Dragă frate musulman… …vreau să-ţi spun de ce am crezut Cuprins

Mormonism: Joseph Smith primea revelaţii din partea îngerului de lumină Moroni atunci când dorea să ia o  femeie de la altul. Şi el a practicat poligamia şi s-a căsătorit cu mai multe femei: Louisa Beman, Fanny Alger,  Lucinda Harris, Zina D. Huntington, Prescindia L. Huntington, Eliza Roxey Snow, Sarah Ann Whitney, Desdemona  Fullmer, Helen Mar Kimball, Eliza M. Partridge, Emily D. Partridge, şi multe altele. Poligamia a fost încurajată şi un  mormon poate avea câteva neveste.

Deşi sunt multe diferenţe între cele două, fără îndoială că aceste similarităţi evidente trebuie să ne facă să ne  punem nişte întrebări. Ar putea să fie inspiraţia din aceeaşi sursă? Amândouă cărţile, atât Coranul cât şi Cartea  lui Mormon pretind că cred Biblia, cu toate acestea un studiu amănunţit poate scoate la iveală faptul că  amândouă resping cele mai esenţiale învăţături ale Bibliei.

32. O altă Evanghelie?

Am rămas întotdeauna blocat să aud pe musulmani spunând că în ziua judecăţii profetul Mohamed va interveni  pentru răscumpărarea tuturor musulmanilor. La sfârşit el va fi mijlocitorul pentru poporul său. Dacă Mohamed  pretinde tot ce pretinde, atunci cine este Isus care se pretinde “singurul Mijlocitor” şi mântuitor? Această  întrebare m-a tulburat mult: una dintre cele două afirmaţii era minciună. Ştiu că acesta este un cuvânt aspru,  dar n-am putut găsi un cuvânt mai blând fiind în acelaşi timp cinstit în ceea ce spun. Nu pot fi doi  răscumpărători asociaţi cu Dumnezeu, din moment ce în Biblie scrie că Dumnezeu este singurul răscumpărător.  Cristos sau Mohamed este răscumpărătorul şi mijlocitorul pentru omenire, Biblia sau Coranul este corectă, una  din ele este aur curat iar cealaltă un fals, dar care oare…?

Jurând să trec de partea “Adevărului,” am stat treaz multe nopţi târzii comparând detaliile Coranului şi Bibliei. La  un moment dat în timpul studiului m-am rugat astfel: “Dumnezeule, Tu eşti creatorul cerului şi al pământului,  Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Tu eşti începutul şi sfârşitul, Tu eşti “Adevărul,” singurul Adevăr, Tu ai  rostit cuvintele adevăratei Scripturi, unicul şi singurul cuvânt al lui Dumnezeu. Mă chinui să aflu adevărul Tău,  doresc să fac voia Ta, tânjesc după dragostea Ta şi în numele “Adevărului” mă rog Ţie. AMIN (ameen) !!!”

Eram convins că în urma rugăciunii mele Dumnezeu mă va conduce la Coran, voi primi toate răspunsurile şi  evidenţele la problemele întâmpinate în studiul meu, dar nu s-a întâmplat aşa, ci exact invers. A trebuit să  renunţ la mândria mea şi să mi deschid mintea pentru adevăr.

Voiam aur curat şi nu mă puteam mulţumi cu falsuri, trebuia să intru foarte adânc pentru a ajunge dincolo de  suprafaţa religiilor lumii. A trebuit să renunţ la mândria mea socială, familială şi religioasă, şi să mi deschid mintea  la adevărul adevărat. La un moment dat am citit în Biblie: “Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni  să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de cea pe care v am propovăduit o noi, să fie anatema [respinsă  complet]! (Galateni 1:3). M-am luptat mult cu acest verset. El declara răspicat că orice altă carte diferită de  Evanghelie vine de la cel rău!

33. Ce este “Evanghelia”?

Mesajul Evangheliei [Evanghelie înseamnă Veste Bună] spune că Isus a venit jos din cer pentru a plăti păcatul  prin moartea Lui pe cruce. El a fost astfel jertfa adusă în folosul nostru. Jertfă în limba arabă înseamnă “Fiddieh.”  Musulmanii resping ideea că cineva să fie “Fiddieh” pentru altcineva.

Este ilogic ca o persoană să moară în folosul altei persoane. Fiecare trebuie să plătească pentru faptele sale. Şi  totuşi, musulmanii acceptă ca un sinucigaş cu o bombă să moară ca “Fida’ee” sau sacrificiu pentru cauza  palestiniană. Nu înseamnă oare cuvântul “Fida’ee” “a-ţi sacrifica viaţa pentru o cauză”? Atunci de ce este dificil  să acceptăm că Cristos a murit ca “Fida’ee” pentru noi?!!! Evanghelia Sa este simplă aşa cum se poate citi în  Biblie. De fapt eu aproape că am citit Biblia din scoarţă în scoarţă, şi ea toată (Vechiul Testament şi Noul  Testament) vorbeşte direct şi indirect despre El, despre venirea Sa, despre moartea Sa pentru noi şi despre  reîntoarcerea Sa ca să domnească. Simplu şi clar.  Acum vă rog să citiţi fără grabă şi cu mare atenţie ce urmează: Biblia nu dă loc la un alt mesaj, altă carte sau altă revelaţie. Ea pecetluieşte mesajul arătându-L pe Cristos ca ultim desăvârşitor al planului pe care El Însuşi  l-a scris mai dinainte.  Ce înseamnă l-a scris mai dinainte? Pentru a vă ajuta, vă rog citiţi fără să vă grăbiţi următoarele:

(1) Dumnezeu a scris planul Său de la început.

(2) El a descoperit planul Său omului în Vechiul Testament, înainte de a se fi întâmplat.

(3) Apoi El a împlinit şi a desfăşurat planul răscumpărării omului, plan pe care doar Dumnezeu l-ar fi putut alcătui  şi pune în aplicare, prin lucrările Sale supranaturale.

(4) Pe urmă El a completat Noul Testament (Evanghelia) ca o dovadă (evidenţă) a celor afirmate în Vechiul  Testament. Şi El a declarat că singur Noul Testament este ultima descoperire, descoperirea finală pentru om.  Este foarte simplu. Mai adaugă ceva şi vei intra în încurcături! Pe ultimile linii din Biblie poţi citi: “Mărturisesc  oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă VA ADĂUGA cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va  adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. Şi dacă SCOATE cineva ceva din cuvintele cărţii acestei proorocii, îi va  scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta (Apocalipsa 22:18).  Citiţi deasemenea Iuda capitolul 1, versetul 3: “credinţa, care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna.” Aţi  auzit: “o dată pentru totdeauna.” Este viaţa ta, cerul sau iadul. Întrebări?

34. Moartea lui Mohamed

Musulmanii au păreri diferite în ceea ce priveşte cauza morţii lui Mohamed. Unii afirmă că este posibil să fi murit  de “plaga bubonică” sau “Al Humma, Al Taoon” în arabă. Unul din blestemele scrise în Biblie pentru cel ce adaugă  la ea este că va avea parte de o plagă sau urgie. Aşa stă scris la finalul cărţii Apocalipsa, în 22:18. Cuvântul  Coran înseamnă “revelaţie” care este acelaşi nume cu ultima carte a Bibliei în care se face această promisiune.  În dicţionarul English Arabic Al Mawrid, cuvântul plagă, tradus în româneşte urgie, este tradus astfel: “Un  blestem venit de la Dumnezeul Bibliei” sau “Al Taoon.” Simptomele descrise în istoria vieţii lui Mohamed se  potrivesc cu cele ale plăgii bubonice. Chiar dacă acest lucru nu ar fi adevărat, se poate face totuşi comparaţie  între moartea lui Mohamed şi moartea sacrificială a lui Cristos pentru păcatele noastre.

Coranul n-a fost în stare nici să profeţească moartea lui Mohamed: “Dacă moare sau va fi ucis…” sau în arabă  “Fa in mata awo kutila” după cum scrie în Coran. Alegerea între moartea naturală (Mata) sau a fi ucis de cineva  (Kutila) n-a fost determinată de Allah. Dumnezeu a putut să prezică în Biblie astfel de evenimente viitoare;  profeţiile despre moartea lui Cristos au fost făcute în Biblie de la început, cu mii de ani înainte de venirea Sa în  lume.

35. Mielul lui Dumnezeu

Dragă frate musulman: În întreaga Biblie Mesia este simbolizat şi numit “Mielul lui Dumnezeu.” În Vechiul  Testament mielul de Paşte simboliza moartea lui Cristos. Toţi musulmanii din Israelul de azi atunci când zidesc o  casă taie un miel pe care-l pun în fundaţie şi stropesc cu sângele lui tocul uşii, fără să înţeleagă adevărata  însemnătate a acestui obicei foarte răspândit. De asemenea, musulmanii din toată lumea odată pe an sacrifică  un miel, de ziua ispăşirii sau a sacrificiului (Eid Al Adha).

În Biblie, în Exodul 12:7, Dumnezeu i-a cerut lui Moise (Musa) să taie un miel şi să stropească sângele lui pe  stâlpii şi pragul de sus al uşii, şi astfel să împiedice îngerul morţii să intre în casă. Aceasta înseamnă că sângele  mielului opreşte moartea, iar sângele lui Mesia (Al Maseeh) şi moartea Sa pe cruce opreşte moartea eternă.  Motivul pentru care sângele era pus pe uşă este pentru a arăta că singura intrare către Dumnezeu este prin  sângele Mielului Său. Când egiptenii n-au avut pe uşa lor sângele, fiecare întâi născut a fost ucis de îngerul  morţii; ziua aceea s-a numit Paşte, sau Trecere, pentru că îngerul a trecut pe lângă casele israeliţilor care  aveau sânge la intrare. Exact în aceeaşi zi, peste ani, avea să fie răstignit Cristos (la Paşte) şi El a fost Mielul de  Paşte. Tot în ziua de Paşte, Dumnezeu a cerut israeliţilor să pregătească pâine nedospită şi s-o mănânce.  Aluatul este în Biblie simbolul păcatului, şi Cristos era azima sau pâinea nedospită, fiindcă El n-a avut păcat.  Pâinile au găuri şi urme de arsură, simbolizând faptul că El a fost străpuns pentru noi şi a purtat urmele  vânătăilor , a bătăilor şi biciuirii pe care a îndurat o. Citiţi Isaia 53 şi veţi afla mai multe.

Isaia a scris despre suferinţa şi moartea Lui cu sute de ani înainte, şi evreii pot înţelege Isaia 53 din azimile lor,  fiindcă găurile din ele arată că El a fost străpuns pentru fărăgelegile noastre şi urmele că El a fost lovit pentru  noi. Cristos este numit în Biblie: “Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” Citiţi Ioan 1:29 şi de asemenea  citiţi Luca 6:48 despre Mesia (Cristos) care este Stânca de temelie.

Azima era în Vechiul Testament şi un simbol al lui Mesia care avea să vină. Acest nume, “Pâine,” a fost dat  cetăţii Betleem [Bet-Lechem], care înseamnă “Casa Hranei” sau “Casa Pâinii,” fiindcă cuvântul evreiesc  “Lechem” înseamnă atât carne cât şi pâine. Acest nume a fost dat acestei cetăţi cu sute de ani înainte de  naşterea lui Cristos. De ce?

Cristos a afirmat despre Sine că este Pâinea vieţii, iar la ultima cină le a spus ucenicilor Săi, referindu se la  pâine: “Acesta este trupul Meu,” după care, referindu se la vin le a spus că este sângele Său vărsat pe cruce.  Acesta este legământul încrederii şi credinţei şi prin el (acceptând moartea Lui în locul nostru) avem viaţa  veşnică. El a numit pâinea “trup” şi a spus că trupul Său este atât pâine cât şi carne (lechem).

Toate aceste n-au avut loc la întâmplare, El era singura Pâine a vieţii veşnice. Lasă-L în viaţa ta şi vei avea  viaţa veşnică, El a promis acest lucru. Este singura garanţie a vieţii veşnice. Te rog nu te împiedica în vin. Eu  înţeleg că islamul interzice alcoolul, dar nu alcoolul este problema, ci abuzul de alcool. Tu îţi permiţi să bei sirop  de tuse când eşti răcit, fără să te gândeşti că acesta conţine o doză mică de alcool care ţi face bine. În Biblie  se spune vin şi la sucul strugurilor proaspăt storşi, suc nefermentat.

Cineva poate refuza să accepte că moartea lui Cristos, Mielul lui Dumnezeu sau Kurban, în arabă, poate da Viaţa  veşnică şi poate şterge păcatul, dar TOŢI OAMENII acceptă uciderea animalelor şi plantelor nevinovate cu  scopul susţinerii vieţii lor, şi dacă te duci la McDonald’s şi mănânci un Big Mac ai acceptat ca un animal inocent  să moară ca tu să ţi susţii viaţa, deşi într un fel ştii că nu e corect ca animalul să moară, ştii totuşi că este voia  lui Dumnezeu să se întâmple aşa, şi oricine refuză această nedreptate şi nu mai mănâncă nimic va muri 100%.  Tot ce se vede în natură vorbeşte mesajul Biblic, care este logic doar privit prin logica lui Dumnezeu. Căile Lui nu  sunt căile noastre, de accea creştinii să roagă: “Facă se voia Ta!” Nu a mea sau a ta, ci a lui Dumnezeu. Marea  întrebare este, cum poate cineva cunoaşte voia lui Dumnezeu şi cum poate cineva cunoaşte sigur planul Său  adevărat pentru viaţa veşnică în paradis? Este ceva logic, la fel cum cineva care trăieşte în Ţara Sfântă ştie că  trebuie să sapi adânc înainte de a zidi o casă, pentru a ajunge la un sol tare. Un om înţelept îşi clădeşte  întotdeauna casa pe stâncă solidă, pentru a fi 100% sigur că ceea ce zideşte rămâne în picioare. Biblia îl arată  pe Cristos ca Piatra de temelie şi ca Mielul lui Dumnezeu.

Jertfa pentru păcat cerută de Dumnezeu israeliţilor, era o jertfă mistuită prin foc care avea rolul de a le reaminti  zi şi noapte de “marea jertfă” sau “jertfa supremă” a lui Dumnezeu. În Psalmii lui David (Al Zabur), Psalmul 40:6  8, citim: “Tu nu doreşti nici jertfă, nici dar de mâncare, ci mi ai străpuns urechile; nu ceri nici ardere de tot, nici  jertfă de ispăşire. Atunci am zis: “Iată mă că vin! În sulul cărţii este scris despre mine.” Acestea s-au împlinit în  Cristos şi sunt confirmate în Cartea către evrei, capitolul 10:5-7: “De aceea, când intră în lume, El zice: “Tu n-ai  voit nici jertfă, nici prinos, ci Mi ai pregătit un trup; n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat. Atunci  am zis: “Iată Mă (în sulul Cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!” Era obiceiul ca servului  să-i se străpungă lobul urechii, “mi ai străpuns urechile,” dacă dorea să şi servescă stăpânul pe viaţă, ceea ce  simbolizează pe Cristos străpuns pentru noi, “odată pentru totdeauna” (versetul 10).

Nici un pelerinaj la Mecca n-ar putea să ne spele păcatul. A te învârti în jurul unei pietre negre de şapte ori nu  este de nici un folos şi nu se compară cu ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi, nici aruncarea cu pietricele în  timpul pelerinajului către Mecca (Al Hajj) nu ţi va şterge păcatul. Îmbrăcarea cu haine de pânză albă în timpul  pelerinajului nu te îmbracă în puritate şi neprihănire. Acestea se capătă doar prin moartea sacrificială “odată  pentru totdeauna” a Împăratului împăraţilor şi Domnului domnilor.

36. Problema păcatului

Acum aş vrea să răspund unei scrisori şi să alătur mărturiei mele câteva subiecte criticate ca fiind “pline de  erori.”

Dragă frate musulman, mi ai spus că vrei cu bucurie să mi le arăţi şi să le dovedeşti. Ei bine, nu le ai numit încă,  dar eu sunt gata să fiu corectat şi dovedit dacă greşesc şi mi voi cere scuze cu bucurie pentru orice eroare pe  care o vei găsi, dar te rog să fii specific, nu să faci afirmaţii generale fără să specifici clar greşelile. De  asemenea, te rog să ai şi tu o minte deschisă şi să mi răspunzi dacă ţi arăt eu unele erori.

În acelaşi timp, prietenul meu musulman, doresc Pace tuturor, nu doar musulmanilor, deşi după cum cunoşti,  pacea n-a fost şi nu va fi realizată decât la venirea Prinţului Păcii (Al Maseeh), despre care învaţă Biblia, şi  profetul islamului confirmă Biblia când spune: “Nu va veni ceasul acela până când Mesia nu va coborî pentru a  face o judecată dreaptă,” exact Cristosul a cărui puritate o confirmă profetul vostru spunând: “Cel fără păcat,  fără nici un păcat.” Aşa că spuneţi mi, n-a spus profetul islamului: “Fiecare fiu din Adam este păcătos şi cei mai  buni păcătoşi sunt acei ce se pocăiesc” adică în arabă “kul ibni Adama khatta’aun wa khayrul khattayeena al  tawaboon”, iar cuvântul folosit aici este “kul” care înseamnă TOŢI, cuvânt care este foarte important întrucât nu  spune mulţi ci toţi şi fiecare om născut pe faţa pământului din Adam.

Atunci cum poate fi Mesia fiul lui Adam când El n-are păcat? Şi dacă nu poate fi fiul lui Adam, cine este tatăl  Său? Ştim amândoi că El s-a născut fizic din Maria dar fără să aibă tată fizic. Cine este tatăl Său spiritual şi de  ce s-a născut din fecioară după spusele lui Isaia, de ce s-a născut în Betleem după profeţia lui Mica, de ce i-au  fost străpunse mâinile şi picioarele cum a profeţit David (profetul Daud în islam), de ce a fost străpuns după cum  a prezis Zaharia?

Vă sugerez să citiţi ce au spus profeţii. Coranul doar menţionează 25 de profeţi, dând numai nişte informaţii  foarte sumare despre ce au spus ei. De ce să nu citiţi voi înşivă ce au spus profeţii aceştia şi să judecaţi voi  înşivă? De la început, de la căderea lui Adam, Dumnezeu a dat profeţii despre venirea răscumpărătorului  oamenilor (Mesia). Aceste profeţii erau o parte şi o dovadă a revelaţiei, din timpul când au fost date până la  împlinirea lor. Profeţiile împlinite sunt dovada cea mai tare şi satisfăcătoare: căci cine poate şti viitorul decât  Acela care-l hotărăşte? Dezvoltarea profeţiei mesianice a început în cartea Genezei. Imediat după căderea lui  Adam în grădina Edenului în Geneza se arată speranţele restaurării şi mântuirii.

Tot ce a a fost declarat la început avea să fie împlinit prin copilul unei femei (Geneza 3:15), căci în sângele lui  Adam era deja păcatul. Aria se limitează în trepte: Mesia va veni prin familia lui Sem (Sam), Geneza 9:26; prin  familia lui Avraam, Geneza 12:3; a lui Isaac, Geneza 22:18; a lui Iacov, Geneza 28:14; a lui Iuda, Geneza 49:10;  Moise spune că va fi un profet asemenea lui, Deuteronomul 18:15, iar anunţul făcut de Natan în 2 Samuel 7:16  determină mai departe faptul că mântuirea va veni prin casa lui David. Acest subiect este dezvoltat mai mult de  însuşi profetul David în Psalmii Mesianici, iar mai târziu Ioan Botezătorul vine şi anunţă venirea lui Mesia. Ştiţi de  ce? Şi de ce a trebuit Dumnezeu să facă toate acestea? Ei bine, răspunsul este simplu: pentru a rezolva odată  problema păcatului de la început prin căderea lui Adam şi a Evei, până când va veni din nou ca Judecător al  lumii; aceasta este întreaga istorie a Bibliei, a Israelului şi a tuturor profeţilor. Mesia a fost mesagerul final al  omenirii, după el n-a mai fost nevoie de un altul, fiindcă nu mai trebuia nimic făcut căci Dumnezeu completase  planul Său de răscumpărare. Tot ce mai aşteptăm noi acum este a doua Sa venire, revenirea ultimă pentru a  duce la îndeplinire restul istoriei, istoria fiind a Sa [ân limba engleză: un joc de cuvinte – History is His Story –  n.tr.]

Pentru omul firesc poate că nu sună corect ca Dumnezeu să pedepsească pe copiii lui Adam pentru ce a făcut  el, şi poate nu ni se pare cinstit să moştenim noi păcatul de la Adam. Este acceptat însă faptul că dacă cineva  ia o boală cu transmitere sexuală o poate transmite soţiei lui şi copiilor care vor veni, chiar dacă nu este nici  vina soţiei nici a copiilor săi. De asemenea este acceptat faptul că omul n-ar putea supravieţui dacă un animal  sau o plantă n-ar fi omorâtă pentru hrana lui, pentru că trebuie să mănânce în medie de 3 ori pe zi. De ce se  împotrivesc atunci oamenii lui Cristos, care a murit pentru noi ca noi să supravieţuim eternităţii, dacă alegem  să-L acceptăm? Când a ales să nu asculte de Dumnezeu, omul a ales blestemul – aceasta este realitatea.

Pe scurt şi într o frază, motivul tuturor profeţilor şi a tuturor revelaţiilor este de a ne spune despre cea mai  importantă vizită din toată istoria: vizita lui Mesia, cel coborât pe pământ pentru rezolvarea problemei păcatului  (mântuirea) odată pentru totdeauna, şi acest Mesia este numit Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al  păcii (Isaia 9:6). Căderea lui Adam este problema umanităţii iar soluţia este mântuirea (eliberarea, scăparea de  păcat). Cum poate cineva scăpa de păcat? Poate mi spui că prin rugăciune şi post, dar Biblia declară: NU. Cum  ar putea o femeie care şi a pierdut fecioria prin păcat să şi o recapete? Este imposibil, ar trebui să se întâmple o  minune, iar minunile nu se întâmplă decât dacă Dumnezeu lucrează. Dumnezeu însuşi trebuie să lucreze pentru  rezolvarea problemei păcatului, nu omul, iar faptele bune ale omului trebuie să fie rezultatul dragostei de  Dumnezeu, nu să fie făcute dintr un simţ al datoriei sau al dorinţei de a ţi câştiga favoruri în faţa lui Dumnezeu.

Scepticii de azi nu pot pretinde pe drept că Noul Testament a fost scris cu sute de ani după întâmplarea  evenimentelor. Noi am arătat că această temă a păcatului şi mântuirii nu este de azi, de ieri. Scepticii de azi  spun că Isus n-a zis niciodată că El e Dumnezeu, că n-a zis niciodată: Eu sunt Dumnezeu, închinaţi vă Mie!  Toate religiile necreştine spun la fel, iar eu mă văd silit să repet din nou: “Toate religiile sunt împotriva  creştinismului şi creştinismul împotriva lor, a tuturor.” De ce?

Într o împrejurare în care era cât pe ce să fie omorât cu pietre, Isus a spus unui om slăbănog: “Păcatele îţi sunt  iertate! … Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, “Scoală te”, a zis El  slăbănogului, “ridică ţi patul, şi du te acasă.” Slăbănogul s-a sculat, şi s-a dus acasă. Când au văzut noroadele  lucrul acesta, s-au spăimântat” (Matei 9:1-8). Oricine poate rosti astfel de cuvinte, dar numai Dumnezeu poate  vindeca şi ierta păcatele. Nu există o altă explicaţie decât că Isus prin această minune a pretins că este  Dumnezeu în trup. Isus Cristos – El este Mântuitorul. El este singurul care poate ierta păcatele. Dacă vrei să ţi  se ierte păcatele, doar El o poate face. Lucrul acesta nu se poate face altfel. El s-a dus la cruce, a murit pe  cruce, El a plătit păcatele lumii. El a fost pus în mormânt, El a înviat a treia zi, El este în ceruri acum şi este viu.  El a trimis pe martorii care au văzut cu ochii lor aceste evenimente să spună tuturor oamenilor că, dacă vor să  aibă o relaţie cu Dumnezeu, dacă vor să fie iertaţi, acest lucru poate fi posibil chiar acum. Este gratuit, este  har.

Isus a făcut întreaga lucrare. Isus poate schimba viaţa ta. Isus va pune Duhul Sfânt al lui Dumnezeu în viaţa ta.  Aşa a început Biserica, s-a întins în întreaga lume şi a ajuns până azi, iar noi azi propovăduim acelaşi mesaj.

Mă întreb dacă tu crezi că Isus este viu acum şi dacă L-ai rugat vreodată să te ierte de păcat? Dacă nu, de ce  să nu-i ceri să facă acest lucru pentru tine chiar acum? Cere-i să vină în viaţa ta şi să devii creştin, urmaş al lui  Cristos. În momentul în care-L chemi, El promite că te va mântui. Pentru cei ce decid să respingă oferta Lui şi  mor, Biblia promite un chin veşnic. Numai Biblia explică calea îngustă a mântuirii lui Dumnezeu: “Intraţi pe poarta  cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar  strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află. (Matei 7:13-14). Pe care poartă vei intra tu?

37. Scriptura este demnă de încredere

Obişnuiam să cred că îndoiala în credinţă este rea. Prin citirea Bibliei însă mi a fost plantată o sămânţă bună a  îndoielii în ceea ce credeam. Când am început să înţeleg Biblia, am învăţat că punerea la îndoială a unui lucru fals  este calea de a afla adevărul. Am început să-L înţeleg pe Dumnezeu într un mod cu totul diferit de ceea ce  învăţasem despre El. Dumnezeu vrea să fim siguri de ceea ce credem, de aceea ne pune la dispoziţie toată  cunoştinţa de care avem nevoie pentru eliminarea îndoielii şi promite să locuiască în noi prin Duhul Său cel Sfânt.

Odată cu studierea Bibliei a început şi lupta lăuntrică: Cum am putut să mă îndoiesc de Biblie, considerând o  falsificată şi modificată de evrei, când însăşi ţara în care am crescut vorbea şi striga tare, când mii de dovezi  arheologice ieşeau la iveală din pământul Ţării Sfinte confirmând Biblia?!! Sulul cărţii lui Isaia a fost descoperit în  peşterile de la Qumran de către un musulman dintr un sat alăturat localităţii unde locuiam eu (Al Ta’amreh).  Numele păstorului care a găsit o a fost Muhammad Deib, un musulman care căuta una din oile sale care s-a  pierdut lângă peşterile înalte din valea Qumran de lângă Marea Moartă. Datarea acestor manuscrise prin metoda  Carbon 14 a arătat că ele sunt cu aproximativ 200 de ani înainte de Cristos. Pornind de la această descoperire  au aflat şi restul Vechiului Testament (mai puţin cartea Esterei), confirmând Biblia Vechiului Testament de astăzi,  cu sute de versete care prezic venirea lui Isus Cristos, identică cu ceea ce avem astăzi.

De multe ori vizitam, împreună cu mama, diferite muzee din Israel şi astfel m-am îndrăgostit de arheologie, eram  fascinat de ea; într una din discuţiile noastre i-am spus răspicat că evreii (ucigaşii de profeţi) şi creştinii (porcii)  au denaturat Biblia, fără să realizez mărimea obrazniciei mele şi caracterul meu scandalos. Ca răspuns ea m-a  dus la muzeul sulurilor în Ierusalim şi mi a arătat sulul încă intact al cărţii Isaia, care poate fi văzut de oricine  care se îndoieşte, spunându mi că nimeni nu putea arăta vreo eroare a Bibliei şi nu putea dovedi vreo  denaturare, dar oamenii resping adevărul în ciuda tuturor evidenţelor. Se poate ca o cauză să fie mândria?

Populaţia musulmană şi arabă locală este rareori interesată de acest fel de materiale. A trebuit practic să mă rog  de unii prieteni să citească acest material şi ca de obicei parcă nişte solzi pe ochi îi împiedicau să vadă. Şi eu am  refuzat adevărul în ciuda tuturor evidenţelor. De ce? Lumea de azi se bazează pe dovezi şubrede ca să creadă  evoluţia şi religiile false. Eu aveam mândria mea de musulman şi depindeam de dovezi superficiale pe care le  consideram incontestabile. Dar Domnul a avut milă de sufletul meu. Am studiat, am citit şi am găsit că nu lipsa  dovezilor constituia o problemă, ci mândria că eram musulman şi orbirea care mi cuprinsese viaţa. Trebuie să se  întâmple o minune şi solzii care acoperă ochii şi inima unui musulman să cadă. Solzii sunt dovezile superficiale de  care se ţine orice musulman; odată îndepărtaţi aceşti solzi, prin cunoaşterea Adevărului, o nouă transformare  are loc. Această transformare nu este din lumea aceasta, dar ea nu poate avea loc până când calea blocată de  stânci şi gunoaie nu este curăţată. Atunci se poate planta sămânţa cea bună a adevărului într un pământ  pregătit. Din fericire, dovezile sunt la îndemână. Nu lipsesc argumentele care să susţină afirmaţiile creştine.

Biblia se compune din 66 de cărţi, scrise de 40 de profeţi diferiţi, în trei limbi diferite, în trei continente diferite şi  într o perioadă de 1500 de ani. Poate cineva lua oricare 66 de cărţi scrise de 40 de autori în trei limbi diferite, pe  trei continente diferite şi într o perioadă de 1500 de ani, având orice fel de temă sau scop şi să găsească  armonie şi unitate între ele? 2 Timotei, capitolul 3, versetul 16 spune : “Toată Scriptura este insuflată de  Dumnezeu.” Toată este un cuvânt mare. În 2 Petru 1:20-21 citim: “Fiindcă mai întâi de toate, să ştiţi că nici o  proorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură. Căci nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului, ci oamenii  au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.” Cristos a promis că nu va veni sfârşitul lumii până Biblia nu va  fi răspândită în întreaga lume. Biblia a fost publicată până acum în 1800 de limbi, şi este cea mai citită carte din  istorie. Nici o altă carte n-a fost tradusă în atât de multe limbi. În ea Dumnezeu arată planul creatiei Sale şi ea  este descoperirea scopului Său pentru vieţile noastre. Dumnezeu şi a împlinit promisiunile până la ultima literă în  toate cazurile, şi astăzi se pot face săpături ale unor cetăţi care dau la iveală evidenţe ale afirmaţiilor Bibliei: în  toate cetăţile descoperite studiile geografice, istorice şi ştiinţifice au demonstrat veridicitatea detaliilor biblice.

Luaţi orice altă carte sacră şi comparaţi: toate au lipsuri. Aşa am făcut eu înainte de a mă preda lui Dumnezeu.  Luaţi de exemplu cartea lui Mormon care pretinde că indienii americani sunt la origine iudei veniţi din Israel pe  plute: are nume de cetăţi şi triburi despre care nu s-a auzit niciodată. Ar fi grozav să se arate o hartă cu ceva  din cartea lui Mormon. De fapt, The Smithsonian Institute din Washington D.C., Museul de Istorie Naturală, au  publicat o declaraţie de şapte pagini prin care documentează ca frauduloase, false pretenţiile Cărţii lui Mormon.  Articolul respinge orice pretenţii de veridicitate istorică, arheologică sau ştiinţifică a cărţii.

Pe de altă parte, Biblia a fost cea mai precisă carte din istorie, un lucru atestat de cei mai de seamă arheologi,  istorici şi oameni de ştiinţă, şi vom examina câteva dovezi. Toate locurile numite în Biblie au fost găsite. De  exemplu s-a spus că hetiţii sunt doar o născocire. Ei sunt menţionaţi de Avraam în geneza 49. În 1960 în partea  de nord est a Turciei, în cea mai mare descoperire a secolului, s-au găsit 35.000 de tăbliţe despre ei, iar toate  cărţile care acuzau Biblia de născociri în legătură cu ei au trebuit scoase din rafturile magazinelor şi bibliotecilor.  Imperiul hetiţilor a fost unul din cele mai mari din istorie, şi totuşi oamenii n-au cunoscut acest lucru până acum.  S-ar fi scutit multă oboseală şi ruşine dacă oamenii ar fi crezut Biblia. N-ar fi trebuit să aşteptăm până în 1960.  Putem scrie volume şi aduce mii de dovezi ale descoperirilor arheologice recente care să dovedească faptul că  Bibliei sunt 100% corecte. Din lipsă de spaţiu, în acest material vom menţiona doar câteva.

Pentru sute de ani, multe evenimente şi personalităţi din Biblie au fost negate, până s-a făcut descoperiri  arheologice care au confirmat acurateţea Bibliei. Astăzi personalităţi biblice negate timp de sute de ani, ca  Nebucadneţar, Belşaţar, Darius şi împăratul David, sunt confirmate de ştiinţa arheologiei ca fiind adevărate. De  exemplu, istoria împăratului David a fost considerată de multe universităţi ca fiind mit. Totuşi în 1993 arheologii  au săpat la Tel Dan în Israel şi au găsit o tăbliţă de piatră care se referea clar la “casa lui David” (Bait Daveed),  identificându-l ca împărat al lui Israel. Aceasta a fost prima inscripţie în afara Bibliei datată aproximativ în secolul  al nouălea î.Cr. De asemenea, o referinţă la împăratul Omri, un alt împărat al lui Israel, este în Stela împăratului  Mesha al Moabului, care include şi trei împăraţi ai Asiriei: Tiglath Pileser III, Saragon II, şi împăratul Shalmanesser  III. O altă inscripţie asiriană găsită în Ninive (Neenawa) în Iraq confirmă pe împăraţii Ahab, Iehu, Ioas, Menahem,  Pecahia, Ahazia, Ozia, Ahaz, Ezechia, Manase, Ioiachin and Osea. Şi cu aşa evidenţe puternice, nici un învăţat  onest nu poate respinge istoria biblică.

A fost găsit şi renumitul Obelisc Negru din ruinele Nimrodului, care confirmă relatările biblice despre victoria  împăratului asirian Shalmaneser II asupra împăratului Iehu al Israelului (841-814 î.Cr.) confirmând relatarea din  Cartea Împăraţilor. O altă inscripţie în piatră a fost descoperită în templul lui Faraon la Teba în Egipt, care  menţiona o invazie a egiptenilor împotriva Israelului, confirmând prezenţa lui Israel pe vremea lui Iosua, lucru  considerat de mulţi critici ai Bibliei drept ficţiune. Nenumăratele cărţi care criticau Biblia au ajuns perimate şi fără  valoare, şi a trebuit să fie scoase din interpretările istorice reale. De asemenea, binecunoscutul cilindru de lut  găsit în Iraq care menţiona pe împăratul Cir şi decretul său care permitea captivilor din diverse naţiuni să se  întoarcă în ţările lor confirmă Cartea lui Ezra 1:1-3.

Se pot cita şi alte exemple: Geneza 14 unde Dumnezeu ne spune în Biblie istoria referitoare la înfrângerea  confederaţiei celor cinci împăraţi din răsărit de către mica armată a lui Avraam (Ibrahim). În timp ce criticii neagă  istoricitatea relatării biblice, Dr. Nelson Glueck, un arheolog de frunte al secolului spune: “Cu secole în urmă o  altă civilizaţie uimitor de avansată a înflorit între secolele 19-21 î.Cr., până ce a fost lichidată sălbatic de  împăraţii Răsăritului. Comform relatărilor biblice, sprijinite de evidenţe arheologice, la sfârşitul acelei perioade  aceştia au devastat fiecare cetate şi sat de la Ashtaroth Karnaim, în sudul Siriei, trecând prin Trans Iordania şi  Neghev până la Kadesh Barnea în Sinai (Genesis 14:1-7).” Şi confirmând acurateţea Bibliei în ceea ce priveşte  arheologia, el sune: “Ca un fapt veritabil, putem totuşi afirma categoric că nici o descoperire arheologică n-a  contrazis vreodată o referinţă biblică. S-au făcut numeroase descoperiri arheologice care confirmă în termeni  generali sau în detaliu exact afirmaţiile istorice ale Bibliei. Şi, mai mult încă, o evaluare corectă a descrierilor  biblice a dus deseori la descoperiri uimitoare. Acestea formează cuburi minuscule în mozaicul general al memoriei  istorice aproape incredibil de corecte a Bibliei” (Nelson Glueck, Rivers in the Desert, [New York: Farar, Straus  and Cudahy, 1959], p. 31).

Turnul Babel şi împrăştierea oamenilor după schimbarea sau încurcarea limbilor, poate fi confirmat de mai mulţi  savanţi lingvişti şi de descoperirile arheologice, având în vedere faptul că ruinele Turnului pot fi încă văzute. Cel  mai mare lingvist oriental, Dr. Max Mueller, declara că toate limbile umane îşi au rădăcina într o singură limbă  originală. Istoria lui Nebucadneţar poate fi confirmată, ea fiind gravată pe cărămizi de lut ars. Profesorii Oppert şi  William Loftus, le au tradus confirmând cea dintâi abandonare a turnului pe timpul lui Nimrod (Al Namrood), şi  confuzia limbilor descrisă în Geneza 11:1-8 după cum a declarat Nebucadneţar: “Dintr un timp îndepărtat l-au  abandonat oamenii, fără noimă rostind cuvintele lor.”

Chiar şi relatarea istorică a lui Iosif şi cei şapte ani de foamete din Geneza 41 pot fi confirmaţi astăzi prin  intermediul unei tăbliţe de piatră ieşită la iveală pe ţărmul de la Hadramaut în Yemen datând din 1800 î.Cr. şi  tradusă în arabă de profesorul Schultens şi apoi tradusă de Reverendul Charles Foster care spune: “Apoi au venit  anii sterpi şi arşi: când a trecut un an rău a venit altul după el…” S-au găsit alte inscripţii confirmând  managementul înţelept al rezervelor de hrană făcut de Iosif (Yusuf), în tot timpul celor şapte ani de foamete în  Egipt. Chiar şi numele lui Iosif este menţionat în una din aceste inscripţii.

Istoria despre “zidurile Ierihonului” a fost considerată şi ea mulţi ani o poveste, până când profesorul John  Garstang a făcut una din cele mai uimitoare descoperiri ale secolului, după cum scrie el: “În legătură cu lucrul  principal, nu este nici o îndoială: zidurile au căzut spre exterior atât de mult încât atacatorii au putut să se  caţere peste ruinele lor şi să intre în oraş.” În timp ce toate săpăturile confirmă o cădere spre interior a zidurilor  la toate celelalte cetăţi sub presiunea armatelor cuceritoare care loveau zidurile, singurele ziduri care s-au găsit  a fi căzute spre exterior au fost cele ale Ierihonului. Asta ca să confirme Biblia în Cartea lui Iosua 6:20 unde  scrie: “Poporul a scos strigăte, şi preoţii au sunat din trâmbiţe. Când a auzit poporul sunetul trâmbiţei, a strigat  tare, şi zidul s-a prăbuşit; poporul s-a suit în cetate, fiecare drept înainte. Au pus mâna pe cetate.” Pentru  confirmare: (John Garstang, Joshua Judges,[London: Constable, 1931]).