Dăinuire românească În covasna şi harghita

Cuvânt înainte la Almanahul Grai Românesc / 2006

La înscăunarea Prea Sfinţitului Ioan Selejan, ca întâi episcop al tinerii Eparhii a Covasnei şi Harghitei, în 25 septembrie 1994, prin vocea înalţilor ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, s-a apreciat că noua „structură administrativă bisericească, este menită să răspundă de aproape nevoilor spirituale locale ale românilor ortodocşi din această parte de ţară (…) scopul ei fiind acela de a păstra pe pământ românesc, identitatea românească, credinţa moşilor şi strămoşilor… şi de a constitui un factor de pace şi bună înţelegere între creştinii şi locuitorii din zonă”

Fără îndoială că decizia Sfântului Sinod, susţinută şi validată de Preşedinţia şi Guvernul României de a da curs propunerii de înfiinţare a noii eparhii, şi de a alege ca întâistătător pe Prea Sfinţitului Ioan Selejan, au fost hotărâri de inspiraţie divină, care au însemnat începutul restaurării fiinţei naţionale prin Biserică, în această parte de ţară.

Spre deosebire de celelalte eparhii din cadrul Patriarhiei Române, Episcopia Otodoxă a Covasnei şi Harghitei a îndeplinit şi îndeplineşte funcţii şi rosturi specifice, izvorâte din contextul etnic şi confesional specific existente în sud-estul Transilvaniei. Astfel pe lângă funcţiunile confesionale, care au fost şi rămân prioritare, tânăra episcopie se constituie într-un factor principal de asigurarea coeziunii sociale, şi de stimulare a vieţii comunitare şi a acţiunii civice. Prin jertfa şi acţiunea pragmatică a P.S. Ioan, după înfiinţarea eparhiei s-au rezolvat probleme nesoluţionate de sute de ani, prin realizarea unor importante funcţiuni economice, sociale şi de solidaritate, precum şi a celor simbolice şi de reprezentare. În relaţiile cu autorităţile laice şi bisericeşti, locale şi centrale, credincioşii românii din noua eparhie au astăzi un lider carismatic, recunoscut unanim pentru harul, înţelepciunea, echilibrul şi verticalitatea sa.

Funcţia culturală a Episcopiei s-a concretizat şi se manifestă prin sprijinirea înfiinţării şi funcţionării instituţiilor muzeale, învăţământului în limba română, a editurilor, publicaţiilor laice şi bisericeşti ş.a. Astfel, odată încheiată prima etapă din viaţa eparhiei, cea a vindecării rănilor vechi şi grave ale lăcaşurilor de cult şi a asigurării păstorilor sufleteşti în parohii de mai mulţi ani vacante, în anul 1999, P.S. Ioan şi-a găsit răgazul să întemeieze foaia de spiritualitate ortodoxă a Episcopiei Covasnei şi Harghitei, „Grai românesc”, ca o nouă şi necesară modalitate a Sfintei Eparhii de a-şi împlini binecuvântatele sale rosturi duhovniceşti.

A urmat apoi, editarea volumului de sinteze monografice Românii din Covasna şi Harghita. Istorie. Biserică. Şcoală. Cultură, apărut la Editura Grai Românesc, în anul 2003, lucrare despre care părintele profesor academician Mircea Păcurariu, a avut bunătatea să afirme: „Incredibil, dar adevărat! Tânăra Episcopie a Covasnei şi Harghitei, înfiinţată doar cu nouă ani in urmă, în 1994, a reuşit să dea la lumină cea mai bună monografie eparhială din toată Patriarhia Română”.

Acum, în anul Domnului 2006, prin apariţia Almanahului Grai Românesc, al Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, pe anul 2006, cu binecuvântarea şi sprijinul Prea Sfinţiei Sale Ioan Selejan, se mai adaugă o „cărămidă” la ridicarea unei noi „construcţii”, începută cu volumul de sinteze monografice menţionat, şi cu celelalte lucrări şi publicaţii apărute sub egida Eparhiei Covasnei şi Harghitei.

Primul număr al Almanahului Grai Românesc, este dedicat împlinirii a 10 ani de la înfiinţarea Centrului Eclesiastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, instituţie de cultură eclesiastică şi laică, înfiinţată din iniţiativa, cu binecuvântarea şi cu sprijinul P.S. Ioan Selejan.

Ne propunem ca şi viitoarele ediţii, să apară tot sub forma unor numere tematice, ca popasuri duhovniceşti, dedicate unor evenimente importante din viaţa Eparhiei şi a comunităţilor româneşti din Arcul intracarpatic.

Adresându-ne unui public ţintă format deopotrivă, din clerici şi laici, iubitori de credinţă strămoşească şi cultură românească, vom păstra programul editorial redactat în primul număr al foii de spiritualitate ortodoxă Grai Românesc, promovând linia şaguniană a presei bisericeşti ardelene, având permanent spiritul treaz la problemele vremii, prin sincronizare cu lumea dinamică în care trăim.

La început de mileniu trei, într-o lume secularizată, preocupată de problemele materiale şi agresată la tot pasul de nonvalori şi nedreptăţi la care, pentru credincioşii români din Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei, se adaugă neliniştile şi frustrările legate de păstrarea şi afirmarea identităţii culturale, lingvistice şi confesionale, printr-o temeinică înţelegere a „semnelor timpului”, almanahul nostru va încerca să răspundă multiplelor întrebări privind condiţia şi destinul de creştini ortodocşi şi de români trăitori în această parte de ţară, cu specificul său multietnic şi pluriconfesional, în perspectiva integrării României în Uniunea Europeană.

Şi de această dată, aşteptăm sprijinul şi colaborarea intelectualilor din zonă, dar şi a unor condeie de valoare din întreaga ţară, sperând ca, şi prin noua noastră publicaţie, limba română să fie prezentă aici, în Arcul intracarpatic, în hainele ei de duminică, iar spiritul românesc, în ceea ce are el mai frumos, sărbătoresc, sărbătoare văzută ca prezenţă şi întâlnire mai accentuată cu Dumnezeu.

Cuvânt înainte la volumul Omagiu Horia Colan la 80 de ani, 2006

Pe meleagurile de la Curbura Carpaţilor cunoscute în istorie, de regulă, prin termenul generic de Secuime, alături de intelectualii de etnie maghiară, s-au născut o serie de personalităţi româneşti, care şi-au adus contribuţia lor specifică la patrimoniul cultural, ştiinţific şi spiritual naţional. Şirul acestor corifei cuprinde nume precum: patriarhul Miron Cristea (1868-1939), mitropoliţii Alexandru Nicolescu (1892-1941) şi Nicolae Colan(1893-1967); episcopii Justinian Teculescu (1856.-1932), Veniamin Nistor (1886-1963), Emilian Antal (1894-1971), Sofian Braşoveanu (n.1970); scriitorii şi publiciştii Dimitrie Cioflec (1829-1891), Octavian Codru- Tăslăuanu (1876-1942), Romulus Cioflec (1882-1951), Ghiţă Popp (1883-1967), Petre Neagoe (1895-?), Cornel Udrea (n.1947) un mare număr de profesori universitari, dintre care amintim pe Ioan Minea (1878-1941)- fost rector al Universităţii din Cluj-Napoca, Matei Basarab, Nicolae Ciangă, Ioan Ciurea, Ioan Păstrăv, Ana Cojan-Ursachi, Vasile Bejan, Pavel Mureşan, Ioan Roşca, Nicolae Cotfas, Dumitru Mureşan, Victor Dobreanu, Dan Dobreanu, Petre Suciu, Viorel Căliman şi mulţi alţi intelectuali de marcă, care s-au afirmat în toate domeniile de activitate.

Pe aceste locuri s-au născut şi personalităţi care prin opera lor au intrat în panteonul „nemuritorilor” neamului românesc. Alături de Miron Cristea, Nicolae Colan şi Nicolae Edroiu, în rândul membrilor corespondenţi ai Academiei Române se află şi profesorul Horia COLAN, descendent al unor vrednice şi importante familii româneşti din localitatea Araci, judeţul Covasna.

Editura „Eurocarpatica” a Centrului European de Studii Covasna - Harghita, prin programul său editorial, şi-a propus să tipărească lucrări care abordează, într-o perspectivă interdisciplinară, problematica sud-estului Transilvaniei, în istorie şi contemporaneitate, precum şi volume redactate de şi despre intelectuali născuţi, ori care şi-au desfăşurat activitatea, sau activează, în localităţi din Arcul intracarpatic.

În acest context, ne-am asumat onoranta misiune, dar şi deosebita responsabilitate, de-a publica un volum omagial, cu ocazia aniversării a 80 de ani de la naşterea profesorului Horia COLAN, personalitate marcantă a vieţii ştiinţifice şi culturale româneşti, cunoscută şi recunoscută, în ţară şi în străinătate, pentru contribuţiile sale la propăşirea ştiinţei şi tehnicii româneşti contemporane.

După ce am stabilit împreună, principalele coordonate şi structura volumului omagial, în numele editurii, am adresat mai multor personalităţi, care au fost martori şi participanţi la îndelungata şi prodigioasa activitate didactică, ştiinţifică, culturală şi civică a profesorului Horia COLAN, rugămintea de a prezenta câteva amintiri, consideraţii şi referinţe despre multiplele dimensiuni ale personalităţii acestuia. Demersul nostru a găsit ecoul cuvenit, fiind apreciat unanim, - meritul aparţinând desigur, calităţilor de excepţie ale Omului şi savantului Horia COLAN, după cum se va putea vedea din răspunsurile primite.

Relevante sunt în acest sens titlurile materialelor, formulate cu această ocazie, de cei care l-au cunoscut, de-a lungul anilor, l-au preţuit şi îl preţuiesc sincer, pe profesorul Horia COLAN, referitoare la profilul profesional şi moral al acestuia:. Pentru exemplificare, redăm selectiv doar câteva asemenea titluri. Din perspective diferite, personalitatea profesorului, cercetătorului, savantului şi Omului Horia COLAN este apreciată astfel: „creator de şcoală în ştiinţa materialelor”, „iniţiator şi conducător de şcoală în domeniul Ştiinţei şi ingineriei materialelor”, „un mare profesor universitar”, „senior al Şcolii de Ştiinţa şi Ingineria Metalelor”, „ un exemplu de ataşament faţă de sistemului educaţional românesc”, „un nume rostit cu respect şi recunoştinţă de peste 50 de generaţii de studenţi”, „unul dintre cei mai distinşi profesori ai învăţământului tehnic superior din România”, „ o activitate didactică strălucită, prodigioasă”, cercetător prodigios în ale ştiinţei şi tehnicii româneşti”, „un luptător în slujba progresului cunoaşterii umane”, „un cercetător în adevăratul înţeles al cuvântului” „un îndrăgostit al istoriei tehnicii” „un descoperitor al priorităţilor româneşti”, „ o personalitatea de excepţie a ştiinţei, tehnicii şi ingineriei româneşti „, omul şi savantul, la fel de activ ca şi acum peste o jumătate de secol” „un mare profesor, om de ştiinţă, om al cetăţii româneşti”, „un model de lecţie a demnităţii umane pentru multe generaţii de studenţi”, „un OM, de caracter, nu numai un profesor, om de ştiinţă şi om de aleasă cultură”. Foştii colegi de catedră, au remarcat multiplele sale calităţi de dascăl, iar foştii studenţi, şi-au exprimat „recunoştinţă unui mentor spiritual”, punând în evidenţă „paşi făcuţi în umbra profesorului COLAN”.

