Domnul iisus christos

Caiafa - care era arhereu în anul acela, va emite cea mai josnică judecată, arătându-le că este în interesul poporului evreu ca Iisus să fie ucis:

Voi nu ştiţi nimic; Nici nu gândiţi că ne este mai de folos să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul… Deci din ziua aceea s-au hotărât ca să-L ucidă.

Arhereii – iată ce au făcut:

...şi s-au sfătuit arhereii ca şi pe Lazăr să-l omoare. Căci din cauza lui mulţi dintre iudei mergeau şi credeau în Iisus.

Pe lângă această odioasă crimă pusă la cale de arherei împotriva lui Lazăr, ei atentau clar la viaţa Fiului de Dumnezeu. Iată care a fost răspunsul pe care arhereii aceştia l-au dat lui Pilat, când acesta Îl scoate pe Iisus afara din pretoriu, deoarece nu Îi găsise nici o vină:

Când L-au văzut deci arhereii şi slujitorii au strigat, zicând: Răstigneşte-L! Răstigneşte-L! Nu avem împărat decât pe Cezarul.

Aceşti preoţi şi arherei, deşi aveau marea poruncă a lui Moise Să nu ucizi!, deşi aveau toate semnele vremurilor, deşi Îl aveau pe Domnul Însuşi în persoană, Îl văzuseră şi Îl ascultaseră în Templu şi acum, dar şi la vârsta de 12 ani, când s-a dovedit mai înţelept decât ei, deşi L-au ascultat propovăduind mulţimilor, totuşi ei nu L-au recunoscut şi nu L-au primit. Oare de ce?

Uite că Bunul Dumnezeu, în marea Sa Înţelepciune, ne-a luminat să înţelegem de ce toată greşeala a pornit de la preoţii de atunci. Ei erau puşi acolo să păzească Adevărul şi Cunoaşterea şi să-L slujească pe Dumnezeu. Din Biblie ştim că în Temple se făceau inclusiv tranzacţii monetare şi comerţ. Preoţii au început să o ducă bine, cu mult confort, lux şi bogăţie şi în consecinţă au început să vorbească lumii despre ,,Cel ce va veni", ca despre un rege al celor lumeşti, care îi va umple pe ei şi pe tot poporul de bani, de aur şi de bogăţii. La un popor sărac cum era poporul evreu, care se zbătea în atâtea greutăţi şi nevoi, acest lucru a aprins imaginaţia şi nu îşi mai puteau închipui pe Trimisul Cerului decât ca pe un rege puternic, care îi va pedepsi pe toţi duşmanii lor şi care va crea un imperiu prin care ei vor domina restul lumii, că vor mânca pe săturate şi vor avea multe averi.

Un Mesia atât de simplu, contrazicea toată dogma şi învăţătura preoţească pe care ei o construiseră, pe care o credeau adevărată şi pe are prin repetiţie o fixaseră atât de bine şi de adânc în mentalul lor şi al celor pe care îi păstoreau, încât nu mai era loc pentru Adevăr. Pe Acest Mesia atât de simplu dacă Îl acceptau, ar fi trebuit ,,să vândă tot" ,,să împartă la săraci", să renunţe la puterea economică şi influenţa lor politică, să fie umili şi smeriţi, acceptând noua Sa învăţătură şi urmându-L în mare simplitate.

Bieţii cărturari şi farisei nu erau decât îndoctrinaţii aceloraşi teorii ale preoţilor, căci să nu uităm că şi şcoala se învăţa pe lângă temple. Irod însuşi, a fost produsul acestei învăţături greşite, ajungând la aberanta situaţie, când temându-se de un rege lumesc care i-ar fi putut uzurpa tronul, dăduse ordin cu ani în urmă să fie ucişi pruncii, după cum bine se ştie. Cine a fost cel mai vinovat la afacerea aceasta? Preoţii sau Irod?

Iuda, era la rândul său pătruns de aceleaşi idei şi concepţii, ceea ce l-a dus spre acelaşi final dezastruos al trădării Binefăcătorului Său. Dar pe Iuda cine l-a ademenit cu bani grei? A cui responsabilitate este mai mare, a celui care a trădat sau a celui care a plătit trădarea? Toată lumea l-a scos ţap ispăşitor pe Iuda şi desigur că a fost un mare şi greu păcat ceea ce a făcut el, dar aceia care l-au momit cu bani, nu cumva sunt la fel de vinovaţi, întrucât sunt autorii morali ai acestei crime?

Întrebarea este de fapt pe cine au slujit acei preoţi, căci nici într-un caz nu pe Dumnezeu, deşi în aparenţă se părea că o fac? Nu întunericului? Cum era posibil ca Dumnezeu să se afle în faţa lor şi ei să nu-L vadă, dacă erau slujitorii Lui cu adevărat? La aceste întrebări răspunsul este unul singur: în orgoliul lor nemăsurat, au crezut că ei sunt singurii cu care Dumnezeu va sta de vorbă şi că numai lor li se va descoperi!

Şi putem să continuăm această radiografie interesantă, pentru a înţelege de ce preoţii şi evreii au dat greş acum 2000 de ani…

Atunci se întâmpla ceva paradoxal. Ei erau poporul ales, ţara aleasă şi totuşi ei erau singurii care nu ştiau că Mesia se născuse în ţara lor şi nici nu l-au găsit, deşi era ,,la o aruncătură de băţ" în Betleem. Este aceasta o dovadă a faptului că nu ai preocupat acest lucru în mod serios şi responsabil şi se pare că nici nu i-a interesat decât abia atunci când au apărut Craii de la Răsărit care Magi fiind, erau reprezentanţii unor popoare care luaseră foarte în serios aceste lucruri sfinte.

Să mulţumim Cerului că strămoşii noştri daci, au aflat şi ei la timp, prin tagma iniţiatică a Deceneilor, de acest eveniment Divin şi au trimis la Închinare pe cel mai vrednic dintre ei, care a dus în dar o sabie de aur bătută cu pietre scumpe. De fapt la închinare au fost patru Magi, unul fiind din Dacia, lucru consemnat şi confirmat pe deplin de cartea doamnei Alexandra Dumitriu - Al patrulea Mag, pe care o recomandăm cu multă căldură tuturor românilor.

De ce Magii veniţi din neamuri străine ştiau de naşterea lui Mesia ca om şi au considerat că este o mare cinste şi onoare să mergi şi să te închini Lui, chiar dacă la momentul acela era ,,un mic înfăşăţel" în braţele sfinte ale Mamei Sale Fecioara Maria?

De ce preoţii şi cărturarii poporului evreu nu s-au dus şi ei la închinare după ce au aflat de existenţa Sa de la cei străini? Ba mai mult, nici după 30 de ani, când Domnul este arătat din nou lumii cine este de către apostoli, şi când El face dovada Divinităţii Sale cu prisosinţă prin vindecările, învierile din morţi şi scoaterea de demoni, precum şi prin învăţătura pe care o dădea mulţimii, totuşi El nu este recunoscut nici de biserică, nici de conducerea statului evreu de atunci? Ba şi mai mult, de ce biserica acelei vremi, care ar fi trebuit să fie păstrătoarea legăturii sfinte şi nealterate cu Divinitatea, perseverează în aceiaşi eroare şi îi cere lui Pilat să-L judece şi să-L condamne pe Domnul Iisus la moarte, când ei de fapt aveau poruncă încă de la Moise clar dată: Să nu ucizi!? De ce nici în ziua de azi preoţii evrei nu-l recunosc pe Domnul Iisus Christos şi faptul că este Fiul lui Dumnezeu şi nici măcar acum în al doisprezecelea ceas ei nu corectează eroarea aceasta grozavă?

La ora actuală s-au auzit unele afirmaţii de genul următor: ,,Cei ce l-au răstignit pe Domnul Iisus Christos erau preoţii Vechiului Testament, iar preoţii Noului Testament nu vor face aceiaşi greşeală la a doua Sa venire!" Să dea Bunul Dumnezeu aşa să fie! Dar dacă preoţii Noului Testament ne predică nouă şi Vechiul Testament, atunci cred că ar trebui să şi-l asume şi în numele preoţimii de atunci şi să-şi ceară iertare public pentru greşeala care s-a făcut. De fapt, întreaga planetă ar trebui şi ar fi cazul să-şi ceară iertare de la Dumnezeu pentru răstignirea Fiului de Dumnezeu de acum 2000 de ani şi pentru toate răstignirile care au mai fost de atunci încoace, cu gândul, cu vorba sau cu fapta. Numai căinţa pentru trecut, poate şterge efectele din prezent, după cum bine se arată şi în cartea Karma pură a domnului N. Lazarev, unde sunt analizate nenumărate cazuri de viaţă.

Deci Domnul Iisus Christos trebuia recunoscut de mulţime, de Biserică şi de conducerea statului evreu de atunci. După indicaţiile şi învăţătura Dânsului s-ar fi luat acele măsuri potrivite prin instituţiile statului şi prin Biserică, care în decurs de câţiva ani ar fi ridicat atât poporul evreu, cât şi celelalte popoare ale lumii la o viaţă curată. Recomandăm a se citi şi cartea domnului Anatol Basarab - Proprietarul galaxiei, din care vom afla cu surprindere că în planul lui Dumnezeu nu era ca Fiul să moară, ci era ca prin El a se ridica omenirea pe o nouă treaptă de dezvoltare. Normal şi logic, nu? Care părinte ar vrea să-i moară copilul?! Exista într-adevăr pericolul ca Domnul Iisus să fie răstignit în extremis, dar nu era acesta planul primordial. Dar totul a depins de oameni şi de alegerea lor. Gândiţi-vă ce s-ar fi întâmplat dacă mulţimea de oameni atunci ar fi strigat… IISUS CHRISTOS!... în loc de... Baraba! PĂMÂNTUL AR FI FOST INVADAT DE LUMINĂ!!!

Prin Pilat, care nu i-a găsit nici o vină Domnului Iisus, Bunul Dumnezeu le-a mai dat o şansă evreilor şi astfel s-a creat oportunitatea ca de data aceasta mulţimea să poată îndrepta greşeala făcută de Biserică şi reprezentanţii ei. Având în vedere că pe mulţi necăjiţi El îi vindecase, îi curăţise de lepră, scosese demoni din ei şi din copii lor, îi învăţase, îi hrănise şi îi înviase, era imposibil ca această mulţime de oameni să nu sară în ajutorul Binefăcătorului lor. Şi dacă mintea lor nu înţelegea totul pe deplin, Dumnezeu spera ca ei să judece măcar cu inima şi cu sufletul şi să se opună uciderii unui nevinovat, mai ales aceia care au recunoscut natura Divină a Domnului Iisus Christos. Ce a urmat?…

Biblia ne arată că nici de data aceasta nu au fost ,,acei 10 drepţi" pentru care Tatăl Ceresc ar fi iertat lumea şi sacrificiul nu s-ar fi produs. Au greşit preoţii, adică păzitorii ,,celor sfinte", a lucrurilor sacre, preoţi pe care mulţimea îi asculta orbeşte şi aveau toată încrederea în ei; au greşit cărturarii, care ar fi trebuit să fie deţinătorii unei cunoaşteri adevărate şi să fie primii care să-L urmeze pe Domnul; au greşit aceia pe care i-a ajutat, acei oameni simplii din popor pe care i-a vindecat. Unii au făcut-o din răutate, alţii din neştiinţă, alţii din indiferenţă, iar alţii L-au trădat de frică. Măcar apostolii ar fi trebuit să facă zid în jurul Domnului, cu piepturile lor şi să nu permită răstignirea. Unde erau?...

Doamne, de o mai fi cu putinţă vreodată să ne ierţi…

Momentul răstignirii este de fapt o crimă odioasă, prin care o omenire păcătoasa a ridicat mâna contra Creatorului ei, ucigând pe Fiul Său, Domnul Iisus Christos. Oricâte scuze s-au căutat ulterior, aceasta greşeală enormă a umanităţii nu a putut fi ştearsă. Împăcarea unei omeniri păcătoase şi decăzute cu propriul ei Creator, s-ar fi făcut prin cunoaştere şi ascultare de Lege, prin preţuirea Celui Trimis de Tatăl Ceresc şi care de altfel era chiar Fiul Său, urmând învăţăturile Sale. Da! Exista şi alternativa nefastă, pe care Domnul Iisus Christos o ştia, aceea ca o mulţime de oameni neinstruiţi şi lipsită de cunoaştere să-L trădeze! El a sperat până în ultimul moment, că sufletul şi inima vor învinge ceea ce mintea întunecată nu mai înţelegea, sperase că ceea ce adusese şi semănase în sufletul apostolilor, a ucenicilor şi a familiarilor care Îl urmau, va învinge ,,noaptea" şi ,,orbirea" în care se aflau ceilalţi şi se ruga:

Părintele Meu de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta!

Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti!

Cutremurător cum se ruga Domnul Iisus cu lacrimi de sânge, având încă în inimă o urmă de speranţă că va trece de la El acel pahar amar şi că o rază de lumină va apărea în mintea şi inima oamenilor vremii Sale. Cu inima frântă de durere Dumnezeu asculta ruga Lui, căci era scumpul Său Fiu, dar n-a intervenit, căci era în joc marele examen al unei întregi omeniri. Recomandăm aici a se citi şi cartea Maica Domnului în România pentru a se afla mai multe amănunte, de ce s-a ajuns la răstignire, scrisă de domnul Dogaru Constantin.

Aflat în faţa unei mulţimi de oameni păcătoşi, instigaţi de minţi întunecate la violenţă, Domnul nu a ripostat şi nu a răspuns la rău cu rău. A respectat Legea iubirii pe care El o adusese, chiar şi în cele mai cumplite clipe ale vieţii Sale rostind: Doamne iartă-i că nu ştiu ce fac! Adevărul se află în Biblie şi în cartea Ucenicul lui Iisus Christos, scrisă de un medic grec care a trăit şi a suferit alături de Domnul, pe nume Sotirios Crotos, pentru cine vrea să-l afle.

Domnul Iisus Christos a învins ,,întunericul" prin sacrificiul de Sine şi cu arma… IUBIRII! Dar a fost atât de singur...

La răstignirea Domnului a avut loc un Mare Cutremur de Pământ şi o Mare Furtună, prin care s-a revărsat toata mânia Cerului, peste acea lume oarbă şi întunecată. Atunci a fost momentul în care poporul ales - evreii, au decăzut din Graţia Divină, iar viaţa grea şi persecuţiile care au urmat de-a lungul istoriei au arătat clar că păcatul trebuia plătit.
CONCLUZII!
Acestea sunt faptele unui trecut istoric consemnat în Cartea Sfântă. Am adus în discuţie aceste aspecte pentru că:

1. Exemplul trecutului ne poate da acea învăţătură şi înţelepciune prin care să ne ferim de greşeli în prezent, când din nou avem pe Pământ Trimişii Cereşti.

2. Există în prezent un pericol enorm de mare, de a se face aceleaşi greşeli ca acum 2 000 de ani:

- de a nu-L recunoaşte pe Domnul Iisus Christos revenit pe Pământ şi a nu-I acorda respectul cuvenit;

- de a nu-L primi cu toata dragostea şi preţuirea pe TRIMISUL pentru aceste vremuri apocaliptice, Al Doilea Fiu de Dumnezeu;

- de a nu-L recunoaşte pe Duhul Sfânt întrupat ca Om.

3. De data aceasta este în joc soarta noastră ca popor român şi trebuie să acordăm toată atenţia cuvenită acestor evenimente şi modului cum le judecăm. Acum este Marea Judecată a neamurilor şi popoarelor, precum şi a fiecărui individ în parte.

4. Prin voinţă Divină, România este ţara aleasă de data aceasta pentru a deveni Noul Centru Spiritual al Lumii, iar românii sunt poporul prin care trebuie să se îndeplinească această menire, având şi răspunderea cea mai mare în faţa CERULUI şi a lui DUMNEZEU.

Sperăm că preoţii Noului Testament nu vor repeta aceiaşi greşeală ca şi preoţii din vechime şi că ei vor trata această problemă cu toată seriozitatea, deoarece:

TRIMIŞII CERULUI nu au venit nici atunci şi nici acum ca preoţi, ci ca oameni simplii şi modeşti în mijlocul poporului ales, cel evreu atunci şi cel român acum.

Şi atunci ca şi acum au adus LUMINA şi NOUA ÎNVĂŢĂTURĂ, pe care au răspândit-o atunci prin apostoli şi ucenici, iar acum prin aleşii ai Lor, prin mas-media şi prin cărţi.

Atunci Domnul Iisus era îmbrăcat în portul tradiţional evreiesc, iar acum Ei sunt îmbrăcaţi în ,,blugi şi adidaşi" şi în ,,portul naţional" românesc.

Atunci Domnul vorbea limba aramaică, iar acum Ei vorbesc limba română.

Atunci Domnul călătorea cu un asin, cu o corabie sau pe jos, iar acum Ei călătoresc cu o Dacie, cu un submarin sau cu o navă cosmică de ultimă oră, căreia noi îi spunem O.Z.N.

Atunci Domnul Iisus şi-a căutat apostolii, iar acum Trimişii şi-au contactat aleşii şi ucenicii cu care ţin legătura şi pe cale telepatică.

Dar acum spre deosebire de atunci, a venit TATĂL CERESC alături de MARELE JUDECATOR şi MARELE CONDUCĂTOR şi alături de Duhul Sfânt - MÂNGÂIETORUL!

Sperăm din toată inima ca iniţiaţii de azi să fie măcar la înălţimea celor de acum 2 000 de ani şi să-L recunoască pe Domnul Iisus Christos revenit pe Pământ, pe Trimisul - Noul Mesia şi pe Duhul Sfânt întrupat ca Om.

Sperăm ca de data aceasta ,,învăţaţii" şi ,,cărturarii" zilelor noastre să asculte cu atenţie ceea ce le vorbeşte Domnul Însuşi.

Sperăm din toata inima şi ne rugăm fierbinte la Bunul Dumnezeu ca în poporul român să nu existe un Iuda, un Ana, un Caiafa, un Irod sau un Pilat.

Sperăm din tot sufletul că la conducerea Statului Român se vor afla întotdeauna oameni credincioşi şi înţelepţi, care vor recunoaşte pe Trimişii Cereşti.

Sperăm din toată inima ca oamenii din neamul nostru, Îi vor primi cu toată dragostea şi respectul cuvenit pe Fii Cereşti şi pe Duhul Sfânt întrupat şi pe Tatăl Ceresc coborât El Însuşi pentru a cerceta lumea aceasta. Mai trebuie să nu uităm nici o clipă că Domnul Iisus Christos este acum cu noi aici în calitate de Mare Judecător al lumii şi că minunatul Plan al Tatălui Ceresc pentru salvarea omenirii se îndeplineşte pas cu pas.

De data aceasta dăm şi vom da socoteală de fiecare faptă greşită, de fiecare cuvânt greşit, spus sau scris şi de fiecare gând mărturisit sau nu, la adresa Lor şi a Divinităţii, căci este scris:

Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii. (Matei - cap. 12-36)

Dacă aceste lucruri le înţelegem bine şi le aplicăm ori de frică ori din convingere şi înţelegere ori din iubire faţă de Dumnezeu, atunci Îi vom primi cu tot respectul cuvenit pe Trimişii Cereşti. Atunci în această ţară nu va mai fi nici secetă, nici foamete, nu vor mai fi nici incendii devastatoare, nici zăpezi de 7 metri şi avalanşe ucigaşe şi nici cutremurul anunţat pentru 7 septembrie 2001, cu magnitudinea prognozată de 8 grade pe scara Rihter. Dar va asigurăm că Dumnezeu nu vrea frica noastră, ci iubirea noastră şi nici ,,moartea păcătosului, ci îndreptarea lui".

Mai este un aspect care trebuie neapărat subliniat. Că a greşit Ana sau Caiafa ca persoane acum 2 000 de ani, este una şi Dumnezeu i-a judecat şi le-a dat după faptele lor, dar problema gravă este acea că au tras după ei în eroare un întreg popor, care apoi a avut o grea şi cumplită soartă în istorie. S-au aflat ei în eroare şi au impus-o şi celorlalţi. Există din nou acelaşi pericol, dar care de data aceasta ne ameninţă pe noi ca popor român. De aceia nu ne este permis a fi uşuratici în a vorbi, a aprecia şi a judeca. Dumnezeu, dacă nu înţelegem anumite lucruri ne luminează şi ne ajută să le pricepem. Dar dacă Dumnezeu ne vorbeşte deja de zece ani în limba română şi ni s-a arătat nouă ca Om, mai ales nouă românilor şi totuşi noi ne prefacem că nu înţelegem şi că nu-L vedem de la ,,vlădică până la opincă", atunci situaţia nu este gravă… ci este de-a dreptul dramatică!

La fel ca şi acum 2 000 de ani, în prezent în faţa noastră este aceiaşi situaţie şi acelaşi mare examen: recunoaştem sau nu pe Trimişii Cereşti! Putem câştiga totul sau… pierde totul! Atât noi ca indivizi cât şi noi ca naţiune. Dacă nu suntem atenţi la ceea ce spunem, scriem şi gândim, ne pierdem nu numai pe noi, dar şi poporul din care facem parte.

Cu toţii ştiam că Domnul va reveni, că doar ne-a lăsat vorbă prin Cartea Sfântă. Problema noastră a fost că nu am ştiut ,,ceasul" şi poate că nu am ,,privegheat" cu înţelepciunea care s-ar fi cuvenit. Şi spunem din nou, că această carte şi cele ce vor urma se vor un semnal de alarmă pentru vremurile mari pe care le trăim.

Hai să admitem că până acum, deşi mulţi români ştiau aceste lucruri, au rămas în espectativă. Cred că este momentul ca măcar cei care L-au întâlnit pe Domnul Zvezdomir Marinov sau pe Doamna Desanka Nicolai în planul fizic şi au recunoscut apartenenţa lor Divină, să facă publice aceste lucruri pentru a le înţelege şi alţii şi pentru a nu se mai repeta erorile şi greşelile de acum 2 000 de ani. Bine îşi vor face lor, bine vor face şi celorlalţi care vor afla astfel aceste lucruri sfinte.

ZIUA NAŞTERII DOMNULUI - ANUL 2000
De ziua Naşterii Domnului, cineva a scris pe un acatist pe care l-a dat preotului în Biserică:

,,Vă rog să-I transmiteţi Domnului Iisus Christos din partea mea La mulţi ani! de ziua Lui de naştere. Semnat: Mihai."

Ştiţi ce a spus preotul? ,,Şi cum o să-I spun eu asta?" Adică a fost atât de surprins de simplitatea şi firescul acestei situaţii, a gestului şi a mesajului respectiv, încât a fost derutat, inclusiv de modernitatea limbajului. După o oarecare gândire, dânsul a rostit într-un final cu glas tare: ,,De fapt nu am cum să-I spun altfel, decât aşa cum scrie aici!"

Atunci noi am priceput că tocmai simplitatea şi firescul nu mai sunt înţelese la ora actuală, deoarece nu se potrivesc cu ,,clişeele" fabricate de anumite dogme şi care sunt fixate în mentalul nostru, exact ca acum 2 000 de ani, prin repetiţie.

Noi trebuie să reînvăţăm astăzi firescul şi simplitatea lui Dumnezeu şi comunicarea cu El.

Deci: La mulţi ani de ziua Dumneavoastră de naştere, iubite Domn Iisus Christos!

Bine aţi revenit din nou printre oameni!
STRIGATUL ÎN ,,PUSTIE"
Chiar azi, când se scriu aceste rânduri, suntem în ziua de 7 ianuarie 2001 şi este ziua Sfântului Ioan Botezătorul, căruia îi dorim de asemenea La mulţi ani! El este acela care acum 2 000 de ani striga în ,,pustie" şi încerca să-şi trezească contemporanii din amorţire şi adormire şi cel care L-a arătat lumii pe Mesia:

Fosta om trimis de Dumnezeu, numele lui era Ioan. Acesta a venit spre mântuire, ca să mărturisească despre Lumină, ca toţi să creadă prin el. (Ioan 1-6,7)

Deci iată cum a procedat Dumnezeu: a ales un om vrednic, un spirit înalt, căruia i s-a dat descoperire divină despre Trimisul Ceresc şi acesta a avut rolul de a arăta şi de a mărturisi public despre această Persoană Cerească şi despre acest eveniment deosebit al prezenţei lui Dumnezeu între oameni. Prin acest ales şi prin cele ce el arăta, lumea trebuia să înţeleagă evenimentele, să ştie care este Mesia cel aşteptat şi mai ales să creadă. Prin el trebuiau să afle marea veste şi aceia care nu aveau darul proorociei şi al vederii în duh, care nu aveau auzul telepatic şi clar înţelegerea, precum şi aceia care nu aveau priceperea limbajului semnelor cereşti.

Acum după 2 000 de ani, un alt mesager, aflat de data aceasta în România ,,strigă" de câţiva ani buni că Domnul este pe Pământ şi că Trimisul Fiul Omului este în România. Şi acest mesager ,,strigă” şi îşi transmite mesajul prin cărţi şi prin conferinţe, folosindu-se de mijloacele moderne ale societăţii de azi. Cum ne comportăm noi de această dată? Credem mesagerul? Credem Trimişii Cerului?...

Pentru unii români aceste lucruri sunt ştiute şi preţuite, pentru alţii sunt lucruri şocante, iar pentru alţii sunt lucruri ştiute dar respinse. Aceia care le resping sunt acele persoane au construit anumite filozofii, care nu se potrivesc cu realitatea care este de fapt şi în loc să renunţe la ceea ce este greşit în filozofiile lor, ei renunţă la Domnul Însuşi. Biserica ortodoxă şi nu numai, dintr-un conservatorism excesiv, trece totul sub tăcere de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, iar unele voci sporadice ne asigură că suntem în plină erezie, deoarece Domnul va veni numai pe ,,norii cerului", în cadrul unui ,,spectacol grandios" care va fi văzut concomitent de întreaga planetă.

Credem că este timpul să se studieze serios şi fără părtinire, de către savanţi împreună cu iniţiaţii şi cu Biserica, toate profeţiile, toate evenimentele, toate fenomenele, toate semnele vremurilor, căci aici nu este loc de greşeală. Sunt mulţi iniţiaţi în acest popor care cunosc adevărul şi Bunul Dumnezeu îi luminează pe cei care încă se mai află în îndoială dacă se roagă cu credinţă şi iubire pentru aflarea lui.

Vă propunem să încercăm să înţelegem şi să clarificăm măcar o parte din ceea ce înseamnă a doua venire a Domnului Iisus Christos pe Pământ, a Planului vast pe care Bunul Dumnezeu, din Înaltul Său Cer l-a pus în aplicare pentru Terra şi în care PLAN CERESC România are un loc aparte şi deci şi cea mai mare responsabilitate. Pentru ceea ce încă nu înţelegem, Îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne ierte şi să ne lumineze.

Fără a avea pretenţia de a epuiza acest subiect, vă propunem ,,să despicăm firul în patru". Dar dacă vrem să vedem adevărul şi imaginea de ansamblu, cea adevărată, atunci trebuie să aşezăm ,,bucăţelele" de informaţii, fapte, semne şi fenomene la locul lor, iar apoi să ne ridicăm… deasupra orgoliilor personale! Cam ca la mozaic. Să vedem unitatea în diversitate. Abia atunci putem vedea imaginea de ansamblu, adică Adevărul!