Endoosos;

B. Subperiostal;

C. Submucos;

D. Fistulizare;

E. În toate stadiile este la fel de intensă.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.324

329. C.S. Abcesul perimandibular intern submucos se poate confunda cu:

A. Abcesul de lojă submaxilară;

B. Tumora chistică a planşeului bucal;

C. Ranula;

D. Abcesul de lojă sublinguală;

E. Toate acestea.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.327

330. C.M. Care din următorii dinţi pot provoca prin leziunile lor abcese palatinale:

A. Caninul superior;

B. Incisivul lateral superior;

C. Primul molar superior;

D. Incisivul central superior;

E. Primul premolar superior.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.326

331. C.S. Tratamentul în abcesul palatinal constă în:

A. Puncţie aspirativă având în vedere riscul lezării arterii palatine;

B. Incizie paralelă cu artera palatină, cât mai aproape de linia mediană;

C. Incizie cu excizie „în felie de portocală”;

D. Drenaj cu lamă de cauciuc;

E. Drenaj cu meşă iodoformată.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.326

332. C.S. După deschderea abceselor, unde se drenează cu o lamă de cauciuc, altele nu (care):

A. Abcesul vestibular;

B. Abcesul mentonier;

C. Abcesul palatinal;

D. Abcesul sublingual;

E. Toate.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.326

333. C.M. Osteomielita odontogenă este un proces infecţios extensiv care interesează:

A. Porţiunea medulară osoasă;

B. Sistemul Hawersian;

C. Corticala maxilarelor;

D. Periostul;

E. Ţesuturile înconjurătoare moi.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.352

334. C.M. Ca factor etiologic, în osteomielita maxilarelor, se incriminează:

A. Gangrena pulpară, complicată cu parodontită apicală acută;

B. Procese periapicale cronice acutizate;

C. Fracturile oaselor maxilare;

D. Însămânţare pe cale hematogenă din focare de la distanţă;

E. Plăgile postextracţionale, dinţii incluşi.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.353

335. C.M. După localizarea şi forma clinică a procesului infecţios, infecţiile oaselor maxilare se clasifică în:

A. Osteomielite supurate şi nesupurate;

B. Periostită;

C. Osteită alveolară;

D. Osteomielita primară şi secundară;

E. Osteomielita acută şi cronică;

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.353

336. C.M. Însămânţarea osului cu germeni patogeni pe cale directă se poate face de la:

A. Fracturi deschise ale oaselor maxilare;

B. Amigdalita acută;

C. Otita medie;

D. Pericoronarita supurată;

E. Procese septice nazale.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.353

337. C.M. Bolnavul cu osteomielită difuză a mandibulei poate prezenta:

A. Hipersalivaţie;

B. Trismus;

C. Fistule cutanate sau mucoase;

D. Îngroşare osteo-periostică limitată la dintele cauzal;

E. Semnul Vincent d’Alger.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.355

338. C.S. Calea cea mai frecventă de însămânţare a osului în osteomielită poate fi:

A. Directă;

B. Indirectă;

C. Limfatică;

D. Hematogenă;

E. Nici una dintre acestea.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.353

339. C.S. Care este cea mai frecventă cauză a osteomielitei la copii:

A. Traumatisme;

B. Boli eruptive;

C. Infecţii rinogene;

D. Artrite temporo-mandibulare;

E. Infecţii otice.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.353

340. C.S. Osteomielita se localizează mai frecvent:

A. La maxilar;

B. La mandibulă;

C. În egală măsură la ambele oase;

D. Numai la copii;

E. Nici una dintre acestea.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.353

341. C.M. Care din următoarele semne clinice sunt caracteristice osteomielitei difuze de mandibulă:

A. Mobilitate dentară;

B. Discordanţă puls-temperatură;

C. Stare generală moderat alterată;

D. Semnul lui Vincent d’Alger;

E. Semnul lui Valsalva pozitiv.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.355

342. C.S. În osteomielita difuză, pentru ca examenul radiologic să fir concludent, se admite ca cel puţin 30-60% din mineralizarea osoasă să fie afectată. Acest grad de alterare se întâlneşte după:

A. 2-3 zile de la debut;

B. 6-8 zile de la debut;

C. 30 de zile de la debut;

D. 3-5 zile de la debut;

E. În prima zi când boala debutează.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.355

343. C.M. Care sunt complicaţiile osteomielitei difuze:

A. Osteoradionecroza;

B. Artrita temporo-mandibulară;

C. Sinuzita maxilară;

D. Malignizarea;

E. Supuraţiile pulmonare.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.357

344. C.S. În ce stadiu al osteomielitei se practică sechestrectomia?

A. La 1-2 săptămâni de la debut;

B. La 2-3 săptămâni de la debut;

C. La o lună de la debut;

D. La 3-5 săptămâni de la debut;

E. Precoce.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.358

345. C.S. Cel mai frecvent (90%) în osteomielite de întâlnesc următorii germeni patogeni:

A. Streptococ hemolitic;

B. E. Coli;

C. Pneomococii;

D. Stafilococii auriu şi alb;

E. Actinomicete.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.352

346. C.S. Cel mai frecvent (80-90%) de osteomielită odontogenă sunt afectate oasele:

A. Nazale;

B. Malarul;

C. Maxila;

D. Mandibula;

E. Palatinale.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.353

347. C.S. Cel mai fecvent osteomielita odontogenă este întâlnită la pacienţii de vârsta:

A. Până la un an;

B. 1-12 ani;

C. 20-40 ani;

D. 50-60 ani;

E. Peste 60 ani.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.173.

348. C.S. Osteomielita hematogenă este întâlnită cel mai frecvent la:

A. Bătrâni;

B. Adulţi;

C. Copii;

D. Nou-născuţi;

E. La toţi în egală măsură.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.353

349. C.S. Maxila este afectată de osteomielită odontogenă mai rar datorită particularităţilor anatomomorfologice:

A. Maxila are o corticală groasă şi nu are deloc os spongios;

B. Maxila are o corticală subţire, o irigaţie sanguină mai bogată, care îi asigură o rezistenţă mai crescută faţă de infecţii;

C. Maxila este străpunsă de canalul suborbitar, incisiv;

D. Sistemul de canale hawersiene este destul de dezvoltat;

E. Nici una din ele.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.348
350. C.M. Mandibula este afectată de osteomielită odotogenă mai frecvent datorită particularităţilor sale anatomomorfologice:

A. Are o corticală subţire ce favorizează un drenaj rapid;

B. O irigaţie sanguină bogată, care îi asigură o rezistenţă mai crescută faţă de infecţii;

C. Are ţesut medular şi os spongios mult;

D. Ţesutul medular este înconjurat de o corticală groasă, vascularizată săracă de tip terminal;

E. Prezenţa canalului mandibular, care favorizează difuzia supuraţiei de-a lungul osului.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.348

351. C.M. Simptomatologia generală în osteomielita odontogenă acută este marcată de:

A. Febră, frison, tahicardie, tahipnee;

B. Greţuri, vărsături, inapetenţă, disfuncţii ale tractului digestiv;

C. Cefalee, insomnie;

D. Stare generală alterată, pierderea capacităţii de muncă;

E. Paliditatea tegumentelor corporale, transpiraţii.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.349

352. C.M. Simptomatologia locală în osteomielita odontogenă acută este prezentată de:

A. Tumefacţie difuză, cu tegumentele congestionate, lucioase, distinse;

B. La palpare regiunea este infiltrată sau fluctuentă;

C. Mucoasa bucală congestionată şi edemaţiată;

D. Palparea proceselor alveolare este dureroasă pe versantele orale şi vestibulare remarcându-se îngroşarea periostală;

E. Dinţii sunt dureroşi spontan şi la percuţie, mobili acoperiţi de papile dentare hipertrofiate. Din şanţul gingival se elimină puroi.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.349

353. C.M. În osteomielita odontogenă acută sunt observate schimbări metabolice, biochimice ca:

A. Acidoză şi deshidratare;

B. Albuminuria;

C. Anemie prin scăderea numărului de eritrocite şi hemoglobine;

D. Leucocitoză cu creştere numărului de p.m.n. neutrofile;

E. VSH-ul este crescut.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.349

354. C.S. În afectarea cărui os în caz de osteomielită odontogenă acută se întâlnesc semne de sinuzită acută:

A. Mandibulă;

B. Palatinal;

C. Malarul;

D. Nazale;

E. Maxila.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.348

355. C.M. Diagnosticul diferenţial al osteomielitei odontogene cronice se face cu:

A. Tumorile benigne osoase cu debut central sau periferic;

B. Tumorile maligne cu debut central;

C. Chisturi odontogene suprainfectate;

D. Infecţii specifice endoosoase;

E. Nici una din ele.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.350

356. C.M. Osteomielita odontogenă cronică poate lăsa o serie de complicaţii, ca:

A. Tulburări de creştere a mandibulei;

B. Anchiloze temporo-mandibulare;

C. Defecte întinse;

D. Construcţii mandibulare;

E. Comunicări largi bucosinuzale.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.350

357.C.M. Într-un abces sau flegmon al regiunii suborbitare punctul de plecare a infecţiei este:

