Dinastia doc

Theodor Rosetti, urmează la cuvînt. El spune că e preferabil să ramînem neutri.” Nu cred că stă în putinţa noastră să facem politică mare.Acum cei mari s-au încăierat, noi nu avem ce căuta în luptele lor. Să deci liniştiţi la o parte…mai bine să rămînem neutri.”. Ia cuvîntul Petre Carp. El spune : “Nu putem sa raminem neutri…avem vechi angajalemte si trebuie s ale respectăm…dacă vrem să stăm neutri…vom fi invadaţi fatal fie de unii fie de alţii...Victoria Triplicei este sigură, indiscutabilă. “.După Petre Carp conflictul este expresia luptei dintre germanism şi slavism din care va ieşi cîştigător germanismul. “Cer sa mergem cu Tripla Alianţă şi să declarăm imediat război Rusiei. Mi se vorbeşte de opinia publică. Nu mă preocupă.” Tratatul prevedea ca în caz că una din părţi va fi atacată de un terţ, celălalt semnatar trebuia să intervina.

Alexandru Marghiloman ,pînă de curînd un apropiat şi un susţinător al lui Petre Carp, spune: “ Întrucît aliaţii noştri nu au fost atacaţi, ci dimpotrivă ei au atacat cei dintîi, nu consider că este un casus foederis. Majestatea voastră nu este legată. Juridiceşte, nimeni nu este în drept să ne facă vreo imputare.…,dacă am face un atare război azi, am jigni adînc sentimental naţional…Este mai prudent să rămînem neutri şi să mai aşteptăm…Sire, sînt pentru neutralitate, opinia publică a ţării e hotărît împotriva intrării în acţiune alături de Austro-Ungaria.”

Take Ionescu :” De sentimental public trebuie să ţinem seamă. Atitudinea pe care a avut-o faţă de noi, mai ales în ultimul timp, ne pune în imposibilitatea să luăm armele alături de ea....Nu văd cu putinţă pentru Romania deăct o singură soluţie: neutralitate armată.”

IC. Brătianu a arătat care este punctual de vedere al Guvernului: “ Noi cerem ca România să rămînă neutră.Tratatul…nu ne obligă, dar chiar dacă ne-ar obliga, România nu poate admite ca aliaţii ei să dispună de soarta ei fără ca măcar să-şi dea oboseala de a o vesti…Sentimentul public este aproape în unanimitate împotriva războiului…Războiul va fi lung şi vom mai avea prilejul să ne spunem cuvîntul”

Petre Carp intervine din nou. “Asta este teamă, nu aveţi curajul să luaţi răspunderile ceasului de azi, găsiţi mai comod să vă puneţi la adăpostul opiniei publice.”

IC Brătianu îl înfruntă pe vechiul lider conservator, cunoscut filogerman. E apogeul acestei discuţii extrem de tensionate în care se juca soarta ţării. Brătianu spune ca un om de stat nu poate clădi nimic fără susţinere poporului, şi aspiraţiilor lui. Petre Carp e de părere ca omul de stat trebuie să ignore poporul pentru a urma logica lui, interesul politic al statului.

În timpul disputei soseşte telegrama prin se anunţă că Italia - şi ea semnatara a Triplei Alianţei - s-a declarat neutră.E momentul psihologic al înfruntării. La începutul discuţiei Carp ‘ garantase ‘ că Italia va intra în luptă alături de Germania şi Austria. Si ceilalţi participanţi se pronunţă pentru neutralitate.

* I.Gh.Duca, în memoriile sale scrie : “ Inăuntru, bătrînul rege asista la dărîmarea operei sale de 30 de ani....Un singur om rămăsese de partea regelui Carol şi,ironia soartei, tocmai acela cu care o viaţă întreagă nu se putuse niciodată înţelege- Petre Carp. Situaţia regelui era penibilă şi, de fapt, părea aşa de abătut fiziceşte şi aşa de distrus moralmente,încît ne cuprinsese un sentiment de adăvărată compătimire. “

* În final regele face aluzie la retragerea sa, şi suirea pe tron a lui Ferdinand - de faţă la consiliu. Dar lucrurile rămîn aici. Carol declară discuţia dupa ce cere încă odată cuvîntul fiecăruia. La sfîrşit trebuie să accepte: “ Constat că reprezentanţii ţării, aproape în unanimitate, au cerut neutralitatea României. Ca rege constituţional mă supun voinţei

dumneavoastră. Mi-e frică însă că prestigiul Ţării va ieşi micşorat din şedinţa de azi şi mă tem că aţi luat o hotărîre de caare Romania se va căi în viitor.” Ştim azi că decizia din acel Consiliu de Coroană adus la Marea Unire din 1918.

* Sinaia, Bucureştiul devin adevarate viespare. Diplomati, politiceni, yiaristi se înfiinţează în România pentru a convinge pe rege sau pe primul ministru să intre într-o tabără sau alta. Împăratul Wilhelm al doilea, împăratul Franz Josef trimit scrisori, şi curieri pentru a pleda cauza Triplei Alianţe. I.Gh.Duca notează în Amintiri: “ Pe regele Carol aceste intervenţiuni îl torturau groaznic. El socotea că onoarea lui era angajată în alianţşa noastră, că nu se ţine-/ cont/de obligaţiunile ei a însemna a-l pune în situaţia de a-şi călca cuvîntul militar.”

* Ţara trăia după ceasul ştirilor din presă despre luptele de pe frontul de şi frontul de vest. Regele Carol era convins ca rayboiulo va fi scurt. Stia ca Germani nu poate lupta pe doua fronturi vreme îndelungată. De aceea ea trebuia să cîştige repede o victorie decisivă pe unul din fronturi. La început lucruile au decurs conform aşteptărilor pe un scenaariu identic cu cel din 187o, cind Germania îngenunchiase Franţa. Armata germana a obţiinut victorii în Luxemburg, în Belgia, în nordul Franţei. Armata germană se indrepta spre Paris şi părea de neoprit. Totuşi pe rîul Marna francezii reuşesc să îi oprească pe germani la începutul lui septembrie (stil nou). Era clar ca războiul va dura, ca Germania va lupta pe două fronturi, pentru care nu avea suficiente resurse. Regele Carol înţelege situaţia exact. Cunoaşte bine problemele germane. Chiar dacă înaintarea armatei ruseşti a fost oprită, totuşi războiul devenea unul de poziţii. Campania rapidă, care ar fi asigurat succesul Triplei Alianţe nu reuşise.

*La 18 septembrie –1 octombrie 1914, IC Brătianu şi ambasadorul rus la Bucureşti, Poklevsky semnau un acord care ne garanta Ardealul dacă ne păstrăm neutralitatea.“ Părerea mea este că datorăm acest tratat regelui Carol. Prezenţa sa pe tronul Românei inspira ruşilor o aşa teamă că pînă în cele din urmă vom merge cu Germania încît, în ziua cînd Brătianu le-a propus să le dea în scris că vom rămîne neutri, ne-au oferit în schimb tot ce l-am cerut. E ultimul serviciu involuntar pe care regele Carol l-a adus Regatului Român.” (I.Gh. Duca, idem. pp.82-3.) Un alt acord a fost încheiat cu Italia, şi ea semnatară a Triplei Alianţe, dar preferînd neutralitatea, ca şi România. (11/23 septembrie 1916)

*Familia regală este cuprinsă de frămîntări. Regina Elisabeta era ferm de partea Germaniei.

Regele Carol ar trebuie să renunţe la tron, şi să plece în exil, cu Ferdinand şi familia lui, dacă România ar apăra cauza Antantei. Ferdinand era supus şi ar fi plecat. Principesa Maria apăra la fel de ferm ca regina elisabeta cuya germană, cauza Antantei, filoengleză şi filofranceză convinsă. Regele Carol avea o situaţie dramatică. Să declare război ţării unde se născuse, sau să urmeze poporul căruia îi era rege de 48 de ani. Mai era şi varianta abdicării. Bătrînul rege pentru prima dată nu ştia ce să facă. Era sfîşiat. Si avea ţara împotriva lui.

*In zorii zilei de simbata 27 septembrie regele s-a simţit rău. A fost chemat doctorul, dar pînă să sosească, regele Carol murise în castelul Peleş, opera sa de o viaţă pe care îl iubea atît. *Trupul neînsufleţit al regelui defunct, pe un afet de tun părăseşte Peleşul. E marţi. Vreme rea, ninsoare şi ploaie, vînt şi frig. Cortegiul îl însoţeşte pînă la gara Sinaia. Va fi adus la Bucureşti marţi, pentru slujba religioasă ortodoxa. O alta catolică, s-a facut numai pentru familie şi apropiaţi. O mare de oameni umple străazile centrale ale oraşului.De la gara Băneasa mulţimea însoţeşte îndurerată cortegiul. Pe catafalc chipiul pe care regele îl purtase în 1866, ca tînăr căpitan, cînd venise în ţară. La Palat trupul este expus două zile. Tot Bucureştiul, lume din provincie, trec prin faţa trupului neinsufleţit.

*Moartea regelui a provocat o adinca emotie. Mulţi de cînd se ştiau îl ştiau pe regele Carol. Urcase pe tron în 1866. Aparţinea altei generaţii. O Românie fără bătrînul rege părea de neînchipuit. Viitorul ţării, părea - fără înţeleptul rege- plin de primejdii.

* Joi. Se formează cortegiul care îl însoteşte pe rege pe ultimul drum. Dorinţa sa testamentară a fost să fie înmormîntat în biserica de la Curtea de Argeş. In toate gările,toate satele lumea iese înainte plîngînd. Bătrînul rege nu mai era. La Goleşti unde petrecuse prima noapte în 1866, în România, se face un popas. Aici iese înainte soţia lui IC Brătianu, Pia Brătianu, care îi aduce ultimul omagiu. La Curtea de Argeş, se ţine ultima slujbă. “…Prea Bunule, Stăpîne, sufletul robului tău acesta, mutat dintre noi, îl odihneşte, în loc de verdeaţă

în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, toată întristarea şi toată supărarea: Si orice -a greşit în această viaţă cu cuvîntul sau cu gîndul, ca un bun şi iubitor de oameni, Dumnezeule iartă-l ; că nu este om care să fie viu şi să nu greşească ; că tu singur eşti fără de păcate,

dreptatea ta este dreptate în veci şi cuvîntul tău este numai adevărul.”

-----------------------------------------------------------------------------
PARTEA A DOUA

EPISODUL OPT

FERDINAND .

* Nici un rege nu a venit la domnie în condiţii mai vitrege. Europa era răvăşită de un razboi

devastator. * Ferdinand a depus jurămîntul in Camera Deputatilor a doua zi după moartea regelui Carol. Regina Maria in “ Povestea vieţii mele“ isi aminteste : “ În acea dimineaţă devenisem, soţul meu şi cu mine, regele şi regina unui popor care începuse să ne iubească, încetul cu încetul, rege şi regina în clipa cînd Europa întreagă, ardea în flăcări ce dogoreau toate graniţele noastre….Stam amîndoi în picioare în mijlocul Camerei Deputaţilor. Noul rege îşi depunea jurămîntul în faţa poporului său ; plin de toate nădejdile supuşilor săi, sta în faţa lor, pe pragul unei vieţi noi…”

*Anii neutralităţii 1914-16 sunt anii de mari frămîntări. Trei tabere se confrunta : partizanii neutralităţii, cu partizanii aderării la Tripla Alianţă şi cei ai Antantei. O fac în Parlament, în presă, pe stradă, în întruniri si manifestaţii.

