Document de pozitie capitolul 1
Echipamente şi sisteme de protecţie destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive (ATEX)
Yüklə 0,81 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- 7.3.Compatibilitate electromagnetica
- 9.Dispozitive mecanice - ascensoare şi dispozitive mecanice de ridicat 9.1.Ascensoare
- 9.2.Instalaţii de transport pe cablu a persoanelor
- 10.Echipamente de protecţie personală
- 12.Aparate consumatoare de combustibili gazoşi
- Recipiente simple sub presiune, recipiente – butelii şi echipamente sub presiune
- 14.Produse pentru construcţii
- 15.Ambarcaţiuni de agrement
- 21.Măsuri orizontale şi procedurale
- 23.Returnarea bunurilor de patrimoniu
- 25.Domeniile nearmonizate
7.2.Echipamente şi sisteme de protecţie destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive (ATEX) Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale a transpus integral în legislaţia română prevederile Directivei 94/9/CE referitoare la echipamente şi sisteme de protecţie destinate atmosferelor potenţial explozive, conform prevederilor Legii protecţiei muncii nr. 90/1996 republicată, prin normele metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin Ordinul ministrului muncii şi protecţiei sociale nr. 388/1996. Cerinţele în acest domeniu se aplică facultativ până în septembrie 2002, în sensul că operatorii economici pot opta pentru o certificare conform normelor metodologice sau pentru o certificare în conformitate cu procedura conformă cu standardul român armonizat SR EN 50014:1995. Prin acest act normativ s-au introdus cerinţele esenţiale de securitate şi condiţiile de introducere pe piaţă pentru echipamentele şi sistemele protectoare destinate a fi folosite în atmosfere potenţial explozive, procedurile de evaluare a conformităţii, modelul declaraţiei de conformitate, metodologia de supraveghere a pieţei, precum şi criteriile minime pe care trebuie să le respecte organismele de certificare şi laboratoarele de încercări recunoscute de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale. Pentru aplicarea legii, până în prezent Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale a recunoscut un organism de certificare şi un laborator de încercări, ambele în curs de acreditare. Supravegherea pieţei este realizată de Inspecţia Muncii, structură aflată în subordinea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale. Conform procedurii, în cazul echipamentelor şi sistemelor protectoare destinate a fi folosite în atmosfere potenţial explozive, inspectorii verifică la beneficiari / utilizatori: Cartea tehnică redactată în limba română şi într-o limbă de circulaţie internaţională, declaraţia de conformitate emisă de producător / importator / distribuitor, copia certificatului de conformitate. 7.3.Compatibilitate electromagnetica În prezent, domeniul compatibilităţii electromagnetice este acoperit parţial prin Legea telecomunicaţiilor nr. 74/1996, Regulamentul privind asigurarea compatibilităţii electromagnetice aprobat prin Ordinul ministrului comunicaţiilor nr. 134/1994 şi reglementările privind funcţionarea Inspectoratului General al Comunicaţiilor. În principiu aceste reglementări se referă la perturbaţiile electromagnetice, nevizând şi aspectele referitoare la imunitatea produselor. Conform acestor reglementări, produsele sunt autorizate în vederea comercializării şi instalării în reţele de telecomunicaţii de către Inspectoratul General al Comunicaţiilor aflat în coordonarea Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei. Inspectoratul General al Comunicaţiilor exercită totodată şi atribuţiile de supraveghere a pieţei. Prevederile directivei 89/336/CEE privind compatibilitatea electromagnetică sunt preluate integral prin Hotărârea de Guvern nr. 1032/18.10.2001 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă şi punere în funcţiune a aparatelor electrice şi electronice, din punct de vedere al compatibilităţii electromagnetice, elaborată de Ministerul Industriei şi Resurselor şi Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, cu termen de intrare în vigoare 01.01.2002. Hotărârea de Guvern transpune integral prevederile directivei europene cu precizarea că până la încheierea Protocolului European de Evaluare a Conformităţii - PECA, marcajul de conformitate aplicat pe produse va fi marcajul de conformitate CS, fiind admisa în acelaşi timp comercializarea produselor având marcajul de conformitate CE, în situaţia în care marcajul este aplicat de un producător dintr-un stat membru al Uniunii Europene. Prin acest act normativ s-au introdus cerinţele esenţiale de securitate şi condiţiile de introducere pe piaţă şi funcţionare a aparatelor electrice şi electronice din punct de vedere al compatibilităţii electromagnetice, cerinţele minime pentru proiectare, construire, montare şi verificare a acestora, procedurile pentru evaluarea conformităţii, modelul declaraţiei de conformitate, precum şi criteriile minime cu privire la organismele de certificare desemnate. Pentru produsele la care se aplică cerinţele de compatibilitate electromagnetică, supravegherea pieţei va fi asigurată de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului (pentru: receptoare radio şi TV, echipamente radio mobile radiotelefoane comerciale, aparate medicale, aparate TI, aparate electrice şi electronice de uz casnic, echipamente electronice educaţionale reţele şi echipamente de telecomunicaţii) destinate consumatorilor persoane fizice, de Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei (pentru: receptoare radio şi TV, echipamente radio mobile radiotelefoane comerciale, aparate TI, aparate pentru radionavigaţie aeriană, fluvială şi maritimă, emiţătoare radio şi TV) şi de Ministerul Industriei şi Resurselor (pentru: echipamente de producţie industrială, echipamente medicale şi ştiinţifice, aparate electrice şi electronice de uz casnic, echipamente electronice educaţionale, lămpi fluorescente şi cu descărcări în gaze). In prezent funcţionează trei laboratoare care realizează încercări privind conformitatea produselor cu cerinţele de compatibilitate electromagnetică: ICMET – S.A. Craiova (Institutul Naţional pentru Cercetare, Dezvoltare şi Încercări Craiova), ICPE – S.A. Bucureşti (Institutul de Cercetări Electrotehnice Bucureşti) şi IGC (Inspectoratul General al Comunicaţiilor Bucureşti). Notificarea şi /sau desemnarea acestor laboratoare, precum şi a altora care vor dovedi că îndeplinesc condiţiile necesare pentru evaluarea conformităţii cu principalele cerinţe de protecţie a aparatelor prevăzute în Hotărârea de Guvern, se va face de către Ministerul Industriei şi Resurselor sau Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, după caz, conform metodologiei proprii de evaluare a organismelor, elaborată de fiecare minister. Până la intrarea în vigoare a reglementării naţionale armonizate, prin ordine ale miniştrilor celor două instituţii implicate, se vor aproba următoarele:
Până la intrarea în vigoare a Hotărârii de Guvern privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă şi punere în funcţiune a aparatelor electrice şi electronice, din punct de vedere al compatibilităţii electromagnetice, actualele reglementări vor fi revizuite de către Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, în vederea corelării cu prevederile legislaţiei armonizate. 8.Jucarii Cadrul legal este asigurat de Hotărârea Guvernului nr. 710/1999 privind asigurarea securităţii utilizatorilor de jucării, prin care sunt preluate prevederile directivei 88/378/CEE privind jucăriile şi de Ordinul ministrului industriei şi comerţului nr. 54/2000 prin care a fost publicată lista standardelor române care au adoptat standardele europene armonizate pentru asigurarea securităţii utilizatorilor de jucării. Principalele prevederi ale Hotărârii Guvernului nr. 710/1999 privind asigurarea securităţii utilizatorilor de jucării se referă la:
Pentru emiterea rapoartelor de încercări şi a certificatelor de conformitate CS de tip, în prezent laboratorul de încercări desemnat este SC CASSTIL SA. Acesta dispune de personal suficient şi calificat pentru realizarea procedurilor conform prevederilor din reglementarea tehnică. Supravegherea pieţei este efectuată de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului. Pe parcursul anului 2001, datorită unor dificultăţi în implementare, s-a constatat necesitatea amendării Hotărârii Guvernului nr. 710/1999 privind asigurarea securităţii utilizatorilor de jucării, context în care Ministerul Industriei şi Resurselor a elaborat un proiect de Hotărâre de Guvern pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 710/1999, proiect care se află în circuitul interministerial de avizare. Amendările vizează în principal clarificarea responsabilităţilor structurilor implicate în evaluarea conformităţii şi în supravegherea pieţei şi a condiţiilor în care se admite intrarea pe piaţă a jucăriilor realizate în spaţiul Uniunii Europene, în sensul eliminării cerinţei privind obligativitatea producătorului de a avea un reprezentant autorizat cu sediul în România. 9.Dispozitive mecanice - ascensoare şi dispozitive mecanice de ridicat 9.1.Ascensoare Legislaţia română actuală în domeniu cuprinde prescripţii tehnice care conţin cerinţe de proiectare, construcţie, instalare şi utilizare cu respectarea normelor de securitate a muncii referitoare la ascensoare şi instalaţii de ridicat. Aceste prescripţii tehnice au fost emise de Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat – ISCIR şi cuprind cerinţele obligatorii a fi respectate de proiectanţi şi producători privind proiectarea, execuţia, instalarea şi supravegherea în funcţionare. Prevederile Directivei 95/16/CE privind ascensoarele se vor transpune integral în legislaţia naţională prin Hotărâre a Guvernului, care va fi elaborată de Ministerul Industriei şi Resurselor până la 31.03.2002 şi ale cărei prevederi vor intra în vigoare la data de 01.01.2003. La intrarea în vigoare a acestei hotărâri de guvern, legislaţia actuală în domeniu va fi abrogată. Hotărârea de Guvern transpune prevederile Directivei preluând cerinţele esenţiale de sănătate şi securitate pentru ascensoare şi introduce sistemul de evaluare a conformităţii produselor. Până la intrarea în vigoare a Hotărârii de Guvern, Ministerul Industriei şi Resurselor va publica lista standardelor române care adoptă standardele europene armonizate şi lista organismelor desemnate. Organismele de certificare a conformităţii sunt în curs de constituire. Un prim pas în acest sens a fost realizat de Inspecţia de Stat pentru Cazane şi Instalaţii de Ridicat - ISCIR, organizaţie independentă, care are responsabilităţi legate de inspecţia siguranţei dispozitivelor tehnice, respectiv ascensoare, echipamente sub presiune, recipiente simple sub presiune şi aparate consumatoare de combustibili gazoşi, în sfera de proiectare, execuţie, punere în funcţiune, instalare şi funcţionare a acestora. În contextul transpunerii directivelor din domeniul dispozitivelor mecanice ISCIR va fi reorganizat prin Hotărâre de Guvern în scopul separării activităţilor de inspecţie şi supraveghere a pieţei de activitatea de evaluare a conformităţii. Pentru aceasta din urmă activitate ISCIR este în curs de acreditare de către organismul naţional de acreditare RENAR, conform SR EN 45011:1992 ca organism de certificare produse, pentru domeniul de aplicare al Directivelor 95/16/CE privind ascensoarele, 87/404/CEE privind recipientele simple sub presiune, 90/396/CEE privind aparatele consumatoare de combustibili gazoşi şi 2000/9/CE privind instalaţiile de transport pe cablu a persoanelor. În continuare este prevăzută dezvoltarea instituţională a ISCIR pentru acreditarea organismului de certificare personal conform SR EN 45013:1992 şi a organismului de certificare a sistemului de management al calităţii conform SR EN 45012:2000, termenul de finalizare fiind la 01.01.2004. ISCIR este membru al Confederaţiei Europene a Organismelor de Control - CEOC. 9.2.Instalaţii de transport pe cablu a persoanelor Legislaţia română actuală referitoare la instalaţii de transport persoane pe cablu cuprinde prescripţii tehnice care conţin cerinţe de construcţie, montare, exploatare şi verificare a telefericelor, teleschiurilor şi telesăniilor destinate transportului de persoane. Prevederile Directivei 2000/9/CE privind instalaţiile de transport pe cablu a persoanelor vor fi transpuse în legislaţia naţională prin Hotărâre a Guvernului până la 31.03.2002, cu intrare în vigoare din data de 01.01.2003. 9.3.Masini Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale a transpus în cea mai mare parte prevederile Directivei 98/37/CE referitoare la maşini, conform prevederilor Legii protecţiei muncii nr. 90/1996 republicata, prin normele metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin Ordinul ministrului muncii şi protecţiei sociale nr. 388/1996. Prin acest act normativ s-au introdus cerinţele esenţiale de securitate şi condiţiile de introducere pe piaţă pentru echipamentele tehnice, procedurile de evaluare a conformităţii, modelul declaraţiei de conformitate, metodologia de supraveghere a pieţei, marcajul naţional de conformitate CS, precum şi criteriile minime pe care trebuie să le respecte organismele de certificare şi laboratoarele de încercări recunoscute de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale. Faţă de directiva 98/37/CE referitoare la maşini, legislaţia română prezintă diferenţe în legătură cu următoarele aspecte:
În prezent, în vederea aplicării legislaţiei, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale a recunoscut 4 organisme pentru aplicarea procedurilor de evaluare a conformităţii în domeniul echipamentelor tehnice, din care 3 sunt acreditate de organismul naţional de acreditare şi 6 laboratoare de încercări în domeniu, din care 5 sunt acreditate. Supravegherea pieţei este realizată de Inspecţia Muncii, structură aflată în subordinea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale. Conform procedurii, în cazul echipamentelor tehnice, inspectorii verifică la beneficiari / utilizatori: existenţa marcajului de securitate CS, Cartea tehnică redactată în limba română şi în original (într-o limba de circulaţie internaţională), declaraţia de conformitate emisă de producător / importator / distribuitor, copia certificatului de conformitate. Preluarea integrală a directivei, se va realiza până la 31.12.2004 de către Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale prin amendarea Legii protecţiei muncii nr. 90/1996 şi promovarea unei Hotărâri de Guvern, actualele norme metodologice urmând a fi abrogate. 10.Echipamente de protecţie personală Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale a transpus în legislaţia română prevederile Directivei 89/686/CEE, cu amendamentele ulterioare privind echipamentele de protecţie personală conform prevederilor Legii protecţiei muncii nr. 90/1996 republicată, prin normele metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin Ordinul ministrului muncii şi protecţiei sociale nr. 388/1996. Prin acest act normativ s-au introdus cerinţele esenţiale de securitate şi condiţiile de introducere pe piaţă pentru echipamentele de protecţie personală, procedurile de certificare a conformităţii, modelul declaraţiei de conformitate, metodologia de supraveghere a pieţei, marcajul naţional de conformitate CS, precum şi criteriile minime pe care trebuie să le respecte organismele de certificare şi laboratoarele de încercări recunoscute de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale. Directiva a fost transpusă integral, cu excepţia prevederilor vizând domeniul de aplicare, în sensul ca legislaţia română cuprinde numai echipamentele individuale de protecţie utilizate în procesul muncii. Pentru produsele din import care au marcajul CE, organismele recunoscute de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale aplică proceduri simplificate de evaluare a conformităţii, prin care se verifică existenţa documentelor obligatorii destinate utilizatorilor şi verificarea prin sondaj a performanţelor de protecţie, pentru a se evita punerea pe piaţă a unor produse despre care nu există informaţii sau informaţiile sunt necorespunzătoare în raport cu cerinţele aplicabile. Pentru aplicarea legislaţiei, până în prezent Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale a recunoscut 2 organisme pentru aplicarea procedurilor de certificare, ambele în curs de acreditare şi 2 laboratoare de încercări, din care unul este acreditat. Supravegherea pieţei este realizată de Inspecţia Muncii, structura aflată în subordinea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale. Conform procedurii, în cazul echipamentelor de protecţie personală, inspectorii verifică la utilizatori dacă echipamentele individuale de protecţie noi procurate au marcajul de conformitate CS, instrucţiunile de utilizare, declaraţia de conformitate emisă de producător. Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale va elabora până la sfârşitul anului 2002, Ghidul privind încadrarea pe categorii de certificare a echipamentelor individuale de protecţie, similar celui existent în Uniunea Europeana pentru acest domeniu. Prevederile comunitare referitoare la domeniul de aplicare al Directivei 89/686/CEE privind echipamentele de protecţie personală, vor fi transpuse identic în legislaţia naţională, până la 31.12.2004 de către Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale prin amendarea Legii protecţiei muncii nr. 90/1996 şi promovarea unei Hotărâri de Guvern, actualele norme metodologice urmând a fi abrogate. 11.Dispozitive medicale În prezent, în România, cadrul legislativ în domeniu este asigurat de Legea nr. 176/2000 privind dispozitivele medicale, elaborată de Ministerul Sănătăţii şi Familiei, prin transpunerea principalelor prevederi ale directivelor 90/385/CEE privind dispozitivele medicale implantabile active, 93/42/CEE privind dispozitivele medicale, 98/79/CE privind dispozitivele medicale pentru diagnostic în vitro. Principalele prevederi ale Legii se referă la: domeniile de aplicare, cerinţele esenţiale, cerinţele pentru introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune a dispozitivelor medicale, supravegherea pieţei, procedurile de evaluare a conformităţii, criteriile pentru notificarea organismelor de certificare, clasificarea dispozitivelor, recunoaşterea marcajului CE. Legea prevede şi înfiinţarea structurilor organizatorice specifice pentru aplicarea acesteia:
Legea nr. 176/2000 privind dispozitivele medicale, a intrat în vigoare în luna septembrie 2001, odată cu publicarea în Monitorul Oficial al României a Ordinului ministrului sănătăţii şi familiei nr. 429/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare. Normele de aplicare au detaliat procedurile de evaluare a conformităţii produsului, în sensul specificării procedurii de urmat de către producător, în funcţie de gradul de risc al dispozitivului medical. Totodată normele cuprind şi procedura de investigaţie clinică care trebuie să se desfăşoare sub controlul Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi a Comisiei de Dispozitive Medicale. În baza criteriilor pentru notificarea organismelor de certificare, prin Ordinul ministrului sănătăţii şi familiei nr. 428/25.06.2001 a fost desemnat ca organism notificat în domeniul dispozitivelor medicale, Oficiul pentru Dispozitivele Medicale. Acest organism, creat prin reorganizarea Staţiei de Verificare şi Întreţinere a Aparaturii Medicale (SVIAM) este acreditat şi este format dintr-o reţea de laboratoare în care îşi desfăşoară activitatea circa 50 de specialişti. Ministerul Sănătăţii şi Familiei, autoritatea competentă în domeniu va aproba prin Ordin al ministrului lista standardelor române care adoptă standardele europene armonizate. Prin legea nr. 176/2000 privind dispozitivele medicale nu au fost transpuse prevederile din directivele menţionate referitoare la:
Prevederile sus-menţionate, vor fi transpuse integral prin Ordine ale ministrului sănătăţii şi familiei până la 31.12.2002. Legea nr. 176/2000 privind dispozitivele medicale preia parţial prevederile directivei 84/539/CEE privind echipamentele electro-medicale utilizate în medicina umană şi veterinară, în sensul că au fost transpuse prevederile referitoare la dispozitivele electro-medicale utilizate în medicina umană. Prevederile referitoare la dispozitivele utilizate în medicina veterinară vor fi preluate de către Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor prin modificarea şi completarea Legii sanitar-veterinare nr. 60/1974 republicată şi aprobarea prin Ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor a normelor şi metodologiei privind dispozitivele medicale până la 31.12.2003. 12.Aparate consumatoare de combustibili gazoşi Legislaţia română actuală, în vigoare, conţine prevederi sub forma unor prescripţii tehnice, care cuprind cerinţele de proiectare, construcţie, instalare, şi utilizare. Aceste prescripţii tehnice au fost emise de Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat – ISCIR şi cuprind cerinţele obligatorii a fi respectate de proiectanţi şi producători privind proiectarea, execuţia, instalarea şi supravegherea în funcţionare. Prevederile Directivei 90/396/CEE referitoare la aparate consumatoare de combustibili gazoşi au fost transpuse integral prin Hotărârea Guvernului nr. 761/26.07.2001 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă pentru aparatele consumatoare de combustibili gazoşi, cu termen de intrare în vigoare în august 2002. La intrarea în vigoare a acestei Hotărâri de Guvern, legislaţia actuală în domeniu va fi abrogată. Prin acest act normativ s-au introdus cerinţele esenţiale de securitate şi condiţiile de introducere pe piaţă pentru aparatele consumatoare de combustibili gazoşi, cerinţele minime obligatorii pentru proiectare, construire, montare şi verificare a acestora, procedurile pentru evaluarea conformităţii, modelul declaraţiei de conformitate, metodologia de inspecţie, de executare a testelor şi de supraveghere, precum şi criteriile minime cu privire la organismele de certificare desemnate. Până la data intrării în vigoare a Hotărârii de Guvern menţionate, prin Ordin al ministrului industriei şi resurselor se vor aproba următoarele:
Legislaţia română actuală, în vigoare, conţine prevederi sub forma unor prescripţii tehnice, care cuprind cerinţele de proiectare, construcţie, instalare, şi utilizare. Aceste prescripţii tehnice au fost emise de Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat – ISCIR şi cuprind cerinţele obligatorii a fi respectate de proiectanţi şi producători privind proiectarea, execuţia, instalarea şi supravegherea în funcţionare. Directiva 87/404/CEE referitoare la recipientele simple sub presiune a fost transpusă integral prin Hotărârea Guvernului nr. 571/14.06.2001 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a recipientelor simple sub presiune, ale cărei prevederi vor intra în vigoare în aprilie 2002. La intrarea în vigoare a acestei Hotărâri de Guvern, legislaţia actuală în domeniu va fi abrogată. Prin acest act normativ s-au introdus cerinţele esenţiale de securitate şi condiţiile de introducere pe piaţă pentru recipientele simple sub presiune, cerinţele minime obligatorii pentru proiectare, construire, montare şi verificare a acestora, procedurile unice pentru evaluarea conformităţii, modelul declaraţiei de conformitate, metodologia de inspecţie, de executare a testelor şi de supraveghere, precum şi criteriile minime cu privire la organismele de certificare recunoscute. Până la data intrării în vigoare a Hotărârii de Guvern menţionate, prin Ordin al ministrului industriei şi resurselor se vor aproba următoarele:
Prevederile directivelor 76/767/CEE privind prevederile comune pentru recipiente sub presiune şi metode de verificare a acestora, 84/525/CEE privind recipientele – butelii pentru gaz, executate din otel fără sudură, 84/526/CEE privind recipientele – butelii pentru gaz, executate din aluminiu nealiat şi aliaje cu aluminiu fără sudură şi 84/527/CEE privind recipientele – butelii pentru gaz, executate din oţel nealiat sudate au fost transpuse prin Ordinul ministrului industriei şi resurselor nr. 113/19.04.2001 privind aprobarea unor reglementări tehnice pentru recipiente – butelii, ale cărui prevederi vor intra în vigoare în februarie 2002. Prin acest Ordin au fost aprobate reglementările tehnice cu privire la prevederile comune pentru recipientele sub presiune şi metodele de verificare a acestora, precum şi pentru recipiente - butelii pentru gaz, executate din otel fără sudură, din aluminiu nealiat şi din otel cu sudură. Prevederile reglementărilor se referă la cerinţele impuse a fi respectate de fiecare categorie de recipient, aprobarea modelului, verificări, marcajul specific care se aplică pe astfel de recipiente, documentaţia tehnică care trebuie să le însoţească pentru a putea fi introduse pe piaţă. Organismul de control care verifică respectarea ordinului menţionat este Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat – ISCIR. La data intrării în vigoare a Ordinului sus menţionat, prevederile prescripţiilor tehnice similare se vor abroga, continuând a se aplica numai prevederile referitoare la domeniile nereglementate de directive şi la aspectele legate de verificările în funcţionare. Până la data intrării în vigoare a actului normativ menţionat, prin Ordin al ministrului industriei şi resurselor se va aproba Lista cuprinzând organismele de inspecţie desemnate pentru evaluarea recipientelor care fac obiectul reglementărilor tehnice prevăzute în Ordin. Directiva 97/23/CE referitoare la echipamente sub presiune urmează a fi transpusă prin Hotărâre a Guvernului până la 31.12.2002, cu intrare în vigoare din data de 01.01.2004. Pentru această hotărâre Ministerul Industriei şi Resurselor intenţionează a elabora ghidul de aplicare, similar celui în curs de finalizare la Comisia Europeana. 14.Produse pentru construcţii Legislaţia română actuală este orientată preponderent pe construcţii şi mai puţin pe produse pentru construcţii, pe ambele direcţii existând elemente de concordanţă, elemente armonizate parţial, dar şi unele inadvertenţe faţă de acquis-ul comunitar în acest domeniu. Astfel, prin Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, este impusă obligaţia realizării construcţiilor astfel încât să fie satisfăcute cele 6 cerinţe esenţiale prevăzute de Directiva 89/106/CEE privind produsele pentru construcţii, iar în vederea atingerii acestui scop sunt stabilite condiţii reglementate care se adresează tuturor factorilor implicaţi în conceperea, realizarea, exploatarea şi post utilizarea construcţiilor. Unele din condiţiile reglementate de Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii se adresează produselor pentru construcţii şi furnizorilor de produse, dar într-o maniera care se apropie doar parţial de prevederile Directivei şi fără a avea în vedere prevederile Deciziilor; în plus, aceste condiţii nu sunt legate de introducerea pe piaţă şi libera circulaţie a produselor ci de utilizarea lor în construcţii. Potrivit acestor reglementări, din anul 1995 a fost implementat în România sistemul “Agrementului tehnic pentru produse, procedee şi echipamente noi în construcţii”, care este racordat la regulile UEAtc, şi fiind prevăzută obligaţia declarării/certificării conformităţii produselor cu standardele române sau cu agrementele tehnice româneşti, fără a se preciza însă concret procedura aplicabilă unui produs sau altuia, acestea fiind asumate în mod opţional de producători. Deplina armonizare a legislaţiei române cu acquis-ul comunitar în domeniul produselor pentru construcţii va fi realizată până la sfârşitul anului 2003, conform următorului calendar:
Prin acest act normativ vor fi introduse noile concepte specifice domeniului prin care se reglementează condiţiile de introducere pe piaţă şi de utilizare a produselor pentru construcţii, respectiv transpunerea cerinţelor esenţiale ale construcţiei, prin intermediul unor documente intermediare, în caracteristici impuse produselor pentru a fi adecvate unor utilizări prevăzute, precizarea caracteristicilor şi performantelor impuse produselor în două tipuri de specificaţii tehnice armonizate – standarde şi agremente tehnice sau, în lipsa acestora, în alte specificaţii recunoscute (inclusiv proceduri pentru elaborarea sau recunoaşterea acestora), atestarea conformităţii produselor cu specificaţiile tehnice relevante prin anumite sisteme de atestare specifice acestui domeniu, precum şi criterii pentru desemnarea organismelor abilitate să elibereze agremente tehnice armonizate şi a celor implicate în procedurile de evaluare a conformităţii produselor. De asemenea, se va înfiinţa o nouă instituţie a administraţiei publice centrale, plasată în subordinea Guvernului, având în principal rolul şi atribuţiile echivalente la nivel naţional cu cele ale omologului comunitar “Comitetul Permanent pentru Construcţii”, precum şi alte sarcini executive privind aplicarea legislaţiei armonizate referitoare la produse pentru construcţii.
Până la intrarea în vigoare a Hotărârii de Guvern, legislaţia existentă va fi adaptată în vederea corelării cu prevederile hotărârii. În aceeaşi perioadă, prin Ordin al ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei se vor aproba următoarele:
De asemenea, în aceeaşi perioadă, Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei - instituţia administraţiei publice centrale responsabilă de preluarea acquis-ului în domeniu - va elabora documentele tehnice similare documentelor interpretative şi ghidurilor elaborate la nivelul Uniunii Europene. Supravegherea pieţei va fi realizată de către Inspectoratul de Stat în Construcţii, instituţie care funcţionează în subordinea Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei. 15.Ambarcaţiuni de agrement Acest domeniu este reglementat de Ordinul ministrului transporturilor nr. 285/1999 privind aprobarea Regulilor pentru construcţia şi supravegherea tehnică a ambarcaţiunilor care cuprinde cerinţele esenţiale ale Directivei 94/25/CE privind ambarcaţiunile de agrement, cu diferenţe în ceea ce priveşte clasificarea ambarcaţiunilor, tipul şi dimensiunile acestora. Prevederile aplicabile ale Directivei 94/25/CE privind ambarcaţiunile de agrement se vor transpune integral în legislaţia naţională până la 01.03.2002, prin Hotărâre a Guvernului, elaborată de Ministerul Industriei şi Resurselor şi Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei. Prevederile acestei hotărâri de guvern se vor aplica începând cu data de 01.01.2003 cu o perioada de tranziţie până la 31.12.2005 în sensul ca producătorii care au început fabricaţia în baza Ordinului ministrului transporturilor nr. 285/1999 pot să continue producţia. Ordinul ministrului transporturilor nr. 285/1999 îşi va înceta valabilitatea la data de 31.12.2005. În prezent, organismul desemnat pentru aplicarea Ordinului ministrului transporturilor nr. 285/1999 este Registrul Naval Român, aflat sub autoritatea Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei. Registrul Naval Român este o societate cu capital de stat, care asigură autorizarea producătorilor de ambarcaţiuni de agrement şi certificarea produselor şi a sistemelor de management din domeniu. Registrul Naval Român este în curs de acreditare pentru certificarea sistemelor de management al calităţii, în conformitate cu SR EN 45012:2000. Până la data intrării în vigoare a Hotărârii de Guvern menţionate, prin Ordin al ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei se vor aproba următoarele:
Supravegherea pieţei se va realiza de către Inspectoratul Navigaţiei Civile. 16.Sticla cristal In România cadrul legislativ este asigurat de Hotărârea Guvernului nr. 415/19.05.2000 privind caracterizarea, clasificarea şi marcarea produselor din sticla cristal în vederea comercializării acestora şi de Hotărârea Guvernului nr. 434/25.04.2001 care modifică Hotărârea Guvernului nr. 415/19.05.2000 în sensul extinderii aplicării prevederilor acestei hotărâri la toate poziţiile tarifare 70.13, mai puţin produsele de vitroceramică. S-a apreciat ca datorita compoziţiei oxidice, produsele din vitroceramică nu se încadrează în nici una din clasificările referitoare la produsele din sticla cristal (cristal superior, cristal cu plumb, sticla cristalina şi sticla sonora) din Hotărârea Guvernului nr. 415/19.05.2000. Cele două Hotărâri ale Guvernului au preluat integral prevederile Directivei 69/493/CEE privind sticla cristal, ele fiind aplicabile din iulie 2000. Conform actelor normative anterior menţionate, produsele din sticla cristal, clasificate în funcţie de compoziţia chimica, pot fi comercializate numai dacă pe eticheta însoţitoare sunt menţionate marcajele specificate în anexa directivei 69/493/CEE privind sticla cristal. Ministerul Industriei şi Resurselor este instituţia administraţiei publice centrale responsabila de preluarea acquis-ului comunitar în domeniu. Instituţia responsabila pentru controlul aplicării prevederilor legislaţiei naţionale în domeniu este Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului. 17.Textile In prezent, în România, cadrul legislativ este asigurat de Hotărârea Guvernului nr. 332/2001 privind denumirea, marcarea compoziţiei fibroase şi etichetarea produselor textile, ale cărei prevederi au intrat în vigoare la 01.07.2001, cu excepţia prevederilor referitoare la verificările privind compoziţia fibroasa a produselor textile. Pentru aceasta a fost adoptata Hotărârea Guvernului nr. 762/26.07.2001 privind stabilirea metodelor de analiza utilizate pentru determinarea şi verificarea compoziţiei fibroase a produselor textile prin care au fost preluate integral prevederile directivelor 96/73/CEE privind metodele de analiza cantitativa a amestecurilor binare de fibre textile şi 73/44/CEE privind analiza cantitativa a amestecurilor ternare de fibre textile. Principalele prevederi ale Hotărârii Guvernului nr. 332/02.04.2001 se referă la denumirea produsului textil, obligativitatea indicării compoziţiei fibroase a produselor textile când se oferă la vânzare consumatorului, excepţiile de la etichetarea obligatorie a unor produse textile, modalitatea pentru evaluarea conformităţii produsului textil cu privire la informaţiile furnizate pe eticheta, tolerantele admise privind procentele declarate de fibre fata de procentele obţinute din analize. Produsele textile sunt testate din punct de vedere fizico – mecanic şi chimic de Laboratorul de Încercări a Institutului Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Textile şi Pielărie şi de alte 4 laboratoare de întreprindere care au fost acreditate de organismul naţional de acreditare. Totodată, prezenta reglementare conţine prevederi suplimentare fata de directiva cu privire la indicarea pe eticheta a principalelor caracteristici tehnice şi calitative ale produsului textil şi a denumirii şi adresei producătorului/importatorului. Până la 31.03.2002, Hotărârea Guvernului nr. 332/2001 privind denumirea, marcarea compoziţiei fibroase şi etichetarea produselor textile va fi amendata, în sensul eliminării cerinţelor suplimentare privind etichetarea produsului textil. Ministerul Industriei şi Resurselor este instituţia administraţiei publice centrale responsabila de preluarea acquis-ului comunitar în domeniu. Instituţia responsabila pentru controlul aplicării legislaţiei naţionale în domeniu este Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului. 18.Incaltaminte In România cadrul legislativ este asigurat de Hotărârea Guvernului nr. 261/1998 pentru aprobarea Normelor metodologice privind etichetarea încălţămintei destinata populaţiei, prin care a fost transpusă directiva 94/11/CE referitoare la etichetarea încălţămintei destinate populaţiei şi ale cărei prevederi au intrat în vigoare din noiembrie 1998. Instituţia responsabila pentru controlul aplicării prevederilor legislaţiei naţionale în domeniu este Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului. Urmare implementării Hotărârii Guvernului nr. 261/1998 pentru aprobarea Normelor metodologice privind etichetarea încălţămintei destinată populaţiei, au fost evidenţiate unele dificultăţi în aplicare, context în care s-a constatat necesitatea amendării acesteia, în sensul definirii clare a domeniului de aplicare, a parţilor componente ale încălţămintei, precum şi stabilirii obligaţiilor persoanelor responsabile cu introducerea produsului pe piaţă. In contextul celor de mai sus, până la 31.03.2002, Ministerul Industriei şi Resurselor – instituţia administraţiei publice centrale responsabila de preluarea acquis-ului comunitar în domeniu – va propune spre aprobare Guvernului noul act normativ în domeniu. 19.Lemn în stare bruta In România, cadrul legislativ este asigurat de Hotărârea Guvernului nr. 1090/09.11.2000 pentru aprobarea criteriilor de măsurare, clasificare şi marcare a lemnului în stare bruta şi ale cărei prevederi se aplică începând de la 01.01.2001. Hotărârea de Guvern a preluat integral prevederile Directivei 68/89/CEE privind clasificarea lemnului în stare bruta. Criteriile sunt stabilite în vederea realizării operaţiunilor de import – export al lemnului în stare bruta, efectuate de România cu statele membre ale Uniunii Europene, în cadrul cărora acesta se comercializează cu menţiunea “clasificat CEE”. Lemnul în stare bruta se poate comercializa, cu menţiunea “clasificat CEE” în cadrul Uniunii Europene numai dacă este măsurat, clasificat şi marcat potrivit criteriilor specificate în anexa Hotărârii de Guvern, criterii identice celor cuprinse în Directiva 68/89/CEE privind clasificarea lemnului în stare bruta. In vederea facilitării implementării prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1090/2000 pentru aprobarea criteriilor de măsurare, clasificare şi marcare a lemnului în stare bruta, se au în vedere şi standardele armonizate în domeniul clasificării lemnului în stare bruta. Responsabilitatea aplicării prevederilor legislaţiei naţionale în acest domeniu revine Ministerului Industriei şi Resurselor şi Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor. 20.Echipamente de radio şi telecomunicaţii In prezent, cadrul legislativ este asigurat de prevederile cu caracter de principiu ale Legii telecomunicaţiilor nr. 74/1996, Ordinul ministrului comunicaţiilor nr. 8/1998 şi Procedura de eliberare a autorizaţiilor de tip nr. 401/3125/1998, adoptata de Inspectoratul General al Comunicaţiilor în aplicarea Ordinului menţionat. În temeiul acestor acte normative, Inspectoratul General al Comunicaţiilor eliberează autorizaţii de tip pentru echipamentele terminale de telecomunicaţii (inclusiv echipamentele staţiilor terestre de satelit) şi echipamentele de radiocomunicaţii, întrunind totodată atribuţiile de supraveghere a pieţei acestor echipamente. În vederea autorizării este necesară obţinerea certificatului de examinare de tip şi prezentarea declaraţiei de conformitate cu tipul, pe baza unor proceduri similare celor prevăzute în Anexele I şi II ale Directivei 98/13/CE referitoare la echipamentele terminale de telecomunicaţii şi la echipamentele staţiilor terestre de comunicaţii prin satelit. Prin Ordinul preşedintelui agenţiei naţionale pentru comunicaţii şi informatica nr. 106/2000 a fost aprobată aplicarea de către Inspectoratul General al Comunicaţiilor în procesul de autorizare a echipamentelor terminale de telecomunicaţii a deciziilor Comisiei Europene referitoare la TBR 1, 2, 5, 6, 9-15, 17, 19, 20, 22, 24, 25, 31, 32 şi 36. Pentru echipamentele care sunt conforme reglementărilor tehnice comune stabilite prin aceste decizii, îndeplinirea cerinţelor esenţiale este prezumată în procesul de autorizare. Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei va transpune şi implementa până la 31.12.2002 prevederile Directivei 99/5/CE referitoare la echipamentele radio şi la echipamentele terminale de telecomunicaţii, care abroga Directiva 98/13/CE referitoare la echipamentele terminale de telecomunicaţii şi la echipamentele staţiilor terestre de comunicaţii prin satelit. Proiectul actului normativ naţional, a fost deja elaborat şi constituie o transpunere integrala a prevederilor Directivei 99/5/CE referitoare la echipamentele radio şi la echipamentele terminale de telecomunicaţii, cu precizarea ca până la încheierea Protocolului European de Evaluare a Conformităţii – PECA, marcajul de conformitate aplicat pe produse va fi marcajul CS, fiind asigurata în acelaşi timp libera circulaţie a produselor având marcajul de conformitate CE, în situaţia în care marcajul este aplicat de un producător stabilit intr-un stat membru al Uniunii Europene. Acest proiect face în prezent obiectul unui amplu proces de consultare cu producătorii, importatorii şi distribuitorii de echipamente radio şi echipamente terminale de telecomunicaţii de pe piaţă româneasca. Reacţiile înregistrate până la acest moment sunt favorabile introducerii noului regim de evaluare a conformităţii. Supravegherea pieţei echipamentelor radio şi a echipamentelor terminale de telecomunicaţii va fi asigurata de autoritatea de reglementare în domeniul telecomunicaţiilor. În prezent, funcţiile acesteia sunt exercitate de către Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, însă un organism separat cu atribuţii de reglementare va fi înfiinţat până la sfârşitul trimestrului I, 2002, potrivit angajamentelor asumate de România în cadrul capitolului 19 de negocieri. De asemenea, vor fi transpuse şi alte decizii ale Comisiei Europene prin care se stabilesc unele reglementări tehnice comune, respectiv cele referitoare la TBR 3, 4, 7, 8, 21, 23, 26-28, 30, 33, 34, 35, 38, 40-44. In aplicarea actului normativ menţionat, prin Ordin al ministrului comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiilor se vor aproba următoarele:
Autoritatea competenta în domeniul echipamentelor de radio şi telecomunicaţii pentru transpunerea acquis-ului comunitar este Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei. 21.Măsuri orizontale şi procedurale In scopul abordării unitare a procesului de transpunere în legislaţia naţională a directivelor bazate pe principiile Noii Abordări şi Abordării Globale, a fost elaborată Legea nr. 608/30.10.2001 privind evaluarea conformităţii produselor. Această lege, prin care se urmăreşte a se da mai multa coerenta şi consecventa procesului de armonizare cu directivele europene, are în vedere dezvoltarea unui sistem viabil şi credibil pe care să se bazeze evaluarea conformităţii produselor. În acest sens, în termen de 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial, organismele administraţiei publice centrale cu funcţie de reglementare vor analiza şi modifica corespunzător actele normative în vigoare bazate pe principiile Noii Abordări. Normele de aplicare ale legii, ce se vor elabora până la 31.03.2002, vor stabili proceduri clare şi unitare în ceea ce priveşte desemnarea şi notificarea organismelor pentru evaluarea conformităţii. Cadrul general legislativ va fi completat şi prin preluarea până la 31.03.2002 a cerinţelor Deciziei 93/465/CEE privind modulele pentru diferite faze ale procedurilor de evaluare a conformităţii şi regulile pentru aplicarea şi utilizarea marcajului de conformitate, creându-se condiţiile pentru promovarea recunoaşterii mutuale a evaluărilor de conformitate şi acceptării produselor industriale în spaţiul european. Implementarea directivelor 98/34/CE, amendata prin 98/48/CE, referitoare la schimbul de informaţii în domeniul standardizării şi reglementărilor tehnice, va concura la dezvoltarea mediului transparent, favorabil liberei circulaţii a bunurilor şi serviciilor. Deşi punerea în practică a mecanismelor promovate de cele două directive se va face în momentul aderării României, preluarea celor două directive până la 31.12.2002 şi dezvoltarea unui centru de schimb de informaţii, la nivelul organismului de standardizare până la 31.12.2003, vor asigura condiţiile funcţionarii sistemului şi participării României la schimbul de informaţii în condiţiile stabilite de Comisia Europeana pentru tarile candidate. In scopul susţinerii eforturilor de integrare în structurile europene, întărirea sistemului naţional pentru evaluarea conformităţii şi crearea condiţiilor pentru încheierea PECA, România – Ministerul Industrie şi Resurselor, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul Sănătăţii şi Familiei, Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei – beneficiază de două programe de asistenta tehnica PHARE. Prin componenta de twinning a proiectului, care prevede ca parteneri din partea română ministere cu responsabilităţi în transpunerea şi implementarea directivelor europene, se urmăreşte în primul rând dezvoltarea capabilităţilor acestor autorităţi de a răspunde cerinţelor privind transpunerea corecta a reglementărilor europene şi implementarea eficienta a acestora. In condiţiile în care prin Legea evaluării conformităţii produselor se stabileşte că în România autoritatea care coordonează infrastructura calităţii este Ministerul Industriei şi Resurselor, suportul primit din partea Uniunii Europene pentru stabilirea şi dezvoltarea unei structuri adecvate care să coordoneze infrastructura calităţii, care să armonizeze mecanismele pe care se bazează activităţile acestei infrastructuri şi care are responsabilitatea elaborării şi urmăririi implementării politicii în domeniul infrastructurii calităţii şi evaluării conformităţii, inclusiv asistenta pentru formarea unei strategii în domeniu, reprezintă un sprijin real. În plus, sistemul de informare şi educare ce se va dezvolta, în cadrul aceluiaşi proiect, va facilita schimbul de informaţii intre autorităţi, pe de o parte, şi intre acestea şi structurile pentru evaluarea conformităţii şi operatorii economici, pe de alta parte. Prin componenta de asistenta tehnica a celor două programe, se urmăreşte cu prioritate susţinerea dezvoltării capabilităţii tehnice a structurilor de implementare a legislaţiei armonizate, prin identificarea necesitaţilor de aparatura şi echipamente şi alocarea de fonduri destinate achiziţionării acestora. Având în vedere principiile esenţiale ale acordurilor de recunoaştere mutuala, prevăzute la art. 133 al Tratatului şi pe baza progreselor înregistrate în transpunerea acquis-ului comunitar, corelat cu dezvoltarea infrastructurii necesare pentru implementare, România îşi propune să demareze negocierile pentru semnarea PECA în cursul anului 2003. Acreditarea Organismul naţional de acreditare din România este Asociaţia de Acreditare din România - RENAR, asociaţie de drept privat, de interes public, apolitica şi non profit, autofinanţata, care este recunoscuta de Guvernul României. RENAR s-a înfiinţat în iulie 1998 pe baza Ordonanţei Guvernului nr. 38/1998 privind acreditarea şi infrastructura pentru evaluarea conformităţii. In România acreditarea este voluntara şi va fi obligatorie pentru notificarea organismelor. RENAR utilizează ca referenţiale în evaluarea pentru acordarea acreditării standardele aplicabile din seria EN 45000 şi ISO/CEI 17025 precum şi Ghidurile EA şi ISO/CEI relevante. RENAR este membru plin al European Co-operation for Accreditation, EA, din noiembrie 1999 şi al International Laboratory Accreditation Co-operation, ILAC, din octombrie 1996. La ora actuală, în România sunt acreditate de către RENAR:
In cursul lunii iulie 2001, RENAR a semnat un Protocol cu Biroul Român de Metrologie Legală pentru acreditarea în comun a laboratoarelor metrologice, în scopul asigurării trasabilităţii metrologice. In prezent RENAR a solicitat în mod oficial începerea evaluării în vederea semnării Acordurilor Multilaterale, MLA, pentru laboratoare de încercări, organisme de certificare produs şi organisme de certificare sisteme de management al calităţii. Solicitarea RENAR de începere a acestei evaluări a fost acceptata în cadrul reuniunii Comitetului Tehnic pentru Acorduri Multilaterale al European Co-operation for Accreditation (EA), care a avut loc la Bruxelles în data de 16.10.2001. Tot atunci a fost nominalizat şi conducătorul echipei EA care va realiza evaluarea în scopul încheierii acordurilor multilaterale pentru domeniile solicitate. Este de menţionat, de asemenea, organizarea de către RENAR la Bucureşti a Adunării Generale EA în luna iunie 2002 şi a reuniunii Comitetului Tehnic pentru Acorduri Multilaterale în luna octombrie 2002, ca o recunoaştere a competentei RENAR şi a consolidării poziţiei sale în cadrul EA. Standardizarea Organismul naţional de standardizare din România este Asociaţia de Standardizare din România - ASRO, asociaţie de drept privat, de interes public, apolitica şi non profit, care este recunoscuta de Guvernul României. ASRO s-a înfiinţat în octombrie 1998 pe baza Ordonanţei Guvernului nr. 39/1998 privind activitatea de standardizare în România. ASRO este membru cu drepturi depline al Institutului European de Standardizare în Telecomunicaţii, ETSI şi membru afiliat al CEN, Comitetul European de Standardizare şi al CENELEC, Comitetul European de Standardizare pentru Electrotehnica. ASRO este, de asemenea, membru cu drepturi depline al ISO şi CEI. Adoptarea standardelor europene se realizează cu respectarea integrala a procedurii din Regulamentul Intern CEN/CENELEC Partea 2: ’’Metodologie pentru adoptarea standardelor europene’’, prevederi preluate în standardul naţional SR 10000-9:2000: ’’Principiile şi metodologia standardizării. Adoptarea şi publicarea standardelor europene ca standarde române’’. In acest moment standardele CEN şi CENELEC sunt preluate preponderent prin metoda traducerii, iar standardele din domeniul tehnologiei informaţiei şi al ETSI, prin metoda andorsării. In prezent numărul standardelor EN adoptate ca standarde naţionale SR EN este 3032, din care 2136 SR EN (CEN), 597 SR EN (CENELEC) şi 300 SR ETS (ETSI). Pe baza metodologiei de adoptare a standardelor şi a unei susţineri financiare din partea bugetului de stat, ASRO accelerează ritmul de preluare în standardizarea naţională a standardelor europene, utilizând toate metodele de adoptare prevăzute de organismele europene. In acest context se prevede ca volumul actual de standarde armonizate să fie adoptat până la sfârşitul anului 2003, iar până la sfârşitul anului 2006 să fie adoptate celelalte standarde europene, care să conducă la îndeplinirea condiţiei de 80% din standardele europene adoptate. 22.Achizitii publice Legislaţia cadru în domeniu este reprezentată de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 60/2001 privind achiziţiile publice. In baza acestei Ordonanţe de Urgenţă, care a intrat în vigoare în luna mai 2001, au fost adoptate:
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 60/2001 privind achiziţiile publice vizează transpunerea principiilor şi prevederilor tuturor Directivelor Uniunii Europene în acest domeniu: Directiva 93/36/CEE (Directiva privind achiziţia publica de produse), Directiva 92/50/CEE (Directiva privind achiziţia publica de servicii), Directiva 93/37/CEE (Directiva privind achiziţia publica de lucrări), Directiva 97/52/CE care amendează Directivele 92/50/CEE, 93/36/CEE şi 93/37/CEE, Directiva 93/38/CEE (Directiva pentru utilităţi), Directiva 98/4/CE a care amendează Directiva 93/38/CEE, Directiva 89/665/CEE (Directiva pentru remedii) şi Directiva 92/13/CEE (Directiva pentru remedii în domeniul utilităţilor). Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 60/2001 privind achiziţiile publice reprezintă un pas important în procesul de armonizare a legislaţiei româneşti în acest domeniu, respectând principalele prevederi cuprinse în Directivele Uniunii Europene. Principiile care stau la baza atribuirii contractelor de achiziţie publica sunt libera concurenta, eficienta utilizării banilor prin recurgerea la sistemul concurenţial şi a criteriilor economice pentru atribuirea contractelor de achiziţii publice, transparenta, tratamentul egal, precum şi garantarea secretului comercial şi a proprietăţii intelectuale a ofertantului. Domeniul de aplicare vizează atribuirea contractelor de achiziţie publica, atât de către autorităţile publice ale administraţiei centrale şi locale sau de către alte instituţii de drept public, cat şi de către entităţile contractante care desfăşoară activităţi relevante în sectoarele de utilitate publica (apa, energie, transport, telecomunicaţii). Deşi procedurile aplicate pentru atribuirea contractelor de achiziţie publica, criteriile de selecţie calitativa, criteriile pentru atribuirea contractelor de achiziţie publica, regulile privind estimarea valorii contractelor de achiziţie publica, regulile privind transparenta şi publicitatea, regulile privind specificaţiile tehnice, sunt relativ similare cu cele prevăzute de Directivele Uniunii Europene, la nivel de detaliu tehnic, anumite prevederi ale legislaţiei comunitare trebuie totuşi transpuse în continuare astfel încât să se asigure armonizarea integrala cu acquis-ul comunitar. Ministerul Finanţelor Publice intenţionează să abordeze problema continuării procesului de armonizare a legislaţiei naţionale în mod etapizat, după cum urmează:
In conformitate cu prevederile din Acordul European elementele de preferinţa internă urmează să fie eliminate din legislaţia naţională cel târziu până la data de 01.01.2005. Sistemul achiziţiilor publice este reglementat şi monitorizat de Ministerul Finanţelor Publice. Ministerul va avea noi sarcini şi responsabilităţi în legătura cu desfăşurarea procesului achiziţiilor publice, urmând a fi creat cadrul prin care se va asigura un management corespunzător al bugetului şi va putea fi garantată transparenţa cu privire la derularea procedurilor pentru atribuirea contractelor. În acest sens, Ministerul Finanţelor Publice beneficiază de asistenta PHARE, prin două proiecte prin care se urmăreşte întărirea capacităţii instituţionale a ministerului, cu accent pe asigurarea unui sistem de monitorizare a achiziţiilor publice şi de instruire a personalului în scopul îmbunătăţirii capacităţii de gestionare a cheltuielilor publice. 23.Returnarea bunurilor de patrimoniu Legislaţia cadru în domeniu o reprezintă Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil. În aplicarea acesteia şi pentru întocmirea unei baze de date, care se va reactualiza permanent, prin Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2044/2001 s-a instituit Registrul bunurilor culturale mobile distruse, furate, dispărute sau exportate ilegal, aflate în proprietatea şi /sau gestionarea unor persoane juridice de drept public şi privat, precum şi metodologia pentru înscrierea în respectivul Registru. Totodată preocuparea României privind condiţiile de retrocedare a bunurilor culturale mobile care au fost trecute în mod ilicit la frontiera s-a materializat prin aderarea la convenţii internaţionale, după cum urmează:
Prevederile Directivei 93/7/CEE privind returnarea bunurilor culturale, vor fi preluate prin Hotărâre a Guvernului, elaborată de Ministerul Culturii şi Cultelor, ale cărei prevederi vor intra în vigoare începând cu data de 01.04.2002. 24.Controlul armelor In prezent, legislaţia cadru în domeniu este asigurata de Legea nr. 17/1996 privind regimul armelor de foc şi muniţiilor şi de Hotărârea Guvernului nr. 679/1997 privind aprobarea Regulamentului armelor de foc şi muniţiilor. Conform actelor normative menţionate, autoritatea competenta în domeniu să notifice operaţiunile privind vânzarea, transferarea sau cedarea cu orice titlu a armelor de foc intre cetăţenii sau persoanele juridice române şi cetăţenii statelor membre ale Consiliului Europei, semnatare ale Convenţiei Europene Referitoare la Controlul, Achiziţionarea şi Deţinerea Armelor de Foc de către particulari este Ministerul de Interne – Inspectoratul General al Politiei. Legea va fi amendata în cursul anului 2002 de către Ministerul de Interne, în scopul transpunerii integrale a prevederilor directivei 91/477/CEE privind controlul achiziţiei şi deţinerii de arme, cu intrare în vigoare de la 01.01.2003. 25.Domeniile nearmonizate România accepta în totalitate preluarea acquis-ului comunitar, atât în ceea ce priveşte dreptul comunitar primar (articolele 28-30 ale Tratatului), cat şi cel derivat. Legislaţia română în materie este compatibilă, în ceea mai mare parte, cu componentele acquis-ului comunitar şi urmează ca alinierea totala la reglementările Uniunii Europene să se producă, cel mai târziu, la data aderării. Această aliniere la acquis-ul comunitar se referă în principal la sistemul de licenţe statistice, precum şi la anumite măsuri de restricţionare a exportului de buşteni şi a importului de produse second-hand. Pentru un număr limitat de produse industriale, România monitorizează importurile şi exporturile sale printr-un sistem de licenţe statistice, cu caracter automat. Ele se încadrează în prevederile Acordului privind licenţele din cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC). Aceste licenţe vor fi eliminate, cel mai târziu, în momentul aderării. In scopul protejării sănătăţii consumatorilor, România utilizează licenţe statistice la importul unor produse second-hand, determinate de necesitatea monitorizării importurilor acestor produse, care, în cea mai mare parte, nu sunt distinct evidenţiate în nomenclatura combinata. Acestea vor fi eliminate, cel mai târziu, la momentul aderării. Măsurile aplicate în prezent de România cu privire la limitarea exportului de lemn brut şi la interzicerea anumitor produse second hand sunt justificate de raţiuni care ţin de protecţia mediului şi respectiv a sănătăţii consumatorilor. Ele au un caracter temporar şi urmează a fi eliminate în aprilie 2002 pentru exportul de buşteni şi cel târziu la data aderării pentru produsele second-hand. Legislaţia şi practica României sunt în cea mai mare parte armonizate cu Directiva 70/50/CE privind abolirea măsurilor cu efect echivalent restricţiilor cantitative la import. Aceasta va fi preluată în totalitate şi aplicata, printr-un act legislativ distinct, în momentul aderării. La aceeaşi data va fi pus în aplicare sistemul de notificare prevăzut în Decizia 95/3052/CE privind stabilirea unei proceduri pentru schimbul de informaţii intre Statele Membre asupra măsurilor care deroga de la principiul liberei circulaţii a mărfurilor şi vor fi create condiţiile pentru aplicarea Reglementării 2679/98/CE privind funcţionarea pieţei interne legate de asigurarea liberei circulaţii a mărfurilor intre Statele Membre. Prevederile Reglementării 339/1993/CEE referitoare la controalele de conformitate cu reglementările privind securitatea produselor în cazul produselor importate din terţe tari vor fi preluate în legislaţia naţională până la 31.03.2002, prin Hotărâre a Guvernului, elaborată de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului. In prezent, în România, potrivit Regulamentului de aplicare a Codului Vamal, autoritatea vamala are atribuţii de a verifica la import existenta documentelor care atesta conformitatea produselor, în baza prevederilor actelor normative care reglementează modul de comercializare al acestora. Adoptat în şedinţa Guvernului României din data de 6 decembrie 2001. Yüklə 0,81 Mb. Dostları ilə paylaş:
|