Dragă frate musulman… …vreau să-ţi spun de ce am crezut Cuprins

Interpretare: Am făcut un obiect zburător cu aripi

Sigur că avea elice, din moment ce era un avion

Raţionament: În dicţionar, zmeu are definiţia “Obiect zburător.”

 Fiul meu: Am făcut un Frisbee

Interpretare: Fiul meu a făcut prima Farfurie zburătoare din lume

Raţionament: Un Frisbee este un obiect de forma unui disc care zboară

Evident, comisia va considera că am făcut o glumă proastă, va chema gardienii şi le va cere să mă conducă  imediat afară. De ce? Fiindcă în scrisoarea fiului meu lipsesc elemente importante care să susţină pretenţiile  mele.

Primul: Pentru a dovedi că cuvântul “Frisbee” este o farfurie zburătoare, fraza fiului meu ar fi trebuit să includă  referinţa la un “motor electromagnetic de putere termonucleară.”

Al doilea: Faptul că acest obiect numit Frisbee este azvârlit cu mâna de la unul la altul arată că nu are acest  “motor electromagnetic de putere termonucleară.”

Lucrul uimitor şi trist este că milioane de musulmani înţeleg aceste aşa zis miracole ca fiind realitate. În ţările  islamice se vând tone de cărţi cu astfel de pretenţii bizare. Orice persoană cât de cât educată ar putea să  respingă astfel de afirmaţii când citeşte interpretări ale Coranului. Şi totuşi nici un musulman nu le respinge ca  false. De ce?

Cineva ar putea întreba: De ce se duc oameni cu educaţie foarte bună la astrologi, mediumuri, cititori în palmă şi  oameni care prezic viitorul? Doamna Reagan, soţia lui Ronald Reagan, s-a dus şi ea. Câteodată dintr un motiv  sau altul chiar şi oamenii logici vor privi lucruri ilogice ca realităţi. Singura mea concluzie este că puterea de  înşelare copleşeşte câteodată puterea noastră umană, şi atunci cădem în greşeală. Oh, cât suntem de slabi ca  oameni. Căutăm în anumite lucruri crezând orbeşte că sunt adevărate. În nici un fel nu acuz Coranul că  jocuri de cuvinte, dar învăţaţii care dau drept reale interpretările lor sucite poartă într adevăr o  responsabilitate mare. Interpretarea Coranului este foarte greşită, iar musulmanii trebuie să obiecteze unor astfel  de lucruri.

Următoarele exemple vor dovedi ceea ce am spus.

48. Despre crearea omului

Coranul: “Nu văd necredincioşii că cerurile şi pământul au fost amândouă o masă solidă şi că noi le am  despărţit, şi că prin apă dăm viaţă oricărei vieţuitoare? Nu vor crede ei asta?” (Al Anbiyaa’[21]:30)

Biblia: “Dumnezeu a zis: “Să mişune apele de vieţuitoare, şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea  cerului.” Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după  soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune” (Geneza 1:20 21).

Pretenţia musulmană: Mustafa Mahmud, un om de ştiinţă egiptean, a concluzionat că aceasta este o referinţă  la un fapt necunoscut pe vremea lui Mohamed – că orice fiinţă are apă în ea. El îşi explică afirmaţia cu o dovadă:  la examinarea oricărei fiinţe vii găsim apă. Acest lucru este adevărat şi la fiinţele microscopice, fiindcă cuvântul  folosit este “orice vieţuitoare.” El îşi susţine afirmaţia cu alte versete: “Şi Allah a făcut orice animal din apă” (Al  Nur[24]:45). Abdullah Yusuf Ali în comentariul său asupra acestui verset trage alte concluzii: “Aproximativ 72%  de pe suprafaţa globului nostru este încă acoperită de ape, şi se estimează că dacă s-ar nivela toată suprafaţa  globului întreaga suprafaţă ar fi sub apă, căci înălţimea medie a terenului nivelat ar fi cu 7000–10000 de picioare  sub suprafaţa oceanului. Aceasta arată predominarea apei pe glob. Ultimele descoperiri ale ştiinţei biologiei ne  duc de asemenea către concluzia că întreaga viaţă a început în apă. Pe lângă faptul că protoplasma, baza originală a materiei vii, este lichidă sau semi lichidă şi într o stare de flux şi instabilitate continuă, mai este şi  faptul că animalele terestre cât şi vertebratele superioare, incluzând omul, în istoria lor embriologică, au aceleaşi  origini ca peştii, indicând originea fluidă al habitatului lor original.”