*Ionel Brătianu nu participă la aceste dispute. Se înconjoară de tăcere şi mister.Are nevoie de a păstra secretul atitudinii sale, pentru negocierile pe care le poartă. Sorţii războiului sunt schimbători.Victoria înclină cînd spre Antanta, cînd spre tripla Alianţa. Pe fronturile de vest şi de est marile bătălii se succed. Milioane de oameni se înfruntă în cea mai mare încleştare de forţe văzută vreodată. Macelul este pe masura. Europa este traversata de transee si sirma ghimpata, scotocita de exploziile obuzelor. Regele Ferdinand, Ionel Brătianu, Barbu Ştirbey, regina Maria urmăresc cu încordare teatrele de operaţii şi cîntăresc prudenti sansele noastre. Pentru România dorea realizarea unirii tuturor românilor într-un singur stat. Prudenţa maximă era obligatorie. Orice aventura putea sa duca la distrugerea statului român, si a tot ce se realizase în timpul lui Carol l.

* Condiţiile ieşirii din neutralitate pe care Brătianu le-a cerut au fost garanţii scrise că regatul României va primi la tratatul de pace Ardealul, Banatul şi Bucovina. Experienţa cu Rusia din 1877-78 făcea partea română extrem de atentă. In plus Occidentalii nu se aratau interesati de sudestul Europei dupa ce expediţia anglo-franceză pentru cucerirea Dardanelelor in 1915 a eşuat. In primavara anului 1916, presiunea germană asupra frontului din Franţa a crescut. Era esenţial ca o parte din trupele Puterilor centrale sa fie scoase de pe acest front. Intrarea Romaniai în război ar fi obligat pe Germania sa trimita trupe aici. Situatia se complica pentru ca Bulgaria, din octombrie 1915 se raliaza Puteriloser centrale. O expediţie românească în Transilvania, dublata de un asalt inamic la Dunare putea să se întoarcă într-o catastrofă militara. Romania nu avea resurse sa lupte pe doua frontruri. Brătianu cîntărea riscurile la care se expunea ţara si a cerut negociatorilor Antantei o ofensiva aliată împotriva AutroUngariei, alta ruseasca în Galiţia, care să apere granita de nord de un atac, apoi trimiterea in timp util de trupe rusesti care sa apere Dobrogea de un atac bulgaro-turc si o expediţie franco-britanica la Salonic care sa blocheze trupele bulgare.

* In fine, in iunie generalul rus Brusilov lansează o mare ofensivă în Galiţia. Brătianu

crede ca acum este momentul cel mai buna pentru iesi din neutralitate. Daca se intirzia prea mult, şi Puterile centrale ar fi fost înfrînte, România, fară să participe la război, nu putea să ceară nimic mai tirziu. Franţa, Anglia şi Rusia cer Guvernului român să se hotărască. La 17 august Ionel Brătianu şi reprezentanţii diplomatici ai Antantei la Bucureşti semnează

acorduri politice şi militare care prevăd intrarea României în război în două săptămîni.Are loc un consiliu de coroană la Sinaia care aprobă tratatele.

* România declară război Austro-Ungariei la 27 august. A doua zi Germania declară război României. La 30 august Turcia declară război României. România aruncă în luptă aproape 20.000 ofiteri si peste 800.000 soldati. * Aproape 500.000 de oameni sunt mobilizati in campania de la nordul Carpaţilor în Transilvania. Brasov, Fagăraş, Miercurea Ciuc, Odorhei sînt cucerite în prima săptămînă. In sud armata bulgarogermană sub comanda felmareşalului Mackensen trece la ofensivă. La 6 septembrie romanii sînt înfrînţi la Turtucaia. Pierderile sunt foarte grele. Două zile mai tîrziu cade Silistra. O ofensivă condusă de generalul Averescu, stabilizează frontul. Dar România este în mare pericol, silită sa se bata in acelasi timp in Dobrogea în Transilvania impotriva unor forte mult superioare ca numar si echipare. Trebuie spus ca Rusia, Franţa, si Anglia nu şi-au respectat angajamentele. Ruşii nu au trecut în Dobrogea în timp util efective suficiente pentru a bloca înaintarea inamicului. Ofensiva de la Salonic, nu a pornit. România a fost de fapt sacrificată de planurile strategice ale generalilor Antantei. Ei au avut nevoie de un nou front, pentru ca Puterile centrale care se pregateau de mare ofensivă să fie silite să disloce forţe de pe frontul de vest. Scopul a fost atins. România a fost pionul de sacrificu în această manevră politico-militară. Ea s-a trezit asaltata de armate bine antrenate si dotate. Prada erau produsele agricole romanesti si petrolul. Rezistenţa armatei române în trecătorile Carpaţilor si în Dobrogea fost înverşunată. Nemţii reuşesc totusi străpungerea apărării noastre în Valea Jiului, in urma unei ofensive masive. In noiembrie Tîrgu Jiu şi Craiova sunt cucerite. Armata romana se retrage cu grele pierderi. Ea sufera apoi o înfrîngere pe rîurile Neajlov şi Argeş. La inceputul lunii decembrie trupele inamice intră în Bucureşti. După patru luni, jumătea din ţară era sub ocupaţie militară străină. Frontul a fost stabilit pe aliniamentul Dunăre- Siret, în ianurie 1917. Bilanţul era greu, 250.000 de soldaţi şi ofiţeri morţi, răniţi sau căzuţi prizonieri. Campania a aratat ca România nu era pregătită pentru un razboi modern şi avea posibilităţi reduse de aprovizionare. Eroismul trupei nu putea să facă imposibilul. Lipseau piesele de artilerie grea şi uşoara, aviaţia. Nivelul tehnic modest al dotării s-a datorat industriei româneşti încă subdezvoltată.Dar si lipsei de coordonare a conducerii militare, au fost cauzele înfrîngerii. Puterile centrale au trimis forţe mult prea mari si Romania a trebuit sa faca fata singura.

* Regele şi Guvernul, administraţia parasesc Bucurestiul si se retrag în Moldova. Iaşi este capitala refugiului. La 24 decembrie 1916 se formează un guvern de uniune naţională. Pe lîngă liberali intră conservatorii-democraţi conduşi de Take Ionescu. Conservatorii lui Alexandru Marghiloman şi Petre P. Carp rămîn în opoziţie.

* Viaţa în “ triunghiul morţii “ cum este denumit teritorul ramas neocupat de inamic, este extrem de dificilă. Aprovizionarea, aglomeraţia, condiţiile de trai sunt precare. Apoi sunt bolile. Dar moralul este bun. Regele Ferdinand regina Maria, primul ministru Bratianu, si Guvernul ramin pe loc, nu pleaca in exil. Mai mult, reusesc sa se organizeze si sa faca situatiei. Statul roman nu dispare de pe harta, tara nu a fost in intregime ocupata, Romania nu capituleaza. Rezistenta romanilor nu a putut fi infrinta. Fapt care va usura situatia Antantei. Puterile Centrale sunt obligate sa mentina pe acest front trupe numeroase. Familia regala se gaseste in mijlocul acestor eforturi eroice de a supravietui.

”Regina cu o energie mai presus de orice laudă, ajutată de fiicele ei, mergea din spital în spital. Cu un dispreţ desăvîrşit de pericol nu pregeta să se arate unde epidemia era mai violentă. Nu mii, zeci de mii de soldaţi răniţi şi bolnavi au văzut-o în acele luni la capătîiul lor. Ea trăit atunci cea mai frumoasă pagină a vieţii ei. O pagină pentru care…Romania îi datoreşte o admirativă recunoştinţă.” observa I.Gh Duca, in Amintiri. Regele Ferdinand, plin de abnegatie, infrunta situatia critica fara ezitari, cu multa bravura.

* Ionel Brătianu anunţase după războiul balcanic : reforma agrară şi reforma electorală. Un mesaj al regelui Ferdinand către oştire şi ţărani în aprilie 1917 da garantii că se va împărţi pămînt după victorie şi fiecare bărbat de 21 de an va avea drept de vot. Motivele anunţării reformelor erau două, 1- Starea de spirit a ţării, a armatei în special după înfrîngerile militare. 2- situaţia din Rusia.* În martie, regimul ţarist se prăbuşeşte în Rusia. Nicolae al doilea abdică.Guvernul provizoriu instalat este fragil. Armata rusa se dezagrega, taranul rus nu mai vrea sa lupte, vrea sa se intoarca acasa pentrua fi impropietarit, asa cu pamint asa cum ii promit diversi agitatori. Frontul de est incepe sa se destrame. Radicalii cîştiga teren, la Petrograd si Moscova.

* In iulie 1917 frontul se trezeşte din amorţire. Armata roman trece la ofensiva. Ea debuteaza cu succes, trupele Puterilor Centrale se retrag. Dar defectiunea armatei ruse il determina pe generalul Averescu, să rămînă pe poziţii. Mackensen atunci încearcă un atac masiv pe valea Siretului şi valea Oituzului. Scopul era cucerirea militară completa a Romaniei. Între 6-19 august are loc bătălia decisiva. La Mărăşeşti, Mărăşti, Oituz, nemţii sunt respinşi. Noua armată română, formată în primele luni ale anului, cu ajutor aliat, mai ales francez, face faţă ofensivei germane. Românii pierd 25.000 de oameni. Mackensen pierde 60.000 şi trebuie să se oprească.

* Situaţia din Rusia se agravează. Armata rusă este măcinată de dezordini. Sute de mii de soldati ruşi pornesc înapoi spre Rusia, parasesc transeele si cazarmile si pornesc inapoi spre Rusia. Frontul românesc este în pericol să se prăbuşească. Vestea buna este ca pe frontul de vest încep să debarce trupe şi material militar american. Statele Unite intraseră în război alături de Antantă. Dar vestul era departe. Romania era într-o situaţie dramatică. Mai ales dupa ce la Petrograd, bolsevicii iau puterea.Lenin si oamenii lui si-au propus sa faca pace separate cu Puterile Centrale.

* In Basarabia sunt mari frămîntări. Se formează un Comitet Central Militar, care convoacă Sfatul ţării pentru hotari viitorul provinciei. La 15 decembrie isi proclamă independenta. La mijlocul lunii ianuarie trupele bolşevice ocupă Chişinăul. Guvernul român trimite in ajutor o divizie pentru a elibera Chisinaul. Situatia este de tulbure. Romaniei trebuie sa fie sigura de spatele frontului. Haosul din Rusia expune tara unor mari pericole. Puterile centrale asteapta producerea unei defectiuni pentru a ocupa teritoriul romanesc ramas liber, pentru a inchide frontul si a trimite trupele in Vest.

* Rusia încetează să lupte împotriva Puterilor Centrale. La începutul lui decembrie Trotki, ministrul de externe al Rusiei bolşevice, negociaza cu Austro-Ungaria şi Germania. In aceste condiţii Romania incepe si ea negocieri la Focşani. Guvernul Brătianu tărăgănează discuţiile, dar in februarie Mackensen dă un ultimatum. Regele încredinţează guvernul lui Alexandru Averescu. Condiţiile sunt foarte dure. În 3 martie ruşii şi Puterile Centrale semnează pacea la Brest Litovsk. Două zile mai tîrziu Romania semnează si ea o pace preliminara la Buftea, în lipsa oricărei alte soluţii. Generalul Averescu demisionează, Guvernul este format de Alexandru Marghiloman.. La 7 mai acesta semneaza cu Puterile Centrale tratatul de pace la Bucuresti. Conditiile impuse Romanei sunt foarte grele. Regele Ferdinand refuză să semneze.

* In toata aceasta perioada tulbure, o raza de speranta intr-un cer incarcat de nori. La Chisinau, la 27 martie 1918, Sfatul Ţării votează unirea cu România. O saptamina mai tirziu, membrii ai Sfatului tarii sunt cooptati in Guvernul de la Bucuresti.Ca represalii, Lenin declara razboi Romaniei si confisca tezaurul romanesc aflat la Moscova. Situatia regimului bolsevic nu ii permite sa atace Romania, si unirea ramine un fapt implinit.

* Pe frontul de vest au loc lupte hotărîtoare. Puterile centrale pierd pe toate teatrele de operaţii. Şi în Balcani, Antanta obţine succese. La 30 septembrie Bulgaria cere pace. O lună mai tîrziu si Turcia. La 3 noiembrie AustroUngaria acceptă conditiile Antantei şi încetează operaţiile militare. La 6 noiembir guvernul Marghiloman demisionează. Regele Ferdinand numeşte prim ministru pe generalul Coandă. Acesta anulează actele Guvernului precedent,in principal tratatul de pace cu Puterile Centrale. Regele Ferdinand ordonă mobilizarea armatei române si reînceperea operaţiilor militare impotriva ocupantului. Armata româna avansează în Muntenia, Dobrogea şi Transilvania. Armata germană se retrage. La 1 decembrie regele Ferdinand se întoarce la Bucureşti. Este primit triumfal de populatia care îndurase ocupaţia străină vreme 404 zile.

EPISODUL NOUA

2. O POVESTE DE IUBIRE

* Iarna 1918 este foarte grea. Una dintre cele mai friguroase. Dar şi militar şi politic.

Ruşii negociază cu germanii. Armata rusă părăseşte frontul. Germanii cer pacea cu guvernul de Iaşi. Guvernul Brătianu demisionează. Regele Ferdinand numeşte alt guvern, condus de generalul Averescu. Ultima susţinătoare energică a refuzului de a negocia cu nemţii este regina Maria. care vrea război pînă la capăt. Ceilalţi, nu vor să rişte dispariţia României de pe hartă. Nemţii ameninţă cu invazia.* Colonelul Joe Boyle soseşte la Iaşi. Pe 3 martie face cunoştinţă cu regina Maria, cum ea insasi noteaza în jurnal.

* Cine este Joe Whiteside Boyle ? Fiul unui crescător de cai, pe jumătate irlandez. La 17 ani pleacă pe mare, la 30 de ani este superbogat. Are 7 copii. A încercat mai multe meserii. Face avere ca un norocos cautator de aur la Klondike şi Dawson, si ţinutul Yukon, in vestul Canadei. Este unul din personajele lui Jack London, pe care de altfel l-a cunoscut şi căruia i-a folosit ca model.

* De la Iasi Boyle pleacă la Odessa cu un avion pus la dispoziţie de generalul Berthelot. Misiunea lui este să salveze 60 de prizonieri români. Aici negociază cu Cristian Rakovski, socialist roman, devenit bolsevic, apropiat de Lenin si Trotki, un schimb de prizonieri. Rusii ii duc în port pe un vapor, Boyle fura vasul, sub nasul soldaţilor razvratiţi. După o odisee, la 1 aprilie 1918 vasul ajunge la Sulina cu prizonierii romani la bord. Fapta este admirata la Curtea regala.

* Regina s-a retras la Coţofeneşti. Argetoianu a scris în memoriile sale ca Boyle a fost marea pasiune a reginei Maria şi nu Barbu Stirbei, alt amor al reginei. Iata cum noteaza regina Maria aparitia lui Boyle la Coţofeneşti, în refugiul izolat de linga Bicaz, aproape de munţii Carpati : “Eram pe punctul de a mă aşeza la masă, cînd auzii un uruit de maşină, o voce gravă, bărbătească acompaniată de o călcătură apăsată pe scările de lemn. Era Boyle! Ce bucurie ! Am sperat in secret că el va veni, dar nu convenisem nimic.” Boyle este ultimul membru al misiunii Antantei, rămas pe peronul de la Iaşi să o protejeze.

* La 18 iunie Boyle se întoarce cu avionul la Chişinău. Aici face un puternic atac de cord, chiar ziua sosirii pe aeroport. Regina Maria îi trimite medicul ei personal. Boyle nu îşi va reveni niciodata deplin. Va avea un tremur al mîinii drepte şi dificultăţi de scriere tot restul vietii sale. Dacă ar fi avut o constituţie mai puţin robustă, ar fi murit. În jurnal Maria noteaza " Oare m-a părăsit Dumnezeu ?De ce el ? Oare nu-mi mai rămîne nimeni drag, totul se prăbuşeşte în jurul meu, nu mai am nici un sprijin, nici o salvare, nici o speranţă ? De ce ? De ce ? "(18 iunie 1918) “ Sînt rîndurile unei femei îndrăgostite