Doamnă preşedinte a Camerei Deputaţilor, doamnelor şi domnilor deputaţi, distinşi colegi, în primul rând, vreau să mulţumesc grupului pnl pentru invitaţia adresată de a participa la această dezbatere

Doamnă preşedinte a Camerei Deputaţilor, doamnelor şi domnilor deputaţi, distinşi colegi, în primul rând, vreau să mulţumesc grupului PNL pentru invitaţia adresată de a participa la această dezbatere. Nu pot, însă, să mă declar mulţumit după modul în care a început această dezbatere, întrucât, în loc să se fi fundamentat pe soluţii şi propuneri concrete cu privire la componenta economico-socială a ţării, am asistat la o listă demagogică de declaraţii politice. Eu o să încerc să nu vă prezint toate materialele pe care le-au pregătit colegii mei, ci să vă prezint, într-o formulă sintetică, câteva răspunsuri la întrebări pe care şi românii le aşteaptă şi, cu siguranţă, dumneavoastră cu atât mai mult. Nu pot însă să nu-l întreb pe domnul Tăriceanu, pentru că dacă era cineva în măsură să ceara socoteală pentru perioada aceasta, cu siguranţă acela nu era în măsură să fie domnul Călin Popescu-Tăriceanu. Spun asta pentru că, îl întreb pe domnia sa şi dacă are răspunsul, îl rog să ne comunice şi nouă: ce ţară din lume a reuşit să aibă „performanţa” pe care a avut-o România în 2008, când premier era Călin Popescu-Tăriceanu, şi pe o creştere economică de peste 8% să lase ţara cu un deficit de 5,4%, să consume toţi banii din vânzarea BCR-ului, să facă cinci kilometri de autostrada şi să trimită toţi banii pe cheltuieli cu substrat politic, fără a lăsa în această ţară urme de cheltuială eficientă a banului public - şi domnul Tăriceanu are pretenţia ca noi să plătim în continuare acelaşi nivel al salariilor şi pensiilor, uitând că întreaga lume a intrat într-o criză economică şi că, de la o creştere de plus opt, România a suferit o contracţie economică de 7%; n-am mai avut banii pe care i-a tocat din vânzarea BCR-ului, peste trei miliarde de euro; a accentuat dezechilibrele structurale pe care ţara le are, nu a orientat banii spre investiţii, ci i-a adus în consum şi a agravat, practic, situaţia României odată cu intrarea în criza economică globală. Din nefericire, vechiul guvern nu a reuşit să fructifice avantajul extraordinar al intrării României în Uniunea Europeană - fluxurile de capital străin, creşterea economică. A fost o şansă irosită pentru România, pentru că, dacă acei ani - 2007-2008 - erau folosiţi de Călin Popescu-Tăriceanu pentru a aduce bani în investiţii, atunci alta era situaţia şi în 2009 şi în 2010, pentru că România nu trebuia să corecteze acum derapajele din anii 2008, ci, dimpotrivă, avea resursele de o creştere economică sănătoasă. Toate acestea nu s-au întâmplat şi sunt realităţi pe care le cunoaşteţi foarte bine, de aceea cred că nu dumneavoastră eraţi cel abilitat să faceţi astăzi declaraţia pe care aţi făcut-o, având în vedere precedentul guvernării din anul 2008.
Acum, voi fi foarte scurt cu privire la ceea ce este şi ceea ce avem de făcut - şi aici voi fi foarte sincer şi direct.
Unu: greul nu a trecut încă şi lunile următoare vor fi decisive pentru ceea ce înseamnă consolidarea reformelor începute şi asigurarea temeiurilor sănătoase pentru creşterea economică din 2011. Subliniez: o creştere economică fundamentată pe productivitate, pe investiţii, pe locuri de muncă, şi nu una pe împrumut şi consum, aşa cum au promovat-o cei din Partidul Naţional Liberal.
Doi: vreau să vă asigur că oricine era la guvernare în locul nostru era obligat să ia aceleaşi decizii corecte cu 22 de milioane de români, dureroase, din punct de vedere politic, dar necesare României.
În al treilea rând, vreau să vă mai spun un lucru: cu politici populiste de genul celor promovate astăzi de opoziţie, România nu va ieşi din recesiune şi nu va putea să aibă o creştere economică sănătoasă în anii următori. Oricât de dur sună pentru dumneavoastră, v-o spun direct şi precis: cu populisme nu scoatem ţara din criză, din recesiune, şi s-o ducem pe creştere economică.
De rezultatele muncii noastre, de modul în care vom reuşi să ducem aceste reforme până la capăt depinde succesul economic al anilor viitori. Efectul pozitiv al măsurilor noastre se vor vedea începând cu 2011 şi cu anii următori, când România va putea să aibă o economie bazată pe o creştere economică sănătoasă, unde să nu mai fie nevoie să lăsăm deficite de 5,4 pe o creştere economică de 5,8, să avem mai mulţi bani pentru ceea ce înseamnă dezvoltare, să fructificăm avantajele competitive pe care această ţară le are, să cheltuim atât cât producem şi să punem accent pe ceea ce înseamnă dezvoltare, cu mai puţin populism, dar cu mai mult sânge rece în luarea deciziilor corecte pentru România.
