Dragă frate musulman… …vreau să-ţi spun de ce am crezut Cuprins

Suetonius, istoricul oficial al Romei în timpul împăratului Hadrian (125 d.Cr.) în lucrarea sa “Viaţa lui Claudiu” se  referă la creştini ca fiind alungaţi din pricina “instigaţiei lui Chrestus (Cristos).”

Lucian, în cel de al doilea secol după Cristos, menţionează că: “Isus era venerat de urmaşii Săi şi a fost omul  răstignit în Palestina pentru că a introdus un nou cult în lume.” Moartea Lui şi pretenţia Lui de a fi divin au fost  recunoscute de cei mai de seamă istorici ai lumii antice, atât prieteni cât şi duşmani. De ce oare?

CONCLUZIE: Există evidenţe ample că Evangheliile au apărut între anii 40 d.Cr. şi 70 d.Cr. Aceasta înseamnă în  timpul vieţii celor care L-au văzut pe Isus, au auzit învăţăturile Lui, în timpul cât minunile Lui erau încă vii. Cu  toate dovezile arheologice şi istorice, savanţii de azi nu pot nega data scrierii evangheliilor şi mulţimea datelor  istorice care dovedesc evenimentele de atunci. Mulţi martori şi istorici au scris despre ele. Mai sus am arătat  doar câteva exemple de istorici timpurii care vorbesc despre Isus, viaţa, moartea şi învierea Lui. El a împărţit  istoria între î.Cr. (înainte de Cristos) şi d.Cr. (după Cristos) şi a influenţat lumea ca nimeni altul!

44. A pretins Isus că este Dumnezeu?

Musulmanii şi scepticii de azi nu pot susţine că Noul Testament a fost scris la sute de ani după întâmplarea  evenimentelor. După cum am dovedit, a mai susţine aşa ceva este anacronic şi nu mai e la modă. Musulmanii şi  scepticii de azi, de exemplu dl. Ahmad Deedat, un foarte cunoscut apologet islamic, spune în Dezbaterea  Musulmană avută cu Anis Shorrosh, o creştină palestiniană: “Isus n-a spus niciodată că este Dumnezeu. El n-a  spus niciodată: Sunt Dumnezeu, închinaţi vă Mie.” Musulmanii nu sunt singurii care fac acestă afirmaţie, ci la fel  fac “toate celelalte religii, şi eu repet fraza “Toţi împotriva creştinismului şi creştinismul împotriva tuturor.” De  ce? Într o împrejurare în care era cât pe ce să fie omorât cu pietre, Isus a spus unui om slăbănog: “Păcatele îţi  sunt iertate” … Ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, “Ţie îţi poruncesc”, a zis El  slăbănogului, “scoală te, ridică ţi patul, şi du te acasă.” Şi îndată, slăbănogul s-a sculat, şi a ridicat patul şi a  ieşit afară în faţa tuturor” (Marcu 2:9-12).

Oricine poate rosti astfel de cuvinte, dar numai Dumnezeu poate vindeca şi ierta păcatele. Nu există o altă  explicaţie decât că Isus prin această minune a pretins că este Dumnezeu în trup. Isus Cristos – El este  Mântuitorul. El este singurul care poate ierta păcatele. Dacă vrei să ţi se ierte păcatele, doar El o poate face.  Lucrul acesta nu se poate face altfel. El s-a dus la cruce, a murit pe cruce, El a plătit păcatele lumii. El a fost  pus în mormânt, El a înviat a treia zi, El este în ceruri acum şi este viu. El a trimis pe martorii care au văzut cu  ochii lor aceste evenimente să spună tuturor oamenilor că, dacă vor să aibă o relaţie cu Dumnezeu, dacă vor să  fie iertaţi, acest lucru poate fi posibil chiar acum. Este gratuit, este har. Isus a făcut întreaga lucrare. Isus  poate schimba viaţa ta. Isus va pune Duhul Sfânt al lui Dumnezeu în viaţa ta. Aşa a început Biserica, s-a întins  în întreaga lume şi a ajuns până azi, iar noi azi propovăduim acelaşi mesaj.

Mă întreb dacă tu crezi că Isus este viu acum şi dacă L-ai rugat vreodată să te ierte de păcat? Dacă nu, de ce  să nu-i ceri să facă acest lucru pentru tine chiar acum? Cere-i să vină în viaţa ta şi  ă devii creştin, urmaş al lui  Cristos. În momentul în care-L chemi, El promite că te va mântui.   Aşa că, dragă prieten musulman, dacă te gândeşti că Biblia pe care o avem azi este modificată, acest lucru nu are nici o bază reală, este fără dovezi şi împotriva oricărei logici, din moment ce Dumnezeu în curgerea anilor îşi  transmite şi îşi păstrează neschimbat cuvântul Său.

Ce s-a întâmplat cu tot ce au spus profeţii în decursul anilor, cu ce a spus Moise (Musa), David (Daud), Zaharia,  Ioan (Yohanna) şi restul profeţilor, şi cu revelaţiile date de Dumnezeu lor? Oare n-a protejat Dumnezeu Cuvântul  Său, revelaţiile trimise oamenilor prin ei? Nu este logic ca Dumnezeu să permită modificări textuale cuvântului  spus prin aceşti profeţi şi să lase aceste erori să treacă neidentificate. În Biblie toate revelaţiile făcute prin mai  mult de 40 de profeţi sunt încă intacte în ziua de astăzi şi nu există vreo dovadă care să susţină acuzaţia de  modificare, ci din contră; examinaţi descoperirilor recente ale sulurilor de la Marea Moartă unde există aproape  întreg Vechiul Testament, fără nici o modificare.

Îţi sugerez, prietenul meu musulman, să examinezi evidenţele, e foarte logic să faci asta. În mod deosebit dacă  eşti din Palestina, ştiu cât de riguroşi sunt palestinienii când cumpără ceva, fie aur, petrol sau hrană, totdeauna  examinează produsul şi refuză să se mulţumească cu falsuri. De asemenea, prietene musulman, îţi amintesc că în  Coran nu există nici un singur verset care să arate modificarea textuală a Bibliei şi să aducă dovezi la aceasta!!!  Din contră, Coranul se referă întotdeauna la Biblie ca fiind adevărată, Biblia care a fost în “mâinile” profeţilor şi a  credincioşilor din timpul lui Mohamed. Dacă cineva priveşte în traducerile Coranului va găsi peste tot o greşeală  de traducere: “scriptura dinainte,” cu sensul de anterioară, dând impresia unor scripturi sau cărţi pierdute.  Aceasta este o sabie cu două tăişuri: dacă Biblia este coruptă, modificată, atunci şi Coranul este la fel.

Voi pune acum întrebarea cea mai importantă, şi dacă ai decis să nu răspunzi la nici o altă întrebare, te rog fă o  la aceasta. Voi fi satisfăcut dacă vei avea amabilitatea să răspunzi doar acestei întrebări: A fost Biblia  modificată înainte de Mohamed sau după Mohamed? Dă mi voie să te ajut. Dacă răspunzi „înainte,” eşti într o  dilemă, fiindcă îl acuzi pe Mohamed că este profet fals, din moment ce Coranul se referă în mod clar la Sfânta  Scriptură ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă răspunzi “după,” eşti într o altă dilemă, fiindcă Biblia a fost deja  tradusă în mai multe limbi şi distribuită peste tot în lumea antică! Şi întrebăm: Cine a modificat o? Când a fost  modificată? Ce spunea ea înainte de a fi fost modificată? Cum de n-a fost observat acest lucru, din moment ce  o astfel de schimbare trebuia să includă lideri şi comunităţi din toată lumea şi toate copiile existente trebuia să fi  fost sau distruse, acest lucru fiind imposibil.

Pe de altă parte, când califul Othman Ibin Afan a hotărât să adune şi să ardă toate Coranurile tipărite înainte de  ultima sa ediţie, această muncă a fost atât de dificilă şi remarcată de întreaga lume islamică încât n-a putut fi  făcută în ascuns. Şi noi întrebăm: Ce a spus acel Coran? Cum se poate garanta că este acelaşi cu cel anterior?  Nu există altă opţiune decât să ne încredem în Othman Ibin Afan? Cum se poate cineva aştepta ca noii  convertiţi la islam să accepte prin credinţă pe Othman Ibin Afan?

Haide să fim sinceri, înainte ca să fie acuzate traducerile Bibliei, cineva ar trebui să se uite la traducerile în  engleză ale Coranului şi să vadă abuzarea limbii engleze, pentru a se potrivi unor interpretări favorabile  musulmanilor, de către nişte musulmani care au ajustat traducerile pentru gândirea apuseană. Aceşti traducători  au folosit de asemenea cuvinte de termeni ştiinţifici care nu existau în Coran pentru a spune că Coranul are în el  minuni ştiinţifice, lucru pe care-l vom discuta în capitolul “Coranul şi Ştiinţa.”

Este bine când cineva arată erorile şi greşelile, dar te rog, prietene musulman, nu acuza Biblia că este greşită  înainte de a o examina. Mă îndoiesc că ai “examinat o deja,” căci dacă o vei examina vei găsi minuni şi dovezi  mai mult decât te ai gândit, minuni pe care Coranul nu le a putut şi nu le poate prezenta vreodată. Ridicarea şi  căderea naţiunilor este prezisă cu mii de ani înainte, planul lui Dumnezeu pentru omenire este deja stabilit şi  prezentat în Biblie. Vă pot spune din Biblie ce se va întâmpla. De exemplu: este imposibil să distrugi Israelul, pur  şi simplu pentru că aşa este scris în Biblie şi aşa a promis Dumnezeu. Poţi încerca dacă vrei, dar dacă faci asta  vei fi judecat de Dumnezeu. Hitler a încercat să-i distrugă pe evrei – priveşte ce s-a ales de el.

Voi fi bucuros să ţi arăt alte dovezi dacă vrei, dar ţine minte, prietene musulman, că aici este vorba de destinul  etern, şi dacă Biblia este adevărată tu vei merge în iadul veşnic. Biblia învaţă că iadul nu este ceva temporar –  trebuie să examinezi adevărul, nu să ţi închizi mintea. Dumnezeu vrea să gândeşti, nu să ai doar o credinţă oarbă  sau o credinţă fără dovezi. Prezintă ţi şi tu dovezile dacă eşti cu adevărat credincios!!!

45. Ce este cu trinitatea?

Să fie clar: Creştinii cred într un singur Dumnezeu. Musulmanii declară: conceptul de trinitate este încurcat,  complicat şi ilogic. Noi întrebăm: De ce accepţi faptul că Dumnezeu ne a creat din lut – asta nu este încurcat,  complicat şi ilogic, dar şi eu şi tu acceptăm acest lucru?!! Noi credem în capacitatea lui Dumnezeu de a depăşi  logica noastră! Pentru a crede că Dumnezeu este Dumnezeu, trebuie să ne depăşim logica: El poate fi oriunde în  acelaşi timp şi El este dincolo de timp. Musulmanii par să accepte toate aceste lucruri. Cum răspunde cineva  unui copil când întreabă: “De unde a venit Dumnezeu?” Sunt sigur că şi tu ai pus astfel de întrebări tatălui tău,  mamei tale sau profesorului tău pe vremea când erai copil, dar ai acceptat aceste concepte ilogice după ce ai  învăţat că Dumnezeu este omnipotent şi omniprezent. Căile Lui nu sunt căile noastre. El nu poate să ne explice  lucruri pe care nu suntem în stare să le pricepem. Dacă copilul tău vine la tine şi te întreabă despre un cuvânt  pe care l-a citit: “Tati, ce este sexul?” vei rămâne blocat de întrebare şi îi vei răspunde: “Este ceva dulce ca  mierea, într-o zi după ce vei creşte şi va veni timpul potrivit vei putea să guşti şi tu.”

Musulmanii acceptă că albuşul unui ou este ou, că gălbenuşul este ou şi că coaja este tot ou, dar nu sunt trei  ouă ci un singur ou. Ştiu că este un exemplu prea simplu poate, dar putem merge şi mai departe. Musulmanii  acceptă că un musulman are o gândire, un trup şi un suflet, dar el este un musulman, nu trei musulmani.

Dumnezeu este Unul, un Dumnezeu puternic şi trinitar. Pentru că este Dumnezeu Puternic, Minunat, Creator, El  trebuie să fie complex, mai pe sus de înţelegerea noastră. Ascultăm la radio şi nu vedem undele  electromagnetice, nu le vom vedea niciodată dar trebuie să le acceptăm ca un fapt, din moment ce auzim  sunetul şi am studiat despre asta la şcoală. Am fi acceptat această realitate şi dacă n-am fi studiat despre ea,  căci auzim sunetele emise de radio. Undele n-au probleme să călătorească pe la toate radiourile. Copilul tău  întreabă dacă în radio sunt omuleţi mici care vorbesc. Tu-i spui: Nu, sunt unde. El zice: Dar nu văd apa. Îi spui:  Sunt altfel de unde.

Trebuie să ascultăm la vocea Bibliei, să înţelegem dovezile logice şi să acceptăm ce este dificil. Dar să nu  rămânem agăţaţi de fraza “Trinitatea este ilogică,” pierzând astfel pentru totdeauna mântuirea. Musulmanii  acceptă sute de lucruri care sunt ilogice, şi am arătat câteva. Când musulmanii vor putea explica logic Creaţia,  Dumnezeirea, omnipotenţa, omniprezenţa, atunci vor putea cere creştinilor să explice de ce Dumnezeu este un  Dumnezeu trinitar. Musulmanii trebuie să abandoneze ideea modificării şi stricării Bibliei, să accepte să creadă în  Dumnezeu, în Scripturi, în îngeri şi în profeţii Lui. Să ştie mai întâi de toate că oamenii nu pot acuza cărţile lui  Dumnezeu de modificare textuală, neputând să dovedească această acuzaţie, care merge împotriva naturii lui  Dumnezeu: El îşi împlineşte promisiunea că Cuvântul Său rămâne în veac.

Luaţi cartea Isaia, scrisă cu sute de ani înainte de venirea lui Cristos. Ea a sfărâmat afirmaţiile oamenilor, chiar şi  ale evreilor care nu cred în trinitate spunând, la fel ca musulmanii: “Nu înţelegem,” şi de aceea au respins, deşi  n-au luat să studieze multele referinţe la trinitate din Vechiul Testament. Mulţi au lansat provocarea de a arăta  un verset din Vechiul Testament care să vorbească despre trinitate. Chiar dacă nu poate fi găsit un astfel de  verset, învăţătura despre trinitate se găseşte peste tot în Biblie, inclusiv în Vechiul Testament.

Prezentăm doar un exemplu din cartea Isaia 48:16: “Apropiaţi vă de Mine, şi ascultaţi! De la început Eu n-am  vorbit în ascuns, de la obârşia acestor lucruri, Eu am fost de faţă. Şi acum, Domnul Dumnezeu m-a trimis cu  Duhul Său.” Isaia este mesagerul lui Dumnezeu. Şi el se roagă de ei după cum auziţi. F.Delitzsch (p. 253) spune  bine: “Profetul n-a mai vorbit la modul personal înainte; pe de altă parte, aceste cuvinte sunt urmate în capitolul  următor de un mesaj privitor la Sine Însuşi a Robului Domnului care se prezintă ca restaurator al lui Israel şi  lumina Neamurilor, şi deci nu poate fi Israel ca naţiune” nici Isaia, nici vreun altul decât Însuşi Isus Cristos. Este  evident că vorbitorul este Dumnezeu, Cel care a vorbit de la început, şi Cel care-L revelează pe Dumnezeu  omului. El afirmă: “Domnul Dumnezeu M-a trimis cu Duhul Său,” o referinţă clară la cele trei personalităţi distincte  care sunt în Dumnezeul Unic. Cel ce este Dumnezeu a fost trimis de Dumnezeu şi de către Duhul lui Dumnezeu.

Este o confirmare a versetului din Noul Testament în 1 Ioan 4:14: “… Tatăl a trimis pe Fiul ca să fie Mântuitorul  lumii.” Biblia face referinţă la trinitate în peste 700 de locuri. Doar câteva astfel de referinţe sunt suficiente  pentru a dovedi că acest lucru vine de la Dumnezeu. În Ioan 1:1-3 Cristos este identificat ca Dumnezeu şi  Creator al tuturor lucrurilor: “La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El  era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El, şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut  fără El.” Aceste versete confirmă în mod categoric ceea ce scria Isaia în versetul din Vechiul Testament, când  vorbitorul era Dumnezeu: “De la început Eu n-am vorbit în ascuns” = “La început era Cuvântul,” apoi “de la  obârşia acestor lucruri, Eu am fost de faţă” = “El era la început cu Dumnezeu.”  În concluzie, trebuie să clarificăm următorul lucru:

46. Evidenţe ştiinţifice din Biblie care nu se găsesc în Coran

Despre stele

Multe subiecte legate de ştiinţă găsite în Biblie nu sunt nici măcar menţionate în Coran. În Geneza 15:5  Dumnezeu îi vorbeşte lui Avraam: “Uită te spre cer, şi numără stelele dacă poţi să le numeri.” Şi apoi îi spune:  “Aşa va fi sămânţa ta.” Avraam probabil se gândea poate că va avea peste o mie de urmaşi, dar numai galaxia  noastră are peste 200 de miloane de stele în Calea Lactee.

Orionul

Cartea lui Amos 5:8 vorbeşte despre o constelaţie cunoscută: “El a făcut Cloşca cu pui şi Orionul.” Aceasta se  referă la o constelaţie de şapte stele cunoscută ca “Pleiades” sau Cloşca cu pui. În traducerea engleză King  James Version traducătorii au spus că textul original ebraic al lui Amos despre “cele şapte stele” se referă la  Cloşca cu pui, în timp ce traducătorii moderni traduc “Cloşca cu pui şi Orionul.” Asta pentru că traducătorii din  vechime erau încurcaţi ştiind că Cloşca cu pui sau ochiul gol este o constelaţie de şase stele. Cu toate acestea  ştiinţa modernă de astăzi confirmă existenţa unei alte stele, a şaptea, care poate fi detectată doar cu  telescoape moderne. Cum a ştiut o carte considerată mai prejos de Coran acest lucru?

Despre circuitul apei în natură şi despre vreme

Spre deosebire de Coran, care pretinde totuşi a fi o carte superioară Bibliei, Biblia revendică o cunoaştere  ştiinţifică pe care nici un savant musulman onest nu i-o poate contesta.  Despre circuitul apei în natură şi despre vreme, de exemplu, Biblia detaliază sistemul complex al vremii mult  dincolo de pretenţiile savanţilor musulmani, în ceea ce priveşte evaporarea, formarea norilor şi ploaia. În cartea  Iov Dumnezeu declară: “Căci El vede până la marginile pământului, zăreşte totul sub ceruri. Când a rânduit  greutatea vântului şi când a hotărât măsura apelor, când a dat legi ploii şi când a însemnat drumul fulgerului şi  tunetului” (Iov 28:24-26). Coranul nu relatează aşa o descoperire ca aceea din Iov, care confirmă ceea ce au  descoperit oamenii cu doar un secol în urmă, că tiparele mişcării aerului şi a vântului sunt guvernate de  greutatea acestora. O altă descoperire a ştiinţei moderne se poate găsi în cartea Eclesiastul, unde Dumnezeu  declară: “Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde  pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo” (Eclesiastul 1:7). Cel mai recent studiu făcut de Departamentul de  Agricultură al Statelor Unite a demonstrat că cea mai mare parte din apa care constituie norii de pe întreg  pământul vine din apa evaporată din oceanele care acoperă 70% din suprafaţa globului. Într un alt verset  Dumnezeu declară prin Iov: “Înţelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvârşită? (Iov  37:16). Într un alt verset Dumnezeu descrie întregul ciclu al apei, lucru neamintit în Coran: “Căci El trage la El  picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia, pe care norii o strecoară şi o picură peste mulţimea oamenilor.  Şi cine poate pricepe ruperea norului şi bubuitul cortului Său? (Iov 36:27-29). Într un alt verset Iov descrie  izvoarele mărilor: “Ai pătruns tu până la izvoarele mării? Sau te ai plimbat tu prin fundurile adâncului? (Iov  38:16). Cum a ştiut Iov, în urmă cu mai mult de 30 de secole, ceea ce au descoperit cercetările oceanice  moderne cu doar 3 decade în urmă, în urma explorărilor subacvatice făcute în părţile cele mai adânci ale  oceanului? Cum a ştiut împăratul Solomon că vânturile planetare urmează un model circular dinspre miazăzi spre  şi apoi din nou spre miazăzi, lucru care determină tiparul vremii pe întreg pământul, aşa cum ne a  descoperit Dumnezeu prin el: “Vântul suflă spre miază zi, şi se întoarce spre miază noapte; apoi iarăşi se  întoarce, şi începe din nou aceleaşi rotituri” (Eclesiastul 1:6)?

Despre ştiinţa medicală

Biblia a fost în toate aspectele vieţii ghidul poporului Israel după ce au ieşit din Egipt. În cartea Leviticul,  Dumnezeu a instituit legi care să ghideze pe oameni şi să-i ferească de pericole. Mâncarea din animale care au  murit din cauze naturale şi atingerea corpurilor oamenilor morţi erau considerate lucruri necurate, fiind potenţiale  surse de boli infecţioase. Dumnezeu a instituit de mult legi de sănătate publică şi de carantină. În cartea Numeri  19:14-17 se poruncea spălarea cu apă curgătoare după atingerea unui trup mort. În cartea Leviticul 13:46  Dumnezeu a declarat privitor la molime şi boli: “Să locuiască singur; locuinţa lui să fie afară din tabără.”  Dumnezeu ştia că infecţiile sunt provocate de germeni care nu pot fi văzuţi cu ochiul liber. Plaga bubonică,  numită Plaga Neagră, care a decimat o treime din Europa între 1200-1400 d.Cr. a fost rezolvată în final căutând  pe paginile Bibliei şi aplicând legile de carantină instituite de Dumnezeu. Aceste reguli date de Dumnezeu pentru  păstrarea vieţilor oamenilor au fost redescoperite de oameni doar cu câteva secole în urmă.

47. Evidenţe ştiinţifice în Coran

Pe măsură ce creşteam în credinţa islamică, doream dovezi. Am început să caut. Aveam nevoie de o temelie  puternică. De multe ori noaptea, pe când eram în pat, îmi puneam întrebări pe care n-aş fi îndrăznit să le pun  profesorului meu. Unele din acestea cereau un răspuns, dar de multe ori când puneam întrebări primeam drept  răspuns insulte, batjocură sau ţipete. Nu erau permise decât anumite întrebări. Întrebări care priveau subiecte şi  doctrine în favoarea islamului. Într o zi, de unul singur am început să caut în Biblioteca Moscheei, şi ceea ce am  găsit a fost chiar răspunsul pe care-l căutam. Cartea se numea Coranul, o examinare modernă, de Mustafa  Mahmud. Era despre miracolele ştiinţifice din Coran. După ce am citit o, am crezut în Coran ca fiind cuvântul lui  Dumnezeu, pentru că conţinea legi ştiinţifice moderne şi doar o carte de origine divină putea să aibă adevăruri  ştiinţifice scrise cu mai mult de o mie de ani înainte de descoperirea lor.

În ultimii ani, de multe ori am căutat cu ajutorul unui program pe computer indicii ştiinţifice în Biblie. Spre uimirea  mea, am găsit toate “versetele cu miracole ştiinţifice” corecte din Coran, care ma-u făcut pe mine şi pe mii de  alţi musulmani să credem în Coran. Spre uimirea mea, toate acestea erau deja în Biblie.

Am găsit apoi în Coran mai multe erori decât adevăruri ştiinţifice. Aceasta mi a zdruncinat temelia. Piatra tare  s-a transformat în nisip mişcător. Eram într un nor întunecos de îndoială. Mi am dat seama că nu pot să mai am  încredere în aşa zişii “ânvăţaţi” musulmani. De ce? Fiindcă n-au dat credit cui trebuia să-l dea. Au aruncat la o  parte adevărurile inspirate de Dumnezeu în trecut. Nu era corect să facă aşa. Era o “trădare.” Mustafa Mahmud,  pa care-l respectam cel mai mult dintre toţi învăţaţii, în cartea sa Coranul, o examinare modernă, comentează  câteva versete coranice care conţin elemente de ştiinţă modernă. La prima vedere, dacă cineva studiază astfel  de materiale, nu va găsi menţionate decât foarte puţine referinţe biblice sau deloc. De ce? Ar fi foarte uşor  pentru învăţaţii creştini să respingă aceste pretenţii odată ce s-ar face o comparaţie între “versetele minunilor”  şi versetele echivalente din Biblie. Toate afirmaţiile savanţilor musulmani cum că Coranul ar include minuni  ştiinţifice sunt combătute uşor printr un studiu comparativ al versetelor. Este evident motivul pentru care  învăţaţii musulmani refuză să abordeze subiectul “Biblia şi ştiinţa.” Acurateţea Bibliei în materie de ştiinţă nu şi  are egal în nici o scriere antică, cu atât mai puţin în Coran.  Vom prezenta câteva referinţe ştiinţifice ale Bibliei şi Coranului. După examinarea acestor materiale vă veţi putea  da seama de ce învăţaţii musulmani nu se referă niciodată la ştiinţă şi Biblie. Un răspuns simplu la “versetele  minunilor” din Coran este că ele au fost împrumutate neintenţionat din Biblie. Nimeni nu poate nega faptul că  Biblia a existat înainte de Coran. În câteva cazuri putem găsi versete coranice fără corespondent în Biblie. Deşi  este exagerat să le numim ştiinţifice, o examinare simplă şi cinstită poate demonstra că ele sunt “erori ştiinţifice”  care nu au nimic de a face cu ştiinţa.

Ca principu, trebuie în toate cazurile să fim deschişi în a respinge un verset, indiferent de care parte, fiindcă  ştiinţa ca studiu se bazează pe dovezi şi cercetare. Este corect, dacă pentru un verset din Coran găsim un  verset egal sau mai bun în Biblie, să respingem acel “verset al minunilor” şi să lăsăm la o parte toate comentariile  ştiinţifice care creditează Coranul, din moment ce Biblia ar fi trebuit creditată mai întâi şi referinţa la ea ar fi  prima. Să dăm credit celui ce-l merită. Trebuie de asemenea să analizăm exclusiv ceea ce spune Coranul sau  Biblia, lăsând la o parte informaţiile adiţionale nemenţionate în versetele cu pricina – lucru pe care cei mai mulţi  savanţi musulmani nu-l respectă.

Musulmanii afirmă că Dumnezeu a inspirat descoperirile tuturor profeţilor, şi din moment ce acelaşi Dumnezeu i-a  inspirat pe toţi profeţii, este evident că putem găsi similarităţi între ei. Şi creştinii sunt de acord cu asta. Cu  toate acestea, se ridică un semn de întrebare: Din moment ce Biblia a fost prima, argumentul că versetele  coranice sunt originalul nu poate sta în picioare. Toţi musulmanii acceptă că Biblia a fost inspirată înainte de  Coran.

O altă întrebare importantă este următoarea: Dacă Coranul este inspirat de Dumnezeu, n-ar fi normal să nu  conţină erori ştiinţifice? Dacă Coranul este mult superior Bibliei, după cum afirmă, “Wa Muhayminan A’alayh,”  atunci toate afirmaţiile pretins ştiinţifice ale Coranului ar trebui să fie superioare ştiinţei din Biblie. Este foarte  uşor să explicăm jocul de cuvinte folosit de învăţaţii musulmani. Iată, spre exemplu, să zicem că copilul meu scrie  în caietul de şcoală astfel: “Am făcut un zmeu şi l-am înălţat să zboare. Apoi am luat o bucată de plastic şi ne  am confecţionat un Frisbee. L-am luat pe fratele meu mai mic şi ne am distrat aruncând de la unul la altul şi  privind un obiect ca un disc care se învârtea zburând încoace şi încolo între noi.” Acum, eu pretind că fiul meu  de 6 ani prin minune este om de ştiinţă şi geniu, după care mă duc şi fac o cerere de bursă de studii ca să-l duc  Harvard. Ei formează o comisie de investigare a cazului. Îi întâlnesc, le zâmbesc şi le înaintez un raport pe  care l-am pregătit pentru a mi susţine cererea. Raportul conţine fraza scrisă de fiul meu cu analiza mea:

Fiul meu: Am făcut un zmeu