A. Incisivii;

B. Caninii;

C. Premolarii;

D. Molarii;

E. Molarul de minte.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.197

358. C.M. Semnele clinice ale unui abces (flegmon) al regiunii suborbitare sunt:

A. Tumefiere în regiunea suborbitară, pleoapei inferioare;

B. Tumefacţia buzei superioare şi ştergerea plicei nasopalatine;

C. Aripa nazală este deviată spre partea sănătoasă;

D. Buza superioară puţin anesteziată;

E. Fundul de sac vestibular superior bombat.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.197

359. C.S. În abcesul (flegmonul) regiunii suborbitare, incizia se face:

A. Pe marginea inferioară a orbitei;

B. Pe plica nazo-labială;

C. Pe versantul nazal;

D. Pe fundul sacului vestibular;

E. În fosa canină.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.198

360. C.M. După deschiderea abcesului (flegmonului) regiunii suborbitare, în rană se introduce:

A. Un dren din lamă de cauciuc;

B. Un tub de cauciuc;

C. O meşă iodoformată;

D. O fâşie de tifon;

E. Un tampon cu antiseptice.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.198

361. C.M. Punctul de plecare al infecţiei în regiunea zigomatică este:

A. Molarii timpurii de la maxilă;

B. Osteomielita osului malar;

C. Din alte regiuni învecinate;

D. Osteomielita mandibulei;

E. Sinuzita odontogenă.

Т Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.204

362. C.S. Graniţele regiunii zigomatice sunt:

A. Limitate şi coincid cu osul malar;

B. Limitate de m. temporal, maseterin, pătrat al buzei superioare;

C. Orbita, mandibula, maxila, temporalul;

D. Pleoapele, versantul nazal, plica nazo-labială;

E. Toate împreună.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.204

363. C.M. Tabloul clinic al abcesului regiunii zigomatice poate fi reprezentat de:

A. Edem, congestia tegumentelor regiunii moalare:

B. Edemul se poate răspândi spre regiunile învecinate (temporale,suborbitare, parotidiene);

C. În unele cazuri de trismus este implicat m. maseterin;

D. Temperatură locală mărită;

E. Toate.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.204

364. C.S. Un abces al regiunii zigomatice poate fi deschis printr-o incizie:

A. Pe fundul sacului vestibular superior;

B. La tuberozitate;

C. Pe marginea inferioară a orbitei;

D. Pe marginea inferioară a osului malar;

E. În regiunea temporală.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.204

365. C.M. Regiunea geniană ocupă partea laterală a feţei şi este de format neregulat patrulateră. Ea are următoarele limite:

