Diviziunea Sociala a Muncii In Societatile Moderne Diviziunea muncii în viziunea lui Gellner: Ernest Gellner



Yüklə 18.9 Kb.
tarix30.10.2017
ölçüsü18.9 Kb.

Diviziunea Sociala a Muncii

In Societatile Moderne

Diviziunea muncii în viziunea lui Gellner:

Ernest Gellner discută în cartea sa "Condițiile libertății. Societatea civilă și dușmanii ei", mai precis în capitolul "Ferguson", supoziția lui Ferguson conform căreia monopolul forței coercitive poate fi deținut în mod irevocabil și ostentativ de un grup de persoane sau de o categorie socială. Elementul care ar genera o asemenea situație este diviziunea socială a muncii, specializarea excesivă, separarea funcțiilor militare de cele de producție (de exemplu), pun în mâna primelor monopolul forței în detrimentul celor din urmă.

Poziția lui Ferguson

Opinia lui Ferguson este că separarea meseriilor într-o societate poate priva un popor de propria lui siguranță. Ferguson precizează că diviziunea muncii are consecințe mult mai grave pe plan socio-politic decât pe plan economic; "problema nu este separarea breslei cizmarilor de breasla croitorilor ci atunci cand oamenii de arme se separă de cei civili. Pericolul ingrijorării lui apare atunci când cei care se ocupă de aparare, cei care dețin mijloacele de a exercita violenta se separă de cei care se ocupă de producție sau comerț. Primii dintre ei devin astfel o castă închisă ce deține monopolul forței gata oricând s-o exercite în detrimentul celor orientați spre alte activități.). Așadar, amenințarea vine din partea “specialiștilor” din domenii (de importanță vitală pentru întrega societate) care pot lua decizii după bunul plac in numele “nespecialiștilor”.

Poziția lui Gellner

Gellner in schimb, afirma că Ferguson intuia un pericol care nu s-a materializat sau cel putin nu in forma pe care o prevăzuse. Gellner expune 5 motive pentru care temerile lui Fergunson nu s-au adeverit, cel puțin în ceea ce priveste țările din nord-vestul Europei:

1. Creșterea perpetuă a mijloacelor de producție

Primul dintre ele este creșterea perpetuă și exponențială- revoluția industrială și științifică au asigurat Europei sec XVIII o sursă inepuizabilă de inovație și creștere aproape infinită a forțelor de producție. Un astfel de sistem social și-ar fi putut cumpăra salvarea de orice amenințare internă sau externă.

2. Superioritatea societații civile a zilelor noastre

Un alt motiv este faptul că societatea civilă și-a demonstrat superioritatea economică și chiar militară față de organismele politice oficiale. Sistemul multistatal a facut ca superioritatea economică sau militară a unei societați să le oblige și pe celelalte să o urmeze.

Urmatoarele argumente cu care Gellner neagă pericolul diviziunii sociale a muncii in Europa de nord-vest, pot fi argumente generice(nu se aplică doar situațional) care resping teza lui Ferguson, printr-o comparație a societatii tradiționale cu cea contemporană.

3. Producția o cale mai sigură spre prosperitate

Un argument important este ideea că în societațile zilelor noastre spre deosebire de societațile antice producția devine o cale mai sigură spre prosperitate decât dominația. Dacă în trecut, cel care deținea puterea politică dobândește și bună-starea ca o consecință; în societațile industriale cea mai bună cale să caștigi bani este sa îi produci. Activitatea economică, schimburile de producție, comerțul au devenit mai profitabile decât activitatea politică, care produce într-o mai mică masură bunuri de larg consum. În plus cei care dețin puterea nu o pot deține în mod absolut, sunt vulnerabili la schimbările politice, la diferite legi(care îngrădesc dorința lor de dominație); pe când cei care produc vor avea mereu proprietațile protejate de lege.

4. Mobilitatea profesională

Un alt argument a lui Gellner este ca diviziunea muncii care apare in societatea zilelor noastre într-o altă formă decât anunța Ferguson. În cadrul social există ocupații distincte și separate dar mai presus de acest lucru există o educație generală ce pregatește individul pentru toate specializările(educație mai importantă decât pregatirea specifică). Tocmai de aceea se poate vorbi în societatea noastră de mobilitate profesională. În consecință, separarea activităților nu trebuie neaparat să genereze o castă sau o clasă sociala distinctă, ci pregatește oamenii pentru o profesie și nimic mai mult. Este vorba deci de creerea profesiilor(care conform mobilitații profesionale se pot substitui) și nu a organizațiilor închise.

