Drept penal



Yüklə 0,69 Mb.
səhifə9/10
tarix16.04.2018
ölçüsü0,69 Mb.
#48371
1   2   3   4   5   6   7   8   9   10

7.- Recurs inadmisibil.

In lipsa unei reglementări exprese referitoare la faptul că şi în faza de judecată măsurile preventive (arestarea preventivă şi obligarea de a nu păsări localitatea ) pot fi luate pe termen determinant şi revocate numai în anumite condiţii, recursul declarat este inadmisibil.

Prin încheierea de şedinţă de judecată din 4 martie 2004 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul penal nr.769/2003, au fost respinse ca nefondate cererile formulate de inculpaţii S.V., D.E, C.N., C.A. şi U.V.C, privind constatarea încetării de drept a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea. .

Au fost respinse ca nefondate cererile formulate de inculpaţii S.V., D.E., C.N., privind revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea.

A fost respinsă ca. Nefondată cererea formulată de inculpaţii D.E. şi U.V.C., privind înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.

S-au. Admis plângerile formulate de inculpaţii S.V., C.N., C.A., privind părăsirea localităţii pe data de 22 martie 2004.

S-a respins ca nefondată cererea formulată de inculpata D.E.,privind părăsirea localităţii în perioada 15 – 20.03.2004.

Au fost respinse ca nefondate plângerile formulate de inculpata D.E. şi S.C.MIRALEN S.R.L.Constanţa, împotriva măsurilor asigurătoare luate de procuror, prin rezoluţia nr.12/P/2003 din 13.01.2003.

S-au respins cererile inculpaţilor S.V. şi C.N., privind încuviinţarea părăsirii localităţii pentru toate termenele ce se vor acorda în dosarul nr.227/P/2004.

Impotriva încheierii de şedinţă de judecată din 4 martie 2004, pronunţată de Tribunalul Constanta, a declarat recurs inculpatul SP0NTI VASILE, criticând-o ca nelegală şi netemeinică.

In motivele de recurs, se solicită casarea încheierii de şedinţă de judecată, urmând a se constata încetarea de drept a”măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, iar în subsidiar, revocarea acestei măsuri ori încuviinţarea de a părăsi localitatea în interes medical şi de afaceri.

Verificând legalitatea şi temeinicia încheierii de şedinţă de judecată recurată, prin prisma criticilor aduse, din probele dosarului, se constată următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa nr.12/P/12.04.2003, inculpatul S.V. a fost trimis în judecată împreună cu alţi inculpaţi, pentru săvârşirea infracţiunilor prev.de art.288 alin.l cod penal; art.290 cod penal; art.291 cod penal; art.26 cod penal rap.1a art.208 alin. 1 – 209 alin.llita,i şi art.209 alin.3 lita cod penal; art.209 alinA cod penal; art.323 alin.2 cod penal şi art.23 alin. 1 pctl lita din Legea nr.21/1999.

Acest rechizitoriu a fost înregistrat la Tribunalul Constanţa la data de 21 martie 2003, formând obiectul dosarului penal nr.769/2003, în care s-au dat mai multe termene de judecată, rară a se începe cercetarea judecătorească.

Potrivit art.136 cod pr.penală scopul luării măsurilor preventive, printre care şi aceea a obligării de a nu părăsi localitatea, este acela de a asigura buna desfăşurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului de la judecată, ori de la execl!tarea pedepsei”.

Conform act. 23 din Constituţia României, măsura preventivă a arestării preventive,. În faza de urmărire penală, se poate lua pe o perioadă determinată; în faza de judecată instanţa este obligată numai să verifice periodic şi nu mai târziu de 60 de zile – legalitatea şi temeinicia arestării şi să dispună de îndată, punerea în libertate a inculpatului, când temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau dacă instanţa constată că nu există temeiuri care să justifice menţinerea privării de libertate. .

Potrivit acestor prevederi fundamentale şi din Codul de procedură penală, modificat, s-a instituit imperativ în prevederile din art.140 – 145 cod pr.penaIă, că, numai în faza de urmărire penală, măsurile preventive prevăzute în art.136 cod pr.penală pot fi luate pe termen determinat şi revocate numai în anumite condiţii.

In consecinţă, întrucât legiuitorul nu a prevăzut şi nu şi-a manifestat expres în actele normative precizate, că şi în faza de judecată măsurile preventive (arestarea preventivă şi obligarea de a nu părăsi localitatea) pot fi luate sau revocate în anumite condiţii, în vederea atingerii scopului prevăzut în art.136 cod pr.penală, se va respinge recursul inculpatului ca inadmisibil, inclusiv cererea de încuviinţare ca inculpatul să părăsească localitatea în interes medical şi de afaceri.

Această cerere, poate fi adresată instanţei de fond, dar numai în baza unor probe certe şi care să nu îngreuneze desfăşurareâ normală a cercetării judecătoreşti.



Decizia penala nr.171/P/9.03.2004

8.- Recurs inadmisibil. Apel tardiv.

Apelul fiind tardiv, recursul declarat de aceeaşi parte este inadmisibil.

Prin sentinţa penală nr. 916 pronunţată în data de 11.04.2003, în dosarul penal nr.1248/2002, Judecătoria Constanţa:

In temeiul art.208 al.1 – 209 al.1, lit.”a,e,g,i”, cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat cu aplicare art.41 al.2 cod penal, a condamnat pe inculpatul:

T.M. la pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare.

In temeiul art.208 al.1 – 209 al.1 lit.”a,e,g,i” cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, a condamnat pe inculpatul T.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

In temeiul art.33 lit.”a” – 34 lit.”b” cod penal, a contopit pedepsele de mai sus şi a aplicat în final inculpatului T.M. pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani şi 2 luni închisoare.