Pentru a surprinde, cât mai bine cu putinţă, în întreaga sa complexitate şi profunzime personalitatea academicianului Horia COLAN, redăm în continuare unele pasaje semnificative, prin conţinutul lor, din materialele de apreciere la adresa sa, primite de la intelectuali care reprezintă nume de rezonanţă în învăţământul tehnic superior, cercetarea ştiinţifică şi în mediu academic românesc.

„Toţi cei care au avut şansa să îl cunoască şi să colaboreze cu Profesorul Horia COLAN au rămas - şi vor rămâne cât vor trăi – cu imaginea unui erudit înţelept, pasionat de tehnologia materialelor dar şi de istoria tehnicii” (Virgiliu Nicolae CONSTANTINESCU).

„Am apreciat întotdeauna, calităţile sufleteşti ale profesorului Horia COLAN, calmul său, felul plăcut de a conversa, glasul domol, logica sa impecabilă cu care judecă nu numai fenomene fizice, ci şi evenimente istorice” (…) „este meticulos, iubitor al adevărului ştiinţific, profesorul Horia COLAN este o persoană deosebit de agreabilă, cu o bogată şi frumoasă cultură generală” (Radu VOINEA).

„Personalitatea profesorului COLAN copleşeşte şi, mulţi dintre studenţi, l-au adoptat ca un standard din care s-au inspirat pentru a-şi construi propria personalitate ştiinţifică şi profesională şi, ceea ce este mai important, pentru a se modela ca oameni. La profesorul Horia COLAN cunoaşterea răzbate din fiecare cuvânt, iar fiecare vorbă cuprinde în ea puterea realităţii care a creat-o şi a timpului care a consacrat-o. Poate, cel mai tare m-a impresionat la profesorul Horia COLAN, verticalitatea sa.” (Mihail HĂRDĂU)

„Am rămas impresionat de vasta cultură pe care a acumulat-o şi în acelaşi timp de omul creator de ştiinţă şi cultură, Horia COLAN. Am remarcat strălucitele cunoştinţe dobândite sub pecetea marilor profesori români şi de peste hotare, dar şi sub umbrirea sfintei învăţături, pe care a primit-o în casa părintească.” (P.S. Ioan SELEJAN)

„Prin activitatea prodigioasă desfăşurată în ţară, a ajuns să fie cunoscut şi peste hotare ca un specialist de mare valoare ceea ce a făcut ca să ajungă membru în comitete internaţionale cu obiectiv metalele, care au avut loc la Paris, la Grenoble şi în alte localităţi… Domnul profesor Horia COLAN poate fi luat ca exemplu din toate punctele de vedere: ca om de ştiinţă căreia i s-a dăruit în întregime: ca om de cultură de la care a luat esenţa clarvăzătoare; ca om moral în care încrederea şi siguranţa sunt factori specifici structurii sale psihice; ca cetăţean al României care l-a format şi căreia i-a închinat activitatea, simţindu-se strâns legat de ea, care merită afirmaţia integratoare a activităţii sale, de om adevărat” (Toma DORDEA).

„Profesorul Horia COLAN este un dascăl şi creator cu contribuţii de mare valoare în dezvoltarea ştiinţifică. De o vastă cultură, meticulos în activitate, cu o clară exprimare a ideilor şi-a căpătat admiraţia colaboratorilor ţi o recunoaştere internaţională” (Marius PECULEA)

„Pentru valoarea operei sale, distinsul om de ştiinţă Horia COLAN este recunoscut pretutindeni unde a fost prin lume, iar atunci când vorbim despre excelenţă, „vremurile sunt sub oameni”. Un om dintre aceştia este şi Domnia Sa căruia i se potriveşte sintagma de „creator de şcoală” sprijinită pe o educaţie solidă, pe rigorile bunului simţ şi pe eleganţa raporturilor cu cei din jur. Crezul academic al Domniei Sale este legat de conştiinţa imperativă de a lăsa moştenire peste generaţii rodul gândirii sale, nu oricum însă, ci sub forma nobilă a muncii la catedră… În spaţiul academic, numele Horia COLAN este legat de numeroase repere importante, care au contribuit la conturarea învăţământului românesc modern, fiind totodată un promotor al învăţământului însufleţit de farmecul, desprins de axiome, al profesorului. Efervescenţa spirituală l-a însoţit pe tot parcursul demersului universitar, prin arta predării şi căldura dialogului, încălzind cu buna dispoziţie şi încredere atmosfera sălilor de curs” (Radu MUNTEANU).

