Domnul Nicolae Văcăroiu: Vă rugăm să încheiaţi! Domnul Bogdan Olteanu

Domnul Eugen Nicolicea:

Astăzi se încheie un mandat de preşedinte, dacă Traian Băsescu îşi va da demisia, ceea ce nu prea credem sau este o primă etapă pentru demiterea acestuia de către popor, adevăratul proces care se va intenta de către popor.

Suspendarea pe care o dăm noi astăzi este perfect constituţională şi au explicat colegii noştri şi mai ales domnul Andon, decizia Curţii Constituţionale şi anume că Parlamentul este cel care decide.

Mandatul preşedintelui Traian Băsescu a început sub rău augur şi am considerat chiar de atunci că nu se va sfârşi bine.

În primul rând, pentru că Înalt Prea Fericitul Teoctist nu l-a binecuvântat, acest mandat a fost un mandat nebinecuvântat şi consider eu chiar blestemat. Vedeţi şi inclusiv calamităţile naturale care au urmat, faţă de calamităţile care au fost aduse prin fraudă electorală.

Şi primul act pe care l-a făcut preşedintele Traian Băsescu, după ce a depus jurământul, a fost o încălcare a Constituţiei. Şi-a desemnat drept înlocuitor al primului-ministru un acolit, plătit de o altă firmă Luxten, cu care făcea afaceri la primărie, deşi Constituţia prevedea ca prim-ministru interimar să nu poată fi numit decât un membru al Guvernului. Faptul că această încălcare a Constituţiei nu s-a realizat s-a datorat faptului că primul ministru de atunci, Adrian Năstase, i-a citit din Constituţie.

Şi astăzi, probabil că este primul pas în a se încheia acest mandat. Acest mandat se încheie într-o situaţie, care, spun eu, că nu face cinste nici României, nici preşedintelui. Şi se vede ce susţinători au, câtă vreme din partea reprezentantului PLD vorbeşte un umil reprezentant care-l consideră şeful statului, când această noţiune nu există, o fi poate şeful PLD-ului, iar din partea Partidului Democrat, un senator care a îmbătrânit şi care confundă execuţia cu Constituţia, care confundă verdictul cu avizul, care confundă sau face glume proaste, confundând cunoştinţa cu conştiinţa şi care, probabil, din cauza vârstei, mai rămânea să confunde răscoala de la 1907 cu colectivizarea. Rămânând cu astfel de susţinători, evident că Traian Băsescu începe, astăzi, să-şi încheie mandatul.

Domnul Vasile Blaga:

Domnilor preşedinţi ai Senatului şi Camerei Deputaţilor,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

De ce îşi doresc astăzi, cu atâta ardoare, Partidul Social-Democrat, Partidul Naţional Liberal, Partidul România Mare şi Partidul Conservator suspendarea preşedintelui? Răspunsul nu trebuie căutat nici în Constituţie, nici prin alte legi ale ţării şi nu are în spate nici o filozofie măreaţă.

Iniţiatorii suspendării nu mor de grija Constituţiei, nu mor nici de grija ţării sau a cetăţenilor. Ce-i motivează este propriul lor interes, din păcate unul meschin şi murdar, menţinerea unui sistem care funcţionează în folosul politicienilor şi nu al cetăţenilor.

A încălcat preşedintele Constituţia? Răspunsul Curţii Constituţionale este categoric – nu, nu a încălcat-o. Niciuna din cele 19 pretinse încălcări invocate nu a fost confirmată.

Cererea de suspendare nu are nici o legătură cu vreo încălcare a Constituţiei. Ne vom rezuma la a cita câteva din motivaţiile Curţii Constituţionale. Citez: „Prerogativele constituţionale, ca şi legitimitatea democratică pe care i-o conferă alegerea lui de către electoratul întregii ţări îi impun – repet – îi impun Preşedintelui României să aibă un rol activ, prezenţa lui în viaţa politică, neputând fi rezumată la un exerciţiu simbolic şi protocolar.” Citez din nou: „Nici veghea şi nici funcţia de garanţie nu se realizează pasiv, prin contemplare, ci prin activitate vie, concretă. Nu în ultimul rând, Preşedintele României poate, în virtutea prerogativelor şi legitimităţii sale, să exprime opinii şi opţiuni politice, să formuleze observaţii şi critici, cu privire la funcţionarea autorităţilor publice şi a exponenţilor acestora, să propună reforme sau măsuri pe care le apreciază dezirabile interesului naţional.”

Aşadar, Curtea Constituţională a arătat clar că, în litera şi spiritul Constituţiei, preşedintele nu trebuie să fie un preşedinte care să se lase jucat pe degete de grupurile de interese, nu trebuie să fie nici un actor pasiv, care să închidă ochii la încălcările legii şi la nedreptăţile care îi afectează grav pe cetăţeni.

Este evident că nu avem de-a face cu o problemă de respectare a Constituţiei. Este pur şi simplu o răfuială politică, o reglare de conturi şi nimic mai mult, o confruntare care ar trebui să se poarte însă, aşa cum spunea şi domnul Antonescu, în faţa electoratului, însă cei care atacă cu atâta înverşunare trăiesc cu spaima lui de luni de zile. Numai alegerile vor putea să dea adevărata măsură a susţinerii de care au parte, a greutăţii vocii cu care acuză fără probe şi înfierează fără argumente.

Reacţia violentă a grupului reunit astăzi împotriva preşedintelui este dorinţa de conservare a unui mod de a face politică pe care cetăţenii României îl resping, un mod de a face politică împotriva căruia Traian Băsescu a înţeles să acţioneze pentru a-şi respecta promisiunile faţă de electorat.

Poate sunt unii care se întreabă: de ce este nevoie de această reformă, pentru că, totuşi, România este în Uniunea Europeană? Numai că România trebuie să devină o ţară cu adevărat europeană, iar asta nu se poate cu o justiţie care să funcţioneze ca o anexă a politicului, nici cu instituţii în care corupţia este încă prezentă sau cu o economie numai bună de muls.

Preşedintele României a încălcat, într-adevăr, o lege, alegând să vorbească deschis despre aceste lucruri, numai că nu este vorba despre Constituţie, ci este vorba despre legea tăcerii – omerta. Autorii cererii de suspendare au afirmat şi susţin că Traian Băsescu şi Partidul Democrat sunt izolaţi. Poate că aşa este, numai că Preşedintele Traian Băsescu şi Partidul Democrat sunt, într-adevăr, izolaţi de mlaştina politică şi economică în care se afundă tot mai mult reforma promisă românilor.

Pentru Partidul Democrat şi pentru Preşedintele Băsescu această reformă nu a fost doar o promisiune. Lupta împotriva corupţiei nu a fost un refren electoral, ci un angajament ferm pentru dreptate şi adevăr, pe care noi îl vom respecta.

Partidul Naţional Liberal a ales un alt drum. Îi priveşte şi nu vor da socoteală în faţa noastră, ci în faţa electoratului. Însă, cetăţenii români au dreptul să ştie: această întoarcere a armelor de către PNL şi alianţa cu PSD a făcut posibilă eliminarea Partidului Democrat de la guvernare. Alianţa Partidului Naţional Liberal cu Partidul Social Democrat a permis orchestrarea acestui asalt, care urmăreşte eliminarea de pe scena politică a unui preşedinte care, într-adevăr, încurcă socotelile celor două partide. De ce doresc reprezentanţii acestei noi alianţe suspendarea preşedintelui? Simplu, aţi văzut, pentru că îi deranjează. Îi deranjează pentru că a vorbit deschis împotriva corupţiei, a refuzat să fie, prin tăcere, complice la un sistem toxic pentru ţară, un sistem cu rădăcini profunde care, iată, a reuşit să unească, de aceeaşi parte a baricadei, o bună parte din Parlamentul României. Îi deranjează că a spart legea tăcerii şi în ceea ce priveşte dosarele securităţii, peste 1,3 milioane de dosare au fost predate de la CNSAS. Impulsurile politice ale preşedintelui au dus la scoaterea la lumină a dosarelor bine pitite, atâţia ani de zile, de preşedinţii care s-au succedat la conducerea ţării. Îi deranjează pentru că a condamnat ororile comunismului şi nu a făcut-o de ochii lumii, ci bazându-se pe date, fapte şi, mai ales, pe nume. Îi deranjează atât de mult încât nu ezită să recurgă la pretexte lipsite de orice fundament, invocând Constituţia în spiritul unui demers şi în sprijinul lui, în realitate unul pur politicianist şi politic.

Iniţiatorii suspendării au un singur scop: să elimine un adversar, pe care îl consideră periculos, pentru că, într-adevăr, le ameninţă interesele. Aceeaşi largă coaliţie a fost cea care a privit prezenţa Partidului Democrat la guvernare ca un obstacol în calea fericirii şi prosperităţii sale şi a grupurilor sale de interese. Compromisul a funcţionat, Partidul Democrat a fost exclus de la guvernare, după ce a contribuit la integrarea României în Uniunea Europeană, iar la putere a fost instalat un Guvern PSD, dat, într-adevăr, în franciză PNL.

Prin eliminarea de la guvernare a Partidului Democrat, primul obiectiv al coaliţiei PSD-PNL-PRM-PC a fost atins. Acum, le-a mai rămas un singur obiectiv, Preşedintele României, însă avem veşti proaste pentru această coaliţie care doreşte să conducă după bunul plac, ignorând voinţa cetăţenilor.

În primul rând, noi, Partidul Democrat, de pe băncile opoziţiei, o să susţinem în continuare aceleaşi obiective pe care le-am avut şi când am fost la putere. Vom lupta mai departe pentru o justiţie independentă. Vom lupta pentru o economie în care să dicteze legile pieţei şi nu interesele politice şi de grup. Vom lupta, fără întrerupere, pentru fermitate împotriva corupţiei şi, desigur, vom munci, în continuare, pentru deplina integrare a României. Când ne vom prezenta în faţa alegătorilor, pentru că alegerile nu vor putea fi evitate la nesfârşit, le-aţi tot evitat, noi o s-o facem cu fruntea sus. Mă îndoiesc că mulţi dintre membrii coaliţiei, aflaţi astăzi la putere, o vor putea face.

În al doilea rând, preşedintele jucător va duce, mai departe, lupta sa pentru o reformă profundă a clasei politice şi a instituţiilor, chiar dacă au trecut – iată – 65 de zile şi nu a primit răspuns la cererea vizavi de votul uninominal.

Indiferent de rezultatul votului de astăzi, ultimul cuvânt îl va avea de spus poporul şi avem convingerea că decizia cetăţenilor va fi în favoarea continuării acestei reforme profunde împotriva maşinăriei politice, care s-a mobilizat împotriva Preşedintelui Traian Băsescu.

Avizul Curţii Constituţionale este clar. Nu ne aflăm în prezenţa unei situaţii din categoria celor la care face referire art.95 din Constituţie.

Aşadar, un gest precum suspendarea din funcţie a Preşedintelui României este total nejustificat. O astfel de măsură trebuie tratată cu maximum de responsabilitate. Suspendarea este una dintre cele mai severe sancţiuni prevăzute de Constituţia României şi este şi normal. Această măsură nu s-ar răsfrânge doar asupra unei persoane. Suspendarea preşedintelui ar avea un puternic impact asupra întregii ţări. Nu în ultimul rând, suspendarea preşedintelui ar deteriora grav imaginea României în plan extern, distrugând doi ani de muncă şi de eforturi.

Evident, noi, Partidul Democrat vom da, astăzi, un vot responsabil împotriva cererii de suspendare a Preşedintelui României. Celor care înţeleg să voteze în favoarea suspendării, le spunem tot la fel de clar: prin suspendarea preşedintelui Traian Băsescu se suspendă voinţa electoratului. Orice aţi face, totuşi, nu veţi putea suspenda şi electoratul. Vă mulţumesc. (aplauze)

Domnul Sergiu Andon:

Este ultima frază, domnule preşedinte.

A jucat pe Constituţie, doamnelor şi domnilor, a jucat cu picioarele.

Senatorii şi deputaţii Partidului Conservator vor vota în consecinţă, apărând Constituţia, înfruntând pornirile dictatorului.

(Aplauze.)

Domnul Cozmin Horea Guşă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi şi invitaţi,

Ne aflăm într-un moment de cumpănă pentru România şi observ, cu destulă neplăcere, că unii dintre colegi, după modelul preşedintelui Băsescu, confundă acest moment cu un concurs de înjurături.

Rememorez că în 2004, mulţi din această sală l-am sprijinit pe actualul preşedinte să ajungă acolo unde nu merita, dar, din fericire, la finalul anului, strada ne-a demonstrat că am fi avut dreptate. Valul portocaliu de entuziasm de pe străzi aşa ne spunea.

Mie, personal, într-un timp foarte scurt, n-a trecut nici o lună, Traian Băsescu a ţinut să-mi demonstreze că m-am înşelat, motiv pentru care, în februarie 2005, la demisia mea din Partidul Democrat, îmi exprimam regretul că în loc de un Atatürk al României, am ajuns să punem la Cotroceni un preşedinte cu alură de Lucaşenco, cele două obiective fundamentale ale sale, din acel moment, pe care şi le-a urmărit în tot timpul mandatului, fiind destrămarea şi distrugerea unui partid – Partidul Naţional Liberal, care l-a sprijinit să ajungă preşedinte, şi, al doilea, o campanie pentru obţinerea a cât mai multă putere, atâta cât nu i se cuvenea.

Din fericire, nu a reuşit să facă aceste lucruri, dar, din păcate, filmul a continuat ca după un scenariu, s-a făcut clovnul rece. Şi asta ne-a deranjat foarte mult şi ne deranjează în continuare.

Am două mesaje pentru două grupuri politice, din două partide în care am fost membru. Un mesaj pentru Grupul PSD, pe care îi felicit pentru consecvenţă şi pentru că au dus la capăt această iniţiativă extrem de importantă pentru democraţia din România, dar, în acelaşi timp, le reamintesc că noi, astăzi, nu ne luptăm împotriva lui Traian Băsescu, ci luptăm pentru demontarea unui model de preşedinte care face rău României.

Am un mesaj şi pentru foştii colegi de la PD, pe care îi salut cu plăcere, chiar şi pe membrii Organizaţiei PD Bucureşti, care sunt la balcon, acolo, şi au luptat alături de Traian Băsescu, şi le reamintesc că Traian Băsescu nu mai este cel pe care-l credeau, un om curajos. Gestul de a-şi da demisia nu este un gest de curaj, domnilor. Este un gest de laşitate, din dorinţa lui de a nu se prezenta în faţa poporului, la referendum, de unul singur. A ajuns să-i fie frică de unul singur, în faţa poporului, şi doreşte parteneri.

Iar apropo de laşitate, îmi pare rău că trebuie să-l contrazic pe Victor Ponta sau pe Dan Voiculescu, dar îl cunosc mai bine pe Traian Băsescu. Nu mai rămâneţi cinci minute în sală, pentru că nu-şi va da demisia astăzi. Vor fi fel de fel de lucruri tehnice, la care va face referire.

Un ultim mesaj pentru toată lumea. Astăzi jucăm responsabilitate contra subminarea siguranţei naţionale.

Stimaţi colegi, votul pentru suspendarea preşedintelui Băsescu este un vot în interes naţional, pentru că un vot contrar înseamnă o contribuţie la subminarea siguranţei naţionale, pe care nu ne-o putem permite.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule senator,

Cu mulţumirile de rigoare, o să vă rog, totuşi, să sintetizaţi!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Doamna Buruiană, vă rog să luaţi loc. Vă rog, la sfârşit, după ce se termină tot. Vă rog! După ce se termină, vă dau cuvântul. Vă rog foarte mult!

Invit la microfon pe domnul deputat Cezar Preda, din partea Grupurilor Partidului Democrat. Urmează domnul senator Şerban Nicolae.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Dan Voiculescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Partidul Conservator consideră că Traian Băsescu este vinovat pentru stările de conflict apărute în timpul mandatului său ca urmare a modului în care a înţeles să facă politică.

Avem, din păcate, un preşedinte căruia îi lipseşte cea mai importantă trăsătură a unui conducător. Lui Traian Băsescu îi lipseşte viziunea. Traian Băsescu nu poate vedea viitorul pentru că domnia-sa contează doar pe prezent şi raportează mereu prezentul la persoana domniei-sale.

Atunci când a urat poporului "Să trăiţi bine!" s-a gândit tot la el, la victoria sa în alegeri, la cariera sa politică, la viitorul său. Nimic despre şi pentru poporul la care face mereu recurs. Un popor şi, mai ales, un popor inteligent cum este poporul român, creativ, are mare nevoie de direcţii de dezvoltare, de viziuni moderne, are nevoie de măsuri care să stimuleze competitivitatea, mediul concurenţial, are nevoie de planuri de durată şi de stabilitate.

Eu nu l-am auzit niciodată pe actualul preşedinte al României să le spună părinţilor care vor fi profesiile pentru copiii lor, la care ar trebui să se pregătească, pentru a nu avea problema locului de muncă. Eu nu l-am auzit niciodată pe actualul preşedinte al României să le spună ţăranilor cum le va fi viitorul în Uniunea Europeană, să le dea un sfat care să-i ajute. Eu nu l-am auzit vreodată pe preşedintele actual al României să le spună milioanelor de români, trimişi din sărăcia din ţară la munca în străinătate "Haideţi acasă, că am pentru voi şi pentru familiile voastre un plan".

De asemenea, din păcate, nu l-am auzit vreodată pe preşedinte să propună vreun plan concret pentru a asigura condiţii de viaţă cât de cât normale pensionarilor.

Aceste lucruri aş fi vrut să le aud de la Preşedintele României. Din păcate, preşedintele Traian Băsescu a jucat "la mic", s-a pierdut în lucruri mărunte şi în bătălii inutile. A văzut peste tot comploturi şi duşmani.

Doamnelor şi domnilor,

O ţară progresează doar prin viziunea conducătorilor săi. Iar exemplele din istorie sunt nenumărate. Vă dau 3 exemple:

- este vorba de Robert Schumann şi construcţia Uniunii Europene;

- este vorba de Mihail Gorbaciov şi dispariţia Cortinei de Fier;

- este vorba de Helmuth Kohl şi reunificarea Germaniei.

Aceşti oameni s-au ridicat deasupra vremurilor şi le-au schimbat. De astfel de conducători are nevoie şi România de astăzi, de oameni politici cu viziune pentru cetăţenii lor şi nu cu viziune îngustă a viitorului lor politic.

Traian Băsescu vorbeşte poporului despre oligarhi, despre grupuri cu interese, despre hoţi, despre derbedei politici, despre valize de bani. Sigur că dă bine la televizor. Dar când este întrebat "Care valize?" dă din umeri. Traian Băsescu este, de fapt, un maestru al vorbelor bine ticluite, dar, din păcate, un om care nu a construit nimic în viaţa lui.

Ce poate spune Traian Băsescu că a construit? Ce va rămâne în urma lui Traian Băsescu? Va rămâne un Traian Băsescu preşedinte de stânga, populist, care condamnă comunismul? Va rămâne un Traian Băsescu fost securist care manipulează dosare?

(Din sală): Uite cine vorbeşte!

Domnul Sergiu Andon:

Domnilor preşedinţi ai acestei importante şedinţe,

Doamnelor şi domnilor parlamentari ai României,

Nu-mi iese din gând amintirea serii de 12 decembrie 2004, când grupuri importante de nehotărâţi s-au repezit la urme, alarmaţi de zvonul că adversarul lui Băsescu fură alegerile. Acum, se ştie că a fost o minciună lansată de Traian Băsescu.

Începutul acestui mandat prezidenţial s-a bazat pe o minciună, a continuat în minciună şi se sfârşeşte în minciună.

N-am să trec în revistă vicleşugurile, sforăriile, insultele, zicerile demagogice, incitările celor 28 de luni de mandat. Sunt câtă frunză, câtă iarbă.

Dacă Traian Băsescu ar putea prezenta ţării, în primul rând, un singur fapt pozitiv de construcţie instituţională, de întărire a statului de drept, de asigurare a echilibrului şi bunei funcţionări a puterilor în stat, ar fi venit astăzi aici şi le-ar fi înfăţişat, dar nu are ce spune, pentru că domnia pe care a exercitat-o nu a fost decât un lung parastas cu gogoşi otrăvite. Toţi au fost proşti, ca el să pară deşteptul, toţi au fost ticăloşi, ca el să pară onestul, toţi au fost hoţi, ca el să pară judecătorul.

Sigur că societatea românească, politica ei, politicienii, justiţia, funcţionărimea au păcatele lor, dar nu dai foc la casă, ca să stârpeşti gândacii. El nu a criticat, a demonizat, nu a îndreptat, a distrus, nu a construit, a pârjolit. Ţinta lui a fost subminarea încrederii populaţiei în instituţiile statului, discreditarea valorilor fundamentale ale naţiunii, inclusiv şcoala şi biserica.

Amintiţi-vă în ce context festiv a îndemnat elevii să fie vagabonzi, dându-se ca exemplu suprem. Amintiţi-vă cum a încercat să îndrepte cuşca cu şobolani a CNSAS-ului către preoţime.

Ieşirea din scenă se face cu noi explozii de minciuni. Am urmărit cu toţii ultimele două declaraţii. Iată câteva dintre minciunile lor esenţiale.

Curtea Constituţională – se spune în declaraţii – i-ar fi dat un verdict de corectitudine. Fals! Curtea Constituţională a dat nu un verdict, ci un aviz şi a constatat nu corectitudine, ci comportamente neconstituţionale, pe care le-a atenuat stângaci, ca să nu pară abateri grave, după cum urmează:

În şase ipoteze, Curtea Constituţională apreciază că încălcările au fost reale, însă, chipurile, nu ar fi produs efecte juridice.

În cinci ipoteze, Curtea Constituţională reţine că, pentru dovedirea faptelor, se invocă notorietatea lor, însă, ca instanţă, nu s-ar putea pronunţa pe baza notorietăţii. Transferă deci verdictul în competenţa Parlamentului. Şi o face explicit.

În două ipoteze a considerat că purtările preşedintelui sunt incorecte, dar acesta beneficiază de imunitate, fiind opinii şi preferinţe politice. Deci, e mahalagiu cu diplomă.

Numai în cinci ipoteze a considerat că încălcările Constituţiei nu ar fi dovedite.

Am să mă opresc asupra acestei ultime categorii, pentru că pare cea mai favorabilă domnului Băsescu, şi am să dau un exemplu.

Va observa oricine cât de abulic este avizul Curţii Constituţionale. Toată lumea ştie că Traian Băsescu a periclitat, ca nimeni altul, relaţiile internaţionale ale României, răcindu-le, pe rând, cu Franţa, cu Uniunea Europeană, cu Serbia, cu Moldova, cu Rusia şi aşa mai departe. Toată lumea ştie că a trâmbiţat proiecte nesăbuite, grandomane, semidocte, punând în derută cancelariile diplomatice şi pe cea română, în primul rând.

Ei bine, la pagina 16 a avizului, Curtea Constituţională conchide că – citez -: „Nu rezultă dacă declaraţiile amintite au avut consecinţe juridice dăunătoare în relaţiile internaţionale ale României.”

Un simplu ţăran ne poate spune că în politica externă, atunci când în scenă intră şeful statului, orice zâmbet sau grimasă, felul de a strânge mâna sau de a nu strânge, modul de a se îmbrăca produc consecinţe. Un simpul „hă… hă…” poate îngheţa relaţii migălite în ani de zile. Politica externă nu se concepe la cârciumă, diplomaţia nu se practică în slip.

Nu ştiu de ce judecătorii constituţionali nu şi-au adus aminte de cuprinsul art.102 din Legea fundamentală, care acordă Guvernului răspunderea şi realizarea politicii externe a ţării. Acapararea acestei prerogative nu este, oare, o încălcare gravă, dintre cele mai grave, ale Constituţiei?

O altă deformare grosolană a şi aşa peticitului aviz al Curţii Constituţionale, făcută de Traian Băsescu în ultimele declaraţii, este diversiunea că şedinţa noastră de astăzi, propunerea de suspendare ar fi neconstituţională. Numai panica, disperarea pot explica o încercare atât de rudimentară de inducere în eroare. În circa zece locuri, mai exact, în cel puţin zece locuri, avizul Curţii însuşi îndeamnă şi încurajează Parlamentul să se pronunţe el, Parlamentul, cu deplină competenţă constituţională, asupra suspendării.

După ce a ponegrit tot ce putea ponegri, ca instituţie sau ca valoare fundamentală a comunităţii României, în declaraţiile sale finale de scelerat încolţit, Traian Băsescu a trecut şi la ponegrirea celei mai sărmane dintre comorile de suflet ale acestui popor modest: liniştea.

Declarând că liniştea e pentru hoţi, Traian Băsescu a atentat la cel mai simplu avut al românului, jignind cea mai mare parte a profesiilor, de la grădinar, la informatician, de la cioban, la filosof, care se ostenesc în linişte.

În plus, a lansat o ultimă gogoaşă otrăvită. Hoţilor, cum s-a şi spus de la această tribună, nu le este caracteristică liniştea, cum pretinde, luându-şi adio, Traian Băsescu, ci tupeul şi gălăgia de a striga „Prindeţi hoţul!”, arătând după alţii.

Astăzi, vom asista la ultima minciună. Îmi pare rău, dar îmi exprim opinia, contrazic doi mari oratori, care au luat cuvântul înaintea mea, referindu-mă inclusiv la prezenţa clepsidrei.

După părerea mea, va urma minciuna celor cinci minute, care vor dura cât veacul. Ceasul lui Traian Băsescu se va opri la anunţarea rezultatului votului. Nu-şi va da demisia, cred eu. Şi n-o va face, pentru că îi e frică de electorat, în primul rând. Cu ce să se prezinte în faţa poporului român? Cu cele 28 de luni de vrajbă şi pârjol?

A declarat, la începutul mandatului, că joacă totul pe o singură carte – Constituţia. A jucat…