Prima instanţă, pe baza probelor avute la dispoziţie din dosarul cauzei, a reţinut că în noaptea de 20/21.12.2001, T.M. şi C.S. au venit din localitatea Cogealac în municipiul Constanţa, cu intenţia de a sustrage bunuri din autoturisme, garate pe străzi.

1 a). In realizarea activităţilor infracţionale, T.M. folosind o şurubelniţă a deschis portiera din faţă stânga a autoturismului CT-01-JRM, garat pe Bd.Al.Lăpuşneanu de către proprietarul A.N.M. Din autoturismul respectiv C.S. a sustras prin smulgere, radiocasetofonul auto, iar T.M. 2 boxe şi 2 casete.

b) Acţionând într-o intenţie infracţională unică, T.M. a ridicat cu forţa braţelor capota autoturismului CT-20-MJN garat pe aceeaşi stradă de către proprietarul G.L.iar C.S. folosind o şurubelniţă a demontat bateria de acumulatori şi capacul delcoului, bunuri pe care le-a şi luat. Tot atunci, C. a mai furat un cric.

Când să părăsească locul faptei, cei doi inculpaţi au fost somaţi de lucrători de poliţie, astfel că bunurile au fost abandonate şi au încercat să fugă însă, T.M. a fost prins.

Bunurile furate în împrejurările descrise, au fost restituite părţilor vătămate nominalizate, mai puţin bateria de acumulatori proprietatea lui A.N.M., care s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 800.000 lei.

2. In noaptea de 14/15.02.2002, T.M. s-a deplasat din localitatea Cogealac în loc.Râmnicu de Jos, unde a observat garat pe o stradă autoturismul CT-06-DXN proprietatea lui D.V., pe care-l cunoştea.

Stiind că închizătorile portierelor autoturismului sunt defecte, inculpatul a sustras din interiorul maşinii radiocasetofonul marca Sony, 4 boxe auto, un ventilator, 2 indicatoare de bord, un tub de iluminat cu neon, o trusă cu rulmenţi şi o sticlă de 1,5 litri cu benzină.

Partea vătămată D.V. deşi a declarat la Poliţie că se va constitui parte civilă în faţa instanţei, totuşi cu ocazia judecăţii nu şi-a mai exercitat acest drept.

Hotărârea judecătoriei a fost atacată cu apel de către T.M. şi C.S., apeluri ce au fost respinse de Tribunalul Constanţa prin decizia penală nr.213 din 30.03.2004 (dosar nr.1650/2003), ca nefondat, respectiv ca tardiv.

Instanţa de apel a reţinut că nu sunt întemeiate criticile formulate de T. M., referitoare la gradul de pericol social al faptelor comise de acesta şi deduse judecăţii, pentru a se dispune achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.”a” în ref.la art.10 lit.”b1” din cod proc.penală, respectiv art.181 din cod penal, raportat la lipsa antecedentelor penale şi poziţia procesuală a părţilor vătămate G.L. şi D.V. Nici critica privind modalitatea de executare a pedepsei în condiţiile art.81-82 din cod penal, făcută de către apelant prin apărătorul său, nu a fost găsită întemeiată de către tribunal.

Cât priveşte apelul lui C.S., tribunalul a constatat că este tardiv declarat faţă de data de 18.04.2003, când a primit comunicarea sentinţei penale şi data de 6 mai 2003 de înregistrare la judecătorie a declaraţiei de apel.

Ambele hotărâri au fost recurate de către inculpaţi, care le-au criticat personal şi prin apărători, pentru netemeinicie.

Curtea, a examinat ansamblul probatoriu existent în dosarele organului de urmărire penală, a instanţei de fond şi de apel, constatând că recursurile sunt nefondat, respectiv inadmisibil.

In ce priveşte motivele invocate de către T.M. prin apărător în şedinţa de judecată, referitoare la gradul de pericol social al faptelor şi modalitatea de executare a pedepsei, Curtea reţine că acestea sunt neîntemeiate.

Faţă de modul cum a acţionat inculpatul, (pe timp de noapte, prin efracţie şi în locuri publice), la săvârşirea faptelor ce constituie obiectul judecăţii cauzei de faţă, Curtea constată că acestea prezintă gradul de pericol social al infracţiunilor de furt calificat, reţinute de către instanţa de fond şi de apel. La modul şi împrejurările în care au fost săvârşite faptele de către T.M., se mai adaugă şi conduita acestuia în cursul procesului penal, când la prima instanţă a fost prezent o singură dată, iar la instanţele de apel şi recurs a lipsit nejustificat, deşi citarea şi procedura de comunicare a actelor de citare au fost făcute potrivit legii şi astfel, nu sunt îndeplinite cerinţele art.181 cod penal, care reglementează lipsa gradului de pericol social al unei infracţiuni.

Semnificativ este faptul că recurentul deşi a fost prins de poliţie la locul faptelor din 20/21.12.2001, ulterior a comis fapta din 14/15.02.2002 manifestând o persistenţă în comiterea faptelor penale.

De reţinut mai este şi faptul că paguba cauzată de recurent părţii civile A.N.M. nu a fost acoperită.

De asemenea, T.M. a refuzat la 15.07, 23.07 şi 23.09.2002 (file 4, 6 şi 33 dosar judecătorie), să primească citaţiile emise de instanţa de fond, iar după termenul din 10.10.2002 când a şi fost audiat de judecătorie, nu s-a mai prezentat în faţa acesteia. Atitudinea aceasta s-a repetat şi la instanţa de apel la 22.09.2003 şi 16.10.2003 (file 8 şi 17 dosar tribunal).

In legătură cu recursul declarat de C.S., Curtea constată că acesta este inadmisibil faţă de respingerea apelului ca tardiv şi consecinţele juridice a tardivităţii sale.

Susţinerile recurentului că nu s-a aflat în localitatea de domiciliu (Cogealac jud.Constanţa) pe timpul derulării procesului în faţa instanţei de fond şi a comunicării hotărârii pronunţată de aceasta, nu justifică declararea apelului peste termenul de 10 zile prevăzut de art.363 al.1 din cod proc.penală, astfel că nu putea beneficia de dispoziţiile art.365 din cod proc.penală.

La fila 118 din dosarul judecătoriei, se află dovada de primire (comunicare) a sentinţei penale nr.916 din 11.04.2003 pronunţată de instanţă de fond, hotărâre ce a fost primită de tatăl inculpatului. Comunicarea hotărârii a fost făcută deci în conformitate cu dispoziţiile procesual penale, termenul de apel pentru inculpat începând să curgă de la data de 18.04.2003.

Decizia penala nr.428/P/11.05.2004

Judecătoria Medgidia, judeţul Constanţa, prin sentinţa penală nr.778 din 29 martie 2004 pronunţată în dosarul penal nr.497/2004, în baza art.78 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplic.art.37 lit.b cod penal şi art.74 alin.1 lit.c rap.la art.76 alin.1 lit.d cod penal şi art.80 cod penal, a condamnat pe inculpatul : C.M.F. la pedeapsa de 6 luni închisoare.

Apelul declarat de inculpatul C.M.F., împotriva sentinţei penale de mai sus, a fost respins ca tardiv, prin decizia penală nr.302 din 11 mai 2004 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr.763/2004.

Împotriva ambelor hotărâri, declară recurs inculpatul, susţinându-se că, hotărârea instanţei de fond, nu a fost pronunţată în şedinţă publică, astfel că termenul de apel curge de la data comunicării hotărârii judecătoreşti.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că inculpatul a fost prezent la judecata în fond a cauzei, pe data de 15 martie 2004.

Amânarea pronunţării asupra fondului a fost acordată pe data de 29 martie 2004.

Inculpatul nu poate astfel să susţină că, nu a fost prezent la pronunţarea în şedinţă publică a sentinţei judecătoreşti pe data de 29 martie 2004.

Potrivit prevederilor art.3853 cu ref.la art.363 cod pr.penală, termenul de recurs este de 10 zile, care curge de la pronunţare pentru părţile prezente, dacă legea nu dispune altfel.

Întrucât nu au fost respectate aceste dispoziţii procesuale, având în vedere că pronunţarea sentinţei penale a fost dată la 29 martie 2004, iar apelul declarat la data de 23 aprilie 2004, corect a fost respins ca tardiv introdus.

Recursul declarat împotriva unei decizii penale, tardiv introdus, este inadmisibil, potrivit art.3853 cod pr.penală, urmînd a fi respins ca atare.



Decizia penala nr.431/P/15.06.2004

9.- Restituirea cauzei la procuror

Administrarea unor probe în această fază a procesului penal, pentru a stabili dacă pescuitul a avut loc în marea economică exclusivă a României, în Marea neagră, s-ar realita cu mare întârziere, situaţie în care se impune restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale.

Prin sentinţa penală nr.lSI9/12.08.2002, pronunţată de Judecătoria Constanţa, înbaza art.334 cod pr.penaIă, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei re ţinută în sarcina inculpaţi lor O.H., O.O., E.T., S.S., S.Z., A.H., S.M. şi G.K., din infracţiunea prev.de art.61 aLI lite în ref.la art.62 din Legea nr.192/2001, în infracţiunea prev.de art.61 aLI lite în ref.la art.62 din Legea nr.192/2001 cu aplic.art.13 cod penal.

In baza art.334 cod pr.penală, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, reţinută în sarcina inculpaţilor, respectiv din infracţiunea prev.de art.61 aLI lite cu ref.la art.62 din Legea nr.192/2091, în infracţiunea prev.de art. 61 a1.1lit.e din Legea nr.192/2001.

In baza art.61 aLI lite în ref.1a art.62 din Legea nr.192/200 1 cu aplic.art.13 cod penal, a fost condamnat inculpatul O.H. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

In baza art.81 cod penal, a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei, pe o

durată de 5 ani, termen de încercare stabilit conf.art.82 cod penal.

In baza art.359 cod pr.penaIă, s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor

prev.de art.83-84 cod pena1.

In baza art.350 a1.3 lit.b cod pr.penaIă, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă fir. 78/2001, emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, dacă nu este arestat în altă cauză.

In baza art.88 cod penal, s-a dedus prevenţia de la 26.04.2002 la zi.

In baza art.61 aLllite în ref.1a art.62 din Legea nr.192/2001 cu aplic.art.13 cod

penal, a fost condamnat inculpatul O.O. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

In baza art.81 cod penal, a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei, pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit conf.art.82 cod penal.

In baza art.359 cod pr.penaIă, s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prev.de art.83-84 cod penal.

In baza art.350 al.3 lit.b cod pr.penală, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă fir. 79/2001, emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanta, dacă nu este arestat în altă cauză.

In baza art.88 cod penal, s-a dedus prevenţia de la 26.04.2002 la zi.

In baza art.61 aLI lit.e în ref.1a art.62 din Legea nr.192/200 1 cu aplic.art.13 cod penal, a fost condamnat inculpatul E.T. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

In baza art.81 cod penal, a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei, pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit conf.art.82 cod penal.

In baza art.359 cod pr.penaIă, s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prev.de art.83-84 cod penal.

In baza art.350 al.3 lit.b cod pr.penală, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.81/2001, emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanta, dacă nu este arestat în altă cauză.

In baza art.88 cod penal, s-a dedus prevenţia de la 26.04.2002 la zi.

In baza art.61 aLI lit.e în ref.1a art.62 din Legea nr.192/200 1 cu aplic.art.13 cod penal, a fost condamnat inculpatul S.S. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

In baza art.81 cod penal, a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei, pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit conf.art.82 cod penal.

In baza art.359 cod pr.penaIă, s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prev.de art.83-84 cod penal.

In baza art.350 al.3 lit.b cod pr.penală, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.75/2001, emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanta, dacă nu este arestat în altă cauză.

In baza art.88 cod penal, s-a dedus prev_nţia de la 26.04.2002 la zi.

In baza art.61 al.llit.e în ref.1a art.62 -din Legea nr.192/2001 cu aplic.art.13 cod

penal, a fost condamnat inculpatul S.Z. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

In baza art.81 cod penal, a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei, pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit conf.art.82 cod penal. .

In baza art.359 cod pr.penaIă, s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prev.de art.83-84 cod penal.

In baza art.350 al.3 lit.b cod pr.penaIă, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.80/200 1, emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanta, dacă nu este arestat în altă cauză.

In baza art.88 cod penal, s-a dedus prevenţia de la 26.04.2002 la zi.

In baza art.61 a1.1 lit.e în ref.1a art.62 din Legea nr.192/200 1 cu aplic.art.13 cod

penal, a fost condamnat inculpatul A.H. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

In baza art.81 cod penal, a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei, pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit conf.art.82 cod pena1.

In baza art.359 cod pr.penaIă, s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prev.de art.83-84 cod penal. .

In baza art.350 al.3 litb cod pr.penaIă, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 77/2001, emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, dacă nu este arestat în altă cauză.

In baza art.88 cod penal, s-a dedus prevenţia de la 26.04.2002 la zi.

In baza art.61 aLI lite în ref.la art.62 din Legea nr.192/200 1 cu aplic.art.13 cod penal, a fost condamnat inculpatul S.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

In baza art.81 cod penal, a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei, pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit conf.art.82 cod penal.

In baza art.359 cod pr.penaIă, s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prev.de art.83-84 cod penal.

In baza art.350 al.3 lit.b cod pr.penală, s-a dţşpus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.74/2001, emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, dacă nu este arestat în altă cauză.

In baza art.88 cod penal, s-a dedus prevenţia de la 26.04.2002 la zi.

In baza art.61 al.Ilite în ref.la art.62 din Legea nr:I92/200I cu aplic.art.13 cod penal, a fost condamnat inculpatul G.K. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

In baza art.81 cod penal, a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei, pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit conf.art.82 cod penal.

In baza art.359 cod pr.penaIă, s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prev.de art.83-84 cod penal.

In baza art.350 aL3 lit.b cod pr.penală, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.76/2001, emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanta, dacă nu este arestat în altă cauză.

In baza art.88 cod penal, s-a dedus prevenţia de la 26.04.2002 la zi.

In baza art.160/4 cod pr.penaIă, a fost respinsă cererea privind eliberarea provizorie pe cauţiune a inculpaţilor, ca rămasă fără obiect.

In baza art.346 cod pr.penală rap.1a art.14 cod pr.penală, cu aplic.art.998-999 cod civil, au- fost obligaţi în solidar inculpaţii la 4.498.000.000 lei şi 300.000 USD, echivalent în lei la data plăţii către partea civilă Statul Român - prin Ministerul Agriculturii Alimentaţiei şi Pădurilor, reprezentat de Direcţia Generală pentru Agricultură şi Industrie Alimentară Constanta.

In baza art.353 cod pr.penală, a fost menţinută măsura asiguratorie asupra navelor sub pavilion turc Eremler II, Emin Ogullari, Derya 3, Ozcan Ali, Kadar Kaptan, Sahin Reis şi Pirlant Kardesler, precum şi asupra uneltelor de pescuit, instituită prin ordonanta din 20.04.2002, până la concurenţa valorii prejudiciului.

In baza art.67 aLI din Legea nr.192/200 1, s-a dispus confiscarea specială de la inculpaţi a ambarcaţiunilor şi uneltelor de pescuit folosite la săvârşirea faptei.

In baza art.118 lit.d cod penal, s-a dispus confiscarea specială de la inculpaţi a bunurilor rezultate din săvârşirea infractiunii.

In baza art.191 aLI şi 2 cod pr.penală, au fost obligaţi inculpatii la câte 16.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 16.200.000 lei onorarii avocaţi din oficiu şi 19.220.000 onorarii de interpreţi.

In fapt, s-a reţinut că la 18 aprilie 2002, Poliţia de Frontieră Constanţa a depistat în zona economică exclusivă a României din Marea Neagră, la aprox.40 mile marine est de Capul Tuzla, opt pescadoare sub pavilion turc, ale căror echipaje efectuau activităţi ilegale de pescuit. Una din nave nu a răspuns solicitărilor autorităţilor române, în urma executării focurilor de avertisment în plan vertical şi s-a îndreptat către apele internaţionale, situaţie în care nu a mai putut fi reţinută.

Echipajele navelor au aruncat peste bord' plasele de pescuit precum şi saci conţinând gheaţă şi peşte specia calcan capturat până în momentul depistării.

Ulterior, cele şapte pescadoare au fost identificate, iar uneltele amplasate de inculpaţi paralel cu tărmul Mării Negre, respectiv setei pentru pescuitul calcanului, au fost recuperate de Poliţia de Frontieră Constanţa.

S-a constatat că cele şapte nave reţinute, sunt ambarcaţiuni de pescuit industrial şi au fost readaptate pescuitului cu traul de fund şi setci de calcan, având la bord 17 traule de fund, din care 15 complet armate, destinate pescuitului de calcani şi rechini a căror utilizare în zona economică exclusivă a României este interzisă, conf.art.5 lit.c din Ordinul nr.140/147/2002 al Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi al Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului privind prohibiţia pescuitului. Aceste unelte au fost utilizate de către inculpaţi cu o zi înainte de reţinerea nave lor, având în vedere că plasele erau umede, prezentau miros specific, fragmente de vegetaţie submersă (resturi de plaur, alge, etc.), cele de la talpa traulului erau înnegrite şi scămoşate, lanţurile de lestare prezentau urme de frecare recentă, iar panourilede traul prezentau urme de nisip umed.

Uneltele amplasate în mare de către inculpaţi şi echipajul pescadoarelor, recuperate la 25 aprilie 2002, la o distanţă de Capul Tuzla de 40 mile marine est, erau, de fapt, şiruri de setci de calcan în lungime totală de 20 km, având ochiul de plasă mai mic decât cel admis de legislaţia română, fiind identificată capturarea a 68 calcani, 4 rechini şi 27 delfmi, pescuitul acestor specii fiind interzis de legea română (192/2000 şi Ordinul nr.140/247/2002).

La 27 aprilie 2002, organul de cercetare penală a ridicat din mare setci de calcani şi chane, în lungime totală de 15 km., având ochiul de plasă mai mic decât cel admis de legislaţia română şi s-a înregistrat capturarea a 107 calcani, 12 rechini, 7 delfini, 10 pisici de mare şi 8 vulpi de mare.

La 30 aprilie 2002, au fost recuperate setci de calcani în lungime de 3,3 km., în care s-au descoperit 107 calcani, 4 delfmi şi 2 vulpi de mare.

Toate aceste plase de pescuit, recuperate din mare, în zilele de 25, 27 şi 30 aprilie 2002, sunt de construcţie turceasc_ având în componenţă materiale de aceeaşi provenienţă cu cele ale plaselor descoperite la bordul navelor.

Potrivit certificatelor de navigaţie, pescadoarele puteau naviga doar în limita zonei de cabotaj, respectiv între porturile Republicii Turcia, fără a putea depăşi limita

apelor teritoriale turceşti, iar actele de navigaţie a unora dintre nave erau expirate şi inculpaţii nu au întocmit jurnale de bord, tocmai pentru a nu se autoincrimina, aşa încât nu au fost în măsură să prezinte documente care să susţină apărarea acestora că se aflau în drum spre Ucraina. In perioada în care inculpaţii au pescuit în zona economică exclusivă a României, pescuitul la calcani şi rechini în apele teritoriale turceşti era prohibit.

Pescuitul în perioada 15.04-14.06.2002, era prohibit nu doar în zona mării teritoriale de 12 mile marine, ci şi în zona contiguă, până la distanţa de până la 24 mile marine şi în zona economică exclusivă a României până la distanţa de 200 mile marine.

Inculpaţii nu s-au aflat în posesia unei licenţe de pescuit, a unei autorizaţii de pescuit, echipajul nu a fost format in proporţie de 60% din personal cu cetăţenie română, iar între cele două state nu există un acord bilateral, condiţii ce sunt prevăzute în Regulamentul aprobat prin Ordinul Ministerului Agiculturii Alimentaţiei şi Pădurilor nr.422/200 1, privind pescuitul în marea teritorială a României şi dincolo de limita mării teritoriale.

La individualizarea pedepselor, în urma schimbării încadrării juridice, din infracţiunea prev.de art.61 a1.1 lite în ref.la art.62, în infracţiunea prev.de art.61 a1.1 lite în ref.la art.62 din Legea nr.192/200 1, ca urmare a modificării acesteia prin O.U.G.nr.76/2002, cu aplic.art.13 cod penal, s-au avut în vedere criteriile prev.de art.72 cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al infractiunii săvârşite, modul de concepere şi modalitatea de desfăşurare a activităţii infracţionale, urmările produse şi, în raport de persoana inculpaţilor, pedepsele au fost stabilite către minimul special prevăzut de lege.

In ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepselor, s-a apreciat că suspendarea condiţionată a executorii acestora de către inculpaţi, este suficientă pentru a realiza cerinţele art.52 cod pena1.

Inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, la plata despăgubirilor civile, conf.art.346 în ref.la art.14-cod pr.penaIă, cu aplic.art.998-999 cod civil, în sumă de 4.498.000.000 lei şi 300.000 USD, echivalent în lei la data plăţii către partea civilă Statul Român ­prin Ministerul Agriculturii Alimentaţiei şi Pădurilor, reprezentat de Direcţia Generalăpentru Agriculţură şi Industrie Alimentară Constanta. Cuantumul despăgubirilor civile este compus din pagubele cauzate populaţiei de calcani în sumă de 3.152.400.000 lei, populaţiei de rechini în sumă de 64.000.000 lei, populaţiei de pisici şi vulpi de mare în sumă de 34.000.000 lei şi populaţiei de delfini în sumă de 300.000 USD.

Ambarcaţiunile şi uneltele de pescuit folosite la săvârşirea infractiunii au fost confiscate potrivit art.67 a1.1 din Legea nr.192/2001.

De asemenea, potrivit art.118 lit.d cod penal, s-a confiscat de la inculpaţi bunurile rezultate din săvârşirea infractiunii, respectiv: peştele, icrele şi alte vieţuitoare şi produse acvatice.

Au fost obligaţi inculpatii şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Tribunalul Constanţa, prin decizia penală nr.617/16.09.2003, a admis ca fondate

apelurile declarate de inculpaţi, a desfiinţat sentinţa penală nr.1519/2002 a Judecătoriei Constanta şi, rejudecând, a constatat, conf.art.l şi 8 din Legea rir.543/2002, modificată prin O.U.G:nr.I8/2003, graţiate în întregime pedepsele de câte 3 ani închisoare aplicate inculpaţi lor în baza art.61 a1.1 lite în ref.la art.62 din Legea nr.192/200 1 şi art.13 cod penal şi a atras atenţia acestora asupra disp.art:Tdin aceeaşi lege.

A redus contravaloarea prejudiciului de la 4.498.000.000 lei şi 300.000 USD, echivalent în lei la data plăţii, la 4.496.125.750 lei şi 300.000 USD, echivalent în lei la data plăţii, sumă la care au fost obligaţi inculpatIi" fu şolidar către partea civilă Statul Român Român - prin Ministerul Agriculturii Alimentaţiei şi Pădurilor, reprezentat de Direcţia Generală pentru Agricultură şi Industrie Alimentară Constanta, cu titlu de despăgubiri civile.

S-a ridicat măsura asiguratorie a sechestrului instituit de 1.J.P. T. Constanţa­G.N.S. Constanţa, prin ordonanţele din 20.04.2002, asupra navelor sub pavilion Turcia: Eremler II cu nr.de indentificare 3413 TG 2388; Derya 3 cu nr.de indentificare 3516 TD 1765; Kadîr Kaptan cu nr.de indentificare 3422 G 579.

Măsura asiguratorie a sechestrului instituit prin aceleaşi ordonanţe asupra uneltelor de pescuit de pe cele trei nave menţionate mai sus a fost ridica,tă şi s-au înlăturat disp.art.67 a1.1 din Legea nr.192/2001, privind confiscarea specială de la inculpaţii G.K., A.H. şi E.T. a navelor Eremler II, Derya 3 , Kadîr Kaptan şi a uneltelor de pescuit de pe aceste nave.

S-a înlăturat aplic.art.118 Iit.d cod penal, privind confiscarea specială şi s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Instanţa de apel a înlăturat cererile şi susţinerile apelanţilor, privind achitarea acestora şi ridicarea măsurilor asiguratorii luate asupra tuturor navelor şi restituirea lor şi a uneltelor de pescuit confiscate din lipsa dovezilor că au desfăşurat activităţi de pescuit în zona economică exclusivă a României în Marea Neagră fără a poseda autorizaţie şi folosind instrumente industriale pentru capturarea unor specii de rechini, delfini şi ca1cani, precum şi efectuarea unei expertize de specialitate, pentru stabilirea prejudiciului cauzat şi a identificării uneltelor de pescuit folosite şi a luării în considerare a probei cu caseta video.

S-a dispus; însă, completarea raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, întocmit de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină "Grigore Antipa", pentru a preciza valoarea certă a prejudiciului, rezultat din constatările efectuate în teren şi din procesele-verbale întocmite de organele de poliţie la momentul depistării navelor, obţinerea de relaţii de la G.N.S. Constanţa privind situaţia celor şapte nave turceşti cu indicarea pavilionului şi a armatorului şi citarea în calitate de custode a unităţilor care au primit cantităţile de peşte confiscate cu ocazia verificărilor efectuate în teren, de către specialişti şi organele de poliţie.

S-a reţinut de către instanţa de apel că inculpatii au cunoscut că desfăşurau activităţi de pescuit în zona economică exclusivă a României din Marea Neagră la 40 mile marine est de ţărmul românesc, atât timp cât nu au putut prezenta documente care să confirme susţinerea acestora că aveau o altă destinaţie, respectiv Ucraina.

De altfel, potrivit certificatelor de navigaţie prezentate de comandanţii navelor, pescadoarele puteau-naviga doar în limita zonei de cabotaj, fără a putea depăşi limita apelor teritoriale turceşti, iar unele acte de navigaţie erau expirate şi nu erau întocmite jurnale de bord.

Zona economică exclusivă a României în Marea Neagră, conform prevederilor Convenţiei Naţiunilor Unite asupra 'Dreptului Mării,. ratificată de România prin Legea nr.ll011996, Legii nr.17/1990, modificată şi completată şi' ale Decretului nr.14211986, este instituită până la 200 marine de ţărmul românesc. Această zonă este delimitată clar şi explicit de Legea nr.36/2002 care a modificat şi completat Legea nr.17/1990, privind

regimul juridic al apelor maritime interioare al mării teritoriale şi al zonei contigue ale României.

România a şi adoptat reglementări de ordin intern cu privire la regimul activităţii de pescuit comercial în această zonă şi faţă de care inculpaţii nu îndeplineau cerinţele legale pentru desfăşurarea activităţii de pescuit, în lipsa şi a unei convenţii între România şi Turcia în acest domeniu, aşa cum rezultă din adresa Consulatului General al Republicii Turcia la Constanţa 0267/2002.

Faţă de infracţiunea reţinută în sarcina inculpaţilor, de data săvârşirii acesteia şi de împrejurarea că aceştia nu sunt recidivişti, s-a constatat că sunt aplicabile în cauză prevederile Legii nr.543/2002, privind graţierea pedepselor aplicate.

In ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor civile, s-a reţinut recuperarea unei cantităţi de calcan, iar contravaloarea celor 11 delfini nu poate fi imputată inculpaţi1or, întrucât aceştia au fost incineraţi, aşa cum rezultă din adresa nr.42/2003, emisă de S.C.Mineral Protan Agigea S.A.

Astfel, prejudiciul urmează a fi redus la 4.496.125.750 lei şi 300.000 USD, echivalent în lei la data plăţii.

Intrucât navele Eremler II, Derya 3 şi KadîrKaptan nu sunt proprietate a vreunui inculpat, potrivit art.1 a1.1 din primul protocol al Convenţiei Europene a Dreptului Omului, acestea nu pot fi confiscate, debarec_. sunt proprietatea altor persoane, situaţie

în care s-a ridicat măsura sechestrului asigurator şi s-a înlăturat confiscarea acestora şi a uneltelor de pescuit aflate pe cele trei nave.

Instanţa de apel a înlăturat şi aplic.art.118 lit;d cod penal, întrucât acesta nu este aplicabil în cauză, atât timp cât bunurile dobândite prIn săvârşiieainfracţiunii servesc la despăgubirea părţii civile.

Impotriva deciziei penale nr.717/2003, a Tribunalului Constanta şi a sentinţei penale nr.l 5 19/2002, a Judecătoriei Constanta, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanta şi inculpatii au declarat recurs.

In şedinţa publică de astăzi, reprezentantul parchetului a declarat că retrage recursul, situaţie în care face aplic.art.385/4 în ref.la art.369 cod pr.penală şi ia act că s­a retras recursul declarat de Parchetul de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanta.

Inculpaţii au susţinut, prin apărător, că se impune achitarea lor, potrivit art.11 pct2 lit.a rap.la art. 10 litc cod pr.penală, întrucât nave le pe care erau îmbarcaţi nu se aflat în zona de pescuit, aşa cum rezultă din caseta ce nu a fost admisă ca probă, iar peştele găsit în acea zonă se afla în putrefacţie, ceea ce dovedeşte că a fost pescuit cu mult timp înainte; uneltele cu care erau echipate aceste nave nu erau adecvate pescuitului de rechini, calcani, delfini sau a altor specii de peşte al căror pescuit era prohibit; în subsidiar, se impune achitarea lor, conf. 11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 lit.b cod

pr.penaIă, deoarece navele au fost găsite la o distanţă de 44 mile marine de ţărm, iar apele teritoriale ale României se întind pe o distanţă de 22 mile marine; activitatea de pescuit nefiind realizată în apele teritoriale ale României, jurisdicţia acesteia nu poate fi aplicată în cauză; între România şi Turcia neexistând un acord în materie de pescuit, România era obligată să comunice ţărilor riverane datele între care pescuitul este interzis în apele sale, lucru ce nu s-a făcut; pentru calcularea prejudiciului real s-a dispus efectuarea unei expertize, dar raportul de constatare tehnico-ştiinţifică depus la dosar nu s-a bazat pe probe certe în vederea stabilirii daune lor, acesta fiind întocmit, de altfel, de persoane care nu au calitatea de experţi, situaţie în care se impune respingerea capătului de cerere privind despăgubirile civile.

Examinând legalitatea deciziei penale nr.7l7/2003, a Tribunalulu Constanta şi a sentinţei penale nr.1519/2002, a Judecătoriei Constanţa, în raport de criticile formulate, ce pot constitui cazurile de casare prev.de art.385/9 pct.13, 17/1, 18, 19 în ref.la art.385/6 a1.1 şi 2 cod pr.penală, se constată următoarele:

La 18 aprilie 2002, Poliţia de Frontieră Constanţa a depistat, la aprox 40 mile marine est de Capul Tuzla-România opt pescadoare sub pavilion turc, ale căror echipaje desfăşurau activităţi de pescuit în apele Mării Negre.

In urma executării focurilor de avertisment în plan vertical, una din nave s-a îndepărtat de zona respectivă şi nu a mai putut fi reţinută. Celelalte şapte pescadoare au fost identificate, iar uneltele amplasate de recurenţii-inculpaţi, paralel cu ţărmul Mării Negre, au fost recuperate de către Poliţia de Frontieră Constanta. Aceste şapte nave retinute, s-a constatat a fi ambarcaţiuni de pescuit industrial ce au fost readaptate pentru pescuit cu traul de fund şi setci de calcan, având la bord 17 traule de fund, din care 15 complet armate, destinate pescuitului de calcani şi rechini.

În zilele menţionate mai sus, au fost recuperate din mare setci de calcani în lungime de 20 km., setci de calcani şi chane în lungime de 15 km., alte setci de calcani în lungime de 3,3 km. şi în care s-au descoperit în total: 282 calcani, 16 rechini, 38 delfini, 10 pisici de mare şi 10 vulpi de mare.

Aceste setci aveau ochiul de plasă mai mic decât cel admis de legislaţia română, iar pescuitul acestor specii era interzis prin Legea nr.192/200 1 privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura, Ordinul nr.140/247/2002 emis de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului privind prohibiţia pescuitului.

Recurenţii-inculpaţi au utilizat aceste unelte de pescuit cu o zi înainte de reţinerea navelor, având în vedere că plasele erau umede, prezentau miros specific, fragmente de vegetaţie submersă (resturi de plaur, alge, etc.), iar cele de la talpa traulului erau înnegrite şi scămoşate, lanţurile de lestare prezentau urme de frecare recentă şi panourile de traul prezentau urme de nisip umed.

La data la care recurenţii-inculpaţi au fost depistaţi cu pescadoarele şi uneltele de pescuit la -aproxAO mile marine de Capul Tuzla, la est de ţărmul românesc, pescuitul era interzis prin actele normative arătate mai sus.

Uneltele de pescuit recuperate din mare de autorităţile române sunt de construcţie turcească, având în componentă materiale de aceeaşi provenienţă cu cele ale plaselor descoperite la bordul navelor.

De menţionat că, potrivit certificatelor de navigaţie, pescadoarele folosite de recurenţii-inculpaţi puteau naviga doar în limita zonei de cabotaj, respectiv Între porturile Republicii Turcia, rară a putea depăşi limita apelor teritoriale turceşti, iar actele de navigaţie a unora dintre nave erau expirate şi nu au fost întocmite jurnale de bord.

Recurenţii-inculpaţi nu au putut prezenta o licenţă de pescuit, o autorizaţie de pescuit, în condiţiile în care pescuitulla calcani şi rechini, la acea dată, era prohibit şi în apele teritoriale turceşti.

Zona economică exclusivă a ţărilor riverane Mării Negre este reglementată potrivit Convenţiei Naţiunilor Unite asupra Dreptului Mării, ratificată de România prin Legea nr.11 0/1996 şi, conform căreia, statele respective îşi delimitează zonă în urma acordurilor încheiate.

Ulterior delimitării zonei economice exclusive, statele riverane au drepturi suverane, exclusive, de exploatare, cercetare ştiinţifică şi conservare a resurselor naturale, biologice şi nebiologice, precum şi de protecţia mediului marin. Statul riveran poate încheia acorduri de pescuit cu alte state.

Pe parcursul procesului penal, recurenţii-inculpaţi au susţinut că nu au avut cunoştinţă de faptul că locul, în care au fost depistaţi cu pescadoarele la 18 aprilie 2002, se include în zona economică exclusivă a României în Marea Neagră şi nici de legislaţia română care reglementează pescuitul în acea zonă.

Această apărare a recurenţilor-inculpaţi nu a fost analizată prin prisma unor dovezi, respectiva unor înscrisuri ce puteau fi obţinute de la autorităţile române cu atributiuni în acest domeniu.

In ceea ce priveşte stabilirea despăgubirilor datorate pentru pagubele cauzate fondului pisciol prin fapte ce constituie infracţiuni, potrivit art.66 din Legea nr.192/200 1 privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura, aceasta se realizează de către experţi.

In cauză, s-a efectuat doar o constatare ştiinţifică de către Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină "Grigore Antipa", situaţie în care se impunea administrarea probei cu expertiză, conf.art.116 cod pr.penală în ref.la art.66 din Legea nr.192/2001.

Intrucât administrarea acestor probe, în această fază a procesului penal, s-ar realiza cu mare întârziere, se impune restituirea dosarului procurorului pentru completarea urmăririi penale cu înscrisuri din care să rezulte dacă recurenţii-inculpaţi au pescuit în zona economică exclusivă a României, cu expertiză tehnico-contabilă pentru determinarea cuantumului despăgubirilor datorate pentru pagube cauzate fondului piscicol, cu înscrisuri privind proprietarii navelor confiscate, precum şi cu alte probe a căror administrare ar fi necesare cercetării penale.

Cu această ocazie va fi identificată şi partea civilă, dat fiind modificările legislative intervenite în ultimii ani, cu privire la administratorul zonei economice exclusive a României în Marea Neagră.

Faţă de faptul că temeiurile avute în vedere la data aplicării sechestrului asigurator asupra celor şapte nave şi a uneltelor de pescuit nu mai subzistă, datorită faptului că urmărirea penală este incompletă şi. care trebuie completată conform prevederilor Legii nr.ll0/1996 privind ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, referitoare la regimul juridic special al zonei economice exclusive, urmează a face aplic.art.163 cod pr.penală în ref.la.art.67 (1) din Legea nr.192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura şi a' ridica sechestrul asigurator aplicat prin ordonanta din 20 aprilie 2002.

Pentru aceste considerente, urmează a face aplic.art.385/15 pct.2 lit.d cod pr.penaIă, admite recursurile declarate de inculpaţi, casează decizia penală penale nr.717/2003, a Tribunalului Constanta şi a sentinţei penale nr.15l9/2002, a Judecătoriei Constanta şi, rejudecând, dispune:

In baza art.333 cod pr.penaIă, restituie cauza Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanta, pentru a completa urmărirea penală.



Decizia penala nr.5/P/8.01.2004
Lămurirea tuturor împrejurărilor, circumstanţelor privind situaţia de fapt, nu s-ar putea face decît cu mare întârziere, motiv pentru care se impune completarea urmăririi penale de către procuror.

Tribunalul Constanţa prin sentinţa penală nr.70 din 9.02.2004 pronunţată în dosarul penal nr.R.1336/2002, în baza art.300 alin.1 şi 2 cod pr.penală şi art.333 alin.1 cod pr.penală, a admis cererea şi a dispus restituirea cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr.R.1336/2002, privind pe inculpaţii D.M., D.I.M. şi C.E.M., la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa pentru completarea urmăririi penal, în sensul identificării martorului H.C.J., confruntării acestuia cu inculpaţii şi cu martorul R.C..

Împotriva acestei hotărâri, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a declarat recurs, motivat pe considerentul că instanţa de fond nu a fost convingătoare în ce priveşte restituirea cauzei la procuror, privind mijloacele de probă ce urmează a fi administrate.

Instanţa de fond are la la îndemână şi alte posibilităţi, să aprecieze temeinicia sau netemeinicia celor administrate şi să dispună ca atare.

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor D. M., D.I.M. pentru săvărşirea infracţiunilor prev.de art.31 rap.la art.178 din Legea nr.141/1997 cu aplicarea art.41 alin.3 şi art.31 cod penal rap.la art.215 alin.2,5 cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 cod penal, iar inculpatul C.E.M. pentru săvîrşirea infracţiunilor prev. de art.31 cod penal rap.la art.178 din Legea nr.141/1997 şi art.31 alin.2 rap.la art.215 alin.1,2,3 cod penal.

S-a reţinut că la data de 30 august 2000 şi 1 septembrie 2000, inculpaţii D.M. şi D.M., împreună cu inculpatul C.E.M., l-au determinat cu intenţie pe martorul R.C., să prezinte autorităţii vamale documente comerciale cu un conţintul nereal, în scopul obţinerii unui fals material, prin sustragerea bunurilor de la aplicarea corectă a regulamentului vamal.

Într-adevăr, obiectul judecăţii îl constituie faptele şi persoanele arătate în actul de inculpare.

Dar, dacă instanţa de fond, cu ocazia verificării probelor şi a mijloacelor de probă administrate în cauză, în vederea stabilirii unei corecte stări de fapt, apreciază că urmărirea penală este incompletă, iar completarea aceştia în faza de cercetare judecătorească este foarte anevoiasă sau chiar foarte greu de realizat, datorită mijloacelor de care dispune şi care ar conduce la o întârziere în ce priveşte înfăptuirea actului de justiţie, are la dispoziţie prevederile art.333 cod pr.penală.

Instituţia de drept penal la care a apelat corect instanţa de fond, întrucât mijloacele de probă ce urmează a fi administrate în faţa instanţei s-ar efectua cu mare întârziere.

Întructât nu se constată motive care să conducă la admiterea motivelor indicate de parchet, urmează a-l respinge ca nefondat.



Decizia penala nr.258/P/16.04.2004

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:


1   2   3   4   5   6   7   8   9   10




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin