Discriminarea

Discriminarea

Imaginează-ți o lume în care ar domina doar discriminare, oprește-te… acum gîndește-te cum ar fi dacă discriminarea nu ar exista, fii tu cel ce alegi lumea în care vrei să trăiești!

Deseori am fost martoră a discriminării, dar nicioadată nu m-am gîndit că pot să fiu discriminată. În localitatea în care locuiesc trăiește o familie de romi - oameni culți și harnici. Venind la scoală urmăream cum ei erau discriminați de alții, auzeam replici :ești țigan, nu ai voie să te joci cu mine, tu furi, în acele momente inima mi se rupea de durere. Ajungînd acasa aveam o stare de tristețe, începeam a mă învinui că n-am intervenit, dar îmi era frica, frica că pot să fiu și eu astfel jignită. Am început a-mi da întrebarea Ce a simțit acel copil, dacă eu un simplu trecător nu-mi puteam să-mi țin lacrimile? De ce lumea e atît de rea? De ce noi nu recunoaștem faptele și viața noastră ci criticăm pe alții? De ce nu există dreptate? Eram mică și înțelegeam totul cu greu.

Au trecut anii însă n-am găsit nici un raspuns, deja uitasem de întîmplarea aceasta. Intr-o zi am plecut la bunica, acolo aveam prieteni cu care deseori comunicam. Plimbîndu-ne prin parc am observat o fată necunoscută care-mi zîmbea. Am vrut s-o cunosc, dar amicii mi-au reproșat : e țigancă, este murdară și săracă, dacă pleci la ea sa știi că nu v-om fi prieteni!. Am tăcut iar a doua zi iarăși am întîlnit-o stătea pe banca rece, m-am așezat lîngă ea și i-am spus : Salut! Sunt Ana, hai să fim prietene!, a rîs și mi-a răspuns : Salut! De atunci îmi petreceam zilele cu ea, o fire blîndă, veselă și ordonată. Nu semăna cu prietenii mei, iubea punctualitatea și mă respecta. Amicii văzîndu-mă cu ea mă ignorau, aruncau cu gunoi în mine, strigînd : tigancă, ți-am spus că nu v-om fi amici. Am izbucnit în plîns, nu credeam niciodată că amicii mă v-or trada, am fost eliminată din gașcă lor, m-am închis în sine și nu vorbeam cu nimeni, pentru prima dată m-am simțit o nimica, o monedă de un ban ce nu arepreț. Pînă ce îmi reveneam din situația în care am fost victimă, ea a plecat cu traiul în al loc, aflînd despre aceasta am simțit că mi-am pierdut totul.

Trecu ceva timp, mi-am făcut noi prieteni, însa niciodată nu am uitat de faptul ce s-a întîmplat. Toamna plecasem la școală, era bine, mă înțelegeam cu colegii, deseori îmi petreceam timpul liber cu ei, însă din cauza că mama mea era ucraineancă, unii băieți au început să-și bată joc de mine. Mă numeau cu cuvinte murdare, făceau glume proaste, dar alții se rîdeau, a fost oribil și nu vroiam să merg la școală, n-am vrut să exist, aveam o stare de spirit inexplicabilă, mereu plîngeam, aveam doar 12 ani, dar nu știam cum să trăiesc în continuare, am fost jignită, trădată și nu am avut rost să fiu. În acel moment mi-am pus întrebarea: Cu ce ei sunt mai buni ca mine? Atunci mi-am ridicat capul și mi-am promis că niciodată n-am să cedez în fața provocărilor lor. A fost un examen de supraviețuire pe care l-am susținut cu succes, tot atunci m-am maturizat, mi-am format un caracter dur și am înțeles că viața e ca un teatru pe scena căruia rolul principal îl joci tu însuți.

În situația cînd suntem discriminați ar fi bine să nu atragem atenția, să fim calmi iar dacă situația este critică putem apela la ajutorul celor maturi, însă ei sunt cei ce primii discriminează. Aș vrea să vă îndemn ca niciodată să nu permite-ți să vă calce în picioare și înainte de a face o acțiune gîndește-te la consecințele ce vor urma, căci și tu poți să devii discriminării !

Nume, Prenume: Ursachi Ana

Instituția: IP LT ”B.P.Hasdeu” or. Drochia

Clasa: a X-a C, profil umanist