Dăinuire românească În covasna şi harghita

Contribuţia lui Elie Miron Cristea la construirea catedralei mitropolitane din Sibiu

La 13 mai 2066, s-a împlinit o sută de ani de la sfinţirea catedralei mitropolitane din Sibiu. Acestui eveniment deosebit din istoria bisericii noastre, i-au fost dedicate câteva valoroase publicaţii şi lucrări, dintre care se impun prin conţinut şi ţinută editorială, volumul Catedrala mitropolitană din Sibiu. 1906 – 2006, apărut sub semnătura părintelui profesor dr. Mircea Păcurariu şi numărul 4/2006 al revistei Transilvania, redactat prin grija cercetătoarei Ana Grama din Sibiu.

Apelând la cele două surse bibliografice, am selectat textele referitoare la contribuţia asesorului Dr. Elie Cristea, viitorul patriarh, la construirea acestui monument simbol pentru ortodoxia şi istoria românească, precum şi pe cele care consemnează legăturile cu acest sfânt locaş, a altor ierahi, preoţi şi diaconi, născuţi pe meleagurile Covasnei şi Harghitei.

După cum este cunoscut, demersurile pentru zidirea unei catedrale ortodoxe în Sibiu, au început din iniţiativa mitropolitului Andrei Şaguna, în anul 1857. Odată cu obţinerea aprobărilor din partea autorităţilor, s-a demarat şi acţiunea de strângere a fondurilor necesare. Pe parcursul anilor, din însărcinarea Consistoriului arhidiecezan, au fost mai multe comisii desemnate să rezolve multitudinea de probleme ce le incumbă realizarea unei investiţii de o asemenea valoare.

În acest context, în anul 1898, Consistoriul arhidiecezan a numit o altă comisie, care să se ocupe, în continuare, de problema viitoarei catedrale şi să prezinte propuneri concrete în acest sens.Comisia era formată din dr. Ilarion Puşcariu, dr. Daniil Popovici Barcianu, Zaharia Boiu, Nicolae Ivan, Ioan Papiu, Partenie Cosma şi secretarul eparhial dr. Elie Cristea, viitorul Patriarh Miron, în calitate de secretar-referent al comisiei.¹

După trecerea la cele veşnice a mitroplitului Miron Romanu (4/16 oct.1898), discuţiile despre viitoarea catedrală au fost reluate sub noul mitropolit Ioan Meţianu. Consistoriul a numit o comisie restrânsă, formată din Ilarion Puşcariu, Nicolae Ivan şi Elie Cristea, care erau autorizaţi „a intra în tratative cu experţi şi a pregăti un proiect de concurs, pe baza căruia să se poată procura un plan de deviz, coresponzător vederilor ce le au autorităţile noastre bisericeşti în acest obiectiv”.²

La Sfânta Liturghie oficiată de mitropolitul Ioan Meţianu, în ziua de 5/18 august 1902, cu ocazia punerii pietrei fundamentale a noii catedralei, la cea prilejuită de sfinţirea clopotelor, din 30 noiembrie 1904, precum şi la cea de sfinţire de la terminarea lucrărilor de zidire, din data de 30 aprilie/13 mai 1906, a prticipat, alături de alte feţe bisericeşti, şi arhidiaconul Elie Miron Cristea.³ În cuvântarea rostită la ceremonia punerii pietrei de temelie a catedralei, Miron Cristea a spus „Vecinică şi mai trainică decât acest granit să fie tăria legii româneşti (credinţa ortodoxă – n.n.)”⁴

Pe baza hotărârii Sinodului arhidiecezan, din 1903, asesorul Miron Cristea şi arhitectul Iosif Schussing, au întreprins o călătorie de studii, ocazie cu care au vizitat mai multe biserici „monumentale” din Bucureşti, Sinaia şi Iaşi, „pentru a cunoaşte la faţa locului pictura, sculptura, iconostasele şi stranele acelora, şi chiar să ia legătura cu pictori şi sculptori cunoscuţi de dincolo de Carpaţi. În urma acestei călătorii, în 1905, Miron Cristea a publicat o carte intitulată Iconografia şi întocmirile din interiorul bisericilor răsăritene. Cu 123 figuri, o lucrare de excepţie pentru acel timp.⁵

În vederea colectării fondurilor necesare înălţării catedralei, prin colecte publice, mitropolitul Meţianu, l-a delegat pe asesorul dr. Elie Miron Cristea să prezideze mai multe conferinţe preoţeşti la sediile unor protopopiate (Sighişoara, Bistriţa, Cluj, Orăştie). De menţionat sugestiile lui Miron Cristea, de a folosi motive de artă populară românească în pictura catedralei. La recomandarea sa, pictorul Smigelschi, a realizat chipul sfintei Filofteia, îmbrăcată în costum românesc împărţind mâncare şi haine săracilor., iar la stăruinţele sale, s-a introdus în catedrală „luminatul electric”, ceea ce reprezintă o premieră pentru bisericile româneşti din acele vremuri. De asemenea, textul celor două inscripţii mari (pisanii), scrise în două plăci de marmură neagră, a fost compus de asesorul Elie Cristea, text menit să scoată în evidenţă, pe lângă eternizarea memoriei lui Francisc Iosif I şi meritele deosebite ale celor trei mitropoliţi, implicaţi în înălţarea catedralei: Andrei Şaguna, Miron Romanu şi Ioan Meţianu.⁶ În cuvântul rostit la sfinţirea catedralei, Elie Miron Cristea a subliniat rolul vechilor biserici de lemn a viaţa spirituală şi naţională a românilor.⁷

Subliniind „aportul remarcabil al celor patru asesori consistoriali care s-au implicat direct în lucrările de zidire” a catedralei mitropolitane din Sibiu, părintele profesor Mircea Păcurariu, remarcă contribuţia „tânărului ieromonah Dr. Elie Miron Cristea (1868- 1939), viitorul patriarh, care s-a străduit să se documenteze asupra celor mai mici detalii privind arhitectura, pictura, sculptura şi alte elemente decorative, pentru ca noua catedrală să devină un monument reprezentativ pentru românii ortodocşi din Transilvania”.⁸

Dr. Elie Miron Cristea, împreună cu dr. Ilarion Puşcariu şi Matei Voileanu, a redactat şi prima lucrare monografică despre catedrala mitropolitană intitulată Biserica catedrală de la Mitropolia ortodoxă română din Sibiu. Istoricul zidirii, 1857-1906, Sibiu, 1908.⁹

Contribuţia de excepţie a viitorului patriarh Elie Miron Cristea, la edificarea şi apoi la funcţionarea catedralei mitropolitane din Sibiu, este în mod fericit completată cu jertfa a numeroşi credincioşi din Arcul intracarpatic. În rîndul ctitorilor şi binefăcătorilor sfântului şi impunătorului locaş ,se numără pe lângă personalităţi precum O.C. Tăslăuanu, Ioan Petric, Justinian Teculescu, Constantin Dimian, Aurel Nistor şi contribuţii finaciare ale credincioşilor români din parohiile Topliţa, Breţcu, Araci, Intorsura Buzăului, Belin, Ozun, Mărcuş, Covasna, Chichiş, Lisnău, Mărtănuş, Barcani ş.a.¹⁰

A fost voia lui Dumnezeu ca primul ierarh hirotonit în noua catedrală mitropolitană din Sibiu să fie noul episcop al Caransebeşului Dr. Miron Elie Cristea (1868-1939), ales în ziua de 21 noiembrie/3 decembrie 1909, confirmat de autorităţile de stat abia la 10 aprilie 1910, după ce alte două alegeri au fost respinse. Hirotonia a avut loc în ziua de 20 aprilie/13 mai 1910, fiind săvârşită de mitropolitul Ioan Meţianu şi episcopul Ioan Papp de la Arad. Era aceasta o răsplată binemeritată pentru toată munca depusă pe tărâm bisericesc şi cultural la Sibiu, timp de 15 ani, dar mai ales în anii zidirii catedralei. ¹¹
Note

1. 
   Preot prof. dr. Mircea Păcurariu, Catedrala Mitropolitană din Sibiu 1906 – 2006, Editura Anreiana, Sibiu, 2006, p. 27
   
2. 
   Preot prof. dr. Mircea Păcurariu, Op.cit. p. 28
   
3. 
   Ibidem, p. 32-34
   
4. 
   Ciprian Anghel Ştefan, Cronologie minimală la lucrările pentru catedrală, în Transilvania nr. 4/2006, p. 9
   
5. 
   Preot prof. dr. Mircea Păcurariu, Op.cit. p. 35
   
6. 
   Valeria Soroştineanu, Despre catedrala mitropolitană din Sibiu, în Transilvania nr. 4/2006, p.34
   
7. 
   Preot prof. dr. Mircea Păcurariu, Op.cit. p. 53
   
8. 
   Ibidem, p. 44
   
9. 
   Ibidem, p. 7
   
10. 
    Ana Grama, Oameni pentru catedrală. O galerie cu portrete, în Transilvania, nr.4/2006, p. 32
    
11. 
    Preot prof. dr. Mircea Păcurariu, Op.cit. p. 111