Drept comercial

3. Îndreptare eroare materială rezultată dintr-o eroare de calcul. Îndeplinirea dispoziţiilor art. 281 Cod procedură civilă.

Prin cererea formulată la data de 12 ianuarie 2004, lichidatorul judiciar al debitoarei S.C. N. S.R.L. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul încheierii din 2 decembrie 2003 în sensul emiterii dispoziţiei de plată asupra contului de lichidare pentru suma de 15.115.300 lei.

În motivarea cererii, lichidatorul a arătat că a făcut dovada cheltuielilor de procedură şi onorariulu al căror cuantum se ridică la suma de 15.115.300 lei. Cererea a fost admisă în totalitate, astfel că din eroare în dispozitiv s-a trecut doar suma de 10.544.000 lei.

Prin încheierea din 12 ianuarie 2004, judecătorul sindic a respins cererea de îndreptare a erorii materiale motivând că cererea a fost admisă numai pentru suma de 10.544.000 leii, deoarece s-a constatat că numai aceste cheltuieli de procedură sunt justificate conform dovezilor (chitanţelor în original). Judecătorul sindic a apreciat că este vorba de o admitere în parte a cererii şi nu de o eroare de calcul, nefiind incidente disp.art.281 cod pr.civilă.

Împotriva încheierii menţionate a declarat recurs lichidatorul care a susţinut că în mod greşit a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale, deoarece judecătorul nu a pronunţat o soluţie de admitere în parte a cererii privind suportarea cheltuielilor administrative din fondul de lichidare, astfel că cererea fiind admisă în totalitate cuantumul cheltuielilor administrative, trebuie să fie 15.115.300 lei, cât s-a cerut şi nu 10.544.000 lei. A mai arătat recurenta că a făcut dovada tuturor cheltuielilor efectuate, pentru taxele de timbru achitate în dosarele nr.4222/2003 al Judecătoriei Constanţa şi nr.2650/2003 al Tribunalului Constanţa, neputând face dovada cu chitanţele în original deoarece acestea au fost depuse în dosare.

Analizând încheierea atacată sub aspectul motivelor invocate, instanţa a constatat că recursul este fondat.

Astfel, prin cererea formulată la data de 27.10.2003, lichidatorul a solicitat plata din fondul de lichidare a sumei de 15.115.300 lei pentru acoperirea onorariului lichidatorului şi a cheltuielilor de procedură.

Prin încheierea din 02.12.2003, judecătorul sindic a admis cererea formulată de lichidator şi a împuternicit pe doamna F.S. să emită dispoziţia de plată asupra contului fondului de lichidare pentru suma de 10.544.000 lei.

S-a constatat că la pronunţarea acestei soluţii, judecătorul sindic a avut în vedere cererea lichidatorului de plată a sumei de 10.544.000 lei, astfel cum rezultă din considerentele încheierii, cererea fiind admisă în totalitate.

Verificând cuantumul sumei solicitate de lichidator, respectiv suma de 15.115.300 lei, instanţa de recurs a reţinut că această sumă este justificată prin chitanţele depuse şi prin copii ale încheierii din 6 mai 2003, pronunţată în dosarul nr.4222/2003 al Judecătoriei Constanţa şi decizia civilă nr.1221/2003 pronunţată în dosarul nr.2650/2003 al Tribunalului Constanţa, din care rezultă taxele de timbru achitate de lichidator pentru S.C. N. S.R.L. Medgidia.

Faţă de cele reţinute, s-a apreciat că dintr-o eroare de calcul judecătorul sindic a dispus emiterea dispoziţiei de plată doar pentru suma de 10.544.000 lei, în loc de 15.115.300 lei, astfel cum s-a solicitat de către lichidator.

Văzând că în cauză sunt îndeplinite disp.art.281 Cod procedură civilă, instanţa a admis recursul în baza art.312 alin.1 cod pr.civilă şi a modificat în tot încheierea atacată în sensul admiterii cererii şi îndreptării erorii de calcul, potrivit celor arătate.

Decizia civilă nr. 227/COM/05.07.2004

4. Pretenţii. Răspunderea cărăuşului pentru paguba pricinuită prin pierderea parţială a mărfii.

Reclamanta S.N.P. S.A. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta S.N.T.F.M.-Sucursala Constanţa, solicitând obligarea ei la plata sumei de 34.519.418 lei cu titlu de pretenţii.

Prin sentinţa civilă nr.1248/4.02.2004, pronunţată de Judecătoria Constanţa, acţiunea a fost respinsă, ca nefondată.

S-a reţinut că, la data de 17.10.2002, reclamanta, prin Sucursala A. Piteşti, a predat pârâtei motorină, ce a fost încărcată de expeditor în vagonul cu terminaţia 0030, în vederea transportării către depozitul S.N.P. Bucureşti - S.C. O. Constanţa, astfel cum rezultă din actele existente la dosar.

Din procesul-verbal întocmit la data de 19.10.2002, rezultă că, la destinaţie, vagonul avea vana laterală şi ventilul central neetanşat, constituindu-se o lipsă de 1650 tone motorină.

Cum, încărcarea a fost făcută de expeditor, conform art. 83.5.4 din Regulamentul de Transport C.F.R., rezultă că pierderea cantităţii de 1650 to. motorină nu poate atrage răspunderea pârâtei, în calitate de transportator.

Recursul este fondat, a apreciat instanţa, deoarece luarea în primire a vagonului pentru transport fără existenţa unor obiecţiuni din partea cărăuşului, atestă prezumţia că acesta a fost corespunzător pentru transport. In aceste condiţii, culpa aparţine acestuia; din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că S.N.P. P. S.A.- Sucursala A. Piteşti a expediat, pe adresa S.C. O. Constanţa, vagonul cu terminaţia 0030, încărcat cu motorină. La destinaţie, conform raportului de eveniment, încheiat la 19.10.2002 (fila 15 dosar fond), s-a constatat lipsa unei cantităţi de 1650 kg.motorină, în valoare de 34.519.418 lei, având vana laterală şi ventil neetanş, restul sigiliilor fiind intacte.

Având în vedere disp.art. 83.1 din Regulamentul de transport pe calea ferată aprobat prin O.G. nr. 41/1997, trebuia antrenată răspunderea cărăuşului pentru paguba pricinuită prin pierderea parţială a mărfii, survenită din momentul primirii la transport şi până la eliberarea acesteia către destinatar.

Pe cale de consecinţă, soluţia instanţei de fond este greşită, astfel că recursul a fost admis, conform art.312 al.1 cod procedură civilă.

Decizia civilă nr. 228/COM/05.07.2004