Domnul Nicolae Văcăroiu: Vă rugăm să încheiaţi! Domnul Bogdan Olteanu

Domnul Radu Berceanu:

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, am să încerc în aceste 5 minute să explic puţin - poate nu pentru dumneavoastră, unii care veţi participa în mod direct la ceea ce se întâmplă aici, şi mai mult pentru cei care ascultă sau privesc la televizor - ce se întâmplă aici.

Se încearcă o execuţie politică, publică a Preşedintele României care, cu 2 ani în urmă, a obţinut majoritatea voturilor românilor care au participat la alegerile prezidenţiale. De ce? Din cu totul alte motive decât cele care sunt spuse, aici, în această sală sau sunt spuse oficial.

Aici se vorbeşte de Constituţie. Verdictul Curţii Constituţionale este foarte clar, dar nu mai este bun. Atâta vreme cât Curtea Constituţională a dat verdicte care au plăcut PSD-ului, în nici un caz nu au apărut bileţele ca cel de aseară. Imediat ce a îndrăznit Curtea Constituţională să dea un verdict care nu a mai plăcut, imediat s-au găsit unii, care să conteste deciziile Curţii Constituţionale.

Noi, de la Partidul Democrat am avut şi destule decizii care nu ne-au convenit, dar nu am îndrăznit niciodată să le contestăm şi cred că acest lucru ar trebui făcut de către toţi.

Cine sunt cei care încearcă această execuţie politică? O alianţă extrem de ciudată, PSD-PNL-PRM-UDMR şi era să uit, PC, care şi aşa nu are foarte mare importanţă. Ce-i leagă pe toţi aceştia? Ce ar putea să aibă în comun PSD-ul cu PNL-ul, când în mod normal ar fi trebuit să fie în tabere diferite? O serie întreagă de lucruri, care nu sunt de natură politică şi nu sunt de aici din Parlament, sunt din spatele celor care conduc destine, cei care fiind

membri PNL fac donaţii în campania electorală la PSD; membrii PNL primesc de la PSD rafinării şi scutiri de datorii, tot felul de alte legături, decât vreun fel de legături legate de politică sau legături care ţin de viaţa parlamentară.

Sigur, şi mai ciudată este alăturarea PRM-UDMR, probabil că o să aflăm ceva mai târziu cum poate fi explicată această legătură, pentru că eu nu pot s-o explic.

Sunt două grupuri care votează după conştiinţă, înţeleg că ceilalţi votează inconştienţi. Cele două grupuri care votează după propria conştiinţă sunt cele care formează Guvernul PSD şi UDMR, care au o singură conştiinţă: conştiinţa că dacă nu votează cum trebuie, o să primească un şut de la guvernare, de la PSD, cel care-i ţine acolo în vitrină ca, pe de o parte, să preia toate relele şi, pe de altă parte, să facă tot ceea ce decid ei.

S-a spus, la început de tot, că preşedintele nu se poate încadra în parametrii constituţionali. Eu cred că preşedintele nu a putut să se încadreze în felul în care ceilalţi doi preşedinţi au crezut că trebuie să se comporte ca aleşi ai majorităţii românilor. Şi anume, să acopere tot ceea ce se întâmplă urât mirositor şi, câteodată, ziarele mai ridică câte un colţişor în ceea ce priveşte lumea aşa-ziselor afaceri, care, de fapt, nu sunt altceva decât tuburi de dren montate de băieţi deştepţi la banii statului, ca să curgă în buzunarele lor.

Am auzit multe lucruri şi despre linişte, perioade liniştite. Sigur, a fost o perioadă liniştită 1992-1996, cea în care domnul Văcăroiu a fost prim-ministru şi domnul Iliescu preşedinte, în care s-au întâmplat o serie de lucruri vesele. În afară de inflaţia de 300%, s-a întâmplat Bancorex-ul, s-a întâmplat Caritas-ul, s-a întâmplat Dacia-Felix, s-au întâmplat tot felul de operaţiuni Ţigareta, era embargoul iugoslav, aşa că astfel de linişte bănuiesc că se doreşte şi acum.

Preşedintele Traian Băsescu a făcut o serie întreagă de greşeli. S-a apucat să condamne oficial comunismul, când aici în sală sunt foarte mulţi comunişti cunoscuţi, cu state şi cu funcţii importante, şi a crezut că toţi aceştia nu se vor coaliza. Iată că s-au coalizat de la PRM la PSD, peste haturi şi ponoare politice.

S-a apucat să dea şi foarte multe… înţeleg că toate dosarele care mai erau la SRI, ale fostei securităţi… şi şi-a închipuit că în Parlament, cei care au fost dovediţi securişti… unul din şefii săi îmi spunea de un fost subaltern căruia îi spunea ,,Dan Ţiganul” şi iată că s-au coalizat, pentru că-i uneşte o legătură mai puternică decât eventualele mici adversităţi politice mimate pe aici.

Acestea sunt adevăratele lucruri pe care le discutăm şi urmează să ieşim din acest borcan de sticlă, construit de comunistul Ceauşescu cu ajutorul securiştilor, care i-au făcut să muncească pe mulţi la acest palat, şi să dăm ochii cu electoratul care s-ar putea să aibă alte păreri despre cum ar trebui să meargă înainte România.

Vă mulţumesc.

Doamna Leodina Lari-Iorga:

Iată că zilele acestea se repetă încercarea forţelor imperialiste ruse, în Basarabia, de se federaliza această republică. Împreună, stau de vorbă tovarăşul Putin cu tovarăşul Voronin, pe tema asta.

Doamna Leonida Lari-Iorga:

Vedeţi bine cum votaţi, să nu mergeţi împotriva poporului vostru!

Mulţumesc.

(Doamna deputat Daniela Buruiană solicită drept la replică.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc.

Invit la microfon pe domnul senator Şerban Nicolae. Va urma domnul senator Berceanu Radu.

Domnule senator, aveţi cuvântul, din partea Grupurilor Partidului Social Democrat. Vă rog!

Domnul Cristian Rădulescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este evident, pentru toţi cei care ştim tehnică legislativă că Hotărârea aceasta putea să cuprindă numai art.1, în cazul că se adoptă, conform articolului citat, „suspendarea din funcţie a preşedintelui” dacă tot s-a băgat art.2, cu comunicarea la Curtea Constituţională şi se face apel la Regulament, la art.69, acesta prevede încă două comunicări: una către cel care este împricinat, sub semnătura preşedinţilor celor două Camere, în 48 ore, şi comunicarea către Guvern pentru iniţierea Proiectului de lege privind organizarea şi desfăşurarea referendumului pentru demiterea preşedintelui.

Aşa că eu cred că este de bun simţ, ori îi lăsăm numai art.1, ori completăm art.2 cu celelalte două trimiteri la care face referire şi Regulamentul, ceea ce mi se pare mai normal.

Domnul Victor Viorel Ponta:

Stimaţi colegi, situaţia e gravă, nu cum spune domnul Boureanu, dar e destul de gravă, pentru că ceva mai devreme am primit şi eu un bileţel şi un cadou, un obiect.

În bileţel scrie aşa, sper să nu fac o indiscreţie:

"Dragă Traiane,

Dacă azi pleci de la Cotroceni, te rugăm să nu uiţi următoarele:

- să iei urnele cu voturile pe care le-a furat PSD-ul ca să ieşi tu preşedinte;

- să iei "ţepele" care ţi-au rămas la Cotroceni pentru că domnul Videanu a făcut parcări la Piaţa Victoriei;

- să nu uiţi dosarele judecătorilor de la Curtea Constituţională;

- să nu uiţi insigna pe care i-ai dat-o lui Emil Boc în faţa camerelor de luat vederi şi i-ai luat-o imediat înapoi;

- să nu uiţi bileţelele de la Călin sau de la Dinu sau de la altcineva;

- să nu uiţi permisul de conducere care ţi-a fost luat după vestita petrecere de la Golden Blitz;

- să nu uiţi statuia de aluminiu primită de la domnul Stolojan;

- să nu uiţi scrisorile de dragoste de la Emil Boc şi cartea cu Carol al II-lea pe care te-am tot rugat să o citeşti şi nu ai vrut să o citeşti;

- ai grijă unde te muţi şi vezi cine-ţi este vecin, că s-ar putea să-ţi ia locul;

- să stingi lumina şi să sperăm că după tine va fi un alt fel de preşedinte, nu numai un alt preşedinte."

Este semnat. Semnează: Mircea, Călin, Dan, Cornel, Marco, Vasile, Radu, Sorin şi mulţi alţii.

Am primit şi un cadou pentru domnul preşedinte. I-l las aici, că poate vine. Este o clepsidră cu nisip, exact pentru 5 minute. (rumoare, discuţii, râsete, aplauze)

Sunt convins că după ce vom vota, se va găsi un prieten al preşedintelui - de la PLD sau de la PD – care o va întoarce şi, din acel moment, România poate va începe să trăiască un pic mai bine.

Să votaţi bine! (discuţii, aplauze, râsete)

Doamna Leonida Lari-Iorga:

Vă rog, aşteptaţi! Am de trecut la tovarăşul Băsescu, dacă voi credeţi că e tovarăş. Eu cred că este un adevărat patriot. Este primul preşedinte care a spus că următorul obiectiv al României este reunificarea ţării într-o Europă unită. Nimeni altul, până la dânsul, nu a mai spus aşa ceva!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Doamna deputat, vă rog…

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule senator. Aţi epuizat timpul alocat partidului dumneavoastră.

Din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Conservator, domnul senator Dan Voiculescu.

Aveţi cuvântul, domnule senator. (aplauze)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Aţi consumat 5 minute, au mai rămas 9 minute din timpul alocat Grupurilor parlamentare ale PD.

Urmează, din partea Grupurilor parlamentare ale PSD, domnul deputat Victor Viorel Ponta.

Aveţi cuvântul, domnule deputat. (discuţii, rumoare, vociferări)

Eu am zis 9 minute, dar dacă vreţi 8, nu e o problemă.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc domnule senator.

Din partea grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat are cuvântul domnul senator Radu Berceanu. Mai aveţi la dispoziţie 5 minute, domnule senator, aveţi cuvântul.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule preşedinte, vă rugăm să încheiaţi!

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea grupurilor parlamentare ale Partidului Naţional Liberal, ultimul vorbitor înscris, doamna senator Norica Nicolai.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă rog să încheiaţi.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea grupurilor parlamentare ale Partidului Social Democrat, pentru 3 minute, domnul deputat Eugen Nicolicea.

Domnul Şerban Nicolae:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Am căzut şi eu în capcana de a crede că domnul Traian Băsescu este un preşedinte-jucător şi am pierdut o bună parte din discursul meu public, încercând să arăt că un preşedinte-jucător este în afara Constituţiei şi în afara cerinţelor unui sistem democratic european.

În realitate, eram convins că, după Nicolae Ceauşescu, românii s-au săturat de un preşedinte-jucător.

De fapt, domnul Traian Băsescu nu e un preşedinte jucător, este un preşedinte-vorbitor. Este un vorbitor şi are impresia că, vorbind, are şi dreptate.

Şi am să citesc din avizul Curţii Constituţionale o frază care ne spune totul despre efectul vorbelor domnului Traian Băsescu.

„Opiniile, observaţiile, preferinţele sau cererile preşedintelui nu au, însă, caracter decizional şi nu produc efecte juridice, autorităţile publice rămânând exclusiv responsabile pentru însuşirea acestora, ca şi pentru ignorarea lor.”

Cu alte cuvinte, dacă ceva s-a întâmplat în România, n-a fost, în nici un caz, datorită faptului că domnul Traian Băsescu a vorbit, ci rămâne şi meritul, dar şi responsabilitatea autorităţilor.

Îmi pare rău că domnul Traian Băsescu nu este prezent aici, pentru că aş fi vrut să-i spun în faţă un lucru pe care îl spun cu toată amărăciunea.

Da, domnule Traian Băsescu, aţi încălcat Constituţia. Indiferent ce credeţi despre conştiinţa dumneavoastră, indiferent cum aţi interpreta Constituţia, indiferent cât ne-aţi acuza, aşa cum am văzut, din păcate, şi astăzi, aici, că am fi mafioţi, hoţi sau mai ştiu eu cum, dumneavoastră aţi încălcat Constituţia, şi aţi încălcat-o grav, subminând autoritatea şefului statului.

Am auzit puţin mai devreme un lucru care mi se pare uşor ridicol, şi anume că Traian Băsescu este o instituţie şi că se subminează instituţia Traian Băsescu. Bine că nu a spus că e o statuie.

Spun acest lucru cu amărăciune, pentru că, în mod paradoxal, aş fi preferat să aflu că avizul Curţii Constituţionale este urmarea unui şantaj, decât să aflu că este rodul conştiinţei judecătorilor de la Curtea Constituţională.

Aş vrea să vă spun următorul lucru. „Vă asigur că am văzut reticenţa sistemului la schimbare, am văzut chiar dispreţul, repet, dispreţul, o spun cu toată responsabilitatea, dispreţul unor oameni din CSM pentru interesul

naţional, în favoarea intereselor lor, am văzut dispreţul unei Curţi Constituţionale pentru interesul naţional” – spunea domnul Traian Băsescu, în mai 2005.

Am spus atunci că acest lucru subminează autoritatea Curţii Constituţionale, discreditează această instituţie, a cărei principală menire este să apere supremaţia Constituţiei. Din păcate, însă, am văzut o doză de laşitate, pe care mi-e greu s-o explic, şi preferam, oricât ar fi de neplăcut, să cred că acest aviz, care se face un fel de preş, ca să spună că, din punct de vedere constituţional, domnul preşedinte Traian Băsescu miroase frumos. Să văd un act de demnitate!

Mai fac însă o precizare. Domnul Traian Băsescu, în discursul de ieri, a mai dat încă o dovadă a faptului că nu înţelege Constituţia. A spus că acesta este un verdict şi că noi, dacă astăzi ne exprimăm prin vot, am încălca un verdict. Este un aviz, stimaţi colegi.

Vreau să fac, cu această ocazie, şi o remarcă. Nu mă gândeam ce-o să spună ceilalţi colegi şi nu eram pregătit pentru replici, dar m-am săturat să accept etichetări de genul „răzbunarea mafioţilor”, „haite”, „hiene” şi aşa mai departe, din partea unor terchea-berchea, care nu înţeleg un lucru: că eu le respect dreptul de a vota împotriva suspendării şi nu-i insult, şi nu-i critic pentru asta, e dreptul Domniilor Lor şi acelaşi drept îl am şi eu, şi că ar fi fost normal să respecte dreptul de a-mi spune părerea, pentru că între mine şi Traian Băsescu, credeţi-mă, în materie de moralitate, nu cred că Domnia Sa are de câştigat.

Am aflat de la Preşedintele României că hoţii fură în linişte. M-am gândit la o campanie lansată de un post de televiziune în săptămâna dinaintea Paştilor, care se desfăşura sub sloganul „Linişte, e Paştele!” Şi mă gândeam că Preşedintele României, poate mai bun cunoscător, ştie când fură hoţii. Dar s-a mai spus aici, şi copiii ştiu cum recunoşti hoţul cel mai mare! El e cel care strigă primul şi cel mai tare „Hoţii!”

(Intervenţie neinteligibilă din sală, a domnului senator Corneliu Vadim Tudor.)

E din înţelepciunea populară, domnule preşedinte. Nu aveţi cum să aveţi drepturi de autor, dar întâmplarea a făcut să vorbiţi înainte. Era pregătită, oricum.

Aş vrea să mai demontez şi această şmecherie cu demisia - şi eu înclin să cred că, după ultimul comunicat al Administraţiei Prezidenţiale, nu se va produce – şi de ce alegeri, şi nu referendum.

Pentru că la un referendum pentru demitere, preşedintele Traian Băsescu ar trebui să explice ce a făcut bun, de ce nu a făcut nimic rău şi, în general, ar trebui să se prezinte singur.

Or, Domnia Sa niciodată nu a putut să spună că a făcut ceva bun. Şi cât a fost primar la capitală, în afară de demolări şi de omorâri de câini, nu au reuşit nimic, dar Domnia Sa se simte bine atunci când are contracandidaţi asupra cărora poate să împroaşte cu noroi, pe care poate să-i acuze de orice rele, în speranţa că, la un moment dat, electoratul va continua să accepte să fie minţit şi să creadă că Traian Băsescu nu o fi el bun, dar este de preferat altora.

Stimaţi colegi, aş fi vrut să nu vă bucuraţi de acest aviz al Curţii Constituţionale, mă refer, aici, la cei care se declară atât de indignaţi de dreptul nostru constituţional de a decide asupra suspendării preşedintelui, pentru că el nu ne face cinste.

Cu riscul de a pierde la capitolul imagine, mi-ar fi fost jenă să spun că am fost contemporan cu o asemenea situaţie şi, din calcule politice, am tăcut, m-am făcut că nu observ că Preşedintele României acuză de-a valma judecători, parlamentari, cetăţeni obişnuiţi, la urma urmei, oameni simpli, numai din dorinţa de a declara că este singurul care are dreptate.

Este adevărat că tentaţia de a avea discursuri ironice sau bazate pe picanterii era destul de mare atunci când vorbim de Traian Băsescu. Consider că lucrurile sunt suficient de grave ca să nu acceptăm totuşi că avem de ales între Parlament şi preşedinte. L-am auzit, de asemenea, pe domnul Traian Băsescu spunând că se va întoarce la popor pentru ca poporul să aleagă dacă avem nevoie de preşedinte sau de Parlament.

Stimaţi colegi, sunteţi parlamentari, ştiţi foarte bine că aveţi dreptul la vot şi aveţi dreptul la conştiinţă.

La noi nu s-a decis la partid, la PSD, că vom vota pentru suspendare, pentru că noi am iniţiat acest demers, noi ne-am spus punctul de vedere atunci când am semnat această propunere de suspendare. Din acest punct de vedere, să ştiţi că nu era nici un fel de dubiu.

Noi am sperat că măcar o dată în viaţă veţi avea un moment de demnitate, veţi avea un moment de bărbăţie, nu în sens fizic, ci în sens moral, politic, şi veţi vota aşa cum vă dictează conştiinţa şi vă veţi gândi că decât să fii laş sau cioară - cum spune românul – o viaţă întreagă, vă puteţi permite să fiţi o zi vulturi.

Stimaţi colegi, eu cred că votul de astăzi este un vot foarte important şi că, înainte de a ne asuma un atribut, trebuie să ne asumăm o responsabilitate, responsabilitatea de a spune că şeful statului, indiferent cum este ales, trebuie să respecte regulile. Suntem primii care întărim instituţiile, dacă respectăm regulile.

Dacă vom continua cu acuzaţii insultătoare, cu glumiţe mai mult sau mai puţin reuşite, vom submina şi autoritatea instituţiilor, vom submina şi rolul nostru în Parlamentul României.

Eu cred că s-au spus suficiente lucruri şi, de asemenea, aştept să văd că preşedintele măcar o dată se ţine de cuvânt şi că, în scurtă vreme, va începe să calculeze cele 5 minute.

Vă mulţumesc.

(Din acest moment, preia conducerea şedinţei domnul preşedinte Bogdan Olteanu)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Invit la cuvânt pe domnul senator Marko Bela, din partea Grupurilor parlamentare ale UDMR. Se pregăteşte domnul senator Dan Voiculescu.

Domnule preşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Bogdan Olteanu:
Vă mulţumesc, domnule deputat. Aţi consumat 3 minute. Au mai rămas 17 minute Grupurilor parlamentare PSD. (discuţii, rumoare, vociferări)

Din partea Grupurilor parlamentare al PC, domnul deputat Sergiu Andon. (discuţii, rumoare, vociferări)

Doamna Leonida Lari-Iorga:

Dumnezeu lucrează prin popoare. Numai acel care, într-adevăr, slujeşte poporul său, acela e drept, nu cei doi preşedinţi trădători, şi Iliescu, şi Constantinescu!

Doamna Leonida Lari-Iorga:

Nu, mulţumesc. Mai am în legătură cu domnul Constantinescu.

Domnul Constantinescu Emil a câştigat puterea, păcălindu-ne pe toţi cu marea lui credinţă în Domnul şi în neam.

Domnul Cristian Boureanu:

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

Ne aflăm într-un moment trist şi nu mă aşteptam să ajungem la acest moment după 17 ani de democraţie. În mod sigur, nu după alegerile din 2004 şi mă refer, în primul rând, la colegii mei liberali sau penelişti. Astăzi nu asistăm la o dezbatere pe teme politice sau constituţionale. Suntem martori – şi unii dintre dumneavoastră participanţi – la o lovitură de stat deghizată de mântuială sub masca democraţiei. (discuţii, rumoare, vociferări, râsete)

Numai aşa se explică de ce un grup de oameni, cu o legitimitate îndoielnică, încearcă dărâmarea şefului statului şi nu mă refer la colegii noştri parlamentari.

Complotiştii nu asigură celui descăunat un proces corect. La fel, coaliţia antiprezidenţială ignoră verdictul Curţii Constituţionale care spune clar că şeful statului nu a încălcat legea supremă.

Nu Constituţia, nu prerogativele şefului statului, nu partidele, nu Parlamentul sunt astăzi în discuţie. Este vorba de fapt despre răzbunarea câtorva oameni, tulburaţi de la aranjamentele lor, împotriva celui care le-a strict sistematic jocurile. Iar în această turbulenţă sunt antrenate şi compromise partidele, instituţiile statului şi procesul de reformă în România, probabil pagube colaterale pentru PNL, PSD, PC şi PRM. (rumoare, discuţii)

Şi dacă tot s-a vorbit aici despre obligaţiile şi drepturile şefului statului şi procesul de reformă, dacă tot s-a vorbit aici despre obligaţiile pe care le avem ca oameni politici, aş vrea să fac şi eu comentariu.

După coaliţia antiprezidenţială, preşedintele ar trebui să aibă un singur drept: dreptul de a rămâne tăcut, orice ar spune urmând să fie folosit împotriva sa. Şi a adăugat un coleg de la PD, ar trebui să aplice o singură lege: omerta, legea tăcerii. (rumoare, discuţii)

Domnilor colegi, în special liberali, nu avem nevoie de un preşedinte pentru liniştea noastră, aşa cum ne propunea PSD-ul prin anii 1990, avem nevoie de un preşedinte jucător pentru liniştea românilor.

Dacă tot discutăm despre ce ar trebui sau nu să facă preşedintele, poate ar trebui să vorbim şi despre obligaţiile politicienilor şi despre responsabilitatea în politică. Noi toţi, indiferent de partid, avem obligaţia să respectăm legea şi când ne convine, şi când nu ne convine.

Ceea ce se întâmplă astăzi aici, este un caz în care Parlamentul nesocoteşte avizul garantului suprem care veghează asupra Constituţiei. De ce? Pentru că verdictul Curţii Constituţionale nu convine.

Avem obligaţia să fim coerenţi. În actul prin care cerea suspendarea lui Traian Băsescu, PSD îi reproşa că a criticat public verdicte ale Curţii Constituţionale şi că a discreditat CSM şi Parlamentul prin acuzaţii fără fond. Chiar ieri, preşedintele aceluiaşi PSD, încerca să destabilizeze şi să compromită printr-o lovitură 4 instituţii ale statului: Curtea Constituţională, SRI, SIE şi Administraţia prezidenţială.

În logica aplicată preşedintelui, Mircea Geoană ar trebui să se suspende şi el. Avem obligaţia de a respecta voinţa electoratului. Milioanele de voturi cu care Traian Băsescu a fost desemnat preşedinte sunt mai importante decât 200 de voturi târguite ca la piaţă şi traficate pe la colţurile Parlamentului ca să iasă numărul necesar pentru suspendare. Avem obligaţia să nu ne batem joc de banul public, suspendarea preşedintelui,

urmată de referendum sau de alegeri prezidenţiale anticipate, este o campanie costisitoare de imagine, concepută de PSD, PRM, PC şi PNL şi plătită de la bugetul statului.

Avem obligaţia de a răspunde pentru deciziile noastre. Nu este corect să ne ascundem în spatele votului de conştiinţă ca să nu spunem cum votăm la suspendarea lui Băsescu.

A lăsa o decizie de un asemenea impact la latitudinea fiecăruia şi ce o ieşi, o ieşi, este ca şi cum ai guverna ţara dând cu banul. Dar domnul Tăriceanu chiar guvernează, dând cu bani în dreapta, dar mai ales în stânga, în ultima perioadă.

Nu este corect nici să ne ascundem în spatele unei majorităţi parlamentare obscure ca să trecem legile. Este dreptul oricăror partide să se alieze, dar trebuie să o facă în mod deschis şi să-şi asume răspunderea.

De ce nu vin domnii Geoană şi Tăriceanu să ne spună cinstit că da, ei vor suspendarea lui Traian Băsescu pentru că nu tace din gură? Ar fi cinstit să admită că manevrele împotriva preşedintelui, inclusiv cea de azi, au menirea să ne abată atenţia de la un alt fapt.

La Guvern, în 2004, PSD a fost dat afară pe uşă. În 2007, PSD a revenit în Guvern pe fereastra lăsată deschisă de Călin Popescu Tăriceanu.

Aceasta este realitatea României de astăzi. Asistăm de la începutul anului la restauraţia PSD, cu binecuvântarea PNL-ului, iar şeful statului, prin criticile sale, ar fi putut fi o piedică în calea restauraţiei.

Acesta a început cu blocarea Legii ANI în Parlament şi s-a desăvârşit odată cu scoaterea PD de la guvernare şi constituirea Cabinetului Tăriceanu 2 sau poate ar trebui să-l numim Cabinetul lui Geoană 1. În acest moment, PSD s-a cocoţat din nou la putere, iar, din păcate, partidul istoric, PNL, este pe post de "aprodul Purice" pe spinarea căruia calcă stăpânul ca să încalece. (rumoare, discuţii)

Cabinetul Geoană 1, condus de un premier pe care, în mod bizar, îl cheamă Tăriceanu, s-a abătut deja în numai două săptămâni de la programul alianţei pe care pretinde că-l respectă. În locul retrocedării proprietăţilor, avem o lege pentru chiriaşii din casele naţionalizate. Nu spun că e rău, dar e o măsură din programul PSD, partid care ni se spune că nu este la guvernare.

În locul eliminării incompatibililor din sănătate, demers început anul trecut, asistăm acum la eliminarea incompatibilităţilor. De lupta anticorupţie, prioritate în anul 2005, la PNL nu se mai aude nimic. Îi reamintesc premierului că şi-a asumat răspunderea atât pe pachetul de reformă în sănătate, cât şi pe cel vizând proprietatea şi reforma în justiţie. Cum însă Tăriceanu confundă guvernul cu un SRL personal, s-a gândit, probabil, că este vorba de o răspundere limitată, pe un an sau doi.

Nu în ultimul rând, s-a renunţat definitiv la introducerea votului uninominal.

L-aş ruga pe primul ministru să nu mai vorbească despre programul de guvernare al alianţei. Ar compromite astfel singurul lucru pe care l-a păstrat de la aceasta. În momentul de faţă, nu guvernează după programul alianţei, ci după ordinele PSD. Şi aceasta este grav pentru România abia devenită membră a Uniunii Europene.

Cu PSD la putere nu ne-am fi integrat în Uniunea Europeană. (rumoare, discuţii) PSD era corigent la integrare, având steguleţe roşii la mai multe materii. Probabil că în ochii Uniunii Europene, arătăm ca o clasă care, în ziua inspecţiei, l-a trimis acasă cu bilet de voie pe corigentul clasei pentru ca acum să se vadă că tot acesta face, de fapt, ordine în şcoală.

Tare mă tem că după ce am trecut inspecţia, riscăm să ratăm examenele finale!

Toate aceste lucruri le-a spus într-o formă mult mai dură şi preşedintele Traian Băsescu. Aceste afirmaţii pentru care eu, întâmplător, am imunitate, pe şeful statului îl pot costa funcţia. Coaliţia antiprezidenţială PNL, PSD, PC, PRM şi – oare? – UDMR vrea să-l transforme pe şeful statului în singurul om din România care nu are dreptul la liberă exprimare. Apropo, domnilor, acesta este un drept garantat de Constituţia pe care pretindeţi că o apăraţi!

Dragi colegi, vă cer, colegial, să vă gândiţi bine la votul de astăzi. Un vot pentru suspendarea preşedintelui înseamnă un cec în alb acordat liderilor voştri, care nu au fost capabili nici măcar să vă spună ce contracandidaţi vor arunca în luptă.

Dacă pe ei orgoliile sau interesele i-au orbit, gândiţi dumneavoastră limpede pentru ei şi pentru partidul din care faceţi parte. Pentru că nu aveţi aceleaşi orgolii şi nu împărtăşiţi aceleaşi interese. Votaţi după cum vă dictează conştiinţa şi nu după cum vă dictează şefii de partid.

Parlamentarii PLD – Partidul Liberal Democrat – vor vota, fireşte, împotriva acestei lovituri de stat care nici măcar nu are aparenţele unui demers politic corect.

Dacă, în final, coaliţia antiprezidenţială îl va suspenda pe Traian Băsescu, PLD este pregătit să intre în campania electorală de partea actualului şi viitorului preşedinte.

Vă aşteptăm şi pe dumneavoastră în campanie, domnilor Tăriceanu şi Geoană. Vă aşteptăm să explicaţi de ce sunteţi împotriva reformei în justiţie, de ce aţi început să blocaţi reforma în sănătate, de ce nu duceţi până la capăt reforma în domeniul concurenţei, de ce tărăgănaţi descentralizarea administraţiei de stat? Aveţi multe răspunsuri de dat pentru că sunteţi la putere şi aveţi responsabilităţi pe care vi le-aţi asumat. Aici mă refer la PSD, acţionarul majoritar al guvernării şi la PNL, acţionarul minoritar.

Verdictul final nu se dă azi, aici. Ne vedem la urne, dacă aveţi curajul. (rumoare, discuţii, vociferări, aplauze)