A. Superior – rebordul superior al orbitei;

B. Lateral – marginea anterioară a muşchiului maseter;

C. Medial – o linie ce corespunde de sus în jos şanţului nazogenian şi genio-labial;

D. Inferior – marginea inferioară a corpului mandibulei.

E. Toate.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.198

366. C.M. Din regiunea geniană procesul infecţios trece cu uşurinţă în lojile învecinate, deoarece:

A. Este o lojă cu limite slab reprezentate;

B. Este o lojă cu o reţea bogată de vase sanguine;

C. Prin această lojă trec pachete multiple de vase şi nervi;

D. Conţinutul de ţesut gras, ţesut conjunctiv fibros;

E. Conţine vase limfatice şi limfonoduli.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.198

367. C.M. Etiologia abcesului sau flegmonului genian poate fi:

A. Procese dentoparodontale cu punct de plecare premolarii şi molarii superiori şi inferiori;

B. Litiaza suprainfectată a canalului stenon;

C. Furunculele feţei;

D. Corpii străini cu localizare geniană;

E. Propagarea infecţiei de la lojile de vecinătate.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.314

368. C.M. Supuraţiile din obraz au o mare difuzare în special spre:

A. Orbită;

B. Regiunea subngulomandibulară;

C. Lojile profunde;

D. Regiunea sublinguală;

E. Recesul lojii submandibulare.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.314

369. C.M. Un abces genian difuz se drenează de obicei:

A. Pe cale endobucală;

B. Pe cale exobucală;

C. Pe cale mixtă;

D. Numai printr-o incizie submandibulară;

E. Nici una dintre acestea.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.314

370. C.M. Simptomatologia unui flegmon genian este prezentată de:

A. Tumefacţie de obraz difuză cu pielea congestionată, netedă, lucioasă, în tensiune;

B. Şanţurile peribucale şterse;

C. Edemaţie puternică a regiunilor din jurul obrazului;

D. Mucoasa jugală congestionată, lucioasă, cu amprenta dinţilor, acoperită cu depozite;

E. Palparea dureroasă, se constată fluctuenţă.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.314

371. C.M. Pe lângă simptomatologia clasică a flegmonului genian, mai apar simptome pasagere, ca:

A. Trismus;

B. Hipersalivaţie;

C. Halenă fetidă;

D. Tulburări funcţionale (masticaţie, fonaţie);

E. Anchiloze.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.314

372. C.M. Loja parotidă este situată în porţiunea supero-laterală a gîtului având ca limite:

A. Anterior – ramura posterioară a ramului ascendent mandibular;

B. Posterior – marginea anterioară a apofizei mastoide;

C. Superior – orizontale tangentă la marginea inferioară a conductului auditiv extern;

D. Inferior – despărţitoarea submandibulo-pectinee;

E. Extern – pielea şi ţesutul celular subcutanat.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.318

373. C.M. Conţinutul lojii parotidiene este reprezentat de:

A. Glanda parotidă şi canalul Stenon;

B. Limfonodulii;

C. Artera carotidă externă;

D. Vena jugulară externă;

E. Nervul facial.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.318

374. C.M. În abcesul (flegmonul) lojii parotidiene factorii etiologici sunt:

A. Infecţiile glandei parotide (parotide acute supurate);

B. Adenitele intraparotidiene;

C. Infecţii la nivelul mastoidei;

D. Procese dentoparodontale la molarul de minte inferior;

E. Infecţii la nivelul conductului auditiv extern.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.318

375. C.M. Simptomatica locală într-un abces (flegmon) parotidian este:

A. Tumefacţie cu pielea netedă, congestionată, în tensiune;

B. Palparea foarte dureroasă;

C. Trismus;

D. Uneori torticolis sau uşoară disfagie;

E. Modificări evidenţiate de secreţie salivară.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.319

376. C.S. Diagnosticul difernţial al unui abces parotidian se face cu:

A. Tumorile mixte parotidiene;

B. Chistadenolimfoamele;

C. Parotiditele acute supurate;

D. Chistul sebaceu pretragian;

E. Parotidita epidermică.

C.Burlibaşa ChirurgieOMF 1999 P.319

377. C.S. O supuraţie care a cuprins loja parotidiană o incizaţi:

A. Preauricular;

B. Subangulomandibular;

C. Presternocleidomastoidian;

D. Pe amrginea anterioară a ramului mandibular;

E. Oricare din aceste incizii.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.320

378. C.S. În abcesul lojii parotidiene, pe lângă incizia şi drenajul colecţiei purulente se recomandă şi instalaţiile endocanaliculare cu tripsină în glanda parotidă atunci când:

A. Prin incizie nu s-a evacuat întreaga colecţie;

B. Secreţia salivară este modificată;

C. Irigaţiile pe tub cu soluţii antiseptice nu se pot efectua, deoarece tuburile sunt obstruate;

D. S-a practicat i incizie mică de 1-2 cm urmărindu-se o remisiune cât mai rapidă;

E. Toate acestea.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.320

379. C.M. Regiunea orbitei are următoarea topografie:

A. Corespunde cavităţii orbitare din osteologie;

B. Este situată înapoia regiunii palpebrale;

C. Are forma unei piramide patrulatere cu pereţi osoşi;

D. Este sub împărţită în două loje (anterioară şi posterioară);

E. Toate sus-numite.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.205

380. C.M. În etiologia abceselor şi flegmonului orbitei de bază include procesele:

A. Dento-parodontale la premolarii şi molarii inferiori;

B. Sinuzitele acute supurate;

C. Propagarea unor supuraţii din lojile de vecinătate;

D. Osteomielita maxilei;

E. Osteomielita malarului.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.322

381. C.M. Simptomele clinice locale în abcesul orbitei sunt:

A. Edem palpebral;

B. Exoftalmie moderată;

C. Dureri localizate în orbită;

D. Panta palpebrală închisă;

E. Mişcările globului ocular limitate.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.322

382. C.M. În abcesul orbitei incizia este plasată:

A. La nivelul unghiului intern;

B. La nivelul marginii inferioare;

C. La nivelul marginii superioare;

D. Prin performarea sinusului maxilar;

E. Toate împreună.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.322

383. C.M. Un flegmon orbital poate da următoarele complicaţii:

A. Pierderea totală a vederii;

B. Tromboza sinusului cavernos;

C. Meningita;

D. Septicemia;

E. Abcese intracraniene.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.322

384. C.M. Regiunea temporală este o regiune superficială laterală şi pereche, are următoarele limite anatomice:

A. Inferior – creasta subtemporală a aripei mari a osului sfenoid;

B. Superior şi îndărăt – scauma osului temporal;

C. Anterior – malarul şi frontalul;