Documente strategice
Yüklə 1,47 Mb.
|
CONCLUZIEÎn concluzie am dori să subliniam caracterul inovator al proiectului de cercetare BRAINS şi metodologia acestuia.
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE
Aspecte statistice ale metodologiei cercetării Prof. Dr. Constantin Mitruţ Introducere În acest capitol sunt prezentate elementele esenţiale ale metodologiei de cercetare utilizate în proiectul BRAINS. Întrebarea esenţială căreia i se caută răspuns în proiectul BRAINS este, dacă există sau nu potenţialul pentru integrarea între grupurile sociale din regiunea de frontieră româno-bulgară, în special după anul 2007. O diversitatea de metode de măsurare a identităţii sunt recomandate în literatură cercetări, analiza conţinutului, experimente, etc. Luând în considerare scopul proiectului, am considerat că cea mai adecvată metodă este cercetarea statistică. Metodele de cercetare consideră două direcţii majore de studiu, cu scopul de a realiza obiectivul proiectului.
a) cercetarea memţionată b) interviu cu liderii opiniei publice din regiune (focus grup) c) repondenţi voluntari Eşantionul total este distribuit în felul următor:
Argumentele majore în favoarea unei astfel de distrubuţii a eşantionului sunt următoarele: Eşantionul populaţiei este cel mai mare deoarece cetăţenii sunt în general beneficiarii proiectelor transfrontaliere finanţate de UE. Acestea urmăresc să îmbunătăţească calitatea vieţii şi a muncii din regiunea transfrontalieră Româno-Bulgară. Dacă populaţia recunoaşte cadrul comun al culturii celor doi vecini, dacă percep regiunea de graniţă cu conotaţii pozitive, atunci este posibil să se creeze un mediu cultural comun cu potenţial de a creşte încrederea şi cooperarea. Eşantionul care implică mamgerii al doilea ca importanţă. În contextul apartenenţei la UE creşte motivaţia derulării afacerilor. Procesele de integrare creează oportunitatea parteneriatelor şi a proiectelor comune. Dacă managerii din zona transfrontalieră Româno-Bulgareă recunosc interesul comun, parteneriatele, este posibil să se dezvolte activităţi ecomonice comune şi să se schimbe profilul întregii regiuni. Atragerea unui număr mare de repondenţi din sectorul agricol se bazează pe evaluările din Programul de cooperare Româno-Bulgară din perioada 2007-2013. În acest program agricultura este considerată un sector cu un potenţial mare pentru satisfacerea cererii consumatorilor din UE, dar acesta necesită modernizarea echipamentului şi instalaţiile din sectorul agricol. Al treilea eşantion cu importanţă este cel al politicienilor şi administraţiei. Este necesar să subliniem că Bulgaria este membru UE fără un al doilea nivel al autoguvernării locale. Acest fapt determină potenţialul scăzut ai actorilor politici să influenţeze dezvoltarea proceselor din cadrul regiunii transfrontalieră Româno-Bulgare. Probabil, una din concluziile studiului va fi necesitatea descentralizării (administrative, financiare şi politice). Cu alte cuvinte, viziunea politică a regiunii transfrontalieră Româno-Bulgare şi respectiv a identităţii politice, este dependenţa de regândirea relaţiilor existente între puterea centrală şi cea locală, carea este afectată încă de tradiţia din ţările postcomuniste. Constituţia Bulgariei, prevede un stat unitar şi puternic centralizat, ceea ce constituie o barieră pentru deciziile locale. Chiar statele mici din UE (Danemarca, Republica Cehă, Slovacia, Ungaria) au aprobat amendamente constituţionale necesare descentralizării. Chestionarul cercetării cuprinde 25 de întrebări. Are 2 părţi. Prima partea este diferită pentru cele trei grupuri ţintă. A doua parte este aceeaşi pentru toate grupurile ţintă. A doua partea este folosită ca bază pentru interviurile cu focus grup şi voluntari. În prima parte a chestionarului pentru politicieni şi administraţie publică, 15 întebări sunt alocate potenţialului de integrare politică. În prima parte a chestionarului adresat înteprinderilor mici şi mijlocii, 15 întrebări sunt alocate cercetării potenţialului de identitate economico-socială. În cazul eşantionului pentru populaţie, prima parte a chestionarului cuprinde 15 întrebări pentru a cerceta potenţialul de integrare culturală. Partea a două a chestionarului cuprinde 10 întrebări care urmăresc să stabilească cele mai importante avantaje la regiunea transfrontalieră Româno-Bulgare. Se face distincte între identitatea regiunii transfrontaliere şi imaginea regiunii transfrontaliere.
Cercetarea se bazează pe :
3. Utilizarea metodelor cantitative În cadrul cercetării un loc principal îl reprezintă utilizarea metodelor de cercetare cantitative. Avem în vedere diversitatea metodelor dezvoltate de statistică, în special. Metodele şi tehnicile stastistice sunt folosite pentru
Obiectivul Proiectului BRAINS implică utilizarea pe larg a metodelor şi tehnicilor statistice atât în faza de culegere a datelor cât şi în fazele de analiză şi descriere a stării sistemului transfrontalier româno – bulgar. 3.1 Etapele cercetării statistice
3.1.1.Identificarea sistemului analizat Identificarea subsistemelor care formează sistemul transfrontalier româno-bulgar. Identificarea variabilelor care caracterizează fiecare subsistem cât şi sistemul în ansamblu. Identificarea unor indicatori adecvaţi pentru măsurarea variabilelor şi structurarea acestora într-un sistem de indicatori.
Culegerea de date pentru indicatorii din sistem. Două surse principale :
Pentru datele existente în sistemul statistic curent trebuie asigurată comparabilitatea indicatorilor calculaţi în cele două ţari, Bulgaria şi România. Comparabilitatea priveşte două aspecte :
Aceasta este asigurată în bună masură datorită apartenenţei celor două sisteme statistice la EUROSTAT
Exprimarea trebuie realizată într-o valută unică utilizând paritatea puterii de cumparare Culegerea datelor special pentru nevoile proiectului se realizează printr-o cercetare specială parţială de tip sondaj statistic. Aceasta implică rezolvarea următoarelor aspecte:
Scalele de măsurare sunt :
Pregătirea datelor în baze de date structurate astfel încât să permită utilizarea unor metode statistice adecvate în prelucrare 3.1.3 Prelucrarea datelor în vederea descrierii zonei, determinării dependenţelor precum şi compararea între cele două ţări Selectarea metodelor statistice utilizate în funcţie de tipul de date şi scopul analizei Un framework poate fi următorul: ( Keller, G., Warrac, B. (2003) Statistics for Management and Economics, Thomson, USA ) Metodele şi tehnicele de analiză statistică sunt fundamentate pe un set de ipoteze al căror îndeplinire este fundamentală pentru acurateţea rezultatelor obţinute. Ipotezele se referă în mare parte la natura datelor folosite în procesul de estimare a nivelului variabilelor studiate. Vom considera următoarele tipuri de probleme de interes pentru studiu în cadrul proiectului :
Descrierea regiunii transfrontaliere
În funcţie de scala pe care s-au măsurat variabilele studiate se pot folosi următoarele metode; Scală nominală Statistică descriptivă:
Statistică inferenţială:
Scală ordinală Statistică descriptivă
Statistică inferenţială
Scală interval /raport Statistică descriptivă
Statistică inferenţială
Comparaţii între cele două ţări (în special):
Scală nominală
Scală ordinală
Scală interval /raport
Abordează aceleaşi probleme ca la cazul II, existând posibilitatea cunoaşterii simultane a mai multor populaţii (comparaţii interjudetene). Scală nominală
Scală ordinală
Scală interval-raport
Se analizează dependenţa din punct de vedere al tipului de legatură şi intensităţii legăturii ca suport pentru efectuarea de predicţii a nivelului unei variabile când se cunoaşte evoluţia variabilei cu care aceasta se afla în dependenţa. Scală nominală
Scală ordinală Coeficientul de corelaţie al rangurilor SPEARMAN Scală interval-raport
V) Metode avansate de analiză a datelor
Argumente obiective privind punctele forte ale regiunii transfrontaliere romano-bulgare Prof. Dr. Claudia Popescu
Din 1986 obiectivul politicii de coeziune a Uniunii Europene a fost reprezentat de consolidarea coeziunii economice și sociale. Acest subiect a fost în discuție de la începutul anilor 1990, și cu fiecare țară care aderă la UE, necesitatea de a acorda o atenție sporita evoluției teritoriului european devine mai acuta. Tratatul de la Lisabona și Strategia Europa 2020 introduc o a treia dimensiune: coeziunea teritorială. Principalele aspecte abordate se referă la modul în care pot fi valorificate punctele forte ale fiecărui teritoriu astfel încât acesta sa contribuie cel mai bine la dezvoltarea durabilă și echilibrată a UE în ansamblu? Cum se pot gestiona dezechilibrele legate de concentrare? Orașele au un impact atât pozitiv, cât și negativ - inovare și productivitate pe de o parte, dar și poluare și excluziune sociala pe de alta parte; Cum se pot conecta mai bine teritoriile? Oamenii ar trebui să fie în măsură să trăiască oriunde doresc, cu acces la serviciile publice de transport, la rețelele energetice fiabile și internet în bandă largă pe întreg teritoriul. În cele din urmă, cum se dezvolta cooperarea? Efectele schimbărilor climatice și congestionarea traficului nu se opresc la granițele administrative tradiționale, astfel încât sunt necesare noi forme de cooperare între țări și regiuni. Dezvoltarea teritorială este una dintre preocupările majore la nivelul Uniunii Europene, asa cum este reiterata în diverse documente, după cum urmează: • Coeziunea teritorială - "A Treia Dimensiune" (Tratatul de la Lisabona, 2009) • Carta verde privind coeziunea teritorială, 2008 - Cum putem valorifica punctele forte ale fiecărui teritoriu? • Strategia Europa 2020, 2010 - "Teritoriul conteaza pentru o Uniune Europeana 2020 de succes" • Al cincilea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială, 2010 - "există o dimensiune teritoriala evidenta în oportunitățile regiunilor pentru a contribui la punerea în aplicare cu succes a obiectivelor Strategiei Europa 2020" Teritoriu și identitate Teritoriul este creat de oameni în timp și, prin urmare, este un produs istoric al interacțiunilor sociale și politice. Un teritoriu (regional și național), trebuie să fie distins de alte unități spațiale (zona si peisaj), deoarece stabilirea frontierelor sociale se bazează pe dimensiunea cognitivă (de exemplu, principiul teritorial de drept internațional) și "reala" (de exemplu, statul teritorial, adică granițele trasate sunt ușor de recunoscut). Acest proces de stabilire a frontierelor este, la fel ca toate acțiunile umane, supus schimbarii in timp si un teritoriu poate fi modificat sau chiar să fie dizolvat prin acest process; ceea ce ramane este spatial geografic. Principiul de bază care marchează punctul de plecare metodologic se refera la existenta unei conștiințe comune a spațiului și ca sistem perceput de către populația din regiune. Asa cum este definita de obicei, identitatea teritorială este un produs al unitatii teritoriale, al cărui proces are menirea de a constitui și de a securiza frontierele teritoriale pentru includerea și excluderea socială la nivel individual-colectiv și/sau al identității culturale. Mai mult, regiunea este un produs special a identității teritoriale. Metodologia de analiza si evaluare presupune urmărirea a trei etape:
Identitatea teritoriala în regiunile transfrontaliere Regiunile de frontieră reprezintă 39,5% din populația UE-27. Acestea pot include atât zone la o scară locală (aglomerări, metropole și zonele rurale, sau naturale protejate), precum și la un nivel mai larg (Euro-regiuni de-a lungul unei frontiere maritimă sau terestre dintre două țări). Regiunile de frontieră au constituit subiect de analiza pentru numeroase documente europene, fiind definite prin punctele slabe dar si prin punctele forte. Iata unele dintre cele mai relevante: "Regiunile transfrontaliere au un handicap grav și permanent" (Tratatul de la Lisabona, 2009); Regiunile transfrontaliere dețin "cel mai mare potențial neexploatat teritorial"; sunt "Trailblazers de integrare europeană", "zone pentru coeziunea teritorială "și" un loc de convergență a politicilor ", în care "experimentarea unui nou model de cetățenie europeană" ar putea avea loc (Al cincilea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială, 2010);" regiunile de frontieră sunt zone-tampon cu reciprocă influență "(CE ESPON 2006-2013, Caracteristici specifice geografice și potențialul de dezvoltare din Europa). Dupa aderarea României și Bulgariei la Uniunea Europeana, in 2007, Dunărea a devenit în cea mai mare parte o frontieră internă. ROBULNA - transformarea diversității în puncte forte Evaluarea punctelor forte ale regiunii transfrontaliere romano-bulgare se bazează pe o analiză empirică a 44 indicatori clasificati în diferite clase, după cum urmează: demografic, social, infrastructura economică și organizare teritoriala. Datele statistice sunt furnizate de către Recensământul Populației și Localităților din Bulgaria și România în 2010 si respectiv 2011. Regiunea ROBULNA este clasificata ca fiind o regiune transfrontalieră, cu cooperarea recentă și un nivel scăzut de maturitate. Geografia funcțională considera aceasta regiune ca o regiune intermediară dominată de orașe mici și mijlocii, susceptibile de a crea rețele urbane cu coordonare comuna. Orașele furnizează servicii esențiale pentru zonele rurale învecinate, prin urmare, importanța lor pentru coeziunea teritorială este mult mai mare decât sugereaza dimensiunea lor demografică, jucand rolul de relee de difuzie a procesului de creștere (Tabelul 1). Tabelul 1. Reteaua urbana a regiunii ROBULNA (orase principale)
Regiunea transfrontalieră romano-bulgara este un spațiu cu zone geografice diverse care conțin județe și districte cu expunere maritim sau dominate de relieful montan, inegal dezvoltate economic și cu accesibilitate diferita pentru fluxurile de investiții internaționale. Diferențele de caracteristici, oportunități și prioritățile de dezvoltare actioneaza ca potențial de crestere și atracție pentru comerțul transfrontalier și de prestări servicii, mobilitatea forței de muncă și firmelor de pe ambele maluri ale Dunării. Macro-regiunea Dunării este singura regiune a Uniunii Europene a cărei populație este în scădere. ROBULNA nu face excepție și este marcata de pierderea populației din cauza ratei mici de fertilitate și migrației externe. Se adauga procesul de îmbătrânire a populației care reprezinta un avertisment puternic cu privire la calea de dezvoltare demografică și teritorială în viitor. Dezvoltarea economica și sociala în cadrul regiunii este inegală și disparitățile interne ar putea fi reduse numai prin cooperare transfrontalieră. Identificarea punctelor forte teritoriale ale regiunii este esențială pentru definirea unor externalități pozitive legate de concentrare, conectivitate și cooperare. Unul dintre punctele forte ale regiunii se referă la complementaritatea funcțională, măsurată în termeni de valoare adăugată brută pe sectoare economice (agricultură, industrie și servicii). Aceasta este o estimare pentru performanța economic, iar complementaritatea funcțională îmbunătățește fluxurile comerciale, transferul de cunoștințe și tehnologie, mobilitatea forței de muncă și dezvoltarea unui mediu de afaceri competitiv și inovator. Regiunea concentrează 4,8 milioane de oameni, două treimi pe malul românesc și o treime pe cel bulgaresc. Potențial demografic al regiunii este semnificativ și reprezinta 8% din populația totală a regiunii Dunării. Cu toate acestea, caracteristicile demografice legate de rata scăzută a natalității, îmbătrânirea populatiei si emigratia ar putea tensiona potențialul de dezvoltare în special datorită ponderii mari a populației rurale și a densităților reduse în întreaga regiune. Un potențial semnificativ demografic este puternic legat de volumul de forță de muncă. Populația în vârstă de muncă, deși are o variație largă în întreaga regiune, sugerează un potențial uman capabil să susțină creșterea economică. În același timp, speranța de viață este în continuă creștere și rata fertilității generale este în continuă scădere, chiar sub rata de înlocuire, avertizând asupra pericolului de pierdere a populației în vârstă de muncă, de asemenea. La randul sau, acesta ar putea avea un impact negativ asupra potențialului de creștere al PIB-ului pe cap de locuitor. În general, regiunile transfrontaliere se caracterizează prin bogăție regionala măsurată prin PIB sub media Uniunii Europene. Uneori, acestea au infrastructura de comunicații mai puțin densa decât media si acces mai limitat la piețe și servicii, determinând reducerea PIB-ului și a ratei de ocupare. Cooperarea transfrontalieră contribuie la creșterea bogăției regionale, deși cu costuri mai mari generate de diferențele de sistemele instituționale, culturale și lingvistice. În comparație cu alte regiuni europene sau restul teritoriului român și bulgar, ROBULNA este mai puțin atractivă pentru investițiile străine directe și strategiile de localizare ale companiilor multinaționale. În aceste condiții regionale, întreprinderile mici și mijlocii joacă un rol strategic în consolidarea competitivității și a productivității. Structura întreprinderilor după mărime arată dominanța IMM-urilor și reflectă un nivel ridicat de risc de afaceri, dar, de asemenea, o flexibilitate mai mare în ceea ce privește producția și organizarea și o capacitate puternică de a se adapta la schimbările de pe piață. Concentrarea mare de firme mici și mijlocii este o condiție pentru formarea clusterelor și difuzia de bune practici în întregul sistemul de afaceri regional. Conectivitatea exprimă relația dintre accesibilitate și densitatea populației. Accesibilitatea poate fi măsurată în diferite moduri. Densitatea și calitatea drumurilor și a rețelelor de cale ferată, precum și apropierea de porturi și aeroporturi sunt factori relevanți pentru accesibilitatea regională. Tratatul de la Amsterdam (1997) a propus ca un indicator pentru măsurarea coeziunii teritoriale accesul la serviciile de interes general, inclusiv de îngrijire a sănătății, educație, comerț, finanțe și de afaceri. Accesul la servicii de educație și de sănătate este problematic, deoarece populația rurală reprezintă mai mult de 40% din total și, în unele cazuri, distanța până la cel mai apropiat spital sau universitate este considerabilă. Puncte forte pentru cooperare regional Identitatea teritorială a regiunii transfrontaliere este rezultatul proceselor de creștere economică, coeziune și cooperare. Unul dintre modurile în care regiunea s-ar putea transforma într-o entitate funcțională este policentricitatea sistemului urban. Distribuția spațială echilibrată a orașelor în întreaga regiune constituie un avantaj semnificativ de capital teritorial. Orașele sunt motoare ale creșterii și nuclee de creativitate și inovare la nivel regional. Când firmele, universitățile și actorii publici ating o masă critică, sunt de așteptat rate de creștere economică mai ridicate și o ofertă mai generoasă de locuri de muncă. Accesibilitatea regiunii este multidimensională: un model spațial echilibrat de drumuri europene și autostrăzi, aeroporturi naționale și internaționale, precum și facilități portuare. Coeziunea internă teritorială a regiunii este ajutata de multe centrele multimodale transfrontaliere (rutiere, feroviare și navale). ROBULNA are deja o tradiție puternică de cooperare transfrontalieră: cinci euro-regiuni reflectă solidarități geografice și dau naștere la noi spații de cooperare descentralizată. Variația indicatorilor demografici, sociali și economici individualizează cateva nuclee și coridoare de dezvoltare (Fig. 1). 
La extremitatea estica, cu fatada la Marea Neagră, se poate observa nucleul de dezvoltare Constanta-Dobrich, cu un nivel de urbanizare mai ridicat decât media regională, accesibilitate ridicată, o contribuție considerabilă a turismului la crearea PIB-ului și o densitate mare de firme și mai atractivă pentru fluxurile de investiții straine decât restul regiunii. În zona centrală, este nucleul de dezvoltare format din Giurgiu-Ruse-Veliko Tarnovo. Deși se bucură de o mare accesibilitate, Giurgiu are o performanță mai mică economica și sociala, datorită localizarii sale în interiorul zonei de influenta a Bucurestiului. Constrângerea de dezvoltare ar putea fi transformata într-un avantaj, prin extinderea unui coridor de dezvoltare de la București la Veliko Tarnovo și crearea unei axe urbanizate integrate din punct de vedere economic, precum și un mediu de afaceri inovativ capabil de a transforma centrul regiunii Dunării intr-un corridor dynamic de dezvoltare. Contribuția Bucureștiului ar putea fi vitală. În general, orașele capitale înregistreaza rate de creștere economică mai mari decât alte teritorii regionale. Densitatea mai mare de locuri de muncă, mai mult decat densitatea populației, aduce un impact pozitiv asupra potențialului de creștere economică, deoarece densitatea de locuri de muncă generează interacțiuni sociale dense, care declanșează difuzarea cunoștințelor și, prin urmare, transferul de inovare creste. Bucuresti este o metropolă economica plasata în proximitate, la 60 km nord de granița, în interiorul isocronelor de 45 de minute acceptate la nivel european pentru naveta zilnica a forței de muncă regionale. Bucurestiul se remarca printr-un PIB regional de peste 75% din media UE și o piață de aproape 2 milioane de oameni, care joacă un rol cheie în procesul de crestere socio-economică. In vest, există un nucleu de dezvoltare in curs de extindere si consolidare, reprezentat de județul Dolj, pe malul românesc și trei districte mai mici pe malul bulgăresc (Vidin, Montana și Vratsa). Reședința județului Dolj este Craiova, un oraș mare cu aproape 300 de mii de locuitori, o piață mare și amplasarea unei multinaționale care ar putea să producă efecte multiplicatoare asupra spațiului regional, prin crearea de rețele ale furnizorilor locali de pe ambele maluri ale Dunării. Mai mult decât atât, complementaritatea funcțională a regiunilor agricole de pe malul drept și regiunile montane de pe partea stânga va ajuta la dezvoltarea unei economii regionale transfrontaliere. Deși se caracterizeaza prin puncte forte valoroase pentru dezvoltarea economică, socială și teritorială, ROBULNA încă trebuie să depășească unele disfunctionalitati si dezechilibre prin cooperare transfrontalieră.
După cum a reiesit din analiza indicatorilor social-economici, activitatea economică este mai puțin concentrată in întreaga regiune decât populația. Cu toate acestea, există beneficii din astfel de concentrări în termeni de beneficii progresive de pe urma aglomerării și gruparii unor activități particulare în localizari specifice, inclusiv larga disponibilitate a serviciilor de sănătate și accesul relativ facil la instituțiile de învățământ superior și de formare profesională. Acest lucru se reflectă în nivelul mediu al PIB-ului pe cap de locuitor, productivitatii, ocuparii forței de muncă și activitatii de cercetare și inovare în raport cu media națională în resedintele de judet/district și în cele mai multe alte zone urbane dens populate. În același timp, există mai putine dezavantaje economice rezultate din aglomerare și doar un număr mic de zone interne din orașele se confruntă cu probleme acute de degradare urbană și excludere socială. Acest lucru se reflectă în nivelurile medii ale PIB-ului pe locuitor și rate mai reduse ale șomajului, dar și în zone de sărăcie și tulburări sociale, în unele dintre orașele regiunii. Aici accentul ar trebui pus pe reducerea efectelor negative ale aglomerării și asigurarea că toate grupurile sociale pot beneficia de economii înalt specializate și productive. Ca o regiune în esență intermediara, având în mare parte orașe mici și mijlocii, ROBULNA poate beneficia de creștere dacă acestea creează o rețea puternică de orașe și dezvoltă punctele forte într-o manieră coordonată. Orașele și municipiile din zonele intermediare oferă, de asemenea, servicii esențiale pentru zonele rurale înconjurătoare. Într-adevăr, în zonele rurale, care sunt la distanță de orașele de orice dimensiuni, orașele mici și mijlocii joacă adesea un rol mai important decât o sugerează dimensiunea lor. Rolul acestor orașe consta în furnizarea de acces la servicii, inclusiv infrastructura necesară pentru a investi în adaptabilitatea persoanelor și întreprinderilor, este cheia evitării depopulării rurale și a asigurării că aceste zone rămân attractive pentru populatie si economie. Deși cele mai multe activității economice se concentrează în orașele mici si mijlocii, zonele rurale rămân o parte esențială a ROBULNA. Acestea detin majoritatea resurselor naturale și a zonelor naturale (lacuri, păduri, situri Natura 2000, etc), au o calitate buna a aerului si sunt de multe ori locuri atractive și sigure de locuit sau vizitat. Provocarea cheie este de a asigura o dezvoltare echilibrată și durabilă teritorială a regiunii ca întreg, întărind competitivitatea economică și capacitatea ei de creștere, respectând nevoia de a conserva valorile sale naturale și asigurarea coeziunii sociale. Acest lucru implică evitarea concentrării excesive a creșterii și facilitarea accesului la beneficii progresive de pe urma aglomerării, în toate teritoriile. Depășirea distantei Conectarea teritoriile de astăzi înseamnă mai mult decât asigurarea unor bune conexiuni de transport intermodal. Aceasta necesită, de asemenea, acces adecvat la servicii precum îngrijire medicală, educație și energie sustenabilă, acces la Internet în bandă largă, conexiuni fiabile la rețele de energie și legături puternice între firme și centrele de cercetare. Acest lucru este, de asemenea, esențial pentru a răspunde nevoilor speciale ale grupurilor dezavantajate. Accesul la sistemele integrate de transport implică construirea de drumuri sau căi ferate între orașe, de căi navigabile interioare, lanțuri de transport inter-modale și sisteme avansate de gestionare a traficului. În general, în Bulgaria și în România ca noi state membre, legăturile rutiere bune sunt rare și deplasarea între orașe durează mult mai mult decât în UE15. Legăturile bune de transport feroviar sunt, de asemenea, distribuite inegal, iar liniile feroviare nu pot suporta viteze mari și au adesea nevoie de reparații. Calitatea neuniformă a rețelelor de drumuri secundare și a mijloacelor de transport afecteaza negativ eficienta si fluiditatea transporturilor, în timp ce navigatia pe mare, care poate reduce presiunea de pe drumurile aglomerate și a emisiilor de CO2, rămâne sub-dezvoltata. Accesul fiabil la energie este la fel de important, iar situația particulară a rețelelor izolate de piața UE pentru (regiunile rurale și îndepărtate) sau din motive istorico-geografice (de exemplu fostele țări socialiste), trebuie să fie în continuare abordate pentru a asigura o aprovizionare robustă și eficientă. Sursele regenerabile de energie și măsurile de eficiență energetică pot oferi oportunități de diversificare și dezvoltare durabilă. Accesul la serviciile de interes economic general, cum ar fi asistența medicală sau educația este adesea o problemă în zonele rurale, unde, de exemplu, în regiunile îndepărtate, un număr semnificativ de oameni trăieste la distante mai mari de 30 de minute de un spital și mai mult de o oră cu mașina de o universitate. În special pentru zonele îndepărtate, potențialul TIC de a oferi acces la asistență medicală și educație prin intermediul telemedicinei și de învățare de distanță rămâne a fi dezvoltat. Accesul la internetul de mare viteza, cu toate acestea, care a devenit esențial pentru multe firme și persoane, este încă incomplet. În regiune, accesul gospodăriilor la internet în bandă largă la domiciliu este în medie mai mic în zonele rurale decât în zonele urbane.
Problema conectivității și a concentrării poate fi abordată eficient doar cu o cooperare puternică la diverse niveluri. De asemenea, problemele de mediu asociate cu schimbările climatice, inundații, pierderea biodiversității, poluarea sau navetismul nu respectă niciun fel de graniță și necesită un mod similar de cooperare. Schimbările climatice sunt de natură să crească frecvența și severitatea secetelor, incendiilor și inundațiilor care afectează toate regiunile și țările în grade diferite. Chiar și probleme percepute ca pur locale, cum ar fi poluarea solurilor, au adesea originea în procese transfrontaliere mult mai largi. În mod similar naveta peste granițele regionale, sau chiar naționale, de multe ori necesită cooperare administrativă pentru a oferi soluții (de exemplu, transportul public) de a minimaliza consecințele negative. Creșterea economică într-o economie mondială globalizată este tot mai mult determinată de mai multe structuri de cooperare care implică diverse tipuri de actori din sectorul public și privat. Acest lucru este valabil mai ales pentru politicile de inovare, care trebuie să angajeze o gama larga de autoritati publice, inclusiv actori private din afara sferei de afaceri. Prin urmare, politicile de creștere bazate pe valorificarea potentialului endogen trebuie să fie ajustate în funcție de modul în care sunt puse în aplicare în scopul de a reflecta noua realitate. Pentru a aborda aceste probleme și altele este nevoie de un răspuns eficient politic pe o scară geografică variabilă, implicând, în unele cazuri, cooperarea între autoritățile locale învecinate (consilii locale), în altele cazuri între districte și județe, iar în altele între cele două țări vecine. Regiunile de frontiera interna în țările UE15 au beneficiat de mulți ani de politica de coeziune pentru a îmbunătăți cooperarea transfrontalieră. Acestea sunt lecții învățate și ROBULNA ar trebui să adopte și să pună în aplicare aceleași practici bune. De exemplu, într-un număr de state membre mai vechi, au fost create organisme metropolitane pentru a aduce împreună mai multe autorități de la diferite niveluri pentru a aborda problemele, cum ar fi dezvoltarea economică, transportul public, accesul la asistență medicală și de învățământ superior și facilitățile de formare profesionala, calitatea aerului și deșeurile, care se întind dincolo de granițele regionale. Unele regiuni metropolitane traverseaza frontierele nu doar la nivel local și regional, dar, de asemenea, frontierele naționale, cum ar fi eurometropola Lille-Kortrijk-Tournai, care include orașe de pe ambele părți ale frontierei. În altele, cum ar fi EUREGIO Rhein-Waal, creată de autoritățile locale germane și olandeze pe ambele părți ale frontierei pentru a îmbunătăți, printre altele, accesibilitatea, calitatea și eficiența serviciilor de sănătate transfrontaliere în acest domeniu. Acest lucru este deosebit de important, datorită lipsei unor norme clare privind accesul la asistența medicală transfrontalieră. Regiunile de frontieră din noile state membre și cele de pe fiecare parte a fostei “cortine de fier” au început de curând să lucreze împreună. Mai rămân multe de făcut pentru a dezvolta politici coerente privind infrastructura și cooperarea economică. În mod similar, dezvoltarea coerentă a spațiilor maritime, a punctelor terestre si maritime de traversare a frontierelor este rareori observată. Rezumând, punctele forte ale regiunii transfrontaliere româno-bulgare se referă la: existenta unui sistem urban policentric bazat pe orașele mici și mijlocii, cu rol critic la interfața rural-urban; un potențial uriaș pentru cooperarea bazată pe complementaritatea funcțională în întreaga regiune, precum și o tradiție de cooperare transfrontalieră prin intermediul euroregiunilor. Bibliografie European Spatial Development Perspective (ESDP) Territorial Agenda of the EU.Towards a more competitive and sustainable Europe of diverse regions, 2007 First Action Programme for the Implementation of the Territorial Agenda of the European Union, 2007 Green Paper on Territorial Cohesion Turning territorial diversity into strength, 2010 Territorial Cohesion under the Looking Glass - Synthesis paper "Territorial cohesion: unleashing the territorial potential" Background Document to the Conference on Cohesion Policy and Territorial Development: Make Use of the Territorial Potential! 2009, Kiruna, Sweden The territorial State and Perspectives of the European Union, 2011 update Territorial Agenda of the European Union 2020 "How to strengthen the territorial dimension of ‘Europe 2020’ and EU Cohesion Policy based on the Territorial Agenda 2020" – Background Paper The Lisbon Treaty, 2009 The Fifth Report on Economic, Social and Territorial Cohesion, 2010 EC ESPON 2006-2013, Geographic Specificities and Development Potentials in Europe Recensamantul populatiei si locuintelor din Bulgaria, Institutul National de Statistica, 2010 Recensamantul populatiei si locuintelor din Romania, Institutul National de Statistica, 2011. Argumente subiective punctelor forte regiunii transfrontaliere romano-bulgare
Yüklə 1,47 Mb. Dostları ilə paylaş:
|