II.2. Instituţii ale migraţiei forţei de muncă: aspecte de identificare. Contexte şi trasee de migraţie
O dificultate importantă pe care o ridică discuţia despre instituţiile implicate în migraţia forţei de muncă este cea a identificării lor, sau, pusă în alţi termeni, a răspunsului la întrebarea: Unde şi cum putem găsi acele instituţii care au apărut şi există exclusiv datorită migraţiei forţei de muncă? Soluţia pe care o propunem ar fi să urmărim contextele de plecare şi traseele4 migranţilor pentru muncă şi să punctăm de-a lungul lor intervenţia instituţională.
Opţiunea pentru traseu de migraţie s-a bazat pe capacitatea sintagmei de a sugera caracterul spaţial al unei deplasări. Traseul este un drum, o cale pe care, la un moment dat, anumiţi indivizi aleg să meargă. Este un mod de a face migraţia care se răspândeşte şi capătă stabilitate prin experimentări şi difuziune socială5. Pe de altă parte, contextul delimitează secvenţe ale traseului de migraţie. Un traseu de migraţie presupune plecarea dintr-o ţară, intrarea în altă ţară, eventual reîntoarcerea în ţara de origine, o nouă plecare, alegerea unei noi destinaţii etc. Contextul delimitează momente ale traseului: plecarea, integrarea la destinaţie, reîntoarcerea în ţara de origine etc.
Figura 1, răspunzând întrebării Cum se pleacă din România pentru a munci în străinătate? încearcă să prezinte în manieră sintetică principalele trasee care pot fi subsumate contextului de plecare bazat pe acceptarea individului în ţara de destinaţie ca lucrător migrant. De o parte există un potenţial migrant (individul care îşi doreşte să lucreze în străinătate), de cealaltă parte există mijlocul (sau primul scop al strategiei de migraţie) contractul de muncă în străinătate. Opţiunile marcate în schemă cu 1, 2, ... sunt răspunsuri pe care le-am identificat, în România, la întrebarea formulată anterior.
-
Traseul 1: Plecare pe baza unui contract nemediat (contract nominal de muncă)
Plecările din această categorie se bazează de regulă pe capacitatea individului de a-şi găsi un loc de muncă în străinătate. Contractele de muncă sunt adresate direct potenţialului migrant, în virtutea unei înţelegeri anterioare cu angajatorul. Slujbele găsite pe internet, deplasările personalului calificat din companiile transnaţionale, recrutările de personal (de tip head hunting) sunt plecări pe baza contractelor nominale (subsumate mai degrabă migraţiei de tip brain drain). În aceeaşi situaţie se plasează şi indivizii care utilizează experienţa anterioară de migraţie (capitalul de migraţie) pentru o nouă plecare. Prima experienţă de migraţie se poate plasa în oricare dintre situaţiile în Figura 1sau într-un context de acceptare a individului în ţara de destinaţie în altă situaţie decât cea de lucrător migrant. Instituţiile care mediază plecarea de forţă de muncă în străinătate pot fi şi ele un mijloc pentru realizarea unui nou proiect de migraţie care are la bază un contract nominal (contractul este trimis agenţiei de mediere şi adresat direct persoanei).
-
Traseul 2: Plecare mediată de Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncă
Activitatea OMFM permite în principiu deplasarea oricărui individ care doreşte să se implice în migraţie. Instituţia primeşte ofertele de muncă de la partenerii externi (instituţii publice sau private din ţara de destinaţie) şi îşi formulează propria strategie de atragere a celor interesaţi de slujbele oferite. În funcţie de ofertele primite, sunt organizate activităţi de înscriere în baza de date, preselecţie, selecţie. Cei care satisfac maximal criteriile impuse de angajatori sunt beneficiarii migraţiei prin OMFM.
-
Traseul 3: Plecare mediată de un agent privat de mediere
Activitatea agenţilor privaţi de mediere este similară într-o bună măsură celei desfăşurate de Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncă. Spre deosebire de Oficiu, pentru agenţii privaţi activitatea de mediere este una aducătoare de profit (percep comision de mediere). Ca şi în cazul OMFM, activitatea agenţilor privaţi permite deplasarea în străinătate a oricărui individ, în măsura în care satisface condiţiile impuse de ofertele disponibile.
-
Traseul 4: Plecare prin intermediul companiei care deplasează forţă de muncă în străinătate în virtutea unui contract de prestări servicii în străinătate
Plecările din această categorie sunt accesibile numai angajaţilor companiilor care prestează servicii, în virtutea unui contract, într-o ţară străină. Durata deplasării este limitată la perioada de executare a contractului iar lucrătorii continuă să aibă acelaşi angajator pentru perioada petrecută în străinătate, compania românească.
-
Traseul 5: Plecare mediată informal
Din punct de vedere legal, plecările din această categorie sunt similare plecărilor nemediate pe baza unui contract. Indivizii posedă un contract nominal pe baza căruia obţin o viză de muncă. Nu există nici o diferenţă de procedură, deosebirea constă în modalitatea în care cel care doreşte să plece în străinătate obţine contractul. Dacă în cazul contractelor nemediate individul făcând recurs la propriile-i resurse îşi găseşte singur un loc de muncă în străinătate, în acest caz contractul este rezultatul medierii informale de către o terţă persoană. „Mediatorul” poate extrage un beneficiu financiar din această activitate („vinde”/face rost de contracte) sau poate avea o motivaţie de altă natură (în cazul situaţiilor de genul: un migrant îşi ajută un prieten, o cunoştinţă, o rudă etc. să obţină un contract nominal).
Figura 1: Instituţii implicate în contextul de ieşire bazat pe acceptarea individului în ţara de destinaţie ca lucrător migrant
Răspunsurile la întrebarea Cum se pleacă din România pentru a munci în străinătate din perspectiva contextului de plecare bazat pe acceptarea individului ca lucrător migrant în ţara de destinaţie ne-au condus către identificarea unei categorii de instituţii care joacă un rol în facilitarea plecării. Numai o parte dintre acestea satisfac criteriile impuse de definiţia instituţiei migraţiei pentru care am optat (prezentarea detaliată a fiecăreia se regăseşte în subcapitolul 4)
Dostları ilə paylaş: |