Dăinuire românească În covasna şi harghita

Însemnări ale episcopului Nicolae Colan din anii ocupaţiei horthiste

În urma Dictatului de la Viena, din 30 august 1940, episcopul Nicolae Colan a fost singurul ierarh ortodox care „a rămas în teritoriul vremelnic ocupat”, cârmuind pe toţi credincioşii ortodocşi români din Transilvania, rămaşi sub stăpânire străină. În toţi aceşti ani, a cutreierat „cruciş şi curmeziş”, întinsa eparhie, şi-a continuat activitatea publicistică, a publicat lucrări teologice, a editat cărţi de cult, în mai multe ediţii şi a tălmăcit „într-o neaoşe limbă românească” Noul Testament, care a apărut la Cluj, în două ediţii (în 1942 şi 1945).¹

Despre „cei patru ani cât patru veacuri”, din timpul ocupaţiei străine, cu toate că s-au scris numeroase studii şi lucrări, există încă multe arhive ce aşteaptă să fie cercetate şi puse în valoare. În ceea ce îl priveşte pe episcopul Nicolae Colan şi credincioşii săi, acesta, „dând glas îndemnurilor unor prieteni”, a adunat într-un volum câteva cuvântări şi pastorale din anii 1940-1944, intitulat, semnificativ, În legături, volum apărut la Cluj, în anul 1946.²

Cu sprijinul distinsei sale nepoate, Ileana Leuca Colan, au fost identificate majoritatea studiilor, articolelor, cronicilor, notelor, recenziilor, cuvântărilor şi pastoralelor apărute în publicistica vremii, în perioada 1937- 1957^{. 3}

După trecerea la cele veşnice, a vrednicei de pomenire nepoate Ileana Leuca Colan, prin amabilitatea doamnei Cornelia Costea- sora şi prietenă statornică a defunctei- am intrat în posesia unor valoroase documente referitoare la familia Colan, o bogată corespondenţă a mitropolitului cărturar Nicolae Colan, care odată publicată va reprezenta o frântură din istoria Bisericii Ortodoxe Române, dintr-o perioadă zbuciumată a istoriei României.

Până când acest proiect se va concretiza, cu sprijinul domnului academician Horia Colan şi a arhivistului Vasile Lechinţan, publicăm câteva din însemnările episcopului Nicolae Colan, aşa cum sunt ele scrise într-un caiet „de ciorne”. Nu ştim dacă episcopul, în aceşti ani, a ţinut un jurnal zilnic. Cert este că, dacă acest fapt s-ar fi realizat, informaţiile despre starea Bisericii Ortodoxe Române şi relaţiile acesteia cu autorităţile vremii, cât şi cu celelalte culte, ar fi fost mult mai cuprinzătoare. Dovada o constituie, fragmentele de jurnal şi celelalte însemnări pe care le vom reda în continuare.

În volumul „Omagiul Mitropolitului Nicolae Colan (1893-1993)”, apărut la Cluj-Napoca, în anul 1995, părintele profesor Alexandru Morar a redactat studiul intitulat „Aspecte din activitatea ierarhului Nicolae Colan din perioada 1940-1944”. Motivaţia prezentării acestei teme este aceea de a scoate în evidenţă adevărul istoric, din anii 1940-1944, din viaţa românilor transilvăneni… „nu pentru a încinge spiritele sau a umili pe cineva, ci pentru a face să înţeleagă că cei patru ani de ocupaţie străină, „lungi cât patru veacuri”- cum adesea afirma vlădica Nicolae Colan, nu trebuie să se reîntoarcă”.⁴

Studiul părintelui Alexandru Moraru, evidenţiază „fapte ce încă nu au fost publicate până acum”, din arhiva Arhiepiscopiei Clujului, fapte petrecute în sânul Bisericii Ortodoxe din Transilvania, în ordine cronologică, în laturile: a) bisericească; b) culturală; şi c) economică. Din multitudinea acestor demersuri, întreprinse în condiţiile istorice cunoscute, amintim: întemeierea unui vicariat Ortodox Român la Alba Iulia, reluarea societăţilor cu caracter religios („sub supravegherea autorităţilor maghiare de stat”), hirotonirea unor noi preoţi pe seama parohiilor rămase vacante, efectuarea vizitelor canonice, asigurarea funcţionării Academiei Teologice, a Şcolii de cântăreţi de la Nuşeni, a şcolilor primare şi secundare ortodoxe, editarea publicaţiilor bisericeşti, gestionarea patrimoniului bisericesc- grav afectat după septembrie 1940 şi nu în ultimul rând asigurarea salariilor preoţilor, în condiţiile în care contribuţia din partea statului „era foarte mică”.⁵

Între documentele donate Centrului Eclesiastic de Documentare Mitropolit Nicolae Colan, de către regretata Elena Leuca–Colan, nepoata mitropolitului de vrednică amintire N. Colan, am identificat şi un „caiet pentru elev, editat de Librăria R. Cioflec Cluj, Piaţa Unirii No.8”, care cuprinde câteva însemnări ale episcopului Nicolae Colan, din anii 1942- 1944.⁶

Însemnările respective, se referă în principal, la următoarele aspecte.

Cuprinsul volumului „Sămănături”, care urma să conţină 21 de articole semnate de Nicolae Colan, în „Viaţa ilustrată”, între anii 1932 – 1942 (Anexa nr. 1).

Cuprinsul broşurii „Mărturisiri” - „format mai mare, text cicero”, care urma să conţină şase cuvântări şi discursul de recepţie la Academia Română, în total 42 de pagini (Anexa nr. 2).

Cuprinsul „unui volumaş” intitulat „În legături”, care urma să cuprindă „în total cam 80 de pagini” (Anexa nr.3).

Din cele trei volume proiectate, doar ultimul, sub titlul „În legături”, a apărut în anul 1946, la editura Episcopiei Vadului, Feleacului şi Clujului.

„Program de publicaţii pa anul 1943”, practic un plan editorial al Episcopiei pe anul respectiv, care cuprindea 9 titluri (Anexa nr. 4).

Programul „vizitelor canonice” din anul 1943 (Anexa nr.5)

Lista problemelor prioritare ce urmau a fi soluţionate în anul 1946 care, printre altele, cuprindea: editarea catalogului cărţilor tipărite între anii 1940 – 1944, tipărirea unui „calendar mai bogat” la Dej, construirea unui cămin şcolar la Reghin, editarea unui „abecedar religios” ş.a.

Câteva citate şi însemnări, care urmau să apară în „Viţa ilustrată”, după cum urmează: „Suntem ce-am fost, rămânem ce suntem”; „a te naşte e uşor, a te renaşte e foarte greu (prov. Chinezesc)”; „Ţineţi cu poporul ca să nu rătăciţi” (S.Bărnuţiu). „Asta nu este un sfat inedit, ci concluzia unei vieţi istorice. Preoţii noştri au ţinut cu poporul –de aceea ei nu au rătăcit”. „Imprimat de trimis tuturor foştilor abonaţi ai V.I (Vieţii Ilustrate – n.n.), cu întrebarea dacă ar abona revista – dacă am scoate-o din nou în condiţiile în care a apărut înainte. Ea n-a fost subvenţionată de nimeni. A trăit din abonamente. Aşa aş vrea să dăinuiască şi de aici înainte”.

Câteva însemnări disparate:

„Teologi 47+extraordinari, int. băieţi 34, int.fete 36 +21” – de presupus că cestea sunt cifrele de şcolarizare la Academia Teologică, în anul 1943;

„Vorba cântecului: