Dragă frate musulman… …vreau să-ţi spun de ce am crezut Cuprins

26. Nazism sau greaţă?

Este greţos să urmăreşti filme despre holocaust; în unele se pot vedea legile şi politicile naziste aplicate evreilor  din Germania. Ar fi interesant de făcut un studiu comparativ între legile islamului şi legile germane din vremea  holocaustului. Legea islamică impusă de Coran şi de califi (conducătorii de după Mohamed) asupra Ahl ul dhimma  (adică evreii şi creştinii) este aproape identică cu politica Germaniei din era holocaustului:

Nazismul: Evreii trebuie să poarte un semn de identificare pe haine care să-i identifice ca evrei. Steaua lui  David ca identificare cu cuvântul “Iudeu” trebuie să fie pe piept. Un steguleţ galben trebuie fixat pe umăr sau în  jurul braţului, pentru a fi recunoscut ca evreu. Trebuie să locuiască în ghetouri evreieşti.

Islamul: Dhimmis (evreii şi creştinii) trebuie să poarte haine deosebite şi să locuiască în case marcate clar. Un  steguleţ galben trebuie fixat pe umăr sau în jurul braţului, pentru a fi recunoscut ca evreu.

Nazismul: Evreii nu sunt admişi în armată sau marină. Nu au voie să poarte arme.

Islamul: Nu au voie să călărească sau să poarte arme. Trebuie să cedeze trecerea musulmanilor.

Nazismul: Evreii nu pot deţine funcţii publice. Funcţiile statale locale, salariate sau onorifice sunt închise  evreilor. Evreii nu pot fi judecători în procese criminale sau disciplinare şi nu pot servi ca juraţi.

Islamul: Dhimmis (evreii şi creştinii) nu pot depune mărturie în faţa tribunalelor decât în chestiuni referitoare la  alţi “dhimmis” (evrei şi creştini) şi nu pot fi judecători în tribunalele musulmane.

Nazismul: Ca o compensare pentru protecţia de care se bucură ca străini, evreii trebuie să plătească taxe  duble faţă de germani.

Islamul: Ca o compensare pentru protecţia de care se bucură ca dhimmis (evrei şi creştini), ei trebuie să  plătească “Jezzieh”, un impozit special doar pentru dhimmis.

Nazismul: Căsătoria cu evrei este interzisă. La fel este şi adopţia evreilor sau de către evrei.

Islamul: Nu pot îngriji de un copil musulman sau fi proprietari al unui sclav musulman.

Mulţi interpreţi moderni ai Coranului includ şi interzicerea căsătoriei între musulmani şi dhimmis (evrei şi creştini)  considerându-i Mushrik, sau fără asociere cu unicul şi adevăratul Allah.

Trebuie să ne amintim întotdeauna că un holocaust evreiesc s-a petrecut în Arabia Saudită, făcut de însuşi  profetul islamului. Musulmanii au negat totdeauna că ar fi fost un holocaust, explicându-l că a fost vorba de  evrei care-l au trădat pe profet; fără îndoială, rezultatul a fost un măcel în masă a 6000 de evrei după ce s-au  predat. Măcelul a continuat ziua şi noaptea, bărbaţii au fost pe rând decapitaţi şi aruncaţi într un canal. Femeile  au fost împărţite între musulmani. Mohamed, profetul islamului, a luat o pe Zaynab, soţia liderului seminţiei, după  ce i-a ucis soţul şi fratele. A luat o în aceeaşi noapte, ca un trofeu “dat de Dumnezeu.” Dumnezeu în Biblie ne  atenţionează: “Păziţi vă de proorocii mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinlăuntru sunt nişte  lupi răpitori. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din mărăcini? (Matei  7:15-16).

Poate spuneţi: Eşti prea aspru! Dar vă spun: este unul din testele de recunoaştere a unui profet adevărat, test  pe care Isus însuşi l-a lăsat. Credeţi că Dumnezeu nu pune la îndemâna urmaşilor Săi anumite teste şi criterii de  a-i testa pe cei ce pretind că sunt profeţi? Poate întrebaţi: Ce înseamnă “Îi veţi cunoaşte după roadele lor”?  Este simplu: Rezultatul final al învăţăturii acestor profeţi este unul rău. Să dovedim acest lucru printr un principiu  biblic: faptele tale vorbesc despre cine eşti tu cu adevărat, şi ceea ce crezi determină acţiunile tale.În  conformitate cu ceea ce spune Cristos, acţiunile tale sunt roada ta. Înţelege!

Poate vei spune: Poţi să mi dovedeşti că islamul se încadrează în acest principiu? Îţi răspund: Am dovedit deja  că ceea ce crezi determină acţiunile tale, nu ceea ce mănânci (vezi răspunsul anterior la publicaţia Dlui. Sakr  despre carnea de porc).

Să privim acum la roadele Dlui. Tala’at Basha. Vei spune: Dar cine este Tala’at Basha? Un musulman din Turcia. A  fost ministru de interne în guvernul otoman. În 1915 a emis un ordin către guvernatorul Halab Nuri Bek. Ştii ce a  spus? Eşti pregătit?

Iată scrisoarea sa: “În ciuda unei decizii anterioare privitoare la eliminarea rasei armene, având în vedere faptul  că necesităţile de atunci nu au permis împlinirea acestei intenţii sfinte şi acum, după ce am eliminat toate  obstacolele, vedem că este timpul izbăvirii naţiunii noastre de această rasă periculoasă. De aceea te am  însărcinat pe tine şi insistăm să nu cedezi la sentimente de milă când te vei ocupa de situaţia lor mizerabilă.  Pentru cauza de a pune capăt existenţei lor, trebuie să lucrezi cu toată puterea ta, pentru a distruge total  numele armenilor în Turcia, odată pentru totdeauna” (referinţa în Armenian Atrocities, Na’aeem Bek, pagina 43).  Ca urmare a acestui ordin un milion şi jumătate de armeni au fost măcelăriţi în 1915. Asta s-a făcut pentru a  distruge creştinătatea în Imperiul Otoman islamic.

Poate spui: Nonsens. Mă scoţi din sărite… Este adevărul. Să ţi dovedesc. Având dovada, vei cunoaşte  Adevărul, şi Adevărul te va face liber. Şi numai atunci vei fi liber cu adevărat. Să privim la Omar Ibn Alkattab din  nou. Îţi aminteşti cine era? Al doilea calif al islamului. Al doilea om ca importanţă după profetul Mohamed. Ţi se  cere să-l asculţi. Iată legea lăsată de el în ceea ce el a numit Legământul lui Omar: “Gâturile dhimmi lor (evreii şi  creştinii) trebuie sigilate pentru colectarea Jezzieh (impozitul doar pentru evrei şi creştini). Metoda de aplicare a  sigiliului este următoarea: li se pune o zgardă în jurul gâtului, cu un plumb pe care se gravează suma de plată;  Zgarda nu trebuie dată jos până la plata în întregime a sumei. Acest lucru este în concordanţă cu versetul din  Coran: ‘Până la plata unui Jezzieh mai mare să fie subjugaţi (umiliţi)’… Şi dacă respectivul este evreu, trebuie să  mai poarte şi un steguleţ galben sau roşu pe umăr, ca să fie recunoscut că este evreu. Dacă este creştin  trebuie să poarte haine aspre, cu un buzunar mare la piept, ca femeile. Cât despre femeile creştine, ele trebuie  să poarte pantofi de culori diferite, unul negru şi unul alb. Dacă un evreu sau un creştin intră într o baie publică,  trebuie să aibă în jurul gâtului o zgardă de fier, aramă sau plumb, astfel încât să fie deosebit de musulmani.  Niciodată un evreu sau un creştin nu are voie să şi înalţe o casă mai mare decât un musulman. Ei nu trebuie să  aglomereze drumurile publice, ci trebuie să meargă pe poteci laterale şi pe uliţe înguste. Nu vor fi salutaţi, şi  mormintele lor nu trebuie să se ridice mai sus de suprafaţa solului” (referinţa în Faqeeh Al Muluk, volumul 2,  paginile 124 136).

Întreb: Cum de a ştiut Hitler să ceară ca un steguleţ galben să fie prins pe braţele evreilor? Este posibil ca  inspiraţia acestor ordine să fi venit din aceeaşi sursă? Cum ar fi posibil acest lucru când între Hitler şi Omar a  trecut atâta timp? De ce a ucis profetul islamului pe evrei după ce s-au predat?

Gustaţi acum ce spune Dumnezeu în Biblie. Ştiu că Biblia nu are rime care să le egaleze pe cele din Coran şi nu  este aşa de muzicală. Nu este scrisă pentru ureche, ci pentru inimă. Iată ce spune Biblia despre profeţii falşi şi  despre tiranii cei răi: “Căci mâinile vă sunt mânjite de sânge, şi degetele de nelegiuiri; buzele voastre spun  minciuni, şi limba voastră vorbeşte nelegiuiri. Nici unuia nu-i place dreptatea, nici unul nu se judecă cu dreptate,  ei se bizuiesc pe lucruri deşarte şi spun neadevăruri, zămislesc răul şi nasc nelegiuirea. Clocesc ouă de basilic şi  ţes pânze de păianjen. Cine mănâncă din ouăle lor, moare; şi dacă se sparge vreunul, iese o năpârcă… căci  lucrările lor sunt nişte lucrări nelegiuite, şi în mâinile lor sunt fapte de silnicie. Picioarele lor aleargă spre rău, şi se  grăbesc să verse sânge nevinovat; gândurile lor sunt gânduri nelegiuite, prăpădul şi nimicirea sunt pe drumul lor.  Ei nu cunosc calea păcii, şi în căile lor nu este dreptate; apucă pe cărări sucite: oricine umblă pe ele, nu  cunoaşte pacea “ (Isaia 59:3-8).

Profeţii falşi produc roade rele. Ce spun ei sună plăcut, arată plăcut, chiar este plăcut, dar numai la început. Ca  un smochin sălbatic. Arată ca un pom bun, are frunze verzi, poţi să stai la umbra lui, dar nu vei gusta niciodată  un fruct bun. Înţelegeţi?

27. Creştinismul şi războiul

Biblia spune credincioşilor adevăraţi să se pregătească de bătălie cu musulmanii. Ea îi încurajează să fie gata  pentru războiul pe care-l vor începe musulmanii şi alţii: Dar Eu vă spun vouă, care Mă ascultaţi: Iubiţi pe  vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc, binecuvântaţi pe cei ce vă blastămă, rugaţi vă pentru cei ce se  poartă rău cu voi. Dacă te bate cineva peste o falcă, întoarce-i şi pe cealaltă. Dacă îţi ia cineva haina cu sila,  nu-l opri să ţi ia şi cămaşa” (Luca 6:27-28). Într un alt verset Biblia prezice persecuţia: “Va veni vremea când,  oricine vă va ucide, să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu” (Ioan 16:2b). Se potriveşte acest verset  musulmanilor şi naziştilor, fiindcă naziştii au avut suportul catolicilor în prigonirea evreilor?

Poate întrebi: Nu sunt Catolicii creştini? Eu spun: oricine urmează învăţătura lui Cristos este creştin: “Cine are  poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte” (Ioan 14:21). Dar oricine pretinde că este creştin şi umblă să  ucidă pe musulmani, pe evrei sau protestanţi, nu poate fi numit creştin. Principiul pe care-l urmezi ar trebui să fie  titlul pe care-l porţi. Pentru a fi creştin ar trebui să urmezi Biblia. Şi din moment ce Biblia nu promovează felul de  violenţe pe care-l au avut cruciaţii, trebuie să tragem concluzia că ei nu au urmat principii creştine sănătoase.  Pentru acţiunile lor sunt ei responsabili, nu creştinismul – aceasta dorim noi să arătăm.

În mod contrar însă, în islam Coranul, după cum am arătat, este diferit, încurajează uciderea necredincioşilor,  subjugarea creştinilor şi evreilor. Biblia, pe de altă parte, învaţă pe creştini cum să sufere: “Cine ne va despărţi  pe noi de dragostea lui Cristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de  îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? După cum este scris: “Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua,  suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.” Totuşi, în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin  Acela care ne a iubit” (Romani 8:35-37).

Dacă Dumnezeu a inspirat atât Coranul cât şi Biblia, de ce sunt ele atât de diferite? Persecuţia împotriva  creştinilor a început pe timpul romanilor şi continuă încă şi azi, mai înverşunată ca pe timpul împăratului Nero şi  mai mult ca oricând în trecut. Se estimează că 156.000 de martiri creştini şi au dat viaţa pentru Cristos şi au  fost ucişi doar în anul 1995, şi imaginaţi vă doar câţi vor fi ucişi în numele lui Allah dacă musulmanii vor înfiinţa în  lume prin forţă state islamice.

Musulmanii au încercat şi au reuşit. Creşte numărul statelor care au fost sau sunt pe cale să fie islamizate:  Africa de Sud, Afganistanul, Iranul, Egiptul, Libia, Arabia Saudită, Sudanul, Etiopia, Pakistanul, Turcia, Siria,  Libanul, Iordania, Palestina, Algeria, Marocul, Tunisia şi altele. Biblia descrie în Ezechiel 38 soarta armatelor  câtorva din aceste naţiuni care se vor îngrămădi pe munţii lui Israel, cu totul diferit de ceea ce scrie profetul  islamic despre soarta lui Israel, că “pietrele vor striga: iată aici un evreu, omorâţi l, sau iată acolo un evreu,  omorâţi l.” Relatarea despre pietrele care vor striga se găseşte în Biblie (Luca 19:40). Ele vor striga pentru  Cristos dacă oamenii răi vor încerca să blocheze adevărul! Profetul islamului declară: “Nu va veni ziua judecăţii  până când o seminţie musulmană nu va birui o seminţie a iudeilor, în Ierusalim şi în jurul lui.” Biblia este clară în  această privinţă: “Iată, voi preface Ierusalimul într un potir de ameţire pentru toate popoarele de primprejur, şi  chiar pentru Iuda, la împresurarea Ierusalimului” (Zaharia 12:2).

Dumnezeu va fi de partea evreilor: “În ziua aceea, voi face pe căpeteniile lui Iuda ca o vatră de foc sub lemn,  ca o făclie aprinsă sub snopi, vor mistui în dreapta şi în stânga pe toate popoarele de jur împrejur, iar Ierusalimul  va fi locuit iarăşi la locul lui cel vechi” (Zaharia 12:6).

Dumnezeu va deschide ochii şi inimile celor din Israel şi ei „îşi vor întoarce privirile spre Cel pe care-L au  străpuns.” Acest lucru a fost profeţit în Zaharia capitolul 12 versetul 10 cu sute de ani înainte de Cristos. Iar noi  întrebăm: “Când a fost El “străpuns”? Sunt sigur că musulmanii au auzit de Zaharia în Coran, dar câţi oare au  citit cartea lui “inspirată de Dumnezeu” sau vreun oricare alt profet în afară de Coran? Ne cere oare Dumnezeu  să ignorăm celelalte cărţi trimise de El? Credinţa oarbă nu cere gândire, dar credinţa reală se bazează pe  evidenţe. Ce fel de credinţă bazată pe evidenţe are islamul care să depăşească creştinismul bibliei?

În islam, credinţa (iman) este să crezi în Dumnezeu (Allah), în îngeri (Malaekah), în cărţi (kutub), şi în profeţi  (Rusul). În creştinism credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o încredinţare puternică  (convingere) despre lucrurile care nu se văd. Este în urma evidenţelor date de Dumnezeu şi a folosirii intelectului  că tu trebuie să crezi şi să te bizui pe El, că eşti sigur că vei fi cu El pentru eternitate, adică ai nădejdea  paradisului etern. Este credinţa în ceea ce a făcut Dumnezeu pentru om, nu în ceea ce poate omul face pentru  Dumnezeu.

Islamul şi toate celelalte credinţe din lume te învaţă contrariul, adică: tu trebuie să faci anumite lucruri  (rugăciune, pomeni, post, hajj, jihad…) pentru a câştiga merite şi favoare, în timp ce în creştinism aceste lucruri  sunt rezultat al iubirii lui Dumnezeu şi al unei relaţii veşnice cu El, relaţie care se va evidenţia în faptul că vom  aduce roadă (fapte bune). Este foarte simplu.

Cu alte cuvinte: doar prin credinţa în ceea ce a făcut Dumnezeu pentru om, har sau rahma în arabă. Nu prin  credinţa că Dumnezeu există, că profeţii lui sunt adevăraţi, că îngerii există şi că cărţile sale sunt adevărate. Vă  reamintesc: şi diavolul cunoaşte şi crede aceste lucruri. Ce crezi sau în Cine crezi tu pentru a te mântui de iad  (Jahannam)?

În lumea de azi nu va exista pace reală, chiar dacă islamiştii ar atinge ţelul la care aspiră, de a converti lumea la  islam. Crezi tu că sistemul unei ţări ca Iranul, unde printr o revoluţie s-a schimbat guvernul şi s-a impus legislaţia  islamică, este eficient? În ţara mea, ţara lui Avraam, Moise şi Isus, unii ar putea arăta intervale istorice scurte  când conducătorii şi guvernanţii au avut acorduri de armistiţiu, dar niciodată în istorie ţara noastră n-a ajuns la  o pace reală, şi nu pot garanta că dacă Arafat ar fi dat afară din postul său de conducere în Teritoriile de Vest  şi ar veni un guvern islamic, pacea ar fi prioritatea numărul unu. De asemenea, voi fi cinstit: Prefer să trăiesc cu  evreii în Israel decăt să fiu un Kurd în Iraq, Afganistan, Iran, în Arabia Saudită, Libia, sau orice altă ţară  musulmană.

Când Rusia a atacat Afganistanul, mulţi au plecat în America în timpul războiului. Războiul dintre ruşi şi afgani s-a  terminat; de ce nu se întorc înapoi afganii? Credeţi că afgano-americanii au găsit un mod de viaţă mai bun între  mâncătorii de carne de porc? Nu contează dacă instalezi un sistem Hammas în Palestina, vărsarea de sânge şi  ura vor continua să umple ţara şi oamenii, la fel ca în Iran, Afganistan şi toate celelalte ţări care vor să impună  stilul islamic de viaţă. Poate credeţi că sunt absurd, dar viitorul apropiat va aduce noi dovezi în favoarea a ceea  ce am spus.

Deci, a afirma că pacea este un atu al musulmanilor este contrar logicii pe care o promovează musulmanii. Priviţi  doar în jur şi simţiţi cum merg lucrurile. Prietene, nu ţi cer să ţi pui la îndoială credinţa ta şi să crezi în a mea cu  ochii legaţi. Îţi cer însă să verifici rezistenţa temeliei pe care stai. Este stâncă sau nisip mişcător?

28. Islamul şi răzbunarea

În 1969, arată statisticile, în Egipt s au comis 1070 de crime. Din acestea 20% s au comis pentru apărarea  onoarei în familie, în timp ce 30% au fost atribuite unei dorinţe misterioase de a ucide, iar restul răzbunării unei  crime împotriva unui membru al familiei. Un vechi proverb arab grăieşte: “Arabul şi a luat revanşa după 40 de  ani.” Răzbunarea este un vechi obicei arab care se găseşte şi în Coran: “Oricine îţi face rău, fă-i şi tu rău exact  cum ţi a făcut şi el ţie” (Al Baqarah:193). Într un alt verset scrie: “După cum ţi am poruncit: un om pentru un  om… un nas pentru un nas şi o ureche pentru o ureche…” (Al Maidah:45).

29. Asculţi tu pe o frecvenţă greşită?

Adevărul este aşa de important încât reprezintă o chestiune de viaţă veşnică sau moarte veşnică! După ce am  pierdut Războiul de Şase zile cu Israelul, pentru tatăl meu în Ierihon s a părut că zidurile s au năruit asupra lui; în  tot timpul războiului el asculta la staţiile de radio iordaniene şi egiptene, care spuneau că arabii vor câştiga  războiul, dar de fapt el asculta pe o frecvenţă greşită. Este important să verifici sursa transmisiei pentru a şti cu  siguranţă dacă auzi adevărul. Staţiile radio israeliene anunţau adevărul despre apropiata lor victorie, tatăl meu în  schimb a ales să creadă pe arabi care spuneau că israelienii fac doar propagandă. A asculta la o frecvenţă  greşită poate fi tragic! Cu cât mai important este oare când ceea ce asculţi afectează destinul tău etern?

30. Adevăratul război

De la începutul creştinătăţii şi al răspândirii mesajului de “Veste Bună,” s-a dezlănţuit războiul spiritual total. Au  început atacurile satanice ale religiilor făcute de om şi ale mesajelor înşelătoare, şi transmiterea de mesaje şi  acuze false împotriva Sfintei Biblii n-a încetat niciodată. Adevăratul război nu este pentru teritorii şi câştiguri  politice, ci pentru sufletele bărbaţilor şi femeilor. Până nu se câştigă bătălia, nu va fi pace. Biblia de partea lui  Dumnezeu, şi toate celelalte religii satanice ale lumii de cealaltă parte, se luptă pentru sufletele oamenilor.

Pe de o parte Satan, apelând la modul de gândire omenesc, îmbie cu un mod fals de câştigare a mântuirii prin  faptele omului, lucru evident în toate religiile false ale celui rău. Pe de altă parte Dumnezeu ne a adus la  cunoştinţă calea Lui de mântuire, prin lucrarea Sa prin Cristos. De atunci religiile satanice sunt împotriva Bibliei şi  Biblia împotriva tuturor religiilor satanice. Nu este deloc o coincidenţă faptul că toate religiile de după creştinism  folosesc şi citează eronat Biblia.

Toate aceste religii ale lumii prezintă un nou mod de a afla mântuirea prin faptele omului. Islamul, credinţa Bahai,  Mormonii, Martorii lui Iehova, Ştiinţa Creştină, Masoneria, Sun Yung Moon, Teologia Prosperităţii,  Romano-Catolicismul, Satanismul, şi Mişcarea New Age, toate pretind că cred în Cristos într-o formă sau alta. Cu  toate acestea ele învaţă un alt mesaj decât acela dat de Cristos despre o mântuire care nu este deloc mântuire.  Toate aceste religii critică părerea creştinilor adevăraţi că doar sângele lui Cristos face ispăşirea păcatului, în  timp ce adevăratul creştinism stă singur împotriva tuturor.

Acest război, “toţi împotriva creştinismului şi creştinismul împotriva tuturor,” nu a început la întâmplare. Satana a  început războiul împotriva lui Dumnezeu pentru stăpânirea lumii şi n-a încetat să prezinte oamenilor teologii false.  De ce să ne mirăm că avem atâtea religii? Acesta este adevăratul război.

31. Islamul şi mormonismul (ca sursă de inspiraţie)

Este interesant să găsim anumite similarităţi între aceste două religii. În islam şi în mormonism găsim de exemplu  următoarele similarităţi:

Islam: Mohamed nemulţumit de diferitele credinţe şi de răul din lume, a vizitat regulat şi a stat în meditaţie în  peştera Ghar Hira’a de lângă Mecca, căutând voia lui Dumnezeu. Acolo a văzut pe un îngerul de lumină  strălucitor şi măreţ, Gavril. Tradiţiile islamice relatează că emoţia lui a luat forma unei transe sau vedenii. Wahi ul  sau îngerul l-a suprins cu porunca “Ridică te şi propovăduieşte.” Apoi îngerul i-a spus că toţi creştinii şi evreii din  timpul său erau greşiţi, şi astfel a luat fiinţă islamul.

Mormonism: Joseph Smith, după cum rezultă din mărturia lui proprie, nemulţumit cu  diferitele credinţe din lume a început să se ducă singur, în mod regulat, într un anume loc  unde punea înaintea lui Dumnezeu dorinţele sale. Imediat a fost cuprins de un fel  putere care l-a făcut să aibă o experienţă asemănătoare unei transe, şi atunci a văzut   un înger strălucitor de lumină numit Moroni. A fost învăţat că toate credinţele  contemporane lui sunt greşite, şi astfel s-a născut mormonismul.

 Islam: Mohamed a primit revelaţii care şi au avut originea în nişte table săpate în piatră  din ceruri. S-a scris o nouă carte, Coranul. Ea înlocuieşte toate cărţile anterioare inspirate de Dumnezeu.

Mormonism: Joseph Smith a primit revelaţia de pe originalele săpate pe tăbliţe de diferite metale şi această  revelaţie i-a fost dată lui Joseph Smith de „îngerul de lumină.” Aşa a luat fiinţă Cartea lui Mormon şi ea  înlocuieşte toate cărţile anterioare inspirate de Dumnezeu.

Islam: Religia islamică promovată de Mohamed a schimbat “oraşul sfânt” de la Ierusalim la Mecca, cu Kaaba ca  locul cel mai sfânt.

Mormonism: Joseph Smith a schimbat locul de revenire al lui Cristos de la Ierusalim la Independence Missouri, şi  a avansat “Salt Lake city” la statutul de cartier general al mormonilor.

Islam: În Coran, istoriile biblice principale sunt schimbate pentru a arăta că alegerea lui Dumnezeu pentru  transmiterea mesajului Său este chiar ţara profetului lor. Avraam trăieşte la Mecca şi împreună cu fiul său Ismael  zideşte Kaaba pe locul original. Arabii care sunt descendenţii lui Ismael au fost aleşi să descopere lumii pierdute  adevărul. Poporul profetului, limba lor şi cetatea lor au devenit pline de semnificaţie. Israelul a fost înlocuit din  statutul de popor ales al lui Dumnezeu, nu mai are semnificaţie, şi limba arabă este acum limba aleasă şi  cerească a lui Dumnezeu, iar Coranul a înlocuit Biblia. Musulmanii sunt acum instrumentul prin care Dumnezeu  descoperă lumii adevărul.

Mormonism: Cartea lui Mormon, a lui Joseph Smith, a mutat seminţiile lui Israel în America, iar Isus va reveni în  Independence Missouri. Cartea lui Mormon este un testament adiţional, pe lângă Biblie. El înlocuieşte Biblia  coruptă şi modificată, iar mormonii sunt acum poporul ales prin care Dumnezeu descoperă lumii adevărul.

Islam: Disputele principale ale Coranului sunt cu credinţa iudeo creştină. Cele mai multe dispute sunt în legătură  cu calitatea de profet a lui Mohamed şi cu revelaţiile sale noi. Adevăratul creştinism s-a pierdut, şi toţi creştinii  de azi sunt “kuffar” sau necredincioşi, în totalitate greşiţi. Mohamed a acuzat credincioşii iudeo creştini că au  deformat cuvântul lui Dumnezeu şi astfel s-au rătăcit.

Mormonism: Principalele dispute ale lui Joseph Smith cu credinţa iudeo creştină au fost legate de calitatea de  profet a lui Joseph Smith şi noile sale revelaţii. Toţi creştinii de azi sunt o scârbă şi cuprinşi de greşeală.

Islam: Mohamed a primit o revelaţie de la îngerul de lumină Gavril să ia de soţie pe soţia fiului său Zaid. El a  promovat poligamia şi s-a căsătorit cu mai multe neveste: Khadija, Sawda, Aesha, Omm Salma, Hafsa, Zaynab  din Jahsh, Howarya, Omm Habiba, Safia, Maymuna din Hareth, Fatema, Hind, Asma din Saba, Zaynab din  Khozaymia, Habla, Asma din Muman, Maria Al Kibtia, Rayhana, Omm Sharik, Maymuna, Zaynab (a 3 a) şi Khawla.  A fost încurajată poligamia pentru toţi credincioşii islamului (4 neveste pentru fiecare bărbat). Doar profetul a  avut privilegiul să aibă mai multe de 4.