5. Autoguvernarea politică

Un alt fapt imporant care atesta faptul că diviziunea muncii nu poate avea efecte negative în societatea zilelor noastre este ideea autoguvernării politice. Pentru ca fiecare individ are conștiința propriei sale evaluari, judecați, alegeri; virtutea nu mai este doar datoria omului de stat, ci devine practicată în mod liber. Astăzi, indivizii și-au întemiat o ordine socială în care vocațiile și profesiile au devenit opționale, astfel că fiecare poate să intre în rândurile celor care conduc, după propria alegere.

Poziția lui Durkheim

Aceeași idee că diviziunea socială a muncii nu este un pericol pentru societatea noastră, ba dimpotrivă este un element fundamental al solidarității sociale este susținut de Durkheim în cartea sa “Diviziunea socială a muncii”. "Diviziunea muncii nu este doar un fenomen economic care aduce prosperitate, crede Durkheim, ci are un puternic caracter moral. Oamenii își diferențiază specialitățile cu scopul de a diminua competiția și de a coexista în armonie. Așa cum dreptul este cel mai vizibil simbol al solidarității sociale pentru că reprezintă organizarea vieții sociale în cea mai exacta și precisă formă pentru ca oamenii ca poata coabita în mod pașnic, la fel specializarea profesiilor este un element care ne salvează de la o viață veșnic competitivă, neplacută și grea. Pentru Durkheim altruismul este însușirea fundamentală a oamenilor care generează solidaritatea răspândită în cadrul societaților moderne. Astfel solidaritatea socială este cea care impune un mediu pașnic, productiv și stabil. În sprijinul acestor scopuri vine si diviziunea socială a muncii, care separă meseriile și opțiunile profesionale așa încat fiecare să poată accede cu ușurință la statutul profesional pe care îl dorește.

SURSE:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Diviziunea_muncii_%C3%AEn_viziunea_lui_Gellner

DIVIZIUNEA MUNCII SOCIALE;

Sociologia lui Durkheim, privita dintr-o perspectiva contemporana este o morala cu valente sociologice, pentru ca agentul moralizator al omului ca fiinta sociala este societatea, sau altfel spus „fiinta sociala din om”. Durkheim considera societatea ca producatoare a regulii sociale, ca fundament al moralei. Diviziunea muncii sociale este vazuta in aceasta lucrare ca un fenomen fundamental pentru destinul societatii in ansamblu, nu doar pentru latura sa economica.

Emile Durkheim este considerat „autorul cu cea mai importanta contributie in fixarea academica a sociologiei ca stiinta si in impunerea ei deplina in cercul stiintelor umaniste”, dupa ce Auguste Comte ii daduse numele si ratiunea de a exista. El este si organizatorul scolii franceze de sociologie.

In prima parte a cartii autorul spune ca societatile parcurg in dezvoltarea lor istorica doua momente semnificative din punct de vedere al constiintei sociale. „Inceputul” care reprezinta faza primordiala asociata unei prezente si dezvoltari masive a constiintei comune a membrilor societatii. Constiinta comuna este ansamblul similitudinilor sociale, suma sentimentelor asemanatoare care se manifesta in constiintele individuale, care determina la randul ei o „solidaritate mecanica” specifica societatilor simple, arhaice. Pe masura ce evolueaza, societatile se confrunta cu fenomenul cresterii gradului de diferentiere sau individualizare. Constiinta comuna incepe sa-si piarda din importanta si astfel apare constiinta individuala, prin care oamenii se deosebesc intre ei. Aceasta din urma genereaza o solidaritate organica, raspandita in cadrul societatilor moderne. In mod cert nu exista societati care sa functioneze doar pe baza unui singur tip de solidaritate (mecanica sau organica) insa ele tind spre unul din acestea.
Durkheim face distinctia intre omul social sau omul etnic si omul mediu. Omul social nu poate fi decat omul moral, in timp ce omul mediu este omul banal, comun, cel supus greselilor si defectelor.


SURSE: http://www.roportal.ro/articole/emile-durkheim-studiu-de-autor-58.htm

Dostları ilə paylaş:


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2017
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə