Drept comercial

7. Faliment. Renunţarea la judecată privind continuarea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului faţă de debitoare.

Prin sentinţa civilă nr.487/COM/2004 a Tribunalului Constanţa – Secţia comercială judecătorul sindic a respins ca nefondată contestaţia şi a admis cererea creditoarei S.C. T. SA Constanţa privind deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului faţă de debitoarea S.C.M. SRL Constanţa.

Impotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs debitoarea care a arătat că neonorarea la plată faţă de creditoare a debitului de 495.384.640 lei reprezintă un simplu refuz de plată justificat de faptul că însăşi creditoarea S.C. T. SA îi datorează suma de 616.863.682 lei cu titlu de daune conform sentinţei civile din 22.09.2003 a Judecătoriei Constanţa. A susţinut recurenta că între părţi s-a încheiat un protocol pentru compensarea datoriilor reciproce, iar creditoarea şi-a retras cererea de deschidere a procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995. De asemenea, a susţinut recurenta că la masa creditorilor s-a mai înscris un singur creditor – S.C. R. Constanţa cu o creanţă mică ce a fost acoperită de debitoare.

Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate instanta constată că între părţi s-a încheiat un protocol de compensare a datoriilor reciproce astfel încât prin cererea formulată la data de 15.03.2004 creditoarea a solicitat în temeiul art. 246 Cod procedură civilă să se ia act de renunţarea la judecată privind continuarea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului faţă de debitoare.

De asemenea, la termenul din 26.04.2004 creditoarea S.C. R. SA a formulat cerere de renunţare la judecată, precizând că suma de 3.227.000 lei a fost achitată de către debitoare.

Faţă de cele reţinute şi având în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 246 Cod pr.civilă „reclamantul poate să renunţe oricând la judecată”, iar în speţă debitoarea a fost de acord cu renunţarea, instanţa a admis recursul în baza art. 312 al.1 cod pr.civilă, a modificat în tot sentinţa atacată, luându-se act de renunţarea creditoarei la judecată.

Decizia civilă nr. 242/COM/12.07.2004

8. Faliment. Comunicarea actelor de procedură şi a notificării, faţă de creditoarea bugetară.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanţa – Secţia Comercială, sub nr.8136/COM/2 noiembrie 2003, A.F.P. a municipiului Constanţa, în contradictoriu cu debitoarea S.C. A.C. SRL Constanţa, - prin administrator judiciar P.I., pe calea contestaţiei – conform Legii nr.64/1995 modificată, a solicitat înregistrarea creanţei sale în tabelul obligaţiilor debitoarei.

În motivarea contestaţiei creditoarea a arătat că a fost vătămată în drepturile sale privind realizarea creanţei cu care se legitimează faţă de SC A.C. SRL întrucât administratorul judiciar nu i-a notificat deschiderea procedurii Legii nr.64/1995 în condiţiile prevăzute la art. 6¹ al.1-3 din Legea nr.64/1995 republicată.

În drept, contestatoarea a invocat disp.art.58¹³ din Legea 64/1995 republicată.

Prin sentinţa civilă nr.676/COM/26.01.2004, Tribunalul Constanţa a respins ca nefondată contestaţia, reţinând că potrivit art.6/1 din Legea 64/1995 republicată, „citarea părţilor precum şi comunicarea sau notificarea oricărui alt act de procedură se face, de regulă, în condiţiile prevăzute la art.85¹ – 94 Cod pr.civilă”.

Potrivit art.86 al.3 Cod pr.civilă ”în cazul în care comunicarea potrivit alin.1 nu este posibilă aceasta se face prin poştă, cu scrisoare recomandată cu dovadă de primire sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia”.

În considerarea acestor dispoziţii legale notificarea deschiderii procedurii transmisă prin fax de către administratorul judiciar la sediul şi numărul cunoscut al creditoarei A.F.P. Constanţa este conformă prevederilor art.6¹ al.1 şi 3 din Legea 64/1995 republicată şi-i este opozabilă.

Astfel, corect susţine şi demonstrează recurenta că administratorul judiciar a ignorat dispoziţiile art.85-94 din Cod procedură civilă şi ale art.6¹ alin.3 din Legea nr.64/1995, republicată, nerealizând comunicarea Notificării prin salariaţii proprii ori prin scrisoare recomandată, faţă de creditoarea bugetară, nefiind admisă comunicarea Notificării prin publicitate, pe care a efectuat-o.

Pe de altă parte, deşi nu se justifică comunicarea Notificării prin fax faţă de creditoarea bugetară decât în anumite condiţii, expres şi limitativ enumerate în art.85 Cod pr.civilă, administratorul judiciar prezintă la dosar confirmarea unui fax care nu privea procedura declanşată împotriva debitoarei S.C. A.C. SRL Constanţa, ci o altă societate, fax transmis şi altor societăţi creditoare.

