Domnul Nicolae Văcăroiu: Vă rugăm să încheiaţi! Domnul Bogdan Olteanu



Yüklə 259,3 Kb.
səhifə2/6
tarix29.08.2018
ölçüsü259,3 Kb.
#75739
1   2   3   4   5   6

Doamna Leonida Lari-Iorga:

Ce a vrut? A vrut să lupte împotriva corupţiei din ţară, a cuiburilor mafiote?



Domnul Dan Voiculescu:

Va rămâne un Traian Băsescu care interferează cu justiţia şi cu procuratura? Va rămâne un Traian Băsescu care a învrăjbit România!

În întreaga sa carieră politică, Traian Băsescu a jucat un singur rol: rolul de victimă. Un om care nu a reuşit nimic dând vina mereu pe alţii.

Deşi a condamnat comunismul, Traian Băsescu se dovedeşte a fi un marxist în ceea ce priveşte ideologia, un stalinist, în ceea ce priveşte poliţia politică şi un demn comunist, în ceea ce priveşte prestaţia politică şi economică.

Doamnelor şi domnilor, prin această prismă, votul de astăzi al Parlamentului este fundamental un vot politic. Vrem să privim spre viitor sau să ne întoarcem spre trecut? Vrem bunăstare sau vrem circ permanent? Eu vă propun să votăm cu viziune pentru viitor, cu realism faţă de prezent şi cu gândul la români. PC va vota pentru suspendarea şi pentru trecerea lui Traian Băsescu în istorie, căreia va trebui să-i dea socoteală.

Nu vă mulţumim, domnule preşedinte Traian Băsescu, nu aţi făcut nimic bun pentru România şi nu veţi face vreodată. Sper că domnul Băsescu are o minimă onoare şi îşi va da demisia, sper că nu s-a răzgândit.

Vreau să vă propun, domnilor preşedinţi Văcăroiu şi Olteanu, ca parlamentarii să rămânem în sală, după vot, timp de 5 minute, să aflăm de demisia domnului preşedinte. (aplauze)

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Vă mărturisesc că este prima oară când am un mandat imperativ din partea grupului, aşa că voi spune exact fraza cu care am fost mandatat să vin aici şi care este formată din două cuvinte: "Rămânem consecvenţi". Adaug şi un final din partea mea: "Vă mulţumesc." (aplauze)

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Voi încheia. Văd că …

Deci, în simplitatea lui proverbială, domnul Traian Băsescu încearcă să ne şantajeze cu scăderea ratingului de ţară, dacă nu va mai chefui el la Cotroceni.

Domnule Băsescu, staţi liniştit, că nu scade niciun rating de ţară şi ar fi cazul să nu-i plângeţi de milă şi să nu-l mai fetişizaţi, că doar ratingul acesta de ţară nu e „dragă Stolo”. Pentru mine, în ordinea morală a lucrurilor, dorul de ţară este mai important decât ratingul de ţară, dar domnul Băsescu ne mai ameninţă şi cu întoarcerea la popor.

La care popor, stimate domnule Băsescu? În niciun caz, nu ne referim la acelaşi popor, asta este clar!

„Când vorbeşti singur, ai întotdeauna dreptate”, spunea Balzac. Precizez, pentru informarea corectă a domnului Băsescu, că Balzac nu este un coniac, nici o marcă de whisky, ci un mare scriitor şi moralist european. (Aplauze puternice în sală)

Şi cu asta, voi termina, domnule preşedinte Nicolae Văcăroiu.

Văd că sunteţi nerăbdător, vă uitaţi pe ceas, să vă duceţi mai repede la Palatul Cotroceni (Râsete şi aplauze în sală) dar drumul dumneavoastră trece şi prin votul nostru, aşa că, vorba lui Caragiale „Aveţi puţintică răbdare!” (Râsete în sală)

Două fraze. Subliniez cuvântul european, pentru că Europa are un spirit al civilizaţiei şi al comportamentului, care nu tolerează şefi de stat certaţi cu legea.

Ce Dumnezeu, ne aflăm în Europa Mileniului III, după Cristos!

În concluzie, Partidul România Mare va vota, în unanimitate, pentru suspendarea din funcţie a domnului Traian Băsescu.

(Aplauze puternice în sală)

Este ora închiderii, cum se zice prin anumite localuri!

România lui Eminescu, Lucian Blaga, Nicolae Iorga, Constantin Brâncuşi, George Enescu merită o soartă mai bună, fiindcă ea nu e un vapor şi, cu atât mai puţin, o crâşmă gen Golden Blitz sau Potcoava.

Noi ne iubim prea mult ţara şi nu ne este indiferent ce se întâmplă cu ea şi unde vor trăi copiii noştri!

Adio şi un praz verde! O să mai fie Traian Băsescu şef de stat când, după Republica de la Ploieşti, de care râdea Caragiale, o să înfiinţăm şi Republica de la Jilava!

Vă mulţumesc. (Aplauze îndelungi în sală)

Domnul Bogdan Olteanu:

Doamna deputat, la chestiune, vă rog frumos, la dreptul la replică.



Domnul Marko Bela:

Domnilor preşedinţi,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Aş fi preferat ca astăzi să avem o dezbatere asupra dezideratelor majore ale României, după ce, recent, ne-am dobândit Statutul de membru în Uniunea Europeană.

Aş fi preferat să discutăm, în cel mai important for al ţării, în Parlament calea pe care va trebui să o străbatem până ce, într-adevăr, ne vom alinia la nivelul statelor occidentale.

Aş fi preferat să vorbim despre performanţa României, care în 17 ani a reuşit să anuleze o parte însemnată a moştenirii lăsată de un regim totalitar şi care, astfel, are toate şansele să depăşească şi ceea ce a rămas, încă, din sechelele acelei epoci sumbre.

Aş fi preferat să nu ajungem într-o situaţie când trebuie să ne spunem părerea în legătură cu propunerea de suspendare a Preşedintelui ţării.

Regret că domnul Traian Băsescu nu a înţeles că România nu se află acum într-un moment de cumpănă, şi că am avea nevoie de un efort solidar al instituţiilor statului pentru a merge mai departe, deoarece, contestând în permanenţă partidele politice, Parlamentul, Guvernul riscă să compromită sistemul nostru democratic.

Noi nu credem că în această clipă am fi la răscruce de drumuri, nu credem că tot ceea ce am construit după 1989 ar trebui aruncat la gunoi şi că ar trebui să reluăm totul de la început.

Nu credem că adoptarea unei noi Constituţii în 1991 şi modificarea acesteia în 2003, intrarea noastră în NATO, impunerea unui proces de reconciliere interetnică, primirea noastră în Uniunea Europeană, creşterea economică, care ne dă speranţe şi în privinţa nivelului de trai, în ultima vreme, deci, progresul pe care în acest deceniu şi jumătate, în mod incontestabil l-am făcut, şi l-am făcut împreună, ar putea fi considerat un eşec.

Am avut şi eşecuri, este adevărat. Avem şi nereuşite.

Eu, însumi, am atras atenţia de mai multe ori, cât de fragil este tot ceea ce am realizat şi că lucrurile nu sunt deloc ireversibile, dar lăsaţi-mi, totuşi, satisfacţia că de la început am făcut parte din Parlamentul care, cu multe ezitări, cu multe confruntări inutile, cu multe tensiuni generate, în mod artificial, şi cu porniri primitive, xenofobe, câteodată, dar a reuşit să construiască un sistem instituţional pluralist în România, a reuşit să pună bazele unei republici parlamentare.

Trebuie să rezolvăm problema corupţiei? Da.

Trebuie să continuăm descentralizarea? Bineînţeles.

Trebuie să regândim funcţionarea unor instituţii ale statului? Fireşte.

Trebuie să căutăm, în continuare, soluţii pentru problema minorităţilor? Evident.

Trebuie să ridicăm nivelul de trai al milioanelor care trăiesc în sărăcie? Trebuie, da! Aceasta este, de fapt, cea mai mare provocare a momentului.

Dacă Preşedintele ţării ne propune dezbateri pe aceste teme, suntem gata, oricând, să participăm la ele şi să avem o contribuţie cât mai consistentă, dar nu suntem dispuşi să anulăm ceea ce am realizat până acum, nu dorim să ne întoarcem din drum, nu vrem, în locul republicii parlamentare o republică bananieră, şi nu acceptăm să se readucă în România cultul personalităţii.

Noi vrem să clădim, în continuare, un sistem parlamentar, prin care toate curentele de opinie democratice, toate regiunile şi toate comunităţile din ţara noastră se vor putea exprima liber şi unde dezbaterile despre programele politice nu vor fi înlocuite cu comentariile despre obiceiurile, preferinţele şi mofturile unor persoane, fie vorba şi de Preşedintele ţării.

Noi, în continuare, vrem un regim unde serviciile secrete sunt, într-adevăr, în serviciul întregii naţiuni, şi nu în slujba câtorva politicieni.

Vrem ca Parlamentul, Guvernul, Preşedintele ţării să acţioneze împreună pentru a dobândi un loc cât mai favorabil României în Uniunea Europeană, pentru a construi relaţii cât mai bune cu vecinii, pentru a conecta ţara şi la propriu, şi la figurat, cât mai strâns de Uniunea Europeană.

Preşedintele, în mod firesc, are un rol important în realizarea acestor proiecte – rolul de mediere. Pentru a putea media, nu ai voie să fii părtinitor.

Am înţeles că preşedintele nu este mulţumit cu această menire, cu toate că a primit un altfel de mandat.

La urma urmei, aş accepta şi ideea unui preşedinte care vrea să fie jucător, numai că jucătorul trebuie să respecte regulile jocului.

Din păcate, trebuie să recunosc că, în ultima vreme, regulile jocului, de multe ori, nu au fost respectate.

Domnul preşedinte m-a făcut şi pe mine, şi pe colegii mei din Guvernul României, ilegitim.

Aş vrea să clarificăm ceva. Nu suntem copiii Preşedinţiei. Nu Preşedintele ne recunoaşte sau nu, ca şi legitimi, ci Parlamentul.

Cel care contestă rolul Parlamentului, contestă instituţia de bază a democraţiei.

Eu am foarte multe nemulţumiri faţa de acest Parlament, al cărui membru sunt şi eu, şi sunt de acord că ar fi loc şi de modificări, dar nici prin vot uninominal, nici printr-un alt sistem electoral nu vom putea avea un Parlament care să voteze aşa cum cere Preşedintele. Nu este cu putinţă aşa ceva.

Conform Constituţiei, noi am primit mandat de la electorat să legiferăm, iar Preşedintele să reprezinte statul român şi să fie garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a României.

Da, suntem vinovaţi cu toţii că nu se respectă acest mandat şi că nu s-a înţeles importanţa separării puterilor în stat.

Au dreptate cei care sunt dezamăgiţi de nivelul discursului politic al zilelor noastre şi, totuşi, nu observă cât de periculoasă este concluzia spre care sunt împinşi, inclusiv de Preşedintele ţării – că toţi cei care şi-au asumat un rol în politică sunt corupţi şi incompetenţi. Deci, poporul poate să aibă încredere numai într-o singură persoană.

Suntem şi noi de vină, fiindcă am acceptat că în politică, astăzi se duce o luptă cu dosare şi bileţele, şi nu cu programe şi, de foarte multe ori, ne-am întors cu spatele la nevoile şi doleanţele reale ale populaţiei, fiind preocupaţi de propriul nostru spectacol sinistru.

În opinia Uniunii Democrate Maghiare din România, Preşedintele ţării, într-adevăr, de multe ori, şi-a depăşit atribuţiile sau, dimpotrivă, nu şi-a îndeplinit atribuţiile constituţionale, dar suspendarea preşedintelui, în sine, nu va rezolva problema şi nu putem să declarăm vinovată numai o singură persoană, fiindcă atunci vom continua la fel, eventual, fără unul dintre actorii acestui spectacol tragi-comic.

Partidele politice care au contribuit şi ele la compromiterea ideii de democraţie, societatea civilă care în această perioadă nu a reuşit să fie criticul firesc al puterii şi, în cel mai bun caz, a tăcut, sau presa care a lăsat cale liberă unui discurs politic, fără calitate, repet, cu toţii ar trebui să ne facem propria noastră analiză.

Cunoaştem declaraţia domnului preşedinte că, dacă va fi suspendat, îşi va da demisia şi va participa, din nou, în alegeri.

Ascultând această declaraţie, mi-am dat seama de esenţa mentalităţii noastre, cu un picior în Balcani şi celălalt în Europa centrală, mi-am amintit o întâmplare recentă. Permiteţi-mi să v-o povestesc pe scurt.

Mergând, nu de mult, cu un conducător auto superstiţios pe o străduţă liniştită din Bucureşti, la un moment dat a trecut în faţa noastră o pisică neagră. Şoferul a pus imediat o frână, a tras pe dreapta şi a lăsat o altă maşină să ne depăşească şi să treacă linia imaginară marcată de pisica neagră. După aceea s-a uitat la mine cu o satisfacţie şugubeaţă, spunând: "Am rezolvat problema" – şi am pornit din nou la drum.

Stimaţi colegi, problema pisicii negre care a trecut în faţa preşedintelui nu se va rezolva cu o simplă oprire. Problema pe care o avem cu toţii nu se va rezolva atât de uşor, fie vorba de conducătorii auto sau de conducători de ţară şi vom avea nevoie încă de multe dezbateri şi multe decizii pertinente. UDMR consideră că astăzi votăm nu un principiu al democraţiei sau o contradicţie între instituţiile statului, ci numai cu privire la o persoană care are, bineînţeles, o funcţie extrem de importantă în stat. Fiecare parlamentar al UDMR va vota secret, după propria convingere. (aplauze) Vă mulţumesc.

Doamna Leonida Lari-Iorga:

Domnule preşedinte, stimaţi colegi,

Dacă în Parlamentul României se vota Legea lustraţiei, astăzi, nu ne-am fi pomenit cu acest complot, bine concertat, la adresa instituţiei prezidenţiale, pentru că mulţi dintre acei cu musca pe căciulă nici nu ar fi avut dreptul la vot.

Aşadar, astăzi avem o zi de mare cotitură pentru destinele românilor. Într-adevăr, se hotărăşte soarta lor.

Pentru a nu comite, însă, greşeli, pentru a nu avea nici o umbră de tăgadă, va trebui să analizăm împreună, prin metoda comparaţiei, activitatea celor trei preşedinţi de după 1989: Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu.

Începem cu domnul Ion Iliescu, ca să nu zic tovarăşul.

Ion Iliescu a câştigat puterea după lovitura de stat din 1989. Cum se poate – sună întrebarea mea – să construim ceva solid, nobil, plăcut Domnului, pe sânge, pe oase de oameni, care au murit de moarte nevinovată? Cum se poate să respecţi valorile democratice, când te înconjori de o suită de beneficiari, de o clientelă lacomă şi abjectă, cu mâinile pătate de sânge, de sângele copiilor noştri, şi nu numai din România, ci şi din Transnistria? (Vociferări din sală. Rumoare.)

Cum se poate… Aş ruga-o pe doamna Buruiană să mai tacă din gură, că numai prostii spune. (Aplauze.)

Cum se poate să te declari, la Iaşi, patriot, precum s-a declarat tovarăşul Ion Iliescu… (Vociferări din sală.)

Vă rog frumos, eu v-am ascultat, cu precădere. Vă rog frumos!

Domnule preşedinte, luaţi în vedere că pierd din minute!

Aşadar, să te declari patriot, la Iaşi, într-o parte a Moldovei lui Ştefan, când ai recunoscut un stat în stat, altă parte a Moldovei lui Ştefan, republica Moldova, cică. Aceeaşi RSS Moldovenească, atât că fără doi de „S”. Aceeaşi RS Moldovenească, făurită de imperiul sovietic!

(Gălăgie în sală. Vociferări.)

Ia mai tăceţi din gură, că eu v-am ascultat! (Aplauze.)

Patriotismul iliescian a condus la înăbuşirea mişcării de eliberare şi de întregire naţională din Basarabia, dând acest teritoriu pe mâna imperiului rus în revigorare, care voieşte să refacă fosta URSS.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Deci, Grupurile PD mai aveţi 5 minute.

Stimaţi colegi, îl invit la microfon pe domnul deputat Cozmin Guşă şi, după aceea, domnul senator Şerban Nicolae.

Este aici domnul Cozmin Guşă?

Mai aveţi 4 minute. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc foarte mult.

Stimaţi colegi, vreau să vă anunţ că Grupurile Partidului Social Democrat mai au la dispoziţie 10 minute, Grupurile Partidului Democrat, 9 minute, iar independenţii, 9 minute.

Dau cuvântul doamnei deputat Leonida Lari. Este, da? Deci, aveţi 4 minute şi jumătate la dispoziţie. Independenţii mai au o luare de cuvânt, domnul Cozmin Guşă.

Deci, după doamna Leonida Lari urmează domnul deputat Cezar Preda.

Doamna Leonida Lari-Iorga:

Nu numai preşedintele!



Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule senator. Au mai rămas 6 minute Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

(Din sală) Drepturi la replică.

Dacă vor fi drepturi la replică, o să le dau pe toate la sfârşit.

Din partea parlamentarilor independenţi, 40 de secunde, domnul deputat Aurelian Pavelescu.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat. A fost o uşoară depăşire a timpului, dar domnul Ruşanu mi-a făcut semn că se dă timp de la PNL.

Din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat, domnul deputat Cristian Rădulescu. Vă rog, domnule deputat. (rumoare, discuţii)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, doamna senator.

Am încheiat luările de cuvânt ale reprezentanţilor grupurilor parlamentare. Există o solicitare de drept la replică din partea doamnei Daniela Buruiană Aprodu.

Aveţi cuvântul, vă rog, un minut.



Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Trei minute! Deci, eu pot să-mi retrag şi grupurile parlamentare din sală, dar veţi fi într-o oarecare dificultate! (Râsete şi aplauze)

Să ştiţi că dacă era domnul Băsescu aici, democrat cum îl ştim, el îmi dădea! (Râsete şi aplauze puternice în sală)

Este o zi importantă! Eu pot să şi termin, dar pentru că sunt un luptător şi pentru că ştiu mai multe decât ştiu alţii, şi nu ţin discursuri de convenienţă şi cum zicea Tacit, invocat de altcineva „sine ira et studio”, „fără mânie şi prejudecată”, vreau să lămurim nişte chestiuni. Dacă îl suspendăm, să ştim de ce-l suspendăm, dacă nu, să ştim unde am greşit noi, şi Domnia Sa va fi forever biruitor.

Toate acestea şi multe altele configurează profilul profund imoral al domnului Traian Băsescu.

Acest om, a dezonorat prea mult şi prea grav funcţia de şef de stat.

Şi-i poate închipui cineva, bunăoară, pe Alexandru Ioan Cuza, Carol I şi Ferdinand sărind noaptea gardul şi luând-o, hai-hui, prin Bucureşti, în căutarea unor plăceri tipice speluncilor din porturi? (Aplauze în sală)

Doamne, ce blestem ispăşim! Acesta nu este un preşedinte jucător, ci unul infractor. El nu este un preşedinte activ, ci unul negativ. El nu este un preşedinte atipic, ci unul anormal, iar bomboana pe colivă a pus-o domnul Băsescu, zilele trecute, prin şantajarea efectivă a unor judecători ai Curţii Constituţionale.

Este foarte bine că domnul Mircea Geoană a făcut publice acele documente. Ele sunt reale şi inatacabile.

Mă văd, însă, nevoit, să reamintesc că la conferinţa de presă a PRM, de vineri, 6 aprilie a.c., eu am tras un semnal de alarmă cu privire la jocurile periculoase în care domnul Băsescu bagă Curtea Constituţională, încercând să o transforme din Curte în maidan, iar comunicatul citit de mine atunci, înregistrat video …

(Se strigă în sală)

Sunt nişte voci la galerie, care împiedică un parlamentar să vorbească.

În legătură cu timpul, vorbiţi cu domnul preşedinte Mircea Geoană. (Aplauze în sală) Mi-a dat din timpul alocat Grupurilor parlamentare ale PSD, sau vreţi să băgaţi zâzanie între PSD şi PRM?

Înţeleg că vă certaţi între voi, dar de ce vreţi să ne certaţi şi pe noi?

De altfel, chiar Ziarul „Ziua”, din această dimineaţă, publicaţie care nu s-ar zice că mă răsfaţă, a titrat mare „Tribunul a fost primul!”

Iată ce am afirmat atunci, la 6 aprilie, deci în urmă cu aproape două săptămâni – sar peste nişte pasaje – la punctul b „Directorul adjunct al SRI, Florian Coldea, a pus la dispoziţia lui Băsescu dosarele de informatori a 6 dintre cei 9 judecători ai Curţii Constituţionale şi le-a trimis câte o copie acestora, după angajamentul scris de ei, olograf.

Aceşti judecători au fost ameninţaţi şi prin intermediul lui Emil Boc, şeful PD, care, în dimineaţa zilei de 4 aprilie 2007, s-a întâlnit cu preşedintele Curţii Constituţionale, afirmă surse din PD”.

Doamnelor şi domnilor, dacă tot suntem la momentul adevărului, vă invit să luaţi stenograma şedinţei Senatului, de joi, 27 ianuarie 2005, când am spus „Partidul România Mare va iniţia procedura de suspendare a lui Traian Băsescu, din funcţie, în conformitate cu art.95 din Constituţia României”.

Într-o conferinţă de presă a PRM, cu titlul „Circul Băsescu”, am cerut din nou suspendarea lui din funcţie.

La 18 septembrie 2005, a urmat …



Domnul Nicolae Văcăroiu:

V-aş ruga să încheiaţi…

(Intervenţii neinteligibile din sală. Vociferări.)

Doamna Norica Nicolai:

Doamnelor şi domnilor colegi, nu aş fi vrut să vorbesc, dar am făcut-o pentru a vorbi în avansul mitingului, care va avea loc la ora 18,00 în Piaţa Universităţii. În avansul acestui miting, aş vrea să spun un lucru: acest Parlament, convocat la ora 21,00 seara pentru ca un preşedinte să depună jurământul de credinţă pentru ţară, a fost bun ca să valideze un preşedinte. În faţa acestui Parlament, care este pus la indexul istoriei şi care este hulit în faţa poporului într-o viziune colectivă, într-o viziune globalistă şi pur stalinistă, a depus jurământul domnul preşedinte Traian Băsescu.

Nu vreau să trăiesc într-o ţară în care un preşedinte depune jurământul în faţa unei instituţii democratice şi nu-l respectă, nerespectând această instituţie fundamentală a României, şi nu numai a României, ci şi a Uniunii Europene.

Se vorbeşte de o Constituţie, se vorbeşte de avize, dar despre ceea ce nu se vorbeşte este că în ţara aceasta fiecare are un preţ şi că sunt unii capabili să găsească preţul fiecăruia, fie un dosar de securitate, fie apartenenţa la Partidul Comunist Român.

Cred că democraţie nu înseamnă nicicum astfel de abordări. Nu poţi spune tuturor că sunt hoţi, fără să demonstrezi şi în doi ani şi jumătate nu am văzut pe nimeni tras în ţeapă pentru hoţie. Ce trebuie să mai aşteptăm? Să aşteptăm încă 4 ani şi să auzim doar vorbe? Pentru că în 2 ani şi jumătate, stimaţi colegi, nu am auzit nimic decât vorbe, ori vorbele nu consolidează democraţia.

Constituţia nu este întâmplătoare. Constituţia este cea care, bună sau rea, trebuie respectată de toţi. Şi cel care merge pe stradă şi votează cum doreşte şi cel care este în fruntea statului şi trebuie să-i respecte pe toţi, inclusiv pe cei de pe stradă şi inclusiv acest Parlament, pe care-l huleşte şi căruia astăzi îi contestă legitimitatea.

Suntem la fel de legitimi, domnule Traian Băsescu, şi noi şi dumneavoastră. Toţi am venit aici datorită votului popular.

Şi aş vrea să spun un lucru, respectul faţă de Constituţie nu este facultativ, el nu înseamnă că poţi să faci ce trebuie şi cum trebuie, aşa cum vrei tu. Cred că acest lucru va trebui să stea în spatele conştiinţei pe care, sigur, foarte mulţi o avem, deşi ne-o negaţi foarte mulţi. Acest lucru trebuie să stea în spatele conştiinţei cu care vom vota astăzi.



Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnul senator.

Aţi acoperit 33 minute din cele 53 de minute ale grupului dumneavoastră. 27 minute.

Urmează, din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Naţional Liberal, domnul deputat Crin Antonescu.

(Aplauze din partea Grupurilor parlamentare PNL.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog să încheiaţi…



Domnul George Crin Laurenţiu Antonescu:

Domnilor preşedinţi,

Domnilor colegi,

Distinşi invitaţi,

Nu-i aici. (Sala se amuză.)

(Aplauze.)

Da, nici nu cred că e de râs.

Ştiu că preşedintele are libertatea de a fi sau de a nu fi în Parlament la o asemenea discuţie. N-am de gând să contest dreptul Domniei Sale de a fi, încă o dată, absent, numai că alegerile pe care le facem fiecare dintre noi, darămite un preşedinte de ţară, au semnificaţii.

De fapt, domnul preşedinte n-a fost niciodată în Parlament sau n-a rămas niciodată în Parlament atunci când a fost cazul să asculte şi ce zic alţii. Domnul preşedinte a venit în Parlament cam ca pentru o baie de mulţime – că, totuşi, suntem şi noi destui - a vorbit şi a plecat. E dreptul Domniei Sale, dar e semnificativ. N-are foarte mare importanţă, dincolo de semnificaţia gestului, pentru ceea ce avem noi de dezbătut şi de făcut, pentru că nu este un proces.

Dar am început intervenţia mea cu această remarcă pentru că ea e simbolică pentru modul în care preşedintele încă în exerciţiu al României a înţeles şi înţelege nu doar raportul cu instituţia parlamentară, ci cu toate celelalte instituţii reprezentative ale naţiunii române, aşa cum sunt ele aşezate în acest moment, conform acestei Constituţii.

Doamnelor şi domnilor,

Parlamentul este un loc în care, adeseori, unii au aţipit. Probabil că se mai întâmplă şi azi. Parlamentul este un loc în care, de mulţi ani, în care şi din care s-a lipsit, fizic sau spiritual şi, probabil, se mai întâmplă şi azi. În Parlament s-au auzit multe prostii şi se vor mai auzi. Mulţi dintre noi am făcut prea puţin din ceea ce era potrivit să facem în raport cu mandatul nostru.

Dar eu nu pot să uit şi nu vrea deloc democraţie cine uită că, totuşi, Parlamentul este locul în care, în 1990, o mână de oameni, care era opoziţia, şi-au putut face auzită vocea. Nu pot să uit că Parlamentele acestea, din care – în treacăt fie spus – şi actualul Preşedinte al României a făcut parte în câteva rânduri, au alcătuit şi alte legi decât cea propusă de colegii democraţi şi privitoare la taxele pe bere, au alcătuit şi au votat legile pe care instituţiile statului român de drept se aşază, instituţiile şi măsurile prin care România, de la situaţia din 1989 şi 1990, este, astăzi, totuşi, o ţară membră a Uniunii Europene, membră a NATO, în rândul lumii, cum se spune, legile şi măsurile pe care cetăţenia românilor de azi se aşază democratic şi după model european.

Parlamentarii sunt mai buni sau mai răi, sistemul electoral este mai bun sau mai rău. Îl putem schimba şi, probabil, îl vom schimba, dar Parlamentul rămâne esenţa, ca instituţie, a sistemului democratic. Asta este o axiomă. Nu există regim democratic fără Parlament autentic şi respectat ca atare.

Las la o parte faptul că 70%, circa 70% din actualii parlamentari n-au făcut parte din legislaturile trecute, las la o parte că un bun număr, cel puţin, din actualii legislatori ai României au fost binecuvântaţi ca, citez: „boboci”, de însuşi preşedintele Băsescu în discursul inaugural de mandat.

Las la o parte că procentul de penalitate, adică de a avea dosar penal, la Preşedinţie este 100%, că avem un titular şi câteva dosare penale şi la Parlament este, pentru Dumnezeu, totuşi, mult mai mic. Sunt câţiva dintre colegii noştri care au şi câţiva cărora, poate, până la ultimele 5 minute, li se vor mai face dosare, dar suntem, cred, o majoritate fără dosar penal.

Dacă e vorba de raporturile licite şi decente ale preşedintelui Băsescu cu românii, că despre asta auzim foarte des, şi despre legitimităţi, reamintesc faptul că nimeni, cel puţin din Partidul Naţional Liberal, n-a contestat legitimitatea democratică a Preşedintelui României, Traian Băsescu. Cum este posibil ca, mereu, preşedintele – nu mai vorbesc de acoliţi – preşedintele să conteste, din ce în ce mai explicit, legitimitatea democratică a Parlamentului României?

Păi, stimate domnule preşedinte, Traian Băsescu, să vă propun spre atenţie nişte cifre. Dintre toţi preşedinţii aleşi ai României după 1990, aţi fost ales cu cel mai mic număr de voturi, voturi – capete de români. În 1990, Iliescu – 12232000 voturi – ce baie de mulţime! Câţiva stropi a prins şi domnul Băsescu, atunci. (Sala se amuză.)

(Aplauze din partea Grupurilor parlamentare PNL, PSD, PRM şi PC.)

1992, Iliescu – 7393000 voturi, 1996, Constantinescu – 7057000 voturi, 2000, Iliescu – 6696000 voturi, 2004, Traian Băsescu – 5126000 voturi, în turul II, la fel de preşedinte ca şi ceilalţi, dar totuşi…

Cifrele din turul I, unde domnul Băsescu s-a clasat al doilea în preferinţele românilor, aceloraşi români, că n-au plecat mulţi de atunci, 3545000 voturi, cele mai puţine dintre toţi viitorii sau foşti, în cazul nostru, dar viitorii referindu-mă la turul I, preşedinţi ai României care au câştigat mandatul.

N-am nici o reţinere să-i mai dau un exemplu domnului Preşedinte Iliescu care, desigur, n-are nici un fel de preţuire pentru noi şi afirmă clar că nu avem legitimitate.

(Din sală): Băsescu.


Yüklə 259,3 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin