Dăinuire românească În covasna şi harghita


Activitate socială şi filantropică



Yüklə 1,03 Mb.
səhifə10/65
tarix05.01.2022
ölçüsü1,03 Mb.
#77229
1   ...   6   7   8   9   10   11   12   13   ...   65
Activitate socială şi filantropică

Printr-un act din 15 iunie 1896, se artă că „s-a luat cu plăcere la cunoştinţă despre donaţiunea făcută în favorul bisericii din Poiana Sărată, de către credincioşii Vartolomeiu Boholţian şi soţia sa Raveca Negrescu, George Ciangă şi soţia sa Maria, născută Negrescu”, făcându-se recomandarea ca actul de donaţiei să fie înaintat la „judecătoria cărţilor funduare pentru întabulare”. În 5 iulie 1897, era acceptată „donaţia făcută de Nicodim Popica şi soţia sa Dumitra, născută Dogariu, pe seama parohiei Vama Buzăului”, iar în 27 septembrie 1897, cea a credincioasei Dpmnica Suciu a lui Sofron, pe seama bisericii din Întorsura Buzăului.43

Prin circulară nr. 8280/1897 transmisă „către toate oficiile protopresbiterale parohiale din Transilvania”, se solicita verificarea modului în care sunt realizate măsurile stabilite în ianuarie 1871, când” s-a adus la cunoştinţa preoţimei ortodoxe hotărârea Congresului Naţional –Bisericesc din 10 octombrie 1870, prin care faţă de meritele marelui şi nemuritorului fondator Emanoil Gojdu, care a donat întreaga avere spre scopuri culturale, bisericeşti şi naţionale, s-a orânduit ca să se ţină parastas pentru sufletul marelui Mecenat în toţi anii în ziua naşterii sale (9 februarie), în toate bisericele din mitropolie, iar fiecare parohie şi şcoală să cumpere tabloul fomdatorului”.44

În data de 29 martie 1897, Consistoriu anunţă că „ suma de 489 fl. Din partea tractului Treiscaunelor a fost depusă la „oficiul de casă ca percepţiune la fondul de pensiuni”. La sfârşitul anului 1897, preoţii dintr - un număr de 29 de parohii din Tractul Treiscaune, înregistrau restanţe la fondul de pensii.45

Prin adresa nr. 673, din 7 februarie 1898, protopopiatul este înştiinţat că a fost aprobat „înfiinţarea unui magazin de bucate”, în comuna Budila. În 13 martie 1898, protopopul este anunţat că la raportul său din februarie acel an „consistoriul arghiecezan după putinţă va lua în considerare rugarea pentru ajutorie a parohului Ioan marin din Boroşneul Mic (azi Valea Mare-n.n).46

În aprilie 1898, este aprobată lista celor 309 parohieni din Întorsura Buzăului, care potrivit hotărârii sinodului parohial, urmau să achite suma de 1 fl. de familie, în folosul fondului de repararaţii a bisericii.47

Avându-se în vedere importanţa receptării mesajelor transmise prin intermediul „Telegrafului Român”, situaţia achitării abonamemtelor la publicaţia respectivă, era atent monitorizată. Astfel, în decembrie 1897, Consistoriu trimitea Protopopiatului „ conspectul preoţilor abonaţi la ziarul Telegraful Român”, cu sarcina de a fi recuperate restanţele neachitate.48 La fel se proceda cu documentele dezbătute în întrunirile anuale ale Sinodului Arhidiecezan şi ale Congresului Naţional Bisericesc care erau tipărite şi distribuite, contra cost, tuturor parohiilor.49

După cum se cunoaşte, între anii1 902-1909, Elie Miron Cristea a fost asesor (deputat) cleric în sinodul arhidiecezan, din partea cercului Treiscaunelor. În data de 5/18 aprilie 1910, într-o scrisoare semnată de mitropolitul Ioan Meţianu, adresată protopopului tractului Treiscaunelor, Constantin Dimian, din Breţcu se fac umătoarele precizări: “Prin întărirea de episcop al diecezei Caransebeşului şi sfinţirea întru arhiereu a fostului deputat din cler în sinodul arhidiecezan pentru cercul Treiscaunelor a Dr. Miron Cristea, protosincel şi mai în urmă arhimandrit, devenind vacant locul de deputat sinodal, consistoriul arhidiecezan a pus la cale alegere nouă, care se va ţine joi după Sfintele Paşti în locul central Sepsi Szentgyorgy la 11 ore a.m. şi cu conducerea alegerii eşti încredinţat Sfinţia Ta.”50

Activitatea laborioasă desfăşurată de Biserica Ortodoxă din Transilvania şi slujitorii ei de seamă, între care la loc de cinste se află Elie Miron Cristea, a stat la baza pregătirii şi înfăptuirii Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.

Informaţiile prezentate, majoritatea inedite, despre o perioadă mai puţin cercetată din viaţa patriarhului Elie Miron Cristea, ne vorbesc grăitor despre câteva file din istoria Bisericii şi a Neamului, împletite strâns cu activitatea, din acea perioadă, a ierarhului născut la Topliţa. Majoritatea proiectelor comunităţilor româneşti din fostele scaune secuieşti, de dinaintea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, atât de bine cunoscute şi sprijinite de Elie Miron Cristea, vor putea fi materializate, în cea mai mare parte, doar în perioada interbelică, prin implicarea, cu toată autoritatea şi prestigiul de care s-a bucurat primul patriarh al României, în viaţa publică din România Mare

În condiţiile istorice cunoscute, din perioada interbelică a sec. XX, cu sprijinul Arhiepiscopiei din Sibiu, a patriarhului Miron Cristea, a românilor din întreaga ţară şi a unei administraţii româneşti locale foarte apropiată şi implicată direct în viaţa bisericească, culturală şi naţională, protopopi ortodocşi, alături de cei greco-catolici, din localităţile Arcului intracarpatic, au reuşit în doar 20 de ani să scrie o frumoasă pagină din istoria Bisericilor şi comunităţilor româneşti.51

Cursul firesc al acestei evoluţii a fost brutal întrerupt după adoptarea Dictatului de la Viena. În cei patru ani “cât patru veacuri”, viaţa bisericească a românilor a fost aproape în întregime distrusă şi foarte puţin refăcută în timpul regimului comunist. O adevărată revigorare naţională, prin credinţă şi cultură, a avut loc după înfiinţarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, şi venirea ca Întâistătător a Prea Sinţitului Păriinte Episcop Ioan Selejan. Realizările din Eparhia Covasnei şi Harghitei demonstrează că gândurile întemeietorilor au fost binecuvântate de Dumnezeu şi că, într-adevăr, înfiinţarea Episcopiei era necesară. Prezenţa în scaunul episcopal a P.S Ioan Selejan reprezintă o garanţie asupra faptului că pastoraţia îndrumată de Vlădicul de la izvoarele Pltului şi Mureşului poartă pecetea proniei cereşti şi este benefică pentru toţi românii ce vieţuiesc în această parte de ţară, indiferent de confesiunea, limba ori etnia lor.52


Note


  1. Pr. Mircea Păcurariu, Dicţionarul teologilor români, Editura Universul Enciclopedic, Bucureşti, 1996, p.133

  2. Ilie Şandru, Valentin Borda, Un nume pentru istorie – Patriarhul Elie Miron Cristea, Casa de Editură Petru Maior, Tg. Mureş, 1998 (colaboratori Ioan Lăcătuşu şi Dorel Marc); Preot prof. dr. Mircea Păcurariu, Catedrala Mitropolitană din Sibiu 1906 – 2006, Editura Anreiana, Sibiu, 2006; Ana Grama, Oameni pentru catedrală. O galerie cu portrete, în Transilvania, nr.4/2006; Ioan lăcătuşu, Contribuţia lui Elie Miron Cristea la construirea catedralei mitropolitane din Sibiu, în Grai Românesc nr. 2(31)//2006; Ioan Lăcătuşu, Activitatea etnomuzeografică a lui Elie Miron Cristea şi Octavian C. Tăslăuanu, în Transilvania nr. 7-8 /2005

  3. Ilie Şandru, Valentin Borda, Op. cit., p. 250

  4. Arhiva Centrului Eclesiastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”. Colecţia de manuscrise şi copii, Dos.10, p.22

  5. Ibidem, p.1

  6. Ibidem, p.3

  7. Ibidem, p.15-16

  8. Ibidem, p.28

  9. Ibidem, p.31

  10. Ibidem, p.37

  11. Ibidem, p.41

  12. Ibidem, p.113

  13. Ibidem, p.90

  14. Ibidem, p.109

  15. Ibidem, p.100

  16. Ibidem, p.30

  17. Ibidem, p.32

  18. Ibidem, p.34

  19. Ibidem, p.75

  20. Ibidem, p.96

  21. Ibidem, p.33

  22. Ibidem, p.80

  23. Ibidem, p.56

  24. Ibidem, p.47

  25. Ibidem, p. 49-52, 115, 129

  26. Ibidem, p. 104-107, 147, 155

  27. Ibidem, p.88

  28. Ibidem, p.55 şi 62

  29. Ibidem, p. 13, 128, 48

  30. Ibidem, p.152, 153, 154

  31. Ibidem, p.4, 19

  32. Ibidem, p.93

  33. Ibidem, p.7

  34. Ibidem, p. 18, 63

  35. Ibidem, p. 29, 35

  36. Ibidem, p.91

  37. Ibidem, p.8

  38. Ibidem, p.9

  39. Ibidem, p.11

  40. Ibidem, p.17

  41. Ibidem, p.127, 146

  42. Ibidem, p. 42, 95

  43. Ibidem, p.5-6, 46, 57

  44. Ibidem, p.26

  45. Ibidem, p. 36, 61

  46. Ibidem, p.82, 83

  47. Ibidem, p.84

  48. Ibidem, p.65

  49. Ibidem, p.124

  50. Ibidem, p.162

  51. 51 Ioan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan, Violeta Pătrunjel, Românii din Covasna şi Harghita, Istorie, Biserică, Şcoală, Cultură, Editura Grai Românesc, Miercurea-Ciuc, 2003, p. 151

  52. Ioan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan, Violeta Pătrunjel, Op. cit., p.179


Yüklə 1,03 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   6   7   8   9   10   11   12   13   ...   65




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin