Drept comercial

19. Contencios administrativ. Daune materiale reprezentând diferenţa dintre pensia greşit calculată şi pensia ce urma a fi remisă – rata de inflaţie până la executarea hotărârii.

Reclamantul R.S. a formulat la data de 5.04.2004 o cerere prin care solicită completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 179/CA/16.03.2004 a Tribunalului Constanţa, în dosarul nr. 142/CA/2003.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin hotărâre s-a dispus obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii a-i acorda daune materiale reprezentând diferenţa dintre pensia greşit calculată şi pensia ce urmează a o primi, dar în hotărâre nu s-a menţionat obligarea pârâtei ca la această diferenţă să se aplice coeficientul – rata de inflaţie, până la executarea hotărârii.

Aceasta este imperios necesar, deoarece diferenţa rezultată o primeşte cu o întârziere de peste 5 ani, iar puterea de cumpărare a scăzut conform coeficientului de inflaţie.

Prin concluziile scrise depuse în termenul de pronunţare reclamantul a solicitat ca pârâta să fie obligată la plata sumei de 643.253.198 lei rezultată din cuantumul pensiei cuvenite conform sentinţei civile nr. 179/CA/16.03.2004 a Tribunalului Constanţa – 14.040.794 lei, pensia dedusă conform cupon pensie în luna iunie 2004 – 4.440.000 lei, 67 luni x 9.600.000 lei = 643.253.198 lei.

A mai solicitat ca prin hotărâre să se dispună obligarea pârâtei la plata pensiei din luna iunie 2004 în sumă de 14.040.794 lei, aşa cum a fost indexată şi corelată, începând cu 1 decembrie 1998, iar în decizia de pensionare să fie consemnată atât pensia la 1 decembrie 1998, cât şi pensia de la 1.06.2004.

Prin sentinţa civilă nr. 413/CA/29.06.2004, Tribunalul Constanţa a admis cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 179/CA/16.03.2004 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul nr. 142/CA/2003, cerere formulată de reclamantul Roşca Stelian în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa şi a respins capătul de cerere referitor la aplicarea coeficientului de rată al inflaţiei, la diferenţa de pensie ce i se cuvine, aferentă perioadei 1.12.1998 şi până la recalcularea prin deducerea pensiei încasate, în baza deciziilor anulate.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, deşi acest capăt de cerere a fost motivat în considerentele sentinţei civile nr. 179/CA/16.03.2004, în dispozitivul acestei hotărâri nu a fost menţionat.

În raport de această situaţie de fapt, s-a făcut aplicarea art. 282² Cod procedură civilă, dispozitivul sentinţei civile respective urmând a fi completat cu soluţia dată şi asupra acestui capăt de cerere, în sensul respingerii acestuia, deoarece legislaţia pensiilor de asigurări sociale în vigoare prevede ca modalităţi de majorare a cuantumului pensiei compensări, indexări şi recorelări, orice raportare a cuantumului pensiei individuale la cursul valutar sau indicii de inflaţie nu au suport legal, astfel cum se reţine şi în decizia nr. 1179/1998 a Curţii Supreme de Justiţie.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul R.S.

În motivarea recursului se arată, în esenţă, că greşit prima instanţă a respins solicitarea sa, a respins capătul de cerere din acţiune prin care solicita obligarea pârâtei la plata unor drepturi băneşti ca despăgubiri materiale pentru daunele pricinuite prin neachitarea la timp a drepturilor de pensie, cu motivarea că aceasta nu este o cerere întemeiată în absenţa unor dispoziţii legale în materie, deoarece în conformitate cu art. 3 din Codul civil, art. 998 Cod civil şi art. 35 din Decretul nr. 31/30.01.1954, cererea sa este admisibilă şi fondată, un principiu de drept fiind acela că „ce legea nu interzice, este permis”.

Acestea, având în vedere că în alte hotărâri pronunţate de instanţă, cereri de acest fel au fost admise, cu exemplificări.

Se mai exprimă în continuare considerente pentru care cererea privind acceptarea aplicării coeficientului de rată inflaţie la pierderea suferită, trebuie a fi admisă.

Recursul este fondat, reţine Curtea.

În cauză, acţiunea reclamantului – capătul de cerere prin care reclamantul solicită anularea deciziei de pensionare nr. 144721/18.03.2003 a Casei Judeţene de Pensii şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii, corecte, în care să fie consemnată valoarea reală a pensiei pentru limită de vârstă şi a pensiei suplimentare a fost admis, din raportul de expertiză şi cu aplicarea art. 8 şi 9, 104, 11 şi 65 alin. 2 din Legea nr. 3/1977, rezultând că pensia calculată prin decizia atacată a fost calculată greşit, consecinţa fiind aceea că pârâta a fost obligată a emite în favoarea reclamantului o nouă decizie, începând cu data de 1.12.1998, cu obligarea acesteia şi la plata către reclamant a diferenţei de pensie ce i se cuvine aferentă perioadei 1.12.1998 şi până la recalcularea prin deducerea pensiei încasată, în baza deciziilor anulate.

În raport de această situaţie de fapt reţinută în hotărârea recurată, se constată că greşit instanţa a respins capătul de cerere din acţiunea reclamantului prin care solicita obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii a plăti reclamantului diferenţa de pensie de la data de 1.12.1998 actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, cu o motivare străină de cauza dedusă judecăţii, deoarece suma s-a stabilit a fi datorată nu ca urmare a completării documentaţiei sau dovedirea unor perioade de vechime suplimentare, ci din culpa exclusivă a pârâtei care având toate documentele necesare, a procedat la calcularea greşită a pensiei ce i se cuvenea reclamantului.

În raport de aceste considerente, în cauză sunt îndeplinite condiţiile antrenării răspunderii civile delictuale, reglementată de dispoziţiile art. 998 Cod civil, fapta fiind culpabilă, cauzatoare de prejudiciu, legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu fiind şi acestea dovedite.

Prejudiciul suferit de reclamant prin neprimirea la timp a pensiei în cuantumul la care era îndreptăţit, ce i se cuvenea, poate fi, aşadar acoperit prin obligarea intimatei la plata sumelor datorate actualizate cu indicele de inflaţie.

Pentru aceste considerente, reţien instanţa de control, recursul va fi admis şi modificată în parte sentinţa recurată, în sensul celor solicitate.

Decizia civilă nr. 278/CA/22.11.2004