5. Este transmisia protejată o dovadă suficientă?
Atât musulmanii cât şi creştinii cred că transmisia protejată este o dovadă suficientă a revelaţiei divine. Luată în mod exclusiv aceasta constituie o problemă, din moment ce noi în toate ţările arabe învăţăm şi memorizăm multă poezie păgână, şi cu toate acestea nici una din aceste scrieri nu sunt considerate, atât de musulmani cât şi de creştini, ca fiind divine. În Răsărit există încă multă poezie păgână pre-islamică, iar în Apus filozofia păgână pre-creştină este încă intactă. Cu toate acestea trebuie să ne amintim că revelaţia divină trebuie să fie „întotdeauna” protejată de Dumnezeu, indiferent de timpul când a fost ea dată. A susţine că oamenii pot strica sau modifica cuvântul lui Dumnezeu este împotriva a ceea ce a spus Dumnezeu de la început: “Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu vor trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile” (Matei 5:18). Într-un alt verset se spune, “Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (Matei 24:35). “Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb” (Maleahi 3:6). Chiar în Coran în Surah 6:115 scrie: “Cuvintele Domnului sunt perfecte în adevăr şi dreptate; nimeni nu poate schimba cuvintele Sale.” Amândouă religiile sunt de acord că Dumnezeu nu s-a schimbat şi nu se va schimba, tot aşa şi Cuvântul Său nu s-a pierdut şi nu se va pierde, este imposibil. Dacă o religie sau un profet vrea să schimbe un singur cuvânt al lui Dumnezeu, aceasta ar fi o contradicţie cu natura lui Dumnezeu şi acea religie sau acel profet trebuie tratat ca fals. Pur şi simplu, fără scuze sau frică. Dumnezeu a ştiut că omul nu poate proteja scrierile istorice, de aceea a ales o metodă diferită, anume a profeţiei biblice care rămâne, întrucât toate profeţiile împlinite dovedesc că Dumnezeu îşi poate ţine promisiunile în cele mai mici detalii, după cum vom vedea.
Cele mai multe religii ale lumii pretind că au minunile divine de care este nevoie, şi totuşi când studiem aceste minuni cu atenţie ele nu pot rămâne în picioare, după cum vom vedea foarte clar în cazul Islamului. Când magicienii lui Faraon şi-au aruncat toiegele şi le-au transformat în şerpi, Moise l-a aruncat pe al său şi acesta i-a distrus pe toţi. Ei au folosit şiretlicuri rele, Dumnezeu a răspuns cu dovada Lui care era mult mai puternică. Faptul de a avea unele informaţii ştiinţifice într-o carte sfântă sau un limbaj excelent, nu este o dovadă suficientă. Cel rău cunoaşte mai multă ştiinţă decât orice om şi poate să facă semne şi minuni şi să înşele chiar şi pe cei aleşi. Chiar o carte religioasă cuprinde chestiuni ştiinţifice, acestea trebuie să fie evaluate pe o scală ştiinţifică, lucrupe care-l vom examina în capitolul final.
Dumnezeu ne avertizează în Biblie în legătură cu profeţii mincinoşi: “Păziţi-vă de proorocii mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinlăuntru sunt nişte lupi răpitori. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din mărăcini?” (Matei 7:15-16).
6. Te duce în cer credinţa în existenţa lui Dumnezeu?
Cineva poate consideră că slujeşte adevăratului Dumnezeu, dar el trebuie să ştie cine este adevăratul Dumnezeu. A pretinde că simpla credinţă că există un Dumnezeu Adevărat te va duce în cer, este o eroare periculoasă. Din moment ce însuşi Satan, „îngerul de lumină,” demonii săi şi toate religiile lumii cred că Dumnezeu a creat totul, singura diferenţă constă în mijlocul de a ajunge la Dumnezeu. Unele religii folosesc focul ca mediu între om şi Dumnezeu, altele ca islamul cred că faptele – de exemplu rugăciunea de cinci ori pe zi, postul şi dăruirea de pomeni – te poate duce în cer. De fapt, în toate religiile importante, ceea ce contează este în ce sau în cine crezi ca mijloc de a ajunge la Dumnezeu pentru a fi iertat şi împăcat cu El.
În Biblie se cere ca omul să cunoască, să creadă şi să se bazeze pe Dumnezeu şi lucrarea Sa. să crezi în atributele Sale, în natura Sa, în planul Său de mântuire, să accepţi şi să te încrezi doar în El şi în planul Său. Când Noe a început să construiască o corabie şi când a prezentat planul lui Dumnezeu oamenilor cu scopul de a-i salva de potopul care avea să distrugă totul, oamenii au râs de el. Au râs de mântuirea lui Dumnezeu (de misiunea de salvare), dar la sfârşit, când a început să plouă, nimeni nu mai râdea.
Pentru oameni idea de ploaie era o tâmpenie, căci nu mai plouase înainte de potop. Cristos, în mod asemănător, a fost planul pentru mântuirea oamenilor; crucea Sa este podul dintre omul păcătos şi Dumnezeul sfânt. Mulţi încă resping acest plan ca fiind absurd, îl consideră ridicol, fiindcă consideră că fiecare trebuie să-şi poarte sarcinile şi păcatele proprii. Ce nu înţeleg musulmanii este că păcatele noastre, indiferent cât de mici ni se par a fi, sunt mari în ochii lui Dumnezeu; suntem atât de mult cufundaţi în păcate încât potopul păcatelor acoperă pe toţi oamenii. Singura cale de a scăpa de potop este mai întâi să ne încredem în planul lui Dumnezeu şi să sărim pe podul d lemn care este crucea, şi să acceptăm ce a făcut Dumnezeu pentru oameni în loc să ne bizuim pe ceea ce poate face omul pentru sine însuşi. Nimeni nu poate scăpa de potop dacă nu sare pe corabia de lemn. Nici sabia, nici puterea, nici ştiinţa nu sunt în stare să-i salveze pe cei ce pier, ci numai corabia de lemn care este mijlocul lui Dumnezeu; aşa este şi cu crucea lui Cristos.
Biblia ne prezintă sute de astfel de paralele. Planul Său de mântuire a oamenilor, exodul, Israelul, jertfele de la Templu, obiceiurile biblice, toate arată în aceeaşi direcţie – mântuirea dată oamenilor prin Cristos.
7. Provocarea Coranului pentru cei ce nu sunt musulmani
Marea provocare a Coranului a fost şi încă este să poţi scrie ceva asemănător lui. Musulmanii până astăzi n-au putut produce ceva asemănător Bibliei, deşi o acuză că ar fi denaturată şi modificată. Cu toate acestea cineva ar putea să combată acest punct provocând lumea să scrie poezii asemănătoare celor scrise de Shakespeare, Ahmad Shawqi, Gubran Khalil Gubran, Al-Mutanabi şi alţii. Capacitatea de a produce lucrări clasice sau poezie arabă nu presupune ca poeţii să aibă darul profeţiei. Chiar unii din cei mai mari învăţaţi în materie de limbă arabă nu au văzut nimic miraculos în elocvenţa limbajului arab al Coranului: Abul-Ala Al- Ma’arri, Ibrahim Al-Nazzam, Ibin Hazm, Al-Khayat şi mulţi învăţaţi moderni ca Taha Hussein, care a fost şi cel mai atacat iar materialul său referitor la acest subiect, interzis.
8. Evidenţa din profeţia biblică
Cândva, prin 1992, am fost fascinat să citesc cartea “Armaghedon, întâlnire cu destinul,” de Grant Jeffrey. Această carte relata despre profeţii detaliate referitoare la Isus: naşterea, viaţa, moartea şi învierea Lui; şi la reînfiinţarea statului Israel. Multe din aceste profeţii se împliniseră exact cum le a lăsat Dumnezeu în Biblie. Ce m a mai mirat este că şansele ca cineva să prezică cu acurateţe sute de evenimente istorice cu sute şi mii de ani înainte de împlinirea lor sunt de unu la mii de miliarde… ce a fost mai fascinant este că marja de eroare era zero… şi mai ales că multe din aceste profeţii se împlineau în generaţia mea. Acest tip de evidenţă venea sigur dintr o sursă divină, originea ei era Dumnezeu cel Atotputernic.
9. Iată adevărul!
Eu am înţeles islamul şi am crezut în învăţăturile Coranului, totuşi după examinarea acestor evidenţe am descoperit că pus în balanţă Coranul este găsit uşor. Nu împlineşte cerinţele Bibliei pentru dovada divinităţii. Coranul nu se compară cu Biblia în materie de evidenţe. Din moment ce Dumnezeu este adevăr 100%, El susţine Biblia prin patru elemente pe care nu le are nici o carte din lume. Aceste elemente de susţinere sunt: Evidenţa Manuscriselor, Evidenţa Arheologiei, Evidenţa Profetică şi Evidenţa Ştiinţei în Biblie (prescurtat MAPS). Musulmanii pretind că Coranul are şi el ultima din acestea (ştiinţa) lucru pe care îl voi discuta mai târziu. Aş vrea acum să mă refer la evidenţa profetică, şi să cer cititorului să o examineze, după cum îl încurajează şi islamul.
Biblia este singura carte religioasă care a îndrăznit să detalieze mii de profeţii. Aceste profeţii sunt variate, din care unele se referă la ridicarea şi căderea unor imperii. Multe profeţii biblice s-au împlinit deja. În nici o altă piesă de literatură religioasă nu veţi găsi sute de preziceri care s-au împlinit cu precizie şi exactitate. Nici un om n-a fost în stare să facă astfel de preziceri detaliate despre evenimente viitoare. Acei ce arată spre Nostradamus, Jean Dickson sau alţi profeţi falşi care ocazional au avut norocul să nimerească câte ceva, ignoră sutele de preziceri incorecte pe care aceştia le-au făcut. Henry C. Roberts, editorul lucrării Profeţiile Complete ale lui Nostradamus, (Jericho NY: Nostradamus, Inc. 1976) şi unul din cei mai înfocaţi suporteri ai lui Nostradamus, a admis în introducere că aceste scrieri profetice sunt “neinteligibile şi confuze pentru cei neiniţiaţi. Natura ciudată, dezlânată şi deseori incoerentă a catrenelor, atât în limba franceză cât şi în limba engleză, este o marcă a mediilor profetice.” Edgar Cayce, aşa-zisul profet somnoros american, a făcut multe afirmaţii false privitoare la localizarea resurselor de petrol şi a depozitelor de minerale. Chiar şi azi prognozarea pieţelor pe termen apropiat este un joc imprevizibil. Toate prezicerile umane şi încercările de a prezice viitorul au fost fără rezultat: se poate să obţii o prezicere mai exactă cumpărând plăcinte cu “bileţelele destinului” în ele la restaurantul chinezesc.
Dumnezeu afirmă că abilitatea de a prezice şi de împlini profeţiile este un atribut unic al naturii Sale, atunci când a zis: “Eu sunt Dumnezeu, şi nu este altul, Eu sunt Dumnezeu, şi nu este nici unul ca Mine. Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: Hotărârile Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea” (Isaia 46:9-10).
În acest pasaj profetul Isaia declară că numai Dumnezeu ştie dinainte evenimentele viitoare, El le hotărăşte şi apoi le aduce la îndeplinire. Dumnezeu a mai spus: “Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu vor trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile” (Matei 5:18).
Ideea profeţiei biblice este că Dumnezeu îşi face un plan înainte de executarea lui (de la început), pentru a arăta atunci când acesta se îndeplineşte că El, Dumnezeu, este în control – într-adevăr o dovadă reală.
Într-un alt loc din Biblie Dumnezeu ne provoacă: “”Apăraţi-vă pricina, zice Domnul, arătaţi-vă dovezile cele mai tari”, zice Împăratul lui Iacov. “Să le arate, şi să ne spună ce are să se întâmple, care sunt proorociile pe care le-aţi făcut vreodată? Spuneţi, ca să luăm seama la ele şi să le vedem împlinirea; sau, vestiţi-ne viitorul. Spuneţi-ne ce se va întâmpla mai târziu, ca să ştim că sunteţi dumnezei, faceţi măcar ceva bun sau rău, ca să vedem şi să privim cu toţii. Iată că nu sunteţi nimic şi lucrarea voastră este nimic, o scârbă este cine vă alege pe voi” (Isaia 41:21-24).
Astfel, Dumnezeul Bibliei te provoacă; vei accepta provocarea? Şi El continuă în capitolul 42 versetul 9: “Iată că cele dintâi lucruri s-au împlinit, şi vă vestesc altele noi; vi le spun mai înainte ca să se întâmple.” Dumnezeu vede toată istoria, trecut, prezent şi viitor. El nu ghiceşte ce va fi în viitor, El ştie!
Dumnezeu a spus că singura cale de a cunoaşte adevăratul Său mesaj este profeţia predictivă, şi dacă acest element lipseşte, atunci să NU îl credem pe acel profet. Aceste profeţii trebuiau să fie unice, nu doar afirmaţii generale, cum vedeţi că fac toţi profeţii falşi. Pentru ca Dumnezeu să-şi manifeste dragostea şi voia Sa faţă de oameni, El trebuia să se facă cunoscut în mod personal într-un aşa fel încât omul limitat să realizeze fără nici o umbră de îndoială că Dumnezeul infinit se revelează pe Sine Însuşi. Această verificare de netăgăduit este specifică doar Scripturii iudeo-creştine. Nici un om onest nu poate rămâne necredincios după un studiu chiar sumar al profeţiei, şi profeţia este elementul lipsă în TOATE celelate cărţi sfinte ale religiilor lumii. Deşi se pretinde că există profeţie în Coran, o cercetare cinstită şi o comparaţie cu Biblia va dovedi afirmaţia precedentă.
Nici Vedele hinduse, Bhagavad-Gita, cartea lui Mormon, proverbele lui Buddha sau scrierile lui Mary Baker Eddy nu se pot pune alături Bibliei. Prin contrast, profeţia constituie 25% din Biblie (8352 versete). Nici o altă carte religioasă nu are aşa ceva, sau, simplu spus, cine-i cel mai tare? Citiţi următoarele exemple în Biblia dumneavoastră pentru a înţelege câteva profeţii:
10. Despre venirea şi moartea lui Cristos
Rămânem uimiţi când examinăm doar următoarele 8 profeţii despre Isus Cristos.
Prima: Se va naşte în Betleem
Profeţia Vechiului Testament: “Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui
Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel, şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei” (Micah 5:2).
Împlinirea în Noul Testament: “După ce s-a născut Isus în Betleemul din Iudea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din Răsărit la Ierusalim” (Matei 2:1).
A doua: Va fi precedat de un mesager
Profeţia Vechiului Testament: ” Un glas strigă: “Pregătiţi în pustie calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!” (Isaia 40:3).
Împlinirea în Noul Testament: “În vremea aceea, a venit Ioan Botezătorul, şi propovăduia în pustia Iudeii. El zicea: “Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape” (Matei 3:1-2).
A treia: Va intra în Ierusalim călare pe un măgăruş
Profeţia Vechiului Testament: “Saltă de veselie, fiica Sionului, strigă de bucurie, fiica Ierusalimului. Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe” (Zaharia 9:9).
Împlinirea în Noul Testament: “Şi au adus măgăruşul la Isus. Apoi şi-au aruncat hainele pe el, şi au aşezat pe Isus, călare deasupra. Pe când mergea Isus, oamenii îşi aşterneau hainele pe dru.” (Luca 19:35-36).
A patra: Va fi trădat de un prieten
Profeţia Vechiului Testament: “ Chiar şi acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea şi care mânca din pâinea mea ridică şi el călcâiul împotriva mea. ” (Psalm 41:9).
Împlinirea în Noul Testament: “Pe când vorbea El încă, iată vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloată mare, cu săbii şi cu ciomege, trimişi de preoţii cei mai de seamă şi de bătrânii norodului.” Vânzătorul le dăduse semnul acesta: “Pe care-l voi săruta eu acela este; să puneţi mâna pe el!” (Matei 26:47,48).
A cincea: Mâinile şi picioarele străpunse
Profeţia Vechiului Testament: “Căci nişte câini mă înconjoară; o ceată de nelegiuiţi dau târcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mâinile şi picioarele” (Psalm 22:16).
Împlinirea în Noul Testament: “Când au ajuns la locul numit “Căpăţâna”, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta şi altul la stânga” (Luca 23:33).
A şasea: Va fi rănit de duşmanii Săi
Profeţia Vechiului Testament: ” Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi” (Isaia 53:5).
Împlinirea în Noul Testament: “Atunci Pilat le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit.” (Matei 27:26).
A şaptea: Va fi vândut pentru 30 de arginţi
Profeţia Vechiului Testament: “Eu le-am zis: “Dacă găsiţi cu cale, daţi-Mi plata; dacă nu, nu Mi-o daţi!” Şi Mi-au cântărit, ca plată, treizeci de arginţi.” (Zaharia 11:12).
Împlinirea în Noul Testament: “Ce vreţi să-mi daţi şi-L voi da în mâinile voastre?” Ei i-au cântărit treizeci de arginţi.” (Matei 26:15). Notă: Acest lucru a fost prezis cu 500 de ani înainte, pe când argintul nici nu era folosit ca monedă, ci doar aurul.
A opta: Va fi scuipat şi bătut
Profeţia Vechiului Testament: “Mi-am dat spatele înaintea celor ce Mă loveau, şi obrajii înaintea celor ce-Mi smulgeau barba; nu Mi-am ascuns faţa de ocări şi de scuipări” (Isaia 50:6).
Împlinirea în Noul Testament: “Atunci L-au scuipat în faţă, L-au bătut cu pumnii, şi L-au pălmuit” (Matei 26:67).
Se pot cita şi alte proorocii asemănătoare:
Tăcut în faţa acuzatorilor, profeţia în Isaia 53:7, împlinită în Matei 27:12-14.
Răstignit cu tâlharii, profeţia în Isaia 53:12, împlinită în Matei 27:38.
Oamenii vor trage la sorţi pentru hainele Sale, profeţia în Psalm 22:18; împlinită în Ioan 19:23-24.
Coasta Lui străpunsă, profeţia în Zechariah 12:10; împlinită în Ioan 19:34.
Niciunul din oasele Lui nu va fi zdrobit, profeţia în Psalm 34:20; împlinită în Ioan 19:33.
Trupul Său nu va vedea putrezirea, profeţia în Psalm 16:10; împlinită în Fapte 2:31.
Va fi îngropat în mormântul unui om bogat, profeţia în Isaiah 53:9; împlinită în Matei 27:57-60.
Întunericul va acoperi pământul, profeţia în Amos 8:9, împlinită în Matei 27:45.
Mai multe despre acestea puteţi găsi în secţiunea Dovezi Istorice.
Notă: Există în Biblie 456 profeţii împlinite care se referă doar la Isus.
11. Legea probabilităţii
După examinarea a numai 8 profeţii diferite, din totalul de 456, profesorul emerit în Ştiinţă la Colegiul Westmont, Peter Stoner, a calculat probabilitatea ca într-un singur om să se împlinească profeţiile majore referitoare la Mesia. Estimările au fost calculate de către doisprezece clase diferite totalizând 600 de studenţi. Aceştia au analizat cu grijă toţi factorii, au discutat în detaliu fiecare profeţie şi au examinat diferite circumstanţe care ar fi putut indica o posibilă conspiraţie sau înţelegere între anumiţi oameni pentru împlinirea unei profeţii specifice. Estimările au fost suficient de rezervate astfel încât să întrunească aprobarea chiar şi a celor mai sceptici studenţi. Apoi profesorul Stoner le-a luat şi le-a făcut şi mai rezervate. El a încurajat şi pe alţi sceptici şi oameni de ştiinţă să facă propriile estimări şi să verifice dacă concluziile sale nu sunt mai mult decât corecte.
În final, el a supus aceste calcule spre verificare unui Comitet al organizaţiei American Scientific Affiliation. După examinare, ei au căzut de acord că aceste calcule erau demne de încredere şi corecte conform cu materialul ştiinţific prezentat. De exemplu, în legătură cu Mica 5:2 unde se afirmă că Mesia se va naşte în Betleem, Stoner şi studenţii săi au determinat populaţia medie a Betleemului din timpul lui Mica până în prezent, apoi au împărţit această cifră la populaţia medie a lumii în aceeaşi perioadă. Au concluzionat că şansa ca un om să se nască în Betleem era de unu la 2,8 x 10 la puterea a cincea, sau rotunjit, de 1 la 300.000.
După examinarea a 8 profeţii diferite, au ajuns la concluzia că şansa ca într-un singur om să se împlinească toate cele opt profeţii era de unu la 10 la puterea a 17-a. Pentru a ilustra cât de mare este numărul 10 al puterea a 17-a (unu urmat de 17 zerouri), Stone a dat următoarea ilustraţie: imaginaţi-vă că am acoperi întreaga suprafaţă a statului Texas cu un strat de monede din argint gros de 2 picioare [aproximativ 60 cm.] Numărul total de monede de care am avea nevoie la această grosime a stratului ar fi de 10 la puterea 17. Acum, am lua una din aceste monede, am marca-o şi am arunca-o dintr-un avion, după care am amesteca cumva toţi banii de pe întreg cuprinsul statului Texas, iar după ce am face asta am lua un om, l-am lega la ochi, i-am spune că poate călători în voie în ce direcţie doreşte, dar undeva să se oprească, să caute cu mâna prin stratul de monede şi să încerce să găsească banul marcat de noi. Deci, şansa ca omul nostru să găsească exact banul dorit era şansa ca într-un om să fie împlinite toate cele opt profeţii.
În termeni financiari, există cineva care să nu dorească să investească într-o afacere la care şansa de faliment ar fi doar de 1 la 10 la puterea 17? Acest tip de investiţie sigură ni-l oferă Dumnezeu când ne cere să credem că Cristos este Mesia trimis de El. Profesorul Stoner concluzionează: “Împlinirea a numai acestor opt profeţii ar fi o dovadă suficientă ca Dumnezeu a inspirat scrierea acestora cu o acurateţe formidabilă, cu sanşa de doar 1 la 10 la puterea 17 de a fi altfel decât absolute.” Un alt fel de a spune acest lucru este că oricine minimizează sau ignoră semnificaţia semnelor date în Biblie pentru identificarea lui Mesia este un nebun.
Dar, evident, există mult mai mult decât opt profeţii. Într-un alt calcul Stoner a folosit 48 de profeţii (din totalul de 456) şi a ajuns la o estimare – foarte rezervată de altfel – că probabilitatea ca 48 de profeţii să fie împlinte într-un singur om ar fi de 1 la 10 la puterea 157. Cât de mare este numărul 10 la puterea 157? 10 la puterea 157 are 157 de zerouri! Să încercăm să ilustrăm acest număr folosind imaginea unui electron. Electronii sunt entităţi foarte mici. Sunt mai mici decât atomii. At trebui să pui alături 10 la puterea 15 din aceştia pentru a junge la un centimetru. Dacă i-am număra câte patru pe secundă şi nu ne-am opri din numărat nici zi nici noapte, încă am avea nevoie de vreo 8 milioane de ani pentru a număra un şir de doar 1 centimetru.
12. Dar câţi electroni ne-ar trebui dacă am vrea să avem 10 la puterea 157?
Imaginaţi-vă o sferă, o minge solidă de electroni care s-ar întinde de la pământ în toate direcţiile pe o distanţă de vreo 6 miliarde de ani lumină. Distanţa în kilometri a unui singur an lumină este de 10 trilioane de kilometri. Asta da minge! Dar tot n-ar fi de ajuns să cuprindă cei 10 la puterea 157 electroni. Ar trebui să multiplici acea minge uriaşă în toate direcţiile cu încă 6 x 10 la puterea 28! Cât de mare este asta? Este lungimea spaţiului necesar cuprinderii a trilioane de trilioane de trilioane de astfel de mingi uriaşe de electroni! De fapt spaţiul necesar să cuprindă toate aceste mingi gigantice aproape că ar ajunge “să fie aproape” de numărul de electroni de care ar fi nevoie când vorbim de 10 la puterea 157!
Dar pretinzând că ne putem imagina numărul despre care vorbim, să ne imaginăm că marcăm doar unul din acei electroni, apoi îi amestecăm. După care să numim pe cineva care să călătorească într-o rachetă cât timp doreşte, în orice direcţie, să-i spunem apoi când doreşte el să culeagă un segment din spaţiu şi la un microscop super-sputernic să detecteze electronul marcat de noi! Care credeţi că sunt şansele să-l găsească? Sunt de 1 la 10 la puterea 157. Notaţi că aceasta este şansa ca 48 de profeţii să se împlinească toate într-un singur om.
Toate acestea ilustrează că este absolut imposibil ca un om, oricare om, să fi împlinit din întâmplare toate profeţiile Mesianice. De fapt, o mare autoritate în teoria probabilităţilor, Emile Borel, afirmă în cartea sa Probabilităţile şi Viaţa că odată ce trecem de şansa de 1 la 10 la puterea 50, probabilităţile sunt aşa de mici încât este imposibil să gândeşti măcar că se vor împlini vreodată. Iată o ultimă ilustraţie despre imensitatea numărului de 10 la puterea 157 şi de ce ştiinţa probabilităţilor arată că avem de a face cu miracole.
Imaginaţi-vă pe cineva care călătoreşte la viteza de doar un centimetru la 6 miliarde de ani. Dacă ar putea căra doar un atom în spate, câţi atomi ar putea muta în 10 la puterea 157 de ani? Chiar şi la această viteză inimaginabil de mică, în acest spaţiu de timp ar fi în stare să mute 600.000 de triloane de triloane de triloane de triloane de universuri ca al nostru la o distanţă de 30 miliarde de ani lumină! Încă odată, asta înseamnă că este imposibil ca 48 de profeţii să se împlinească într-un singur om doar la întâmplare. Iată deci o dovadă că există un Dumnezeu care a lucrat în mod supranatural. Să ne amintim că acest calcul a fost făcut pentru doar 48 din 456 de profeţii Mesianice dintr-un total de 8000 de versete de profeţii existente în Biblie, dintre care mii de versete s-au împlinit deja. Dumnezeu ne provoacă!
Dostları ilə paylaş: |