De aceea, obiectivul fundamental al nostru este acela de a consolida reformele începute, de a lua în continuare acele decizii care sunt necesare pentru a păstra un deficit bugetar care să poată fi acoperit. Asta înseamnă 6,8 în 2010, 4,4 în 2011, iar acest deficit, repet, să poată fi acoperit. Nu mai sunt vremurile din anul 2008 şi fiecare român o poate resimţi când vede că nu mai există credit cu buletinul. La o scara macro, aşa stau situaţiile şi pe plan mondial. Banii sunt scumpi, împrumuturile nu se mai dau uşor. Pentru a putea să iei bani, trebuie să fii credibil, iar România, cu politicile promovate în 2008, când am avut doar o creştere fundamentată pe consum şi împrumut, nu poate merge mai departe. Avem nevoie în primul rând să ne facem ordine în propria ogradă şi asta a început Guvernul să facă începând cu 2009, prin restructurarea importantelor sectoare ale vieţii publice şi ale economiei. Avem nevoie să găsim, în primul rând la noi acasă, resurse bugetare suplimentare pentru a le duce spre investiţii şi locuri de muncă. Nu exista altă cale de creştere economică, doamnelor şi domnilor, decât acea cale a susţinerii investiţiilor, a locurilor de muncă şi a reducerii cheltuielilor, în conformitate cu ceea ce un stat îşi poate permite. Daca cineva crede că se mai poate trăi cu deficite care să nu aibă acoperire, că se pot împrumuta bani fără costuri uriaşe pentru ţară, pentru generaţiile viitoare, se înşeală.
Ceea ce facem noi astăzi este să facem acele reforme în plan intern, prin care să disponibilizăm cât mai multe resurse spre partea de investiţii, spre partea de dezvoltare, spre partea de infrastructură, singura care poate duce la o creştere economică sănătoasă şi, de asemenea, să investim în cercetare şi inovare, în transport şi energie regenerabilă, să creăm un mediu mult mai prietenos pentru mediul de afaceri, prin reducerea birocraţiei şi a altor mecanisme care astăzi îngreunează funcţionarea mediului de afaceri şi, repet, nu în ultimul rând, printr-o forţă de muncă bine pregătită, capabilă să facă faţă provocărilor mileniului în care trăim. De aceea, vreau să mai răspund punctual la câteva provocări lansate aici. S-a spus că acest guvern nu a luat nicio măsură anticriză, nu a luat nicio măsură în aceşti doi ani, pentru susţinerea activităţii economice. Este un lucru fals. Nu vreau să prezint aici un bilanţ triumfalist, nu vreau, însă, nici să cădem în cealaltă extremă, în care totul este negativist şi nimic nu se face, ci să spunem lucrurilor pe nume.
Şi, din acest punct de vedere, vă prezint doar zece măsuri pe care le-am avut în vedere şi pe care le aplicăm în continuare, astfel încât să putem susţine activitatea economică şi, implicit, să intre în categoria măsurilor anticriză. În primul rând, menţinerea cotei unice de impozitare de 16%. Am venit aici, în fata Parlamentului, ne-am pus mandatele pe masa pentru a apăra cota unică şi TVA-ul. Dumneavoastră aţi fost aceia care aţi sesizat Curtea Constituţională şi, datorită deciziei Curţii, nu am avut o altă alternativă cu privire la TVA. Neimpozitarea profitului reinvestit - o altă masură pe care am promovat-o şi o sustinem în continuare. În al treilea rând, firmele care angajează şomeri nu plătesc contribuţii de asigurări sociale, măsură pe care am promovat-o începând cu anul 2010. În al patrulea rând, în cadrul şomajului tehnic, am scutit de la plata contribuţiilor de asigurări sociale şi angajatorul şi angajatul pe perioada şomajului tehnic şi vreau să ştiţi că, fără o asemenea masură, şomajul ar fi depăşit 10%, şi în 2009, şi în 2010. Spun asta în conditiile în care, în 2009, au beneficiat peste 6.987 de firme, pentru 292 de mii de salariaţi. Iar în 2010, deja 7.000 de firme pentru 204 mii de persoane, au beneficiat de această măsură, tocmai pentru a putea ajuta să trecem prin această perioadă dificilă. Şomajul, aşa cum aţi putut observa, este în limite controlabile, este 7,4% astăzi - şi evident că ţinem cont de aspectul sezonier -, el a scăzut, în ultimele luni, şi, din fericire, este încă cu mult sub media din UE. Programul "Prima casă" care, astazi, are acordate 25.799 de garantii de peste 1 miliard de euro, Programul "Rabla" - pâna în prezent, 183.675 de maşini au fost casate şi au fost cumpărate 35.900 de maşini noi, dintre care foarte multe maşini autohtone, maşini din România, sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii, prin intermediul Fondului de garantare şi contragarantare. Vreau să ştiţi că, numai în 2010, s-au acordat garanţii în valoare de 643 de milioane de euro, care contribuie la crearea şi menţinerea a peste 139 de mii de locuri de muncă. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în 2009, iar, prin această intervenţie directă, firmele au beneficiat şi beneficiază, în continuare, de sprijinul statului. De asemenea, amânarea la plată a obligaţiilor restante ale agenţilor economici afectaţi de criza economico-financiară, prin care firmele aflate în dificultate, datorită crizei, au această facilitate, de amânare la plată.
Am menţinut cota redusă de TVA, de 5%, la construcţia de locuinţe cu caracter social, o masură pe care am menţinut-o şi în 2009, şi în 2010; compensarea TVA-ului de plătit cu cel de rambursat sau eliminarea, comasarea sau reducerea a aproximativ 215 taxe şi tarife cu caracter nefiscal.
Sunt câteva din măsurile pe care le-am avut şi le promovăm în continuare şi v-aş mai întreba un lucru, pentru că iarăşi se spune că nu am făcut nimic pentru mediul de afaceri, o întrebare directă ar fi aceea: dacă România nu avea acordurile internaţionale prin care să consolideze rezerva valutară a Băncii Naţionale şi cursul ar fi fost de cinci-şase ori sau mai mare, care era situaţia firmelor din România? Care era situaţia cetăţenilor care au credite în valută? Am făcut un efort, am încheiat acordul cu organismele internaţionale, am realizat un parteneriat cu Banca Naţională pentru corelarea politicilor monetare cu cele fiscale şi banii de la FMI merg în proporţie mare la Banca Naţională pentru consolidarea rezervei valutare şi pentru menţinerea unui curs echilibrat euro-leu. Am avut experienţe în trecut şi ştim ce a însemnat dublarea cursului în doar câteva luni. Am evitat acest lucru şi, evident, prin politica pe care o promovăm în continuare avem în vedere menţinerea unui curs echilibrat al raportului dintre euro şi leu.
Acum, aşa cum am spus la începutul discursului, greul încă nu a trecut, avem de consolidat reformele începute, de pregătit bugetul anului 2011, un buget care porneşte de la următoarele premise: deficit 4,4, creştere economică între 1,5 si 2% şi asigurarea resurselor financiare pentru investiţii şi cofinanţarea proiectelor europene. Obiectivul major al anului 2011 este asigurarea de resurse financiare suplimentare pentru investiţii şi cofinanţarea proiectelor europene. Ce înseamnă asta? Banii din buget vor fi orientaţi spre dezvoltare. Am avut cinci miliarde de lei bani pentru cofinanţarea proiectelor europene în 2010, vom avea cel puţin nouă miliarde de lei în 2011 pentru cofinţarea proiectelor europene. Asta înseamnă să ai o viziune pentru ceea ce înseamnă dezvoltarea economică sănătoasă a ţării. Putem să ducem banii aceştia în consum, îi vom cheltui foarte repede, iar ţara nu va ramâne nici cu infrastructura, nici cu fonduri europene atrase. Putem face acest lucru, dar ar însemna să compromitem şi şansa de redresare economică şi şansa generaţiilor următoare de a trăi într-o Românie cu o creătere economică sănătoasă. Avem şansa aceasta a fondurilor europene. Sunt bani ieftini, pentru care doar trebuie să punem partea noastră de cofinanţare. Dacă însa vom da toţi banii pentru consum, nu vom aduce bani europeni pentru asigurarea cofinanţării proiectelor europene: nu vom realiza nici autostrăzi, nici investiţii de mediu, nici de educaţie, nici în administraţia publică locală, nici în şcoli, nici în spitale, îi vom duce pe consum. Românii nu ne vor ierta dacă am face acest lucru şi acest guvern a preferat să-şi asume costuri politice de moment pentru ca în 2011 să avem asigurate resurse financiare, oricum limitate, pentru această finanţare a banilor europeni sub forma absorbţiei lor în vederea realizării lucrărilor de infrastructură.
Pentru ca România să aibă mai mulţi bani pentru ceea ce înseamnă dezvoltare, am spus un lucru: trebuie, în primul rând, să-şi facă ordine în plan intern şi să continue reformele începute şi pentru asta trebuie, în continuare, să aloce pentru fiecare sector atât cât este necesar şi să aducă mai multe resurse care au fost cheltuite abuziv în trecut, fără acoperire, fără susţinere, spre partea şi componenta de dezvoltare economică.
O să fac o scurtă trecere în revistă a locurilor de unde se poate face, în continuare, treabă. În primul rând, reforma fiscală. Am adoptat Legea responsabilităţii fiscale la nivel naţional care pune ordine în ceea ce înseamnă programarea multianuală, veniturile, cheltuielile la bugetul de stat, astfel încât ele să fie acordate conform priorităţilor de dezvoltare şi nu priorităţilor strict legate de politici populiste şi de consum. La nivel local, prin Ordonanţa 63, am introdus aceeaşi responsabilitate în privinţa cheltuielilor banilor publici, în vederea eliminării arieratelor, a întocmirii bugetelor pe principii sănătoase şi a realizării de investiţii în limita resurselor existente şi cu control public. Această reformă trebuie să meargă mai departe şi va fi consolidată prin strategia financiar-fiscală pentru anii următori şi evident prin Legea bugetului pe anul 2011. Reforma sistemului de pensii - credeţi că ar fi cineva din clasa politică aflată la putere să spună „noi nu dorim să mărim pensiile”, dacă ţara şi-ar putea permite? Dar repet, nu populist, ci uitându-ne la cifre şi la ziua de mâine, de poimâine şi la anii următori. Ţara poate să plătească atât cât are resurse. Această reformă pe care am propus-o, în doi paşi, reprezintă un prim pas în direcţia eliminării deficitelor sau diminuării, mai bine spus, a deficitelor de la fondul de pensii. În primul rând, ştiţi bine, am eliminat pensiile speciale, am eliminat pensiile de lux şi am impus principiul contributivităţii, un principiu sănătos, corect, cu 22 de milioane de români, chiar dacă, sectorial, el aduce nemulţumiri, dar este corect cu toţi pensionarii din această ţară care, repet, se uită la dreptate, adică să vadă că cel care contribuie primeşte pensie în măsura contribuţiei pe care o are şi nu pe alte criterii. Am eliminat abuzurile în privinţa pensiilor de invaliditate sau a pensionărilor anticipate, prin măsurile dispuse de control şi revalorizare a dosarelor existente, ţinând cont de faptul că atât pensiile de invaliditate, cât şi pensionarile anticipate, au căpătat proporţii care nu pot fi susţinute de economia românească.
În vederea asigurării sustenabilităţii financiare a sistemului, lucrurile sunt iarăşi foarte clare. Contribuim cu 31,3 şi plătim 39,9, în condiţiile în care raportul dintre salariaţi, în sens larg, şi pensionari din toate sistemele este 1-1. Dacă ne referim doar la salariaţii cu carte de muncă, raportul este defavorabil salariaţilor, în sensul că avem doar 4.960 de salariaţi cu contract de muncă, în timp ce avem 5.700.000 de pensionari; 5.500.000 din domeniul public, 200.000 aproximativ din sistemele speciale. Dacă însă la salariaţii cu carte de muncă adăugăm şomerii şi ceilalţi cu contract individual de asigurare, ajungem la 5.619.000 asiguraţi. Deci, aproximativ un raport de 1-1, dar, repet, contribuţiile sunt pe măsura lui 31,3, iar ponderea pe care o are valoarea punctului de pensie în salariul mediu brut este de 39,9. În acele condiţii, însă, în 2011, în condiţiile şi în forma adoptată de dumneavoastră ne mai trebuie peste trei miliarde de euro în 2011, ca să susţinem pensiile în vederea plăţilor aşa cum sunt în legea actuală. Dacă s-ar opta pentru o altă variantă, ar fi nevoie, în 2011, de cinci miliarde de euro, de o creştere suplimentară a deficitului. Credeţi că aceşti bani îi luăm uşor de undeva? Ei trebuie luaţi de la dezvoltare sau împrumutaţi. Întrebarea se ridică: te mai împrumută cineva doar pentru consum? Vă asigur că nu, de aceea putem fi populişti şi putem să spunem orice; dacă vrem însă să fim corecţi, ca pensiile să poată fi plătite, ca ţara să aibă totuşi şi ceva resurse pentru dezvoltare, trebuie să acceptăm această reformă a sistemului de pensii.
Am văzut o dezbatere foarte acerbă cu privire la vârstele de pensionare. Vreau să se ştie foarte clar şi răspicat: până în 2015 creşterea vârstelor de pensionare la 65 de ani pentru bărbaţi şi 60 de ani pentru femei se face în baza actualei legi în vigoare. Repet, până în 2015 nu s-a modificat nimic. Este ceea ce s-a adoptat în trecut. Egalizarea vârstelor de pensionare este avută în vedere în anul 2030, pentu a putea asigura o susţinere pe termen mediu ţi lung a bugetului de pensii. Deci, pentru toţi românii care astăzi se uită doar la ce spun, în manieră greşită, unii din opoziţie, vârsta de pensionare nu creşte pâna în anul 2014, este în concordanţă cu ceea ce este în legea actuală în vigoare. După aceea, urmează pâna în 2030 să se egalizeze vârstele de pensionare, conform prevederilor legale. În concluzie, această reformă a sistemului de pensii reprezintă primul pas în direcţia asigurării dreptăţii în sistemul de pensii şi asigurării sustenabilităţii acestuia pe termen mediu şi lung, a acestui sistem financiar al susţinerii pensiilor. Fac o scurtă paranteză, vă rog să-mi permiteţi să îi mulţumesc de la această tribună fostului meu coleg Şeitan pentru efortul depus la elaborarea Legii pensiilor, atât în calitate de consilier de stat al primului-ministru, cât şi în calitate de fost ministru şi am convingerea că actualul ministru, Botiş, a preluat excelent, din mers şi în calitate de vicepreşedinte al comisiei, care cunoştea foarte bine proiectul, dar şi în calitate de membru al Guvernului, problema reformei sistemului de pensii şi o va duce mai departe.
În al treilea rând, reforma salarizării personalului plătit din fonduri publice: am găsit în 2009, când am ajuns la guvernare, la sfârşitul anului 2008, un procent din PIB alocat salarizării personalului plătit din fonduri publice care nu putea fi susţinut de către România şi care depaşeşte cu mult orice nivel existent în UE. Am găsit, de asemenea, un număr de personal supradimensionat în aparatul bugetar, care nu mai putea funcţiona într-o asemenea situaţie. Am găsit salarii ale bugetarilor de lux din agenţii şi din alte componente - de 30.000 de euro, de 40.000 de euro şi aşa mai departe. Am fost nevoiţi, evident, să curmăm acele salarii de lux şi să promovăm o lege care sa aduca echilibru în sistemul salarizarii personalului bugetar. Când am ajuns la guvernare, în 2008, erau 1.398.757 de bugetari, în iulie 2010 sunt 1.350.000 de bugetari în sistem. De asemenea, în 2010 au fost adoptate acte normative pentru disponibilizarea a încă 77.000 de bugetari, acte normative adoptate de Guvern astfel încât sectorul bugetar să ajungă la o dimensiune care să poată fi sustenabilă din punct de vedere financiar, şi acele resurse pe care le avem să le utilizăm în interes public. De aceea, construcţia bugetului pe 2011 şi Legea salarizării unitare, ce va fi adoptată în această toamnă, pornesc de la două elemente-cheie. În primul rând, un număr de bugetari de maxim 1.290.000 pentru 2011 şi o masă bugetară de 39 de miliarde de ron, la care se adaugă contribuţiile pentru cei care au intrat din sistemele speciale la pensii şi fac parte acum din sistemul integrat al pensiilor publice din România.
Aceasta reforma a sistemului va aduce dreptatea în sistem, si anume sunt ministere în care au fost situaţii de genul în care, pe aceeaşi poziţie, unul avea un salariu dublu în raport cu celalalt din celălalt minister sau în administraţia locala, fără niciun fel de coerenta. Legea salarizării corectează aceste situaţii. Nu în ultimul rând, prin expertiza pe care ne-a oferit-o şi Banca Mondială şi comisia care a lucrat la perfecţionarea Legii 330, se vor realiza ajustările în grilă pentru diversele categorii socio-profesionale, astfel încât ele sa fie plasate corect pe această scala de 1 la 15, în vederea unei corecte salarizări în sectorul public. Reforma asistenţei sociale - un nivel al cheltuielilor cu asistenţa socială de 5% din PIB este mult prea ridicat după standardele internationale şi după ceea ce-şi poate permite România. Scopul nostru este dublu: pe de o parte, să protejam persoanele cu adevarat vulnerabile - a fost si motivul pentru care a fost adoptata măsura pensiei sociale minime sau a majorării cu 15% a valorii salariului minim garantat în 2009. Deci, sa-i protejam pe cei vulnerabili de criza, pe cei vulnerabili, în aceste condiţii economice grele, dar în acelaşi timp să ţintim aceste ajutoare sociale spre cei care cu adevarat se află în nevoie. Pentru că, din nefericire, politica promovată de vechiul guvern a fost una a asistenţei sociale care încurajează nemunca. Ştiti foarte bine, doamnelor si domnilor parlamentari, că vi s-au facut cunoscute la birourile parlamentare că în mediul rural nu gasesti o persoana sa vină la muncă, pentru că preferă să stea pe venit minim garantat, deşi are şi masina de lux si casă, cu standarde peste mulţi dintre români. Aceasta modalitate de asistentaţă sociala nu mai poate continua. Ea trebuie sa ajute pe cei care se află în nevoie sa iasă din starea de dependenţă socială şi să încurajam munca. Din acest punct de vedere, Legea venitului minim garantat a fost modificata în guvern si trimisă spre aprobare la parlament, astfel încât ajutorul social sa fie ţintit spre cele mai vulnerabile grupuri sociale şi care, repet, au cu adevărat nevoie de un asemenea sprijin din partea statului, fără însă să-i încurajam să stea cu mâna întinsa şi să trăiască numai din ajutoare sociale, când ar putea foarte bine, uneori, ca acest lucru sa fie compensat prin muncă. Spun asta pentru că prin Codul asistenţei sociale pe care îl vom promova, vom impune un plafon al ajutoarelor sociale la nivel naţional şi local pe care le poate primi o familie, astfel încât sa încurajam munca, pentru ca astăzi există situaţii, din cauza faptului că nu sunt centralizate aceste ajutoare sociale, primeşte şi de la guvern, prin Ministerul Muncii, primeşte şi de la administratia locala, prin primarii, ajutoare sociale care sunt uneori cu mult peste ceea ce înseamna un salariu decent în România. Si atunci, de ce sa muncesti, daca primesti ajutoare sociale? Acest lucru a fost posibil din cauza necorelării diverselor politici sociale în decursul timpului. Prin informatizarea sistemului, fiecare va fi integrat într-o bază de date, pe bază de CNP, şi vom şti exact ce ajutor social primeste de la nivel national si local, si se va impune un plafon, peste care nu se va mai acorda sprijin social, ci dimpotriva, ţi se va oferi un loc de muncă. Tot în acest sens, am modificat legislatia în guvern si am trimis-o spre aprobare la parlament, cu privire la alocaţia complementară pentru copii, care se acordă familiilor cu mai mulţi copii şi cu venituri puţine. Nu vorbesc de alocatia universală care se da tuturor, indiferent de venit; vorbesc de alocatia complementara. Am condiţionat-o de două lucruri: de starea socială a familiei şi de prezenţa la şcoală a copiilor, pentru că trebuie să ne gândim şi la acest lucru, copiii trebuie să fie prezenţi la şcoală, iar orice ajutor social să fie legat de starea socială a familiei şi de condiţionarea prezenţei la şcoală.
Astăzi am adoptat în Guvern un proiect de act normativ prin care am stabilit acordarea de ajutoare pentru încalzire în perioada de iarna la cei care folosesc energie termică, lemne, cărbuni, şi am menţinut acelaşi nivel al venitului pe membru de familie ca şi în 2009, dar am impus un control mult mai riguros cu privire la persoanele care pot beneficia de un asemenea ajutor. Cu alte cuvinte, cei care într-adevar au venituri reduse sunt vulnerabili în aceasta perioadă dificilă şi nu au maşini de lux sau alte venituri care pot sa îi facă să se întreţină din acele venituri, să nu mai beneficieze de ajutoare sociale. De asemenea, aceasta reformă a asistenţei sociale trebuie să meargă mai departe şi trebuie reevaluate şi alte programe sociale, trebuie regândita indemnizaţia de creştere a copilului şi reducerea generozităţii unor indemnizaţii în directia alinierii lor la standardele internationale, adică trebuie şi România să platească ceea ce îşi permite şi Europa să plătească, adică ceea ce avem ca posibilitate în plan intern, corelat cu ceea ce se întâmpla şi în Uniunea Europeana din care facem parte şi, nu în ultimul rând, înasprirea în continuare a controlului programelor expuse la fraudă si erori. Aceste lucruri trebuie duse mai departe.
În domeniul sanatatii, descentralizarea spitalelor este un pas important în directia întăririi responsabilităţii cheltuirii banului public şi a disciplinei bugetare la nivelul spitalelor. Acest lucru va conduce la posibilitatea inclusiv a aplicarii unor sanctiuni în caz de acumulare de arierate, pentru că spitalele au fost predate. Am făcut eforturi substanţiale pentru achitarea datoriilor, iar de aici înainte acumularea de noi arierate, repet, trebuie să nu mai fie permisă pentru o bună gestionare a sistemului. De asemenea, introducerea coplăţii în funcţie de venituri va reprezenta o sursa suplimentară la bugetul de sănătate, pentru a putea asigura servicii de calitate. Spun asta în condiţiile în care trebuie sa stiţi ca în România în momentul de faţă aproape 11 milioane de persoane nu plătesc contribuţii la asigurările de sănătate ţi atunci, pe buna dreptate, se pune întrebarea: daca 11 milioane nu platesc contributie, se poate sa avem o sănătate care să poată face faţă la nevoile momentului şi la solicitarile pe care le avem. Răspunsul îl stiţi: trebuie resurse suplimentare pentru sănătate şi gestionate corect cele pe care le avem. De aceea, am impus câteva masuri, unele în curs de realizare, altele imediat în perioada urmatoare: Cardul National de Sanatate - implementare în 2011, fişa electronică a pacientului, prescrierea electronică - pâna la sfârsitul anului 2012, care vor aduce economii de 1200 de milioane de lei pe an, odată cu implementarea lor, preţul de referinţă la medicamente, reducerea numarului de paturi în raport cu nevoile existente, clasificarea spitalelor - ordinul ministrului se află în dezbatere publică în acest moment - introducerea mecanismului de clawback este în vigoare şi adoptat, precum şi reformarea sistemului de asistenţă primara corelat cu centralizarea achizitiilor publice la nivel naţional de către Casa, sunt tot atâtea elemente care pot aduce economii în sistemul de sănătate. Elaborarea de ghiduri şi protocoale terapeutice va aduce de asemenea resurse financiare suplimentare la buget.
În 2009 au fost adoptate 21 de ghiduri, iar acum sunt deja aprobate 320 de ghiduri, care sunt spre publicare la Monitorul Oficial. Sunt tot atâtea masuri care vin să întărească disciplina bugetară în domeniul respectiv, dar ea trebuie dusă mai departe. Nu putem să lucram cu jumatăţi de măsură în acest moment, pentru că asta ar însemna compromiterea acestor măsuri de reforma despre care am vorbit şi, evident, că lucrurile pot continua. Reforma educaţiei, legea se află în fază finală, la Senat. O lege extrem de importantă care ne va permite pe de-o parte să realizăm o finanţare a educaţiei bazată pe standardul de cost per elev, o descentralizare a sistemului educaţional în conformitate cu nevoile sistemului educational, o regândire a tot ceea ce înseamnă activitatea didactică şi, nu în ultimul rând, o regândire a ceea ce învaţă copiii nostri pentru ca ei să beneficieze de informaţii în concordanţă cu cerinţele momentului şi să aibă loc o trecere de la o învatare fundamentată pe memorie, la o învăţare fundamentată pe competente. Acesta este viitorul învatamântului. Acesta este viitorul acestei ţari, dacă vrem, în domeniul educational, să facem ceea ce trebuie pentru educaţie şi pentru copiii nostri. În domeniul justiţiei, lucrurile sunt în linie dreaptă. Patru coduri sunt adoptate, legea cu privire la accelerarea proceselor judiciare este în forma finala la Camera Deputaţilor şi să sperăm că va fi adoptată cât mai repede cu putinţă, în folosul justiţiabilului, pentru a grăbi procesele judiciare şi pentru a reduce costurile actului de justiţie.
Fondurile europene - prioritatea majoră, aşa cum am menţionat-o, este legată de asigurarea resurselor financiare pentru cofinanţare, dar şi de simplificarea în continuare a procedurilor de achiziţie publică. Avem în vedere, pe de-o parte, extinderea în continuare a achiziţiilor publice în regim electronic, iar paşi importanţi au fost făcuţi în aceasta directie; simplificarea în continuare a legislatiei achiziţiilor publice pentru a rezolva problema contestaţiilor care amână nejustificat foarte multe licitaţii şi, de asemenea, compatibilizarea pragurilor valorice de licitaţii în raport cu standardele existente în UE. Combaterea evaziunii fiscale este ceea ce reprezintă pentru noi nu numai o prioritate, ci o sursă importantă de resurse financiare la bugetul de stat, pentru asigurarea investiţiilor în infrastructură. Paşi au început să apară în urma ordonanţei emise de catre Guvern, paşi pozitivi, dar aceasta bătălie trebuie continuată şi depinde de fiecare om care lucrează în sistem de a aborda cu maximă responsabilitate combaterea evaziunii fiscale.
În privinţa componentei economice, pe lânga masurile pe care le-am precizat, aşa cum am spus, va fi regândit impozitul minim, începând cu această toamna. El va fi eliminat şi restrâns ca impozit forfetar doar la acele domenii unde evaziunea fiscală nu poate fi combatută prin alte mijloace. Sunt în fază avansată, la Ministerul Finanţelor, alte trei acte normative în pregătire; e vorba de proiectul de lege care instituie cardul pentru IMM-uri, în vederea unui sprijin suplimentar la obţinerea de credite; de asemenea, proiectul de lege pentru sprijinirea tinerilor care înfiinţează firme şi, nu în ultimul rând, proiectul de act normativ prin care sunt coborâte plafoanele în ceea ce priveşte nivelul investiţiilor şi al locurilor de muncă create pentru firme, astfel încât să beneficieze de sprijin financiar din partea statului. Vreau să ştiţi că tot ceea ce este posibil, din punct de vedere financiar, în condiţiile spaţiului fiscal pe care îl avem, s-a făcut şi se face în continuare. România, repet, a luat toate măsurile pe care le putea lua, astfel încât în conditiile date pe care le-am avut să poată susţine mediul de afaceri. Sunt convins că mai putem lua şi alte măsuri care fără să coste bani pot ajuta mediul de afaceri. Simplificarea si unificarea bazelor de impozitare, eliminarea birocratiei, reducerea formularelor pe care trebuie sa le completeze o firmă sau un contribuabil - sunt lucruri la care se lucrează - sau plata on-line a impozitelor şi taxelor, care va fi posibilă începând cu 2011 în toată ţara. Sunt lucruri, repet, care stau la îndemâna noastra şi sunt în faza avansată de lucru.
În încheiere, vă mulţumesc pentru această invitaţie adresată şi vreau să vă asigur că Guvernul ştie ce are de facut, ştie că nu are voie să ia piciorul de pe acceleraţia reformelor statului, oricât de grele şi de dureroase sunt ele, pentru că la fel de bine ştie ca românii şi România vor beneficia de pe urma acestor măsuri în anii urmatori şi câstigatorii politici vor fi aceia care au avut curajul şi tăria ca în aceste momente grele saă nu cadă în populism şi demagogie şi să ţină acele politici sănătoase cu 22 de milioane de români, chiar dacă cu costuri politice grele şi dureroase pentru mulţi dintre noi astăzi. Dar vom culege acele roade când vom duce România pe creştere economică, şi am demonstrat şi vom demonstra că am reusit sa trecem peste această perioadă dificilă. Va multumesc tuturor.
 * * *
Alocuţiunea de răspuns a premierului Emil Boc

 

Vă mulţumesc, doamna preşedinte, pentru timpul acordat şi posibilitatea de a răspunde la câteva dintre provocările lansate.

În primul rând, aş vrea să răspund întrebării legate de investiţii, întrebare lansată de grupul PNL, comparaţie 2008 versus 2009, unde deja avem datele centralizate.
În 2008, cheltuielile cu investiţiile au fost de 32,6 miliarde de lei. În 2009, cheltuielile au fost de 35 miliarde de lei. Deci, într-un an, când am avut o scădere economică de aproape 7%, am avut mai multe investiţii decât a făcut guvernul liberal în condiţiile unei creşteri economice de +8. Asta a fost posibil, în primul rând, prin faptul că încă din 2009 am pus capăt abuzului utilizării banului public, în materie discreţionară, doar pentru consum şi am orientat mai mulţi bani spre investiţii. Iar realităţile vorbesc de la sine. Indicatorul a fost numărul de kilometri de autostradă. În patru ani de guvernare aţi făcut 5 km de autostradă. Într-un an de zile, în 2009, au fost finalizaţi 42 km şi de asemenea, s-a terminat şi pasajul Băneasa - şi vedeţi ce eficient este, centura Ploieştiului, centura Timişoarei. Anul acesta se mai termină 12 kilometri de autostradă la autostrada Transilvania, în jur de 20 la patru benzi Chitila-Voluntari, în Bucureşti, etc. Deci, a fost un prim pas spre orientarea cheltuielilor spre investiţii.
În al doilea rând, vreau să ştiţi că din banii de investiţii pe care i-aţi avut în 2009, 1,7 miliarde de euro, domnule Tăriceanu, au mers spre cheltuieli de altă natură decât investiţii directe şi pentru cheltuieli asimilate investiţiilor, adică, hârtii, studii de fezabilitate, expertize, evaluări. 1,7 miliarde de euro aţi tocat din bani publici pe lucruri care nu şi-au arătat niciun fel de eficienţă. Asta înseamnă să ai iresponsabilitatea cheltuirii banului public. În loc ca acei bani să fi mers în autostrăzi, în centuri ocolitoare, în investiţii eficiente cu efect multiplicator în economie i-aţi tocat practic pe hârtii. O asemenea politică nu mai poate continua şi evident că acum vă doare, că oamenii care erau obişnuiţi să ia milioane de euro din trei hârtii pe care le făceau din birou. Astăzi nu mai este posibil.
Eu spun că încă şi acum, în materie de investiţii mai există mult de lucru. De aceea am propus ca pentru 2011 în primul rând să finanţăm cu prioritate investiţiile care nu sunt mai vechi de 5 ani, să limităm numărul investiţiilor noi şi de asemenea să acordăm eficienţă investiţiilor care vin din bani europeni prin asigurarea co-finanţării acestora. Sunt lucruri pragmatice care vor pune ordine şi în acest domeniu.
Şi de asemenea, să restructurăm inclusiv companiile de stat care primesc mai mulţi bani de la buget decât primesc din veniturile pe care le realizează singure. Pentru că potrivit regulilor Uniunii Europene acele companii de stat intră pe deficit. Şi din acest punct de vedere anul 2011 va marca şi reforma acelor companii de stat care, repet, nu se susţin măcar cu 50% din venituri, pentru a putea să-şi desfăşoare activitatea şi primesc mai mult de 50% de la stat.
Deci, cam aşa stau treburile din acest punct de vedere, distinşi colegi liberali, în privinţa investiţiilor şi de aceea întreaga axă a politicii noastre este de a reorienta cheltuielile spre dezvoltare economică sănătoasă.
Spun acest lucru pentru că măsurile pe care le-am propus au costuri politice şi costuri sociale. Vreau însă, să ştie fiecare român că măsurile pe care le-am luat şi măsurile pe care le luăm nu sunt îndreptate împotriva oamenilor. Sunt măsuri necesare pentru a corecta lucrurile care nu funcţionează bine şi care dacă nu ar fi corectate ne-ar face mai mult rău.
Doreşte oare un medic care vrea să opereze un pacient care are o boală să-i facă rău pacientului? Evident că operaţia pare la prima vedere dureroasă, dar după ce se vindecă îşi dă seama că a fost necesar să facă acest lucru.
Într-o asemenea situaţie suntem şi noi oarecum ca ţară suntem în momentul de faţă. Avem nevoie de intervenţii chirurgicale în diverse domenii ale societăţii pentru a elimina lucrul rău care nu funcţionează, pentru a elimina cele lucruri care în decursul timpului s-au constituit în cheltuieli inutile şi care nu susţin economia, locurile de muncă şi investiţiile.
Suntem obligaţi să corectăm, să extirpăm din organismul statului acele lucruri care nu sunt sănătoase. Aceste operaţii, repet, dor, sunt dureroase pentru moment, dar sunt atât de necesare, iar efectul lor benefic se va resimţi după ce acest proces se va încheia, pentru că atunci poţi să ai un organism sănătos cu care să poţi trăi vreme îndelungată, fără să mai fi în fiecare zi legat de aceste boli pe care le avem acumulate din ultimii 20 de ani, cu accent special în anul 2008 când s-au făcut marile dezechilibre structurale ale bugetului de stat.
De aceea, încă o dată, închei şi vă spun că greul nu a trecut. Lunile următoare sunt decisive şi pentru consolidarea reformelor, şi pentru impunerea celorlalte măsuri necesare reformei statului. Aceste măsuri nu sunt îndreptate împotriva oamenilor, ci dimpotrivă, sunt pentru a preveni răul şi a duce economia pe baze sănătoase, pe creştere economică.
Vă mulţumesc.