Dragă frate musulman… …vreau să-ţi spun de ce am crezut Cuprins

20 . Despre distrugerea viitoare a Iraqului

Citiţi Isaia 13:19-22, Ieremia 50 şi 51.  Se pot scrie cărţi în detaliu despre fiecare din aceste profeţii.  Şansele ca unele din profeţii să se fi împlinit printr o simplă întâmplare sunt de 1 la atâtea triloane câte nu se pot  număra sau explica, sau legea probabilităţii nu le poate calcula, sau mii de galaxii nu le ar putea încape. Vă  sugerez nici să NU vă gândiţi la aşa numere, nu le puteţi nici imagina şi nu le puteţi calcula nici cu computerele.

21. Profeţia islamică despre Ierusalim

Crescând în Israel, am urmat şcoli guvernamentale unde am  fost educat în credinţa islamică. Încă din fazele de început   ale vieţii, am fost hrănit cu idea că într o zi se va împlini o   profeţie veche a profetului musulman Mohamed care prezicea  o bătălie în care Ţara Sfântă va fi recucerită şi evreii nimiciţi    într un mare măcel. Această profeţie se găseşte de fapt în  Tradiţiile lui Mohamed (Al Hadith) şi spune astfel: “Nu va veni  ziua judecăţii până când o seminţie musulmană nu va birui o   seminţie a iudeilor.” Când Mohamed a fost întrebat unde se  va întâmpla acest lucru el a spus: “În Ierusalim şi în ţările din   jurul lui.”

În timpul tinereţei mele tata a fost întotdeauna pe linia   islamului şi a ceea ce spuneau învăţătorii musulmani. Crezând  în profeţia lui Mohamed, eu mi am dedicat viaţa Jihadului sau  Războiului Sfânt ca singură cale de a obţine victoria sau martirajul. În islam martirajul este singura cale de a ţi  asigura mântuirea şi intrarea în cer, Allah şi profetul său Mahomed au promis acest lucru, după cum scrie în  Coran: “Să nu vă gândiţi la acei care mor pentru cauza lui Allah (în războiul sfânt) că sunt morţi, ci vii cu Domnul  lor şi primind binecuvântarea lui..”

Mi a fost greu să aştept în tot acest timp, ca să aflu dacă profeţia aceasta este adevărată sau nu. În urma  citirii Bibliei am început să mă întreb de ce a profeţit Zaharia, “Atunci voi strânge toate neamurile la război  împotriva Ierusalimului. Cetatea va fi luată, casele vor fi jefuite, şi femeile batjocorite” (Zaharia 14:2).

În Islam am învăţat că la a doua venire a lui Mesia, conform profeţiei islamice, acesta va frânge crucea şi va  jertfi un porc, o altă înscenare ca musulmanii să urmeze mesia falşi, Mehdi ii, Antiochus Epiphanes viitori. Contrar  profeţiei lui Mohamed, Biblia îşi pregăteşte cititorii, arătând că urmarea asediului din timpul necazului lui Iacov nu  va fi anihilarea totală a evreilor, ci Cristos însuşi va coborî pe Muntele Măslinilor pentru a face judecată şi a lupta  împotriva duşmanilor lui Israel, Din păcate, va fi prea târziu pentru pocăinţa şi răscumpărarea celor ce n-au crezut.

După cum am menţionat, islamul este hotărât să cucerească lumea. În mod similar, şintoismul i-a condus pe  japonezi pe drumul expansiunii şi dominaţiei mondiale. La japonezi n-a existat separaţia între religie şi stat, deci  cucerirea a fost o misiune sfântă pentru Japonia. Ce tragedie au cules la înfrângerea lor în 1945, sub cele două  explozii atomice care au distrus Hiroshima and Nagasaki. Dumnezeul japonezilor, în care se încredeau că nu-i va  lăsa niciodată, a fost spulberat. Atunci şi doar atunci au realizat să fuseseră înşelaţi.

Ura faţă de evrei din islam nu este o idee veche, depăşită, dintr un trecut îndepărtat. Şi azi milioane de  musulmani cred că într o zi vor face cu toţi evreii din Ţara Sfântă la fel cum a făcut Mohamed cu evreii din  Arabia Saudită. Singura diferenţă este că ei încă n-au strâns suficientă putere să copleşească Israelul. După  spusele Bibliei şi ei vor fi înfrânţi asemenea japonezilor, şi cea mai tristă parte este că va fi prea târziu! Să nu  uităm: toate tentativele de a anihila Israelul vor eşua. Naţiunile arabe deja au eşuat în 1948, 1956 şi 1967.

Dumnezeu a vorbit şi încă vorbeşte musulmanilor: “Să fie ruşinaţi şi îngroziţi pe vecie, să le roşească obrazul de  ruşine şi să piară! Ca să ştie că numai Tu, al cărui Nume este Domnul, Tu eşti Cel Prea Înalt pe tot pământul”  (Psalmul 83:17 18). Dumnezeul Bibliei este un Dumnezeu gelos şi vrea să te îndrepte şi pe tine către El.

22. Profetul islamului a mai făcut alte câteva profeţii adiţionale. Iată- le:

Semnele profetice mai mici

(1) Slăbirea credinţei şi creşterea senzualităţii.

(2) Nelinişte şi răzvrătire peste tot în lume

(3) Un mare război cu turcii şi un mare necaz în toată lumea.

(4) Revolta Iraqului şi Siriei.

(5) Extinderea oraşului Medina.

Semnele profetice mari

(1) Semne cereşti: soarele care răsare dinspre Vest, eclipse de lună şi fum pe tot pământul.

(2) Un război cu grecii şi capturarea Constantinopolului de către şaptezeci de mii de evrei; în timpul victoriei va  veni Antichristul.

(3) Antichristul (Al Masih al Dajjal), cu un ochi, şi literele (CFR) sau necredincios pe fruntea sa. El va apare în  apropierea Iraqului şi Siriei călare pe un mânz, urmat de 70000 de evrei şi va fi ucis de către Isus.

(4) Un război cu evreii cu participarea musulmanilor şi păgânilor (Yajuj şi Majuj), Gog şi Magog.

(5) Isus coborând la Damasc pentru a-l omorî pe Antichrist.

(6) Întoarcerea arabilor la închinarea păgână.

(7) Descoperirea aurului sub râul Eufrat.

(8) Kaaba distrusă de armata etiopiană.

(9) Foc în Yemen.

(10) Veirea lui Mahdi (descendent din profetul Mohamed).

(11) Trâmbiţele finale şi sfârşitul.

Aceste profeţii neobişnuite ale Coranului sunt amestecate cu profeţii împrumutate din Biblie. Şi totuşi, oamenii se  întreabă: unde sunt profeţiile sale împlinite? Această întrebare îşi aşteaptă încă răspunsul, în consecinţă cum  putem şti că Mohamed a vorbit adevărul? Să aşteptăm finalul? De exemplu, să luăm profeţia sa despre vremurile  din urmă: “Când musulmanii vor înfrânge pe evrei în Ierusalim.” Trebuie musulmanii să aştepte sfârşitul pentru a  afla dacă vor câştiga vreodată împotriva evreilor sau va fi cum spune Biblia, adică invers de cum spune  Mohamed?

Dumnezeu n-a lăsat să fie descoperite toate evidenţele, El ne a revelat o mare parte din ele, atât cât să putem  fi 100% siguri. Nu vedem Yemenul în flăcări sau Kaaba distrusă sau aurul găsit sub albia Eufratului, nici arabii  întorcându se la închinarea păgână, din contră arabii se întorc la islam – priviţi doar în ziare şi veţi vedea. Nu  vedem un mare război cu turcii sau cu evreii. Alte versete în profeţia Coranului declară: “Mohamed este un  profet numai; au fost şi alţi profeţi înaintea lui. Dacă el moare sau este ucis, vă veţi întoarce înapoi?” Este  interesant ce am semnalat şi mai înainte: N-a putut Allah prezice felul morţii profetului, dacă va muri de moarte  naturală sau va fi ucis?

Eu înţeleg islamul, la fel cum înţeleg şi creştinismul. Din moment ce tatăl meu era musulman iar mama creştină, ei  întotdeauna aveau discuţii aprinse, tata de o parte iar mama de cealaltă. S-au întâlnit cu mai mult de 40 de ani  în urmă în America, s-au îndrăgostit unul de altul, au decis să se căsătorească şi m-au conceput fără să mi  ceară consimţământul! În timpul celor nouă luni petrecute în confortul pântecelui matern, părinţii mei au decis să  se mute în Ţara Sfântă. În primele zile după sosirea lor la Betleem, iată mă născut şi pe mine în camera de sus a  casei bunicului meu care avea pui, miei, capre şi un măgăruş. Familia şi rudele s-au adunat la tata, fiindcă era  una din sărbătorile cele mai sfinte ale islamului, ziua de naştere a profetului Mohamed (Al Mauled Al Nabawi).

A fost o onoare pentru tatăl meu, şi de aceea mi a pus numele Walid, nume care este înrudid cu cuvântul arab  Mauled, în engleză “The Birth” (naşterea), ca să-i amintească totdeauna de naşterea profetului musulman.

Tatăl meu era musulman palestinian care preda limba engleză şi studii islamice în Ţara Sfântă, iar mama mea  americancă se căsătorise cu el în timpul studiilor în Statele Unite în anul 1956. Schimbându şi serviciul ne am  mutat în Arabia Saudită pentru câţiva ani, apoi din nou în Ţara Sfântă, de data aceasta în cea mai joasă locaţie  de pe pământ, la Ierihon.

Primul cântec învăţat la şcoală chiar înainte de războiul de şase zile, era unul intitulat “Arabii   iubiţii noştri şi  Evreii   câinii noştri,” în arabă “Al Arab Ahbabna, Walyahood Klabna.” Pe atunci mă întrebam cine erau evreii, dar  repetam împreună cu ceilalţi copii cuvintele, fără să am vreo idee despre înţelesul lor. Nu era nici o problemă,  profesorii ne ajutau să rostim cuvintele fiindcă pentru ei era ceva corect să spună aşa.

Fiind copil mic în Ierihon, îmi amintesc încă pe cei de la Consiliul American din Ierusalim care veniseră la noi având  informaţii că un război major era gata să înceapă. Au început să evacueze toţi americanii din zonă şi din moment  ce mama era americancă au venit să ne scoată de acolo, dar tatăl meu a refuzat şi i-a alungat pentru că şi  iubea ţara.

A început Războiul de Şase zile, evreii au cucerit Ierusalimul vechi şi restul Palestinei. A fost o mare dezamăgire  pentru arabii şi musulmanii din întreaga lume.  Îmi amintesc încă multe lucruri din timpul războiului, zgomotul bombelor şi ţăcănitul mitralierelor care n-a contenit  timp de şase zile, jefuirea magazinelor şi caselor de către arabii din Ierihon sau oamenii care căutau să treacă de  cealaltă parte a Iordanului de frica israelienilor.

Pentru tatăl meu în Ierihon s-a părut că zidurile s-au năruit asupra lui; în tot timpul războiului el asculta la radioul  iordanian care spunea că arabii vor câştiga războiul, dar de fapt el asculta pe o frecvenţă greşită. Staţiile radio  israeliene anunţau adevărul despre apropiata lor victorie, tatăl meu în schimb a ales să creadă pe arabi care  spuneau că israelienii fac doar propagandă.

Fusesem crescut în credinţa tatălui meu şi fusesem învăţat să-i urăsc pe evrei. Eram fascinat de istoria islamului  şi am aflat că profetul Mohamed i-a învins pe romani, a exterminat o întreagă seminţie ebraică din Arabia  Saudită, ordonând decapitarea tuturor bărbaţilor şi luând femeile concubine. Am aflat că evreii din Bani Kuraitha,  Bani Al Natheer şi Bani Qaynaqa’a fuseseră acuzaţi de colaborare în vederea uciderii profetului. Ma târziu am  înţeles însă că aceasta a împlinit o promisiune biblică că evreu nu va fi bine primit oriunde va merge.

Credeam, aşa cum învaţă islamul, că lumea trebuie condusă doar de un calif (conducător islamic). Islamul nu  este o religie despre viaţa personală şi morală a cuiva, ci un sistem de legi şi de guvernare a lumii şi credeam că  dacă acest scop nu poate fi atins prin mijloace paşnice, trebuie să se înceapă lupta împotriva tuturor celor care  nu se supun islamului. De fapt “islam” înseamnă “supunere lui Allah,” prin cuvânt sau prin sabie, iar eu  consideram că acest lucru se poate realiza ţinând cont că există un miliard de musulmani.

Când am absolvit liceul, am plecat din Israel în Statele Unite pentru a primi o educaţie mai aleasă, şi evident  m-am implicat în multe evenimente sociale şi politice anti israeliene. Încă îmi mai amintesc gluma favorită şi  bolnavă pe care obişnuiam s-o spun prietenilor, că-l urăsc enorm pe Hitler pentru că n-a dus treaba până la  capăt, adică n-a rezolvat “odată pentru totdeauna” problema evreiască. Am ezitat mult dacă să scriu sau nu  aceste lucruri grave şi mi dau seama de gravitatea lor, dar nu pot şterge cu burete lucrurile pe care deja le am  înfăptuit şi adevărul că milioane de oameni din Orientul Mijlociu gândesc în exact acest mod. Războiul este amar  şi viaţa de ură îmi bloca posibilitatea de a iubi. Răzbunarea şi vărsarea de sânge erau un mod de viaţă. Fără să  am o înţelegere bună, îl priveam pe Hitler ca pe un idol, în mână aveam Coranul şi pe Mohamed drept model.  Trăiam viaţa fără să pot stima pe un evreu, pe un creştin, sau pe oricine nu era musulman. Pentru mine  americanii erau patetici, egoişti, ignoranţi, naivi şi duşmani ai islamului. Credeam că ntr o zi întreaga lume se va  supune islamului şi că lumea întreagă este vinovată pentru înfrângerile palestinienilor în luptele cu evreii.  Fusesem învăţat să cred că evreii erau ucigaşi de profeţi şi că ei au schimbat Scripturile pentru a servi scopurilor  lor rele. Aşa fusesem toţi învăţaţi. Ni s-a spus şi că Mohamed este singurul răscumpărător şi profetul favorit al lui Dumnezeu.

23. Islamul şi războiul

În lumea islamică, după cum spune profetul Mohamed, atitudinea musulmanilor faţă de ne musulmani este: „în  casa islamului sau în casa războiului,” sau în limba arabă Dar Al Islam sau Dar Al Harb. Astăzi în Apus musulmanii  sunt liberi să răspândească islamul, cu excepţia Jihadului (războiul sfânt), prin sabie. Creştinilor în schimb nu li se  permite să trimită misionari sau să construiască biserici în ţările islamice. Musulmanii ştiu bine ce li se întâmplă  acelor dintre ei care se convertesc în ţările islamice. Toate datele despre evenimente violente pot fi găsite în  ziare, biblioteci, publicaţii ale Naţiunilor Unite, şi nu pot fi negate de nici un om cu mintea limpede. Aproape două  milioane de creştini şi animişti au fost ucişi de musulmani numai în ultimii cinci ani. Musulmanii de obicei răspund  întrebând: “De ce croaţii (catolici) ucid şi violează musulmani din Bosnia în numele lui Dumnezeu şi al dreptăţii?”

Deşi cineva ar putea continua cu multe alte întrebări similare, este evident că întotdeauna au existat atrocităţi  şi războaie. Musulmanii turci au ucis 1,5 milioane de creştini armeni, germanii au ucis 6 milioane de evrei şi  profetul islamului Mohamed a ucis 6000 de evrei la Al Madina. În multe rânduri în istorie găsim chiar musulmani  ucigând aţi musulmani, şi chiar şi în zilele noastre faptul că Saddam Hussein a ucis pe kurzi arată că păcatul este  în natura omului de la căderea lui Adam, când Cain (Kaeen) l-a ucis pe Abel (Habeel). Un alt mod de a răspunde  acestor probleme este căutarea sursei şi motivaţiilor fiecărui grup, şi din moment ce discutăm despre Coran şi  Biblie, trebuie să facem două sugestii importante:

Dacă creştinismul promovează uciderea oamenilor nevinovaţi, atunci creştinismul trebuie pus sub semnul  întrebării. Dacă islamul promovează uciderea oamenilor nevinovaţi, atunci islamul trebuie pus sub semnul  întrebării. Nu pot găsi o altă alternativă. Mai este alta?

Din nou trebuie să subliniez învăţătura Coranului, că guvernele musulmane trebuie să înceapă război şi să ridice  armele împotriva lumii care respinge islamul. Acest lucru este evident pentru oricine din momentul în care începe  să privească în Coran şi este motivul principal pentru care tinerii palestinieni îşi pun centuri cu exploziv şi aruncă  în aer autobuze evreieşti, este motivul principal pentru care şeicul Omar Abdull Rahman ordonă bombardarea  clădirilor americane din New York. Chestiunea nu este doar una politică, ci este o poruncă din partea lui Allah.  Unii musulmani pot obiecta la bombardarea blocurilor World Trade Center din New York, dar nici un  fundamentalist musulman nu poate nega că Jihad ul (războiul sfânt) este o poruncă dată de Allah. Este o parte a  mândriei islamice evidentă în lumea de azi.

Scrisul este o parte a planului de convertire a lumii la islam. Pentru unii din Apus sugestia că se pune la cale un  astfel de plan este neverosimilă, dar dacă cauţi cuvintele musulman şi jihad în lumea de azi, vei constata curând  că acestea nu mai sunt de mult cuvinte noi, le găsim zilnic în ziarele noastre, în jurnale şi în dicţionare.

Să luăm ca exemplu ultimii cinci ani în Sudan. Teroarea musulmană este cea mai cumplită de când a venit la  putere dictatorul General Hassan El Bashi. Musulmanii au atacat sate creştine. Tineri între 13 şi 20 de ani au fost  împuşcaţi fără nici o judecată. Rapoartele UN vorbesc de alţii care au fost arşi de vii în colibele lor. Multe biserici  au fost închise sau distruse. Sudanul este islamizat în mod forţat. Bărbaţii sunt tăiaţi împrejur. Liderii triburilor  animiste au fost invitaţi de autorităţi la o “conferinţă,” şi acolo au fost împuşcaţi. Răstignirea şi omorârea cu  pietre a creştinilor şi torturarea cu bare de fier înroşit sunt o realitate înfiorătoare. Întrebăm din nou: De ce se  tem musulmanii de misionarii creştini, dacă au deplină încredere că islamul şi Coranul sunt suficient de bune?  Dacă musulmanii cred că orice minte logică poate găsi adevărul absolut în momentul în care citeşte Coranul,  atunci de ce trebuie “protejaţi” musulmanii de Biblie? Uciderile din Sudan, în Africa, pot fi considerate pace şi  justiţie? De ce sunt atât de hotărâţi musulmanii din lumea întreagă să distrugă creştinismul?  De ce sunt musulmanii din întreaga lume aşa de hotărâţi să-i distrugă pe evreii din Israel? De ce nu se luptă  musulmanii cu ţări ca Rusia, China sau Japonia unde majoritatea sunt atei?

În timp ce musulmanii caută să distrugă Israelul, vedem că în istoria recentă au fost nişte războaie, de exemplu  războiul Ruso Afgan unde odată într o perioadă de doar 48 de ore au fost ucişi 80.000 de musulmani, şi întrebăm:  De ce nu a condamnat lumea arabă şi musulmană tot sângele musulman vărsat de mâna ateilor ruşi? De ce  există ură faţă de evrei când musulmanii în Afganistan au fost măcelăriţi în masă de către ruşi? Se pare că URSS  ul a fost prietenul cel mai bun al celor mai multe naţiuni arabe, fiind principalul furnizor de arme al multor guverne  musulmane şi arabe. De ce fiecare armată a acestor naţiuni este dotată cu carabine AK47? Este posibil ca  musulmanii să nu dorească să muşte mâna care-i hrăneşte? A ucis Israelul 80.000 de musulmani în 48 de ore?

Lucrul cel mai ironic este că distrugerea din Afganistan şi au făcut o afganii înşişi după ce au înfrânt pe ruşi.  Împreună cu un prieten afgan am urmărit o înregistrare video din capitala afgană Kabul. Nu exista nici o clădire  întreagă şi întregul oraş era devastat. Prietenul meu era întristat de distrugerea totală a oraşului său. Sabia  fiecărui om se întorsese împotriva fratelui său, şi fiecare facţiune pretindea că este musulmană.

24. Problema dietei

Una din broşurile folosite de mine pentru a promova şi a dovedi pretenţiile islamice se intitula Porcul, Posibile  motive pentru interzicerea lui, de Ahmad H. Sakr. În ea autorul încearcă să şi dovedească părerile printr un  foarte cunoscut proverb: “Eşti ceea ce mănânci.” Şi din moment ce comportarea noastră este dictată de ceea  ce mâncăm, este periculos să mâncăm carne de porc, fiindcă ne vom purta… ca porcii. Autorul cu teoria lui  explică: “Astfel, a mânca din carnea porcului poate afecta caracterul şi personalitatea individului, ducând la  creşterea imoralităţii, incluzând homosexualitatea, lesbianismul, adulterul şi prostituţia. Amestecarea liberă a  sexelor care poate fi văzută în societăţile ne musulmane este un lucru îngrozitor. Nu există între oameni un  concept de etică şi moralitate, ci conceptul lor este doar delectare sexuală şi relaţii sexuale libere. Legăturile pre  maritale şi o rată crescută de sarcini nelegitime sunt trăsături predominante ale societăţilor vestice. Cei ce şi  expun goliciunea şi nivelul de publicitate pe care-l primesc, cât şi societăţile de nudişti înfiinţate, sunt printre  simptomele societăţilor bolnave poluate de mâncarea proastă pe care o mănâncă. Rata violurilor şi obsesia  generală referitoare la sex în societăţile vestice sunt dincolo de orice control. Rata de incidenţă a tâlhăriilor,  uciderilor, bătăilor, împuşcăturilor, înjunghierilor, ştrangulărilor, jafurilor, acumulării de armament şi a altor lucruri  asemănătoare cu acestea este una din relele societăţilor moderne care nu mai pot fi tolerate.”

Întrebăm: Sunt toate acestea rezultatul mâncării cărnii de porc? Asemenea materiale se distribuie în Apus şi sunt  crezute de majoritatea musulmanilor. Sărmanului porc i se aduc şi acuze pe care nu le merită. În timp ce pentru  învăţaţi musulmani de genul Dlui. Sakr este mai uşor să tragă concluziile lor neobişnuite aruncând vina pe porc  pentru comportamentul nostru, eu cred că este necesar şi un alt test suplimentar, întrucât în China unul din  elementele de bază ale dietei este carnea de porc şi totuşi de sute de ani China este considerată a fi una din  cele mai morale societăţi din lume.

Autorul merge mai departe şi spune că motivul pentru care musulmanii sunt urâţi în India este dieta celor ce nu  sunt musulmani. După Dl.Sakr, violenţa şi ura faţă de musulmani în India este atribuită unei diete fără carne de  vită. Conform cărţii Guinness a recordurilor mondiale, în 1991 cea mai mică rată a uciderilor a fost în statul  Kashmir, India. Sunt multe publicaţii aşa zis ştiinţifice bizare tipărite zilnic care se ocupă de dietă. Motivul tipăririi  unor asemenea publicaţii este întotdeauna să promoveze produse şi idei. Un alt motiv principal pentru  respingerea ideii că dieta ar fi cauza violenţei este faptul că într o ţară musulmană ca Afgansistanul dieta nu ar  putea constitui o cauză pentru acumularea de armament, pentru faptul că se împuşcă, se bombardează şi se fac  bucăţele unii pe alţii. Este de asemenea evident următorul lucru: fundamentaliştii musulmani sunt agresivi faţă de  evrei, în timp ce dieta evreilor şi musulmanilor este identică.

S-a dovedit în decursul veacurilor că ceea ce crezi determină felul în care te comporţi, nu carnea de porc. În  India un om este lăsat să moară pentru că aşa este “karma” lor şi nu dieta, care nu conţine carne deloc. În  India, credinţa hindusă în reîncarnare îi forţează pe oameni să lase şobolanii să le mănânce 1/4 din recolte,  fiindcă consideră că a omorî un şobolan este totuna cu a ţi omorî unchiul. Este evident că păcatul este în natura  omului de la început, de la cădere, în timp ce anumite religii, în mod deosebit islamul, spun că comportamentele  păcătoase ţin de cucernicie, lucru pe care-l vom discuta mai târziu.

Lumea de azi nu poate evita natura violentă a fundamentalismului în creştere. Uciderea turiştilor în Egipt este  rezultatul fundamentalismului în creştere. Dintr o dată uciderea creştinilor şi vesticilor a devenit o poruncă a lui  Allah.

Mulţi musulmani nu sunt de acord cu comportamentul fundamentalist, dar poate cineva nega poruncile evidente  ale lui Allah de a-i ucide pe oameni doar pentru faptul că refuză credinţa islamului, ca să nu mai vorbim de cei ce  se convertesc de la islam la o altă credinţă?  Ceea ce cred şi propovăduiesc este ceea ce le dictează fundamentaliştilor islamici cum să trăiască, nu carnea de  porc.

25. Versetul sabiei

De fapt, marea parte a incitării la violenţă şi la război în întreg Coranul este direcţionată împotriva evreilor şi  creştinilor care resping islamul.  În termeni direcţi Coranul spune: “Voi, credincioşi adevăraţi, să nu-i priviţi niciodată pe evrei sau pe creştini ca  prietenii voştri… şi dacă unul din voi se împrieteneşte cu ei, cu siguranţă este dintre ei. Şi Allah nu va călăuzi pe astfel de oameni nelegiuiţi” (Surahs Al Maa’idah[5]:51 şi Al Baqarah[2]:120).

În Surah Al Tawbah (pocăinţă), cel mai faimos verset despre Jihad este numit Versetul sabiei. Acest verset a  abrogat (sau anulat) peste o sută de alte versete ale Coranului. El a făcut nule sau neînsemnate cele mai multe  versete coranice care chemau la toleranţă, iertare şi pace cu necredincioşii. Legea Abrogării (Al Nasekh Wal  Mansookh), a fost dată de Allah în Coran, deoarece unele versete s-au referit la un timp şi o eră specifică.

Astfel s-a întâmplat de multe ori că anumite versete din Coran au fost abrogate (Mansookh) de altele mai noi  (Nasekh). Versetul sabiei spune astfel: “După trecerea lunilor sfinte, ucideţi pe cei ce se ataşează de alţi  dumnezei decât Allah oriunde îi veţi întâlni, asediaţ-i şi puneţi le în cale tot felul de curse” (Al Tawbah[9]:5).  “Faceţi război cu aceia cărora le a fost dată Scriptura dar nu cred în Allah sau în ziua de pe urmă, sau care nu  interzic ceea ce Allah şi trimisul său au interzis… (Al Tawbah[9]:29). Şi noi întrebăm: din moment ce creştinii nu  interzic carnea de porc, credeţi că, potrivit acestui verset, ar putea exista motive întemeiate de a încuraja  violenţa şi vărsarea de sânge împotriva lor?

Şeicului Omar Abdullrahman, un bărbat orb acuzat că a fost liderul celor ce au bombardat The World Trade  Center din New York, i s-a pus o întrebare referitoare la o fatwa (decret religios) de către unul din urmaşii săi,  chiar înainte de asasinarea preşedintelui Anwar Saddat în Egypt. Când urmaşul său musulman l-a întrebat  referitor la Tratatul de pace pe care Sadat l-a semnat cu Israelul, el i-a răspuns: “El (Dl.Sadat) dă mâna cu  maimuţele (evreii în Surah 2:66, călcătorii Sabatului) şi cu porcii (creştinii, care mănâncă carne de porc)”. Şi  astfel s-a dat ordin pentru uciderea preşedintelui celei mai mari ţări arabe din lume, pe motiv că a făcut pace cu  Israelul.

În cartea lui Cum să perfeţionezi ştiinţa Coranului (Al Itqan), scrie Dl. Al Syoti, în volumul 2 pagina 37: “Versetul  sabiei a abrogat (anulat) o sută douăzeci şi patru de versete coranice şi tot ce era în Coran referitor la iertarea  şi ignorarea necredincioşilor a fost înlocuit (Mansookha) de versetul sabiei.”

Acest lucru a fost discutat de către cei mai de seamă interpreţi ai Coranului. Pentru referinţe suplimentare  vedeţi pe următoarele: Kitab Al Nasekh Wal Mansookh, de Al Neesaburi. Al Hafeth Ibnu Katheer Ibin Abas. Al  Tasheel Lulum Al Tanzeel. Al Husain Ibn Fadl. Abu Abdullah Muhammad Ibn Hazm. Al Muhaqiq Abu Al Qasim  Hibatullah Ibn Salameh. Al Sudy Wa AlDahak. Muhammad Abdulsalam Faraj.

Evidenţele privind abrogarea versetelor care cheamă la toleranţă şi răbdare nu pot fi respinse. Oamenii care  trăiesc în Apus trebuie să fie treziţi, nu pot ignora ceea ce se învaţă în Răsărit, adică islamizarea Apusului. La  toate demonstraţiile şi adunările islamice se pot vedea afişe care dovedesc motto ul lor: “Islamul pentru întreaga  lume.”