În raport de cele de mai sus a constatat că, în speţă, nu pot fi incidente disp.art.103 alin.1 teza I Cod pr.civilă, în sensul decăderii creditoarei din dreptul de a cere înscrierea în Tabelul creditorilor debitoarei, cu creanţa pe care a dovedit-o, deoarece s-a demonstrat că aceasta a fost împiedicată să-şi exprime opţiunea printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei, în sensul disp.art.103 alin.1 teza finală Cod procedură civilă, prin necitarea, de către administratorul judiciar, în condiţiile prev.de art.85 Cod pr.civilă.

În consecinţă, cu respectarea disp.art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea modifică, în tot sentinţa civilă nr.676/COM/2004 a Tribunalului Constanţa – judecător sindic, în sensul admiterii contestaţiei şi dispunerii înregistrării creanţei creditoarei bugetare A. F.P. Constanţa, în tabelul creanţelor.

Decizia civilă nr. 246/COM/19.07.2004

9. Faliment. Neîndeplinirea condiţiilor de promovare a acţiunii pentru deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului (art. 29 lit. b din Legea nr. 64/1995 republicată).

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanţa – Secţia comercială, sub nr.8502/COM/8 decembrie 2003, creditoarea SC M. SA Bucureşti în temeiul Legii nr.64/1995, a solicitat deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului împotriva debitoarei sale SC P.B. SRL Constanţa, invocând existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile de 576,02 USD şi 187.779.951 lei, al cărei izvor îl constituie Contractul de prestări servicii de telefonie mobilă, încheiat cu debitoarea aflată în prezent în stare de insolvenţă.

Pe cale de contestaţie, SC P.B. SRL Constanţa, a solicitat respingerea cererii introductive, arătând că în cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile art.29 lit.”g” din Legea nr.64/1995, astfel creanţa invocată nu este certă (cuantumul penalităţilor nefiind lămurit), iar valoarea acesteia este mai mică de 5.000 EURO.

Prin sentinţa civilă nr. 3833/COM/03.05.2004, Tribunalul Constanţa a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de debitoare şi a admis cererea creditoarei privind deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului faţă de pârâta debitoare.

În temeiul art.32 din Legea nr.64/1995, modificată şi completată prin OG nr. 38/2002, a pus în vedere debitorului să depună la dosar, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, actele şi informaţiile prevăzute de art.26 alin.1, sub sancţiunea plăţii unei amenzi civile de 2.000.000 lei pe zi de întârziere, aplicabile reprezentantului legal.

În temeiul art.58 din Legea nr.64/1995, modificată şi completată prin OG nr.38/2002, a dispus notificarea creditorilor, cu menţiunea că termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitorului va fi 01.07.2004, iar prima şedinţă a adunării creditorilor va fi la 06.09.2004 h.14.

A dispus publicarea notificării privind deschiderea procedurii faţă de debitor, în ziarul „România Liberă” pe cheltuiala averii debitorului, în condiţiile art.4 din lege.

Conform art. 36 din lege, deschiderea procedurii suspendă orice termene de prescripţie a acţiunilor judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau a bunurilor sale.

Potrivit art. 37, nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel, ori cheltuială, nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior deschiderii procedurii şi negarantate cu ipotecă, gaj sau altă garanţie reală mobiliară, ori drept de retenţie, de orice fel, sau părţilor negarantate din creanţele garantate cu astfel de garanţii, de la data deschiderii procedurii cu excepţiile prevăzute de lege.

In temeiul art. 38 alin. 1 din lege, este interzis administratorilor, sub sancţiunea nulităţii, să înstrăineze fără acordul judecătorului sindic, acţiunile/părţile lor sociale deţinute la debitorul care face obiectul acestei proceduri.

Potrivit art. 40¹ alin. 1, deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare – constând în dreptul de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea – dacă acesta nu şi-a declarat intenţia de reorganizare în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii.

În temeiul art. 34 al.2 din Legea nr. 64/1995 republicată, modificată şi completată prin OG nr.38/2002, s-a desemnat SC F., cu sediul în Constanţa, str. Siretului nr.28 în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC P.B. SRL.

A dispus ca onorariul (provizoriu) al administratorului judiciar, să fie în sumă de 15.000.000 lei exclusiv TVA.

Administratorul judiciar va îndeplini atribuţiile prevăzute de lege.

Administratorul judiciar va da dispoziţii tuturor băncilor la care debitorul are disponibil în conturi, să nu dispună de acesta fără un ordin al judecătorului sindic sau al administratorului lichidator.

Totodată, administratorul judiciar va îndeplini orice alte atribuţii stabilite de judecătorul sindic prin încheiere.

Pentru a se pronunţa, instanţa de fond a avut în vedere că, prin sentinţa civilă nr.2876/COM/7 mai 2003, Tribunalul Constanţa a obligat SC P.B. SRL Constanţa, la plata către SC M. SA Bucureşti a următoarelor sume:

• 
  758 USD – pentru servicii telefonice;
  
• 
  135.119.342 lei – penalităţi de 1% calculate până la 01.04.2003;
  
• 
  1.641.062 lei – cheltuieli de judecată,
  

Prin aceeaşi hotărâre judecătorească, debitorul a fost obligat în continuare la plata penalităţilor de întârziere în achitarea facturilor nr. 014322792/02.01.2002 şi 014887476//02.02.2002, începând cu 02.04.2003 şi până la stingerea integrală a obligaţiei; sentinţa a rămas definitivă potrivit sentinţei civile nr. 5384/COM din 19.08.2003 a Tribunalului Constanţa şi a devenit irevocabilă în baza deciziei civile nr.1137/COM/2003 a Curţii de Apel Constanţa.

Debitorul a efectuat două plăţi parţiale: la 12.03.2003 – 9.221.460 lei, respectiv la 18.06.2003 – 24.263.250 lei.

Împotriva sentinţei civile nr.3833/COM/03.05.2004 a Tribunalului Constanţa, în termen legal, a formulat recurs debitoarea, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului, susţine că, greşit instanţa de fond a respins proba cu expertiza contabilă pentru determinarea exactă a sumelor rămase neachitate, din Facturile emise de SC M. SA la data rezilierii contractului. Aceasta deoarece, apreciază că sumele pretinse nu sunt reale, în mod deosebit penalităţile calculate de creditoare, iar suma pretins datorată este inferioară sumei de 5.000 EURO prevăzută de art.29 lit.”b” din Legea nr.64/1995, modificată, cu atât mai mult cu cât instanţa de fond nu a precizat care este cuantumul debitului total.

Pe de altă parte, Tribunalul nu a verificat în ce măsură refuzul de a achita sumele de bani restante ţine de voinţa debitorului, ori se datorează unor cauze obiective, împrejurare faţă de care instanţa de fond avea obligaţia să stabilească dacă debitoarea este sau nu în încetare de plăţi.

Refuzul achitării penalităţilor a fost determinat de convingerea debitoarei că debitele principale fiind achitate, penalităţile trebuie calculate în raport de data la care s-a achitat factura.

In condiţiile în care, toate documentele societăţii au fost ridicate de organele de cercetare penală în cadrul unui proces penal, administratorului i-a fost imposibil să verifice situaţia plăţii facturilor şi calculul penalităţilor.

Solicită admiterea recursului şi modificarea, în tot, a sentinţei atacate, în sensul admiterii contestaţiei ca fondate şi respingerii cererii reclamantei, privind deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului.

Recursul este fondat, a apreciat instanţa de control, pentru următoarele considerente:

Într-adevăr, debitoarea a făcut dovada achitării sumelor de 9.221.460 lei la 12 martie 2003 şi 24.263.250 lei la 18 iunie 2003, aspecte reţinute şi de instanţă.

În această situaţie, instanţa de fond trebuie să verifice în ce măsură achitarea acestor sume influienţează cuantumul creanţei creditoarei, dacă aceasta mai este certă, lichidă şi exigibilă, condiţii esenţiale pentru promovarea acţiunii de reorganizare judiciară şi dacă este superioară sumei de 5.000 EURO, prev.de art.29 lit.”b” din Legea nr.64/1995 modificată.

Susţinerea recurentului, în sensul că, creanţa pretinsă nu depăşeşte suma de 5.000 EURO este reală, raportat la cuantumul debitului pretins şi al sumelor achitate, astfel că nu sunt îndeplinite cerinţele art.29 lit.”b” din lege.

Pe de altă parte, s-a demonstrat că debitoarea nu a refuzat intenţionat să achite debitul, deoarece a făcut două plăţi în sumă totală de 33.484.710 lei până la 18 iunie 2003, iar din actele dosarului rezultă că administratorul societăţii debitoare – P.I. – a fost implicat într-un proces penal, justificându-se susţinerea sa în sensul că actele societăţii au fost ridicate de organele de cercetare penală.

Faţă de cele de mai sus, rezultă că, nejustificat, instanţa de fond a admis acţiunea privind deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, conform Legii nr.64/1995.

Pe cale de consecinţă, constatând întemeiate susţinerile recurentei, în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul şi a modificat în tot sentinţa recurată, în sensul admiterii contestaţiei debitoarei şi respingerii cererii de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului faţă de aceasta.

Decizia civilă nr. 247/COM/19.07.2004