„Personalitate eminentă a ştiinţei şi tehnice româneşti profesorul Horia COLAN este de o modestie deosebită, însă a ştiut să fascineze aproape 60 de generaţii de studenţi prin lecţia demnităţii sale umane… Este un perfecţionist în tot ce face: articole, desene, schiţe, pregătiri pentru cursuri, cursuri, lecţii, conferinţe. Perfecţionează totul în înalt grad. Este meticulos în alegerea cuvintelor şi expresiilor, pledează pentru o corectă limbă românească în exprimare” (George ARGHIR).

„Da, MAGISTRUL, deşi, prin tonusul şi modestia sa, nu se trădează, a atins o venerabilă vârstă şi performanţe care-l situează, mult deasupra nivelului obişnuit al performanţelor universitare… S-a afirmat ca o puternică personalitate didactică şi ştiinţifică, şi cu viziuni largi, novatoare, cu o conduită exigentă corectă… A extins exigenţa faţă de sine însuşi, corectitudinea şi dorinţa de autodepăşire care-l caracterizau la membrii catedrei de Tehnologia metalelor… Ca urmare a „rezonanţei” numelui Său în rândurile specialiştilor, dar şi a tinerilor, a fost invitat să facă parte din comisii de doctorat şi de concurs pentru ocuparea de posturi didactice sau de cercetare la numeroase instituţii de învăţământ tehnic superior sau de cercetare din ţară.” (Radu ORBAN).

„In toate aceste funcţii, profesorul COLAN a fost genul de şef care, fără să pretindă, avea o autoritate necontestată, provenită cred din fineţea spiritului şi din autoritatea morală şi ştiinţifică. In toata perioada în care a fost sef de catedră nu-mi amintesc de nici o şedinţă de catedră în care să se vorbească pe un ton mai ridicat. … Mai important mi se pare, de asemenea, să spun cât de mult m-a impresionat rigoarea domniei sale asupra utilizării corecte a termenilor ştiinţifici. Nu ar fi lăsat niciodată o dezbatere ştiinţifică, indiferent de unde, fără a face la final cuvenitele corecturi asupra utilizării unor termeni sau, din contră, amintindu-ne de faptul că asupra cutărui termen părerile sunt împărţite” (Ionel CHICINAŞ)

„Profesorul Horia COLAN este un om de o mare bogăţie spirituală,… care face onoare inginerilor români, fruntaş al unei generaţii glorioase de ingineri, creator de şcoală în domeniul ştiinţei materialelor, cunoscut în ţară şi străinătate prin realizările şi scrierile sale” (Mihai Mihăiţă).

„Academicianul Horia COLAN este un eminent reprezentant al şcolii româneşti de ştiinţa materialelor, cunoscut şi apreciat unanim în rândul specialiştilor din ţară şi din străinătate... cu o atitudine, plină de grija faţă de toţi colegii” (Gheorghe ZGURĂ).

„Prin activitatea didactică şi ştiinţifică, profesorul Horia COLAN este un eminent dascăl, om de ştiinţă, o personalitate de vârf a ştiinţei şi ingineriei materialelor. Este un apărător şi arhitect al profesiei de inginer specialist în materiale, profesie promotoare a progresului real” (Ioan VIDA-SIMITI).

„Profesorul Horia COLAN este un om de o modestie rară din care alesele sale însuşiri de om de ştiinţă, profesor şi mare iubitor al neamului său răsar cu atât mai puternic reliefate…Stăruie în memoria tuturor amprenta directă sau discretă pe care profesorul Horia COLAN şi-a pus-o pe caracterul şi ţinuta congreselor internaţionale de Metalurgia pulberilor pe care Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca le organizează periodic.. Profesorul Horia COLAN a sacrificat o mare parte din energia şi timpul său din ultimele decenii pentru a fixa cu minuţie, fidelitate şi competenţă, dar şi cu relief literar, momentele evoluţiei şi dezvoltării moderne a Ştiinţei materialelor în tot spaţiul românesc” (Nicolae şi Maria PETRESCU)

„Profesorul COLAN, posedă acea „mens” de o capacitate deosebită, dar şi bine cumpănită, care i-a permis să abordeze şi să obţină rezultate remarcabile şi în afara activităţilor didactice, inginereşti şi ştiinţifice…Faptul cel mai important este că Profesorul COLAN a ţinut, cu o perseverenţă extraordinară, să facă simţită prezenţa ţării noastre şi în principalele organizaţii şi organisme de istorie a ştiinţei şi tehnicii pe plan internaţional.. I-am admirat întotdeauna înţelepciunea, bunul simţ şi îndrăznesc să spun chiar colegialitatea, ceea ce m-a făcut să-l consider drept unul dintre exemplele şi modelele pe care trebuie să le urmez”. (Vasile BUIU)

„Apreciez la profesorul COLAN, calităţile deosebite de dascăl, pedagog şi om de ştiinţă la care se adăuga o altă calitate importantă, cea de mare român, cu rădăcini adânci în istoria şi cultura naţională... perseverenţa şi continuitatea în activitatea ştiinţifică, pentru tactul şi echilibrul personal, pentru consideraţia acordată persoanelor cu care este în contact, indiferent de vârstă sau poziţie, şi de asemenea pentru efortul permanent depus în direcţia cunoaşterii şi continuităţii tradiţiilor specifice poporului român” (Leontin DRUGĂ).

„Profesorul Horia COLAN este o personalitate ştiinţifică la vârf în domeniul Ştiinţei Materialelor, dar este un om cu o vastă cultură generală, ca un fin simţ al umorului, cu un deosebit talent de vorbitor, care ştie să prezinte plăcut şi interesant orice subiect abordat” (Elena DRUGESCU)

„Statură de om de ştiinţă veritabil, profesorul Horia COLAN, dovedeşte o imensă putere de muncă, pusă în slujba profesiei de dascăl şi de cercetător, optând pentru o abordare concomitentă a creaţiei şi a aplicaţiilor rezultatelor sale… este nu doar un eminent profesor şi un excelent cercetător, ci este mai întâi de toate un om onest şi modest, apropiat de colaboratori, generos, jovial, echilibrat şi binevoitor, calităţi ale unui spirit superior, care l-au consacrat ca o personalitate proeminentă a culturii şi ştiinţei româneşti”. (Ioan Silviu NISTOR)

„Ctitor de scoala, formator de ingineri si doctori ingineri, dar şi om de o noblete sufleteasca rara, marele academician Horia COLAN exceleaza prin calm, sinceritate si o modestie rar intalnita la marile personalitati... gandirea clara, eleganta si optimismul captivant care-l caracterizeaza, daruirea totala si tenacitatea sa, capacitatea de a mobiliza, de a indruma si a organiza pe cei din jur” (Petru MOLDOVAN)

„Trăsăturile fundamentale ale personalităţii sale creatoare sunt: simplitatea, gândirea clară, înalte calităţi sufleteşti, o mare intuiţie şi un temperament robust…Una dintre principalele trăsături ale gândirii profesorului COLAN este marea sa independenţă şi deci, marele său curaj, aprecierea corectă a oamenilor din preajma sa, iar spiritul lui de pătrundere se explică prin faptul că este un psiholog fin, aprecierile pe care le face fiind întotdeauna sincere şi directe” (Ioan ILCA).

„În personalitatea sa se reflectă o aleasă cultură, rezultată prin cultivarea valoroaselor tradiţii culturale şi morale ardelene clădite şi favorizate de mediul intelectual ales al familiei sale…Personalitatea academicianului Horia COLAN este un model de lecţie a demnităţii umane pentru multe generaţii de studenţi. Într-o vreme de oscilări agitate şi adesea dezordonate a ilustrat principiul continuităţii de muncă persistentă şi metodică. A fost totdeauna omul datoriei, temeinic, stăruitor, rectiliniu, ponderat, onest şi modest… sunteţi un OM de caracter, nu numai un profesor, om de ştiinţă şi om de aleasă cultură. Vă preţuiesc pentru intrasigenţa dumneavoastră în principii, pentru exigenţa de sine, pentru trecutul şi echilibrul manifestării, pentru demnitatea ireproşabilă, pentru consideraţia acordată fiecăruia, indiferent de vârstă sau poziţie socială, pentru spiritul de dreptate şi pentru dragostea pe care o aveţi faţă de neamul, poporul român, faţă de demnitatea naţională şi credinţa strămoşească” (Victor Romulus CONSTANTINESCU)

„Afirm cu toată convingerea că profesorul universitar Horia COLAN, pe lângă pregătirea sa profesională excepţională, este un om bun, modest şi de o cinste ireproşabilă. Este un om care trebuie preţuit şi recunoscut”(Aurel NANU).

„L-am cunoscut, aşadar, din umbră…I-am conturat chiar şi un portret: dascăl sever, dar extrem de corect; apropiat de studenţii săi, dar şi ferm; creativ şi dinamizator al actului de creaţie tehnică; cult şi fermecător în dialoguri… În deplină cunoştinţă de cauză, pot să afirm că academicianul Horia COLAN este cea mai importantă personalitate din România în domeniul Istoriei Tehnicii” (Pompiliu MANEA).

„Cunoscător a mai multor limbi de circulaţie internaţională dar excelând în franceză ,profesorul Horia COLAN a reuşit să devină un interlocutor plin de farmec pentru omologii lui francezi şi să deschidă astfel, porţile universităţilor franceze pentru mulţi dintre colegii săi de catedră şi de universitate” (Zeno SPARCHEZ).

„Bogatele rădăcini spirituale în mediul intelectual ales al familiei sale, viguroasele tradiţii cultural-morale ardelene, şi-au pus hotărâtor amprenta asupra viitorului lui Horia COLAN…Intelectual cu o vastă cultură de specialitate, influent şi volubil om de ştiinţă cu o imensă putere de muncă, devotat profesiunii de dascăl şi cercetător, a îndeplinit cu competenţă şi onestitate importante funcţii în învăţământ…În întreaga sa cariară s-a ocupat cu multă dragoste de pregătirea şi formarea viitorilor ingineri, bucurându-se de o apreciere deosebită din partea corpului didactic, a studenţilor şi a personalului tehnic cu care a colaborat… Horia COLAN a scris rafinat, febril, riguros şi fascinant peste 230 de lucrări de cercetare” (Mircea BEJAN).

„Prof. Dr. Ing. Horia COLAN a fost şi este o stea de primă mărime în învăţământul tehnic superior şi în cercetarea metalelor din ţara noastră şi din lume… Este un om deosebit de plăcut în convorbirile ce le porţi pe diferite domenii ale vieţii şi afirm că „nimic din cele omeneşti bucurii nu i-au lipsit”. Este un familist model, are o soţie deosebit de atentă si protectoare şi două fiice deosebite” (Marin TRUŞCULESCU).

„Profesorul, Magistrul Horia COLAN… un intelectual rasat, pur-sânge cu o prodigioasă activitate didactică şi ştiinţifică, o viaţă deplin împlinită de om al Almei Mater… Personalitate de largă cultură, nu doar tehnică, Profesorul COLAN m-a impresionat din totdeauna prin erudiţia Domniei sale, prin meticulozitatea cu care a clădit toate deosebitele sale realizări didactice şi ştiinţifice. Dar poate cel mai mult m-a fascinat spiritul viu, simţul umorului care îl caracterizează şi la această venerabilă vârstă” (Şerban DOMŞA).