Dovada: Cititorul versetelor coranice descoperă nebunia şi jocul de cuvinte al acestor scriitori. Versetele ar  trebui traduse să spună ceea ce spun, în loc de a adăuga lucruri care nu se găsesc în ele. Este evident că  aceste versete spun că Dumnezeu a creat (a făcut) viaţa din apă. Această interpretare este corectă. În schimb  Coranul n-a spus că Allah a făcut ca „în toate vieţuitoarele să existe apă.” Ce se spune e că “Allah a făcut viaţa  din apă.” În arabă “min al maa” înseamnă “din apă,” după cum apare în toate traducerile Coranului. Încă câteva  versete din Coran sprijină această creaţie din apă, după cum vom vedea mai jos. Acest tip de concluzii falsifică  ceea ce a spus Allah – lucru de care musulmanii îi acuză pe creştini. Şi noi întrebăm: Crezi tu că dl. Ali şi dl.  Mahmud sunt corecţi în a trage astfel de concluzii din versetele de mai sus? Ce concluzie poţi trage din versetul  Geneza 1:21 citat? De ce i se dă Coranului tot creditul, când aceste versete au existat cu 200 de ani înainte de  scrierea Coranului? Am putea să facem presupuneri şi pe baza versetului din Geneza 1:21, cum fac învăţaţii  musulmani, dar e mai bine să rămânem la înţelesul exact a ceea ce spune versetul. Lăsăm la îndemâna  musulmanilor şi a conştiinţei lor să hotărască care din versetele de mai sus conţine mai mult adevăr ştiinţific.  Invităm pe musulmani să guste din afirmaţiile ştiinţifice mai puternice ale Bibliei. În cartea Psalmilor lui David (Al  Zabur), în Psalmul 24:1 2 citim: “Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc! Căci  El l-a întemeiat pe mări şi l-a întărit pe râuri.”

Coranul: “Iată, Domnul tău spune îngerilor: Sunt gata să fac pe om din mâl, din noroi turnat în formă” (Al  Hijr[15]:28).

Biblia: “Înaintea lui Dumnezeu eu sunt semenul tău, şi eu ca şi tine am fost făcut din noroi” (Iov[Ayub] 33:6).

Pretenţia musulmană: Mustafa Mahmud scrie: “Mâlul este noroi fermentat şi mirositor. Odată Dumnezeu spune  că viaţa a fost creată din apă, în alte locuri spune că a fost creată din praf, şi apoi confirmă că este din mâl  mirositor, amestecat cu pământ, şi acest lucru este într o armonie ciudată dar deplină cu descoperirile ştiinţei  după 1400 de ani.”

Dovada: Viaţa umană a fost creată din noroi, lucru pe care ştiinţa de azi îl confirmă, după ce au batjocorit  relatarea biblică a creării omului din praful pământului ca fiind simplă şi naivă. În Noiembrie 1982 batjocura a  trebuit să înceteze, când oamenii de ştiinţă de la NASA’s Ames Research Center au descoperit cu intrigare că  lutul şi pământul conţin absolut toate elementele care se găsesc în corpul uman. Totuşi, dacă Coranul a  descoperit acest lucru care este în concordanţă cu ştiinţa, cum explică savanţii musulmani faptul că în Biblie, în  Iov 33:6, era descoperit acest fapt cu mii de ani înainte prin profetul? Profetul musulmanilor n-a venit cu o  noutate. Era un lucru din Biblia care era “ântre mâinile lui.” Ai mai putea tu astăzi să pretinzi că ai descoperit  becul electric? De ce nu citează musulmanii versetele biblice în cărţile lor?

Coranul: “Poţi să-l tăgăduieşti pe cel ce te a creat din praf, cu o picătură de sămânţă, apoi te a modelat în  om?” (Al Kahf[18]:37). Nu este logic a afirma că toate vieţuitoarele sunt din praf şi sămânţă (spermă). Este mai  bine să lăsăm Coranul să spună ce a vrut Allah să spună, nu să adăugăm alte lucruri la el.

Pretenţia musulmană: Mustafa Mahmud face următorul comentariu la acest verset: “… te a creat în perechi –  bărbat şi femeie – dintr o sămânţă implantată.” El spune: “Ştim că sperma hotărăşte sexul noului născut, dacă  va fi bărbat sau femeie, nu ovulul, ci doar sperma având facorii determinării sexului.” Cum a ajuns Coranul într un  aşa acord cu rezultatele ştiinţei şi cercetării… după sute de ani de coincidenţe? Şi dacă acceptăm că există o  şansă, cum de generalizăm? Alţi traducători ai Coranului, de exemplu J. M. Rodwell, au exprimat acest verset  aşa: “… că El a creat sexele, bărbătesc şi femeiesc, din germenii difuzaţi ai vieţii.”

Dovada: Mă întreb ce poate însemna “germenii difuzaţi ai vieţii”? Fiindcă în întregul Coran nu se pomeneşte de  nici un fel de germeni. Această traducere este mai dificilă decât… Coranul în arabă. Mai întâi aş vrea să vă dau o  traducere cuvânt cu cuvânt a versetului, ca să înţelegem ce vrea să ne spună versetul cu adevărat, şi-l voi lăsa  pe cititorul arab să aleagă dintre cele trei traduceri pe cea mai exactă:

Arabă: wa-anahu khalaqa al-zawjayni al-thakara wal-untha min nutfatin itha tumna

Engleză: Şi el a creat perechile bărbat şi femeie din o  picătură care ţâşneşte

Acum, cum de a venit dl. Mahmud cu o astfel de interpretare? Versetul nu spune că “el a determinat sexele,  bărbătesc şi femeiesc, din sperma bărbătească,” ci Coranul spune simplu că Dumnezeu a creat ceea ce noi  observăm în viaţă ca bărbaţi şi femei din fluidul care ţâşneşte din organul masculin. O astfel de traducere ar fi  corectă, sau cum spunem în limbajul programatorilor de computere, “kiss” (Keep It Simple Stupid). [Un joc de  cuvinte în limba engleză, însemnând “Las o simplă, fraiere”, adică referitor la traducerea de mai sus, corectă dar  necomplicată – n.tr.]

Această idee se cunoştea cu mii de ani înainte de Coran. Simplu: sămânţa bărbătească ajunsă în trupul femeii  avea ca urmare naşterea de copii, fie ei băieţi sau fete, două sexe, nu mai mult. Coranul n-a descoperit ceva  nou sau miraculos în acest domeniu. Oamenii din antichitate cunoşteau metoda fertilizării vacilor şi oilor. Ştiau de  asemenea cum să provoace lipsa de fertilitate a bărbaţilor; aşa făceau cu sclavii şi cu anumite animale.

49. Descoperiri ştiinţifice sau erori? Judecă tu!

Coranul: “L a făcut pe om dintr un cheag de sânge” (Al Alaq[96]:2).

Pretenţia musulmană: Dr. Bucaille spune că acest verset din Coran reprezintă o descoperire ştiinţifică majoră.

Dovada: Cum poate fi adevărat acest lucru? Absolut toţi traducătorii şi interpreţii Coranului traduc cuvântul  “Alaqa” cu “cheag de sânge.” Şi totuşi ei intră într un joc de cuvinte de la “cheag de sânge” “Alaqa” la “Aliqa” (a  se înfinge în ceva, a se lipi), apoi la fetus care se lipeşte de uter prin placentă. Cum? Din moment ce fetusul nu  are nimic de a face cu sângele. Poate mi spui că nu-s doctor. Ei bine, întreabă pe un doctor şi va fi bucuros să  ţi răspundă zâmbind.

În timpurile antice ei îşi închipuiau totul astfel: un bărbat lua de soţie pe o femeie, femeia avea ciclul ei  menstrual normal, curgea sânge… se simţea rău, apoi la o săptămână se culcau… udau plantele din grădină… vor  avea un băiat sau o fată, de preferat gemeni… să pască oile, să are pământul, să păstreze numele familiei… într  o zi femeia nu mai avea ciclul obişnuit… din nou… “Walla” n-a mai curs sânge… au aşteptat încă o săptămână sau  două să fie siguri că acesta s-a făcut cheag în trupul ei… femeile s-au adunat şi au discutat… este însărcinată  cu băiat sau fată… oricum… un bebelaş… O eroare ştiinţifică a devenit dintr o dată descoperire ştiinţifică. În  versete anterioare omul era creat din praf, apă şi sămânţă care ţâşneşte. Să adăugăm sânge la această  combinaţie, doar putem să facem cum ne place. Dar nu este corect, zice musulmanul. Ce este cu toate aceste  versete?

Coranul: “l-am făcut pe om dintr o chintesenţă de lut; apoi l-am pus sub forma unei picături de sămânţă într un  loc al odihnei, fixat puternic. Am schimbat apoi sămânţa într un cheag de sânge coagulat; apoi am făcut din  cheag un bulgăre (fetus) şi din acel bulgăre am format oase pe care le am îmbrăcat cu carne; apoi din el am  dezvoltat o altă făptură. Fie binecuvântat Allah, cel mai bun creator” (Al Mu’minum[23]:14).

Pretenţia musulmană: Mr. Mahmud explică aceste versete spunând: “Omul n-a fost creat din noroi de la  început… ci între noroi şi om există diferite stagii de creaţie, stagii intermediare… aceste stagii anterioare au  pregătit omul modern… apoi Coranul ne spune despre diferite stagii ale fetusului, că oasele au fost create  înaintea muşchilor (“din acel bulgăre am format oase pe care le am îmbrăcat cu carne”). Din studiul embriologiei  se cunoaşte foarte bine că şira spinării se formează înaintea muşchulor.”

Lăudat fie Allah, răspunde musulmanul. După care îl duci la o librărie ca să-i aplici un şoc. Cumperi o Biblie şi o  deschizi la… să vedem… Iov 10:8 12… din nou bunul bătrân Iov! Acolo versete spun: “Mâinile Tale m-au făcut şi  m-au zidit, ele m-au întocmit în întregime… şi Tu să mă nimiceşti! Adu Ţi aminte că Tu m-ai lucrat ca lutul; şi  vrei din nou să mă prefaci în ţărână? Nu m-ai muls ca laptele? Nu m-ai închegat ca brânza? M-ai îmbrăcat cu  piele şi carne, m-ai ţesut cu oase şi vine” (Iov 10:8 11).

Şi apoi rosteşti mirat: Uau!!

Dovada: Cum de a ajuns dl. Mahmud la concluzia că versetele din Coran menţionează cuvântul “muşchi”? Căci el  spune că muşchii se formează după oase. Noi spunem: În versetele originale în arabă nici nu se pomeneşte  despre “muşchi,” deci să facem o traducere cuvânt cu cuvânt a ultimului verset:

Arabă: Fa-KasawnaAl-Ithama Lahman

Engleză: Am îmbrăcat Oasele Carne

Nici într un caz muşchi!! Toţi interpreţii şi traducătorii Coranului sunt de acord că “Lahm” înseamnă carne. Eu  m-am născut în localitatea “Bait Lahm” sau Betleem, nume care, după cum ştie oricine, înseamnă “Casa cărnii.”  Şi întreb: Cum s-a ajuns să se spună că sămânţa bărbătească a devenit cheag “de sânge”? Şi cum a ajuns  Coranul să fie numit “Carte mai bună” decât Biblia, mai ales că versetele biblice din Iov (Ayub) sunt mult mai  precise când folosesc un cuvânt [cuvântul “vine”, în traducerea română Cornilescu] care înseamnă ţesut de  nervi şi muşchi? De ce nu fac referinţă comentatorii Coranului şi la versetele care existau dinainte deja în Biblie?  Nu cumva te gândeşti că au fost… părtinitori? O ultimă întrebare: De ce arătăm toate aceste versete din bunul  şi bătrânul Iov (Ayub)? Cuvântul ebraic “hannashesh” înseamnă tendon sau nerv. Nu există în Coran vreun  cuvânt cu acest înţeles. Nu există “hannashesh” sau “Asab” sau “Adal” în versetele coranice, ci doar “carne.”  Cuvântul de care avea nevoie dl. Mahmud l-a pus el în interpretarea lui, şi noi l-am subliniat în citatul de mai sus,  dar acest cuvânt se găseşte doar în Biblie.

Despre amprentele digitale

Coranul: “Crede omul că noi nu putem să-i adunăm oasele? Nu doar atât, ci putem să-i ordonăm şi vârfurile  degetelor” (Al Qiyamah[75]:3 4).

Pretenţia musulmană: Învăţaţii musulmani pretind că Coranul ştia dinainte că amprentele digitale ale fiecărui  individ sunt unice. În poliţie amprentele digitale sunt folosite pentru a găsi pe criminali. Aceasta este o  descoperire modernă pe care doar Dumnezeu o putea şti la timpul scrierii Coranului.

Dovada: Nu există în aceste versete dovezi pentru susţinerea acestei pretenţii. Tot ce spune aceste verset  este că în ziua judecăţii Dumnezeu îi va învia pe cei morţi într o ordine perfectă, cu trup şi oase, după cum se  vede clar din versetul 3: “Crede omul că noi nu putem să-i adunăm oasele?”

Nu se spune nimic despre faptul că amprentele fiecărui individ ar fi unice. Versetul spune despre adunarea sau  împreunarea oaselor, nu despre “diferenţierea amprentelor fiecăruia.” Ca să spună asta, ar fi trebuit să modificăm  textul astfel: “Crede omul că noi nu putem să-i adunăm oasele? Nu doar atât, ci putem să-i deosebim şi  amprentele degetelor.” Musulmanii n-ar accepta o astfel de modificare în textul Coranului şi nu-i condamn pentru  asta.

Despre biologie

Coranul: “Pilda potrivita celor care iau ca protectori pe altul decât Allah este cea a păianjenului care şi zideşte  o casă; dar cu adevărat cea mai slabă casă este cea a unui păianjen” (Al Ankabut[29]:41).

Pretenţia musulmană: Mustafa Mahmud comentează versetul din Coran: Aceasta, spune el, este o descoperire  majoră în biologie, din moment ce biologia modernă a descoperit că rasa păianjenilor este cea mai crudă din  regnul animal, femela omoară pe mascul şi puii mănâncă pe mamă. Ciudată descoperire în biologie pe care  Mohamed n-a cunoscut o!

Dovada: Oricine ştie că pânza de păianjen este slabă, sufli peste ea şi se rupe, dar dacă musulmanii vor să  spună că Coranul a descoperit asta pentru prima dată, se vor mira citind Cartea Iov (Kitab Ayub) capitolul 8  versetele 13 15: “Aşa se întâmplă tuturor celor ce uită pe Dumnezeu, şi nădejdea celui nelegiuit va pieri.  Încrederea lui este zdrobită şi sprijinul lui este o pânză de păianjen. Se bizuie pe casa lui, dar nu este tare; se  prinde de ea, dar nu ţine” (Iov [Ayub] 8:13 15).

Pun alte întrebări: De ce nu citează dl. Mahmud şi alţii acest verset? Ei totdeauna citează versete biblice scoase  din context, dar când vine vorba de cunoştinţa superioară a Bibliei, referinţele la Biblie lipsesc. Dacă citim  traducerea Coranului făcută de dl. Ali, el intră într o discuţie detaliată despre diferitele tipuri de pânze de  păianjen despre care a găsit informaţii într o enciclopedie, pentru a adăuga varietate şi a da forţă Coranului. Din  nou, de ce să nu lăsăm Coranul să vorbească pentru el însuşi? Cum de era deja în Biblie această informaţie?  Musulmanii pot spune că nu este o problemă dacă un profet a inspirat altor profeţi versete similare. Atunci se  pune întrebarea: Ce noutăţi a adus Coranul în ştiinţă? Şi noi afirmăm: Nici una. Ai o altă părere? Prezintă ţi  dovezile atunci, dacă eşti credincios. De ce nu citeşti Kitab Ayub, adică Cartea lui Iov, să vezi că Iov a fost  inspirat de Dumnezeu! De asemenea trebuie să punem o altă întrebare: Este de acord tot materialul din Coran cu  Biblia? Şi ce este cu tonele de versete împrumutate din surse păgâne, apocrife şi fictive? Vom dovedi acestea  mai târziu în capitolul “Sursa Coranului.”

Despre pământ şi geologie

Cităm din Coran în legătură cu munţii: “Când te întreabă despre munţi spune le: ‘Domnul îi va scoate din temelii şi  îi va împrăştia ca praful.’” În Ziua Judecăţii vor avea loc explozii în munţi. Aceste “explozii” sunt menţionate şi în  Biblie: “El mută deodată munţii, şi-i răstoarnă în mânia Sa” (Iov 9:5). Din nou Iov (Ayub) a spus aceste lucruri cu  mii de ani înainte. Alte versete spuse de Iov, care se referă la munţi: “Cum se prăbuşeşte muntele şi piere, cum  piere stânca din locul ei, cum este mâncată piatra de ape, şi cum este luat pământul de râu: aşa nimiceşti Tu  nădejdea omului” (Iov 14:18 19). Iov n-a amintit doar despre munţi, ci a vorbit şi despre eroziune. Este asta o  descoperire ştiinţifică? Eu spun nu. Oamenii au ştiut despre eroziune de mult, de aceea în Orient se folosesc  ziduri de piatră de susţinere în jurul terenurilor agricole. Am putea şi noi acum să privim într o enciclopedie şi apoi  să expunem o teorie, la fel ca prietenii noştri: Walla !!! o minune a ştiinţei. Fără să jignim, cuvântul Walla n-are  nici o legătură cu numele folosit pentru Dumnezeu (Allah), ci este doar o exclamaţie: Uau!!

În continuare din Iov: “Omul îşi pune mâna pe stânca de cremene şi răstoarnă munţii din rădăcină” (Iov 28:9).  “Munţii se topesc ca ceara înaintea Domnului, înaintea Domnului întregului pământ” (Psalmul 97:5).

Într un alt verset coranic citim referitor la crearea omului: “Am creat pe om din cel mai bun sol, apoi l-am  coborât în cele mai mari adâncuri” (Al Tin[95]:4 5). În Biblie citim: “Trupul meu nu era ascuns de Tine când am  fost făcut într un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului” (Psalmul 139:15). Dl. Mahmoud  comentează că Coranul numeşte munţii stâlpi: “El a creat cerurile fără nici un stâlp pe care să-l putem vedea; El  a făcut munţii să stea tari, ca să nu se clatine cu tine; şi a împrăştiat pe ei tot felul de fiare” (Luqman[31]:10).  Iar în alte versete munţii sunt descrişi ca “stâlpi.” El explică: “… că munţii acţionează ca contragreutăţi care ţin  pământului la locul ei, nepermiţându-i să alunece în marea de flăcări din adâncul pământului.” Este de  mirare cum ar interpreta dl. Mahmud versetul biblic: “Poate să se cutremure pământul cu locuitorii lui: căci Eu îi  întăresc stâlpii.” (Psalms 75:3). Sau un alt verset din Biblie: “De aceea nu ne temem, chiar dacă s-ar zgudui  pământul şi s-ar clătina munţii în inima mărilor. Chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile mării, şi s-ar ridica până  acolo de să cutremure munţii” (Psalmul 46:2 3). Concluzia pe care dl. Mahmud a vrut să o scoată din versetul  coranic, era deja în Biblie. Şi totuşi el nu citează deloc Biblia. De ce?

Despre crearea omului, dl. Mahmud face un comentariu asupra versetului “Şi după accea am întins pământul,”  concluzionând că în Coran era făcută cunoscută o mare descoperire ştiinţifică referitoare la pământ. El spune:  “Acest lucru este în conformitate cu cele mai moderne păreri ale astronauţilor despre forma pământului, având în  vedere că cuvântul “Duhia” înseamnă “ou.” Ce a vrut dl. Mahmud să deducă este că pământul este mai turtit la  polul nord decât la polul sud, având deci forma unui ou. Din nou el stâlceşte înţelesul cuvintelor pentru a le face  să slujească scopului său, şi noi apelăm din nou la traducerea cuvânt cu cuvânt:

Arabă: Wa-larduba’adathalikadahaha

Engleză: şi pământuldupăaceeaa întins

Asta n-are nimic de a face cu oul. Cuvintele “Dahaha” şi “Duhia” nu sunt sinonime. De fapt în ambele traduceri  ale Coranului pe care le am, traducătorii sunt de acord cu traducerea mea cuvânt cu cuvânt. J. M. Rodwell  traduce astfel: “Şi după aceea am întins pământul.” Dl. Ali traduce: “Şi pământul mai mult l-a întins (o  expansiune mai mare)” paranteza lui. Vrem să amintim prietenilor noştri musulmani că Biblia deja făcuse declaraţii  clare despre forma pământului: “El [Dumnezeu] întinde miază noaptea asupra golului, şi spânzură pământul pe  nimic” (Iov 26:7). “El şade deasupra cercului pământului, şi locuitorii lui sunt ca nişte lăcuste înaintea Lui; El  întinde cerurile ca o măhramă subţire, şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască în el.” (Isaia 40:22). Biblia conţine  cuvântul lipsă căutat de dl. Mahmud. Oare de ce n-a împrumutat acesta versete din Biblie pentru a şi argumenta  explicaţia? Din nou, care este mai exactă, Biblia sau Coranul? Şi o altă întrebare: Când s-a născut Isaia? Te voi  ajuta ştiind că ai mult de studiat. Isaia s-a născut cu aproximativ 700 de ani înainte de Cristos, adică în total  aproximativ 1400 de ani înainte de apariţia Coranului… Nu mai am întrebări!

Într un alt verset din Coran Allah spune: “Încolăceşte ziua peste noapte şi noaptea peste zi,” lucru care pentru  un musulman constituie o dovadă clară că pământul e rotund, din moment ce întunericul vine peste lumină şi  lumina peste întuneric, iar cuvântul „încolăceşte” sigur că se referă la o formă rotundă peste care vine una sau  cealaltă. Deşi… cineva poate obiecta că „încolăcit” se poate referi şi la o formă plată, de exemplu încolăcirea  unei sârme pe o bucată de scândură. Un alt factor important care nu trebuie ignorat este că în versetul coranic  se face referire la noaptea şi ziua (lumina) care se învârtesc în jurul pământului, ceea ce nu implică în mod  necesar faptul că pământul este rotund, din moment ce te poţi învârti şi în jurul unei pieţe pătrate, şi ea stă  nemişcată în timp ce tu te roteşti. Adevărul este că pământul se învârte în jurul axei sale. Cuvântul “yukawir” (a  roti) a fost folosit în vremurile antice drept exemplu la învârtirea turbanului pe cap, şi de obicei nu ţi învârţi capul  pentru a ţi forma turbanul. Este evident că scriitorul Coranului s-a gândit la soarele şi luna care se încolăcesc în  jurul pământului, după cum spune şi versetul următor: “Soarele şi luna se mişcă.”

Cu toate acestea, în Evanghelia după Luca, în capitolul 17, este descrisă venirea lui Cristos în timpul zilei: “Tot  aşa va fi şi în ziua când se va arăta Fiul omului” (versetul 30), în timp ce în versetele imediat următoare Luca  descrie venirea lui Cristos în timpul nopţii: “Vă spun că, în noaptea aceea, doi inşi vor fi în acelaşi pat, unul va fi  luat şi altul va fi lăsat…” (versetul 34). Acest lucru a fost criticat timp de sute de ani ca fiind o contradicţie:  cum putea un singur eveniment să aibă loc şi ziua şi noaptea? Dar aceasta dovedeşte faptul că pământul are o  parte din el pe care este noapte şi alta pe care este zi.  În ultimele secole mulţi critici ai Bibliei au denunţat anumite versete care vorbeau de mişcarea soarelui. În  Psalmul 19:6 împăratul David (Daud) prin inspiraţie de la Dumnezeu scrie referitor la soare: “… răsare la un capăt  al cerurilor şi îşi isprăveşte drumul [circuitul] la celălalt capăt; nimic nu se ascunde de căldura lui.” Acuzaţia era  că Biblia pretinde că soarele se mişcă pe o orbită în jurul pământului. Această falsă afirmaţie din antichitate nu  se găseşte de fapt în Biblie, în cuvintele “âşi isprăveşte drumul [circuitul] la celălalt capăt [al cerurilor].” Până la  construirea şi folosirea telescopului Hubble oamenii de ştiinţă nu au cunoscut că soarele se mişcă prin spaţiu într  un circuit enorm pe o orbită imensă care se poate parcurge în peste 260 milioane de ani.

Criticii moderni, atât din Apus cât şi musulmani, au criticat pe nedrept Biblia că se referă la un pământ drept sau  plan în Isaia 11:12 şi Apocalipsa 7:1, unde expresia “cele patru colţuri ale pământului” s-ar referi la o suprafaţă  plană. Cu toate acestea această expresie a fost considerată întotdeauna “familiară,” referindu se la cela patru  extremităţi ale globului privite dintr o poziţie centrală, aşa cum privea Dumnezeu globul. Versetul “El şade  deasupra cercului pământului…” (Isaia 40:22a) confirmă clar ştiinţa modernă, la fel ca şi un alt verset scris de  profetul Iov: “… spânzură pământul pe nimic” (Iov 26:7). Iov confirmă de asemenea un adevăr ştiinţific  necunoscut Coranului, când se referă la zona din nordul axei pământului spre steaua polară care este aproape  fără stele. Acest “gol în spaţiu” de aproximativ 300 de milioane de ani lumină-i a luat pe cosmologi prin surpriză şi  este diferit de toate celelalte direcţii, care sunt pline de stele. Dumnezeu a declarat prin Iov: “El întinde miază  noaptea asupra golului” (Iov 26:7). Pentru mai multe detalii asupra acestui subiect vedeţi Mitchell Waldrop,  “Delving the Hole in space, Science magazine, Nov. 27, 1981).

Undele electromagnetice

Despre undele electromagnetice dl.Mahmud arată spre o descoperire a Coranului: “Cerul care trimite înapoi (Wa  ssama’e That Irrajj’a) şi pământul care deschide.” El comentează că: cerul se comportă a un reflector al undelor  electromagnetice. Undele radio ricoşează înapoi spre pământ, astfel încât noi putem auzi sunetul la radio. Fără  ca să se întâmple acest lucru am pierde unda. Noi suntem de acord cu teoria undelor electromagnetice. Pe de  altă parte, pe ce bază trage el concluzia că Coranul vorbeşte despre undele electromagnetice? În Biblie scrie:  “Poţi tu să întinzi cerurile ca El [Dumnezeu], tari ca o oglindă turnată?” (Iov 37:18). Aici nu doar că cerul trimite  înapoi, ci cerul reflectă. Acesta este cuvântul pe care-l căuta dl. Mahmud. Mă voi reţine acum şi nu voi pune  nici o altă întrebare.

Pe prietenii musulmani care cred că Coranul este plin de elemente ştiinţifice îi sfătuim să examineze cu atenţie  orice astfel de pretenţie. Încercarea de a dovedi că profetul islamului cunoştea legi şi teorii ştiinţifice  descoperite doar în vremurile recente pretinde mai mult decât jocuri de cuvinte. O examinare atentă a fiecărei  pretenţii formulate poate dovedi foarte uşor că toată cunoaşterea lui era deja ştiută, fiindcă fusese descoperită  deja în Biblie. O altă referinţă în acest sens este în cartea scrisă de Dr. William Campbell’s, Coranul în lumina  ştiinţei, unde sunt examinate mai multe pretenţii de acest fel, dovedind că Dr. Bucaille n-a folosit metode  ştiinţifice pentru concluziile sale. După cum am prezentat şi eu, înainte de a hotărî cineva trebuie să studieze  ambele poziţii. Problema predominantă în lumea islamică de astăzi este că musulmanii nu permit deloc  prezentarea punctului de vedere creştin şi închid uşa discuţiei, nelăsând nici o oportunitate de dovedire a adevărului.

50. Concluzie (Ce crezi tu?)

Cât de tare este fundamentarea ta în islam? Ce dovezi pune la dispoziţie islamul pentru ne musulmanii care se  îndoiesc de islam? De ce ar trebui să credem că Mohamed este un profet adevărat al lui Dumnezeu? De ce să  credem că Coranul este adevăratul cuvânt al lui Dumnezeu? De ce să ne clădim credinţa pe islam? Ce dovezi  poate prezenta islamul? Cât de mult sapă musulmanii când îşi clădesc credinţa pe islam? Sau sunt ei musulmani  pentru că majoritatea au părinţi musulmani şi au certificat de naştere pe care este ştampila “musulman,” şi la  şcoală sunt îndrumaţi să se aşeze la rândul lung al celor ce intră la clasa de Studii islamice, în timp ce puţinii  creştini intră la Studiile creştine? După care un profesor musulman le prezintă punctul de vedere islamic şi  punctul “său” de vedere asupra creştinismului, majoritatea creştinilor fiind prea speriaţi să comenteze când li se  pune întrebarea “Este Isus Dumnezeu?” Şi apoi un musulman frecventează Masjid ul local şi şi întăreşte credinţa  ascultând predici în Vinerea de rugăciune şi începe să primească educaţia islamică fără să fi auzit măcar adevărul  întreg despre creştinism.

Ştiu că unii au idei formate sau citesc anumite cărţi care nu au un punct de vedere favorabil credinţei creştine.  Totuşi majoritatea musulmanilor nici nu s au obosit să analizeze sau să adâncească subiectul. Dacă eşti dintre  acestea, după părerea mea nu ai făcut destul, fiindcă nu ţi ai făcut tema de casă studiind în mod real Biblia,  adevăratul şi unicul Cuvânt al lui Dumnezeu. Spun “unicul” fiindcă până acum nici o altă credinţă nu a venit cu  dovezi comparabile Bibliei.

51. Poarta cea strâmtă

Cel puţin sper că v-am convins că îmi pasă, îmi pasă cu adevărat de musulmani. Din această lucrare n-am  câştigat nimic decât bucuria dată de Împăratul Adevărului, Cristosul care a murit ca să ne răscumpere, pe tine şi  pe mine, pentru El. Acesta este singurul motiv pentru care te provoc, pe tine şi întreaga lume, să citeşti Biblia lui  Dumnezeu. Coranul şi cele mai multe religii ale lumii promovează o mântuire prin fapte. Conform Bibliei, nu există  suficiente fapte bune pe care omul să le ofere lui Dumnezeu pentru mântuire: faptele bune, martirajul sau  pelerinajul la locurile sfinte nu sunt destule, ci mântuirea este doar prin ceea ce a făcut Dumnezeu pentru om.  Doar Biblia explică calea îngustă spre mântuirea lui Dumnezeu: “Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este  poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă  este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află” (Matei 7:13-14). Alegerea ta este sau chinul etern în  iad, sau gloria eternă cu Dumnezeu. Prin care poartă alegi TU să intri?

``````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````