Drept penal

8.- Liberare condiţionată

Liberarea condiţionată se acordă în cazul în care condamnatul a executat ifracţiunea stabilită de lege din pedeapsă, nu a fost sancţionat disciplinar, a executat dispoziţiile primite, a dat dovezi temeinice de îndreptare. Natura şi gravitatea faptei nu sunt prevăzute printre criteriile art.59 cod penal, deoarece acestea au fost avute în vedere la individualizarea pedepsei.

Starea de recidivă a inculpatului, în lipsa altor impedimente, nu este de natură a-l exclude de la aplicarea dispoziţiilor privind liberarea condiţionată.

La 01 octombrie 2003, comisia de propuneri pentru liberare condiţionată ce Juncţionează în Penitenciarul Poarta Albă jud.Constanţa, a analizat situaţia condamnatului P.I. aflat în executarea unei pedepse de 7 ani şi 6 luni privativă de libertate, şi a amânat liberarea acestuia până la 01.01.2004, când urma să fie reluată analiza.

Procesul verbal nr.44 din 01.10.2003 al comisiei amintite a fost contestat de P.I., care l-a criticat pentru netemeinicie, arătând că a executat fracţia din pedeapsa prevăzută de lege pentru liberare condiţionată, a respectat întocmai regulamentul de ordine interioară din penitenciar şi a fost recompensat de 5 ori, cu suplimentarea drepturilor.
Judecătoria Medgidia sesizată cu soluţionarea contestaţi ei, a admis cererea condamnatului P.I. şi a dispus liberarea condiţionată a acestuia.

Hotărârea Judecătoriei a fost atacată cu apel de către procuror, care a criticat-o pentru greşita aplicare a prevederilor legale referitoare la liberarea condiţionată, neţinând seama de starea de recidivă a condamnatului.

Tribunalul Constanta prin decizia penală nr.904 pronunţată la 20.11.2003, în dosarul 2010/2003 a respins ca nefondat apelul procurorului, motivând că starea de recidivă a condamnatului P.I. nu înlătură posibilitatea liberării sale condiţionate, atâta vreme cât sunt îndeplinite celelalte condiţii cerute de lege (art.59 cod penal).

Ambele hotărâri au fost recurate de către procuror, care a reiterat motivele din apel, referitoare la starea de recidivă a inculpatului, adăugând faptul că, P.I. a câştigat prin muncă numai 12 zile, deşi s-a aflat în detenţie o perioadă apreciabilă de timp, începând cu 09.01.1999.

Curtea constată că hotărârile pronunţate în cauză sunt legale şi temeinice, motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul procurorului.

Textele ce reglementează instituţia liberării condiţionate prevăd că organele judiciare chemate să rezolve o asemenea problemă, trebuie să ţină seama de antecedentele penale ale condamnatului şi nicidecum înlăturarea acestuia de la beneficiul liberării condiţionate. Faptul că P.I.a mai fost condamnat la 1 an şi 6 luni închisoare, nu înseamnă că acesta nu poate beneficia de liberare condiţionată.

Imprejurarea că P.I. a câştigat numai 12 zile prin munca depusă în perioada detenţiei, nu dovedeşte că acesta nu a fost stăruitor în muncă. Este binecunoscută situaţia lipsei frontului de lucru pentru deţinuţi în perioada de după 1990, când sectoarele economice (agricultură şi construcţii) în care era folosită o asemenea forţă de muncă, au cunoscut o serIoasă reducere a activităţii. Procurorul invocând numărul mic de zile câştigate prin muncă de condamnat, nu a adus dovezi că situaţia este imputabilă acestuia, iar din procesul verbal al comisiei nu rezultă vreo sancţionare a celui în cauză pentru refuz de muncă.

Instanţa de recurs reţine că, P.I. a respectat regulamentul de ordine interioară din penitenciar, a executat dispoziţiile primite de cei inditruiţi în acest sens şi constată astfel că a dat dovezi temeinice de îndreptare, hotărârea instanţei de fond care a dispus liberarea sa condiţionată fiind temeinică.

Decizia penală nr.4/P/6.01.2004

Judecătoria Medgidia, prin sentinţa penală nr.2778 din 28.11.2003, a admis contestatia formulată de condamantul P.N.

S-a dispus liberarea condiţionată a condamnatului.

Pentru a se pronunţa astfel, s-a retinut că acesta nu posedă antecedente penale, are o vârstă înaintată, este bolnav şi nu a fost sancţionat disciplinar.

Impotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia.

Tribunalul Constanta, prin decizia penală nr.5 din 5 ianuarie 2004,a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia, cu motivarea că prima instanţă a pronunţat o solutie legală şi temeinică.

Impotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanta şi inculpatul.

Recursul declarat de parchet vizează nelegalitatea şi netemeinicia sentintelor pronunţate, în sensul că, au fost încălcate cerintele art.385/9 pct.171 cod pr.penaIă, nefiind îndeplinite cerintele art.59 şi 60 Cod penal.

Recursul declarat de către inculpat a fost retras de acesta în şedinţa publică din 9 martie 2004, sens în care se vor aplica dispoziţiile art.385/4 al.2 cu referire la art.369 cod. pr.penaIă.

Recursul declarat de către parchet este nefondat.

Condamnatul se află în executarea unei pedepse de 12 ani închisoare pentr săvârşirea infracţiunii de omor, pedeapsă ce a început să fie executată la data de 13.10.1997 şi urmează a expira la 12.10.2009.

Din conţinutul procesului-verbal al comisiei pentru punerea în libertate din cadrul Penitenciarului Poarta Albă, rezultă că, condamnatul nu a fost sanctionat disciplinar, a executat dispoziţiile primite, nu a fost folosit la muncă, nu a fost recompensat şi este în vârstă de 73 ani.

De asemenena, se arată că acesta nu a manifestat receptivitate faţă de activităţile de reeducare, iar comisia îl amână la 15.04.2004, având în vedere gravitatea faptei, cât şi a împrejurării că condamnatul nu a dat dovezi temienice de îndreptare.

Potrivit art.59 cod penal, după ce condamnatul a executat cel putin % în cazul închisorii mai mare de 10 ani, dacă este stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinând seama şi de antecedente sale penale, condamnatul poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei.

Potrivit art.60 al.2 cod penal,(text de lege aplicabil în speţă - condamnatul are 74 ani în prezent), pot fi liberati condamnatii trecuti de vârsta de 60 ani, după executarea a unei jumătăţi în cazul închisorii mai mare de 10 ani şi dacă sunt îndeplinite .celelalte condiţii prevăzute de art.59 cod penal.

Aceste două texte de lege au fost corect interpretate atât de instanta de fond şi apel, cînd au admis contestaţia formulată de condamnat şi au dispus punerea în libertate a condamnatului (acesta a executat 6 ani şi 5 luni în perioada 13.10.1997­9.03.2004).

Deci cele două condiţii - conduita bună a condamnatului cât şi fractiunea de pedeapsă ce a fost executată de condamnat - sunt îndeplinite cumulativ, iar recursul parchetului. urmează a fi respins ca nefondat în temeiul art.385/15 pctl litb cod pr.penală.

Decizia penală nr.166/P/9.03.2004

9.- Minoritatea. Măsuri educative.

Modalitatea de săvârşire a infracţiunii, urmarea produsă, gradul de pericol social concret al faptei, dezvoltarea intelectuală a inculpatului, constituie criterii de alegere şi luare a unei măsuri educative.

Prin sentinţa penală nr.59 din 5.02.2004 pronunţată în dosar penal nr.2150/2003, Tribunalul Constanta în baza art.l0l litb Cod penal şi art.103 Cod penal, pentru art.211 alin.2 lit.c şi alin.21 lita Cod penal, a aplicat inculpatului G.P. măsura educativă a libertăţii supravegheate pe timp de un an.

În baza art. 101 litb Cod penal şi art.103 Cod penal, pentru art.211 alin.2 litc şi alin.21 lita Cod penal a aplicat inculpatului LV, măsura educativă a libertăţii supravegheate pe timp de un an.

A încredinţat supravegherea inculpaţi lor minori părinţilor acestora.

A atras atenţia părinţilor inculpaţi lor minori că au îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra acestora, în scopul îndreptării lor, precum şi obligaţia de a înştiinţa, de îndată, instaţadacă aceştia se sustrag de la supravegherea ce se exercită asupra lor sau au purtări rele ori au săvârşit din nou o faptă prevăzută de legea penală.

A atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art.l 03 alin.6 Cod penal.

Pentru a-i condamna pe inculpaţi, tribunalul a reţinut că, în noaptea de 25/26 iunie 2003 aceştia l-au întâlnit într-un tramavai de pe ruta liniei 102 Constanta, pe B.C. - cunoscut de către L.G. cum acesta din urmă a observat la gâtul lui B.C. un lănţişor de culoare galbenă, i-a propus lui G.P. să îl sustragă.

Urmare propunerii facute, L.G. s-a apropiat de B.C., i-a smuls lănţişorul de la gât după care, l-a dat coinculpatului G.P. şi împreună au sărit din tramvai ,părăsind locul faptei.

Ulterior G.P. a dat lănţişorul fratelui său G,.V., care l-a amanetat în schimbul sumei de 850.000 lei.

Hotărârea primei instanţe a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat condamnarea inculpaţilor la pedepse privative de libertate.

Este adevărat că, fapta comisă de către cei doi inculpaţi constituie infracţiunea de tâlhărie dar, instanţa de fond a avut în vedere condiţiile simple în care aceasta a fost comisă. Astfel, aşa cum rezultă din probe şi a reţinut tribunalul, asupra victimei nu au fost exercitate ameninţări sau violenţe care să-i producă suferinţe fizice, pentru a concluziona că fapta prezintă un pericol social deosebit. Smulgerea unui bun aflat asupra victimei a fost socotită de practica judiciară ca acţiune de violenţă deşi, o asemenea violenţă lipseşte din activitatea infracţională a inculpaţilor. Curtea, având în vedere practica instanţelor în materie, nu înţelege să schimbe încadrarea juridică a faptei dar, socoteşte că, modul cum au acţionat infractorii,reduce mult pericolul social al acţiunii lor.

Mai trebuie avută în vedere împrejurarea că, inculpatii erau minori (născuţi în 1985) la data săvârşirii faptei, când datorită dezvoltării lor intelectuale aprecierea gradului de pericol a unei asemenea activităţi infractionale a fost redus.

Curtea, ca şi prima instanţă, socoteşte că reeducarea celor doi inculpaţi minori poate fi realizată în cazul de faţă şi prin aplicarea măsurii educative dispusă, mai ales că amândoi provin din familii organizate , care chiar dacă au greutăţi materiale, sunt capabile să supravegheze comportamentul acestora, astfel încât să prevină săvârşirea altor fapte penale.

Decizia penală nr.95/P/27.04.2004

10.- Măsuri de siguranţă. Confiscare specială.

Bunurile care nu au fost folosite la săvârşirea infracţiunii nu pot fi confiscate.

Prin sentinţa penală nr.799 din 24 martie 2003 pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr.7014/2002, în baza art. l1 pct.2 lit.a cod pr.penală, cu ref.la art.l0 litc cod pr. penală au fost achitaţi inculpaţii L.D şi S.F. pentru săvârşirea infractiunii prev.de art.62 pct.llita din legea nr.192/2001.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:

In noaptea de 27/28 iunie 2002, inculpatii au fost depistaţi de paznicii S.C."Intemaţional Travel 2000"S.R.L. în timp ce pescuiau pe ghiolul Dranov cu setei moniofilare, iar la ridicarea setcilor ce se aflau în apă, în plase se aflau 110 kg.caras, 22 kg.babuşcă, 12 kg.pIătică, peşte ce a fost predat Piscicolei Murighiol. Cele 30 de setci monofilare au fost distruse prin ardere, iar barca şi motorul cu care inculpaţii s-au deplasat, au rămas în magazia Postului de Poliţie Murighiol.

Impotriva sus menţionatei sentinţe penale, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că hotărârea instanţei de fond este greşită întrucât a dat o interpretare eronată probelor administrate în cauză, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea în parte a hotărârii şi condamnarea celor doi inculpaţi pentru infracţiunea prev.de art.62 pct.l lit.a din legea nr.192/200 1.

Tribunalul Tulcea, prin decizia penală nr.335 din 7 noiembrie 2003 pronunţată în dosarul penal nr.3361/2003, a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, a desfiinţat în parte sentinţa penală nr.799/23.03.2003 numai în privinţa modului de soluţionare a acţiunii penale.

In temeiul art.62 pct.llit.a din Legea nr.192/2001 cu modificările ulterioare şi cu aplicarea art.74 lit.a cod penal, au fost condamnaţi inculpatii la câte o pedeapsă de 2 ani închisoare fiecare.

In temeiul art.l din Legea nr.543/2002, s-au constatat graţiate integral şi condiţionat pedepsele aplicate inculpaţilor. S-a atras atenţia inculpaţilor asupra cnsecinţelor nerespectării condiţiilor de graţiere prev.de art.7 din Legea nr.543/4.10.2002.

In temeiul art.67 alin.1 din Legea nr. ! 92/200 1, modificată, s-a confiscat barca şi motorul "Veterok" folosite la săvîrşirea faptelor.

Impotriva deciziei penale nr.335 din 7 noiembrie 2003 a Tribunalului Tulcea au declarat recurs inculpaţii criticând-o ca nelegală şi netemeinică, dar fără a arăta motivele de recurs.

Verificând din oficiu probele dosarului, se constată următoarele:

Instanţa de apel, în mod corect a stabilit situaţia de fapt, încadrarea juridică, cât şi vinovăţia inculpaţilor.

In ce priveşte individualizarea pedepsei, în raport de faptul că inculpatii nu au antecedente penale, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă, de cuantumul modic al prejudiciului, se vor admite recursurile inculpaţilor şi se vor reduce pedepsele aplicate inculpaţilor de la câte 2 ani la câte 1 an închisoare.

De asemenei, se vor admite recursurile şi sub aspectul înlăturării confiscării specială a bărcii şi motorului "Veterok", întrucât în cauză acestea nu au servit la pescuirea peştelui, deci prevederile art.67 din Legea nr.192/200l, nu sunt îndeplinite.

Urmează a menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate.

Decizia penală nr.81/P/10.02.2004


11.- Pedeapsă. Individualizare. Reducere. Criterii.

Lipsa de antecedente penale a inculpaţilor, cuantumul modic al prejudiciului, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, constituie criterii de apreciere la stabilirea unui cuantum redus al pedepsei.

Prin sentinţa penală nr.799 din 24 martie 2003 pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr.7014/2002, în baza art. l1 pct.2 lit.a cod pr.penală, cu ref.la art.l0 litc cod pr. penală au fost achitaţi inculpaţii L.D şi S.F. pentru săvârşirea infractiunii prev.de art.62 pct.llita din legea nr.192/2001.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:

In noaptea de 27/28 iunie 2002, inculpatii au fost depistaţi de paznicii S.C."Intemaţional Travel 2000"S.R.L. în timp ce pescuiau pe ghiolul Dranov cu setei moniofilare, iar la ridicarea setcilor ce se aflau în apă, în plase se aflau 110 kg.caras, 22 kg.babuşcă, 12 kg.pIătică, peşte ce a fost predat Piscicolei Murighiol. Cele 30 de setci monofilare au fost distruse prin ardere, iar barca şi motorul cu care inculpaţii s-au deplasat, au rămas în magazia Postului de Poliţie Murighiol.

Impotriva sus menţionatei sentinţe penale, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că hotărârea instanţei de fond este greşită întrucât a dat o interpretare eronată probelor administrate în cauză, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea în parte a hotărârii şi condamnarea celor doi inculpaţi pentru infracţiunea prev.de art.62 pct.l lit.a din legea nr.192/200 1.

Tribunalul Tulcea, prin decizia penală nr.335 din 7 noiembrie 2003 pronunţată în dosarul penal nr.3361/2003, a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, a desfiinţat în parte sentinţa penală nr.799/23.03.2003 numai în privinţa modului de soluţionare a acţiunii penale.

In temeiul art.62 pct.llit.a din Legea nr.192/2001 cu modificările ulterioare şi cu aplicarea art.74 lit.a cod penal, au fost condamnaţi inculpatii la câte o pedeapsă de 2 ani închisoare fiecare.

In temeiul art.l din Legea nr.543/2002, s-au constatat graţiate integral şi condiţionat pedepsele aplicate inculpaţilor. S-a atras atenţia inculpaţilor asupra cnsecinţelor nerespectării condiţiilor de graţiere prev.de art.7 din Legea nr.543/4.10.2002.

Impotriva deciziei penale nr.335 din 7 noiembrie 2003 a Tribunalului Tulcea au declarat recurs inculpaţii criticând-o ca nelegală şi netemeinică, dar fără a arăta motivele de recurs.

Verificând din oficiu probele dosarului, se constată următoarele:

Instanţa de apel, în mod corect a stabilit situaţia de fapt, încadrarea juridică, cât şi vinovăţia inculpaţilor.

In ce priveşte individualizarea pedepsei, în raport de faptul că inculpatii nu au antecedente penale, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă, de cuantumul modic al prejudiciului, se vor admite recursurile inculpaţilor şi se vor reduce pedepsele aplicate inculpaţilor de la câte 2 ani la câte 1 an închisoare.

Decizia penală nr.81/P/10.02.2004

12.- Pedeapsă. Individualizare. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii. Revocare.

Săvârşirea de către inculpat a unor infracţiuni în cursul termenului de încercare, atrage revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii acordată anterior.

Prin sentinţa penală nr.2212 din 24 octombrie 2003 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul penal nr.1026/2003, în baza art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a,g cod penal,cu aplic.art.74 alin.1 lit.c cod penal , art.76 alin.1 lit.c cod penal, a fost condamnat inculpatul P.D., la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În baza art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a, g, i cod penal, cu aplic.art.74 alin.1 lit.c cod penal, art.76 alin.1 lit.c cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 10 luni închisoare.

În baza art.33 lit.a – art.34 alin.1 lit.c cod penal s-au contopit pedepsele stabilite şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare.

În baza art.83 cod penal s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii de 1 an aplicată prin s.p.nr.277/2001 a Tribunalului Constanţa, s-a cumulat aritmetic aceasta cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, în final inculpatul urmând a executat 1 an şi 10 luni închisoare, cu executare prin privare de libertate.

S-a luat act că prejudiciul cauzat părţilor vătămate a fost recuperat în întregime.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt :

La data de 12/13.03.2002, inculpatul împreună cu numitul S.I.B., după o înţelegere prealabilă s-au hotărât să sustragă dale din beton din gardul împrejmuitor al Centrului Militar din comuna Mihail Kogălniceanu. În acest scop s-au deplasat cu un vehicul cu tracţiune animală şi după ce au discutat cu militarul în termen C.F., căruia i-au dat suma de 400.000 lei, au dislocat un număr de 29 dale din beton, pe care le-au transportat la domiciliul lui P.D.A doua zi au mai încărcat 15 plăci în căruţă, însă au fost depistaţi de lucrătorii de poliţie.Prejudiciul cauzat părţii vătămate, a fost recuperat în parte.

La data de 3/4.05.2002, inculpatul împreună cu numitul D.F., după o înţelegere prealabilă, s-au hotărât să sustragă păsări domestice din curtea părţii vătămate Z.M. din comuna Mihail Kogolniceanu, jud.Constanţa. După escaladarea gardului curţii, cei doi s-au îndreptat spre coteţul de găini, dar pentru că acesta era asigurat cu o alarmă, s-au hotărât să sustragă porci. Inculpatul a lovit cei doi porci cu o lopată, însă au sustras numai unul, pe celălalt abandonându-l la locul faptei. Au transportat porcul la locuinţa lui D.F., l-au tranşat, iar carnea rezultată au valorificată unor persoane necunoscute pentru suma de 1.600.000 lei.

Împotriva sus menţionatei sentinţe penale, în termen a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, criticând-o pentru nelegalitate.

Tribunalul Constanţa, prin decizia penală nr.130 din 19 februarie 2003 pronunţată în dosarul penal nr.2233/2003, a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, a desfiinţat sentinţa penală şi rejudecând, a dispus :

A descontopit pedeapsa de 10 luni închisoare în componentele acesteia de 8 luni şi 10 luni închisoare.

În baza art.1,8 din Legea nr.543/2002 s-au contatat graţiate în întregime pedeapsa de 8 luni închisoare pentru infracţiunea prev.de art.108 alin.1 - 209 alin.1 lit.a,g cod penal cu aplic.art.74 alin.1 lit.c cod penal, art.76 alin.1 lit.c cod penal şi pedeapsa de 10 luni închisoare pentru infracţiunea prev.de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a,g,i cod penal cu aplic.art.74 alin.1 lit.c cod penal, art.76 alin.1 lit. c cod penal.

S-a atras atenţia asupra disp.art.7 din Legea nr.543/2002.

S-au înlăturat din sentinţa penală apelată dispoziţiile art.83 cod penal privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin s.p. nr.277/2001 a Tribunalului Constanţa şi executarea acesteia prin cumul aritmetic, alăturat pedepsei rezultante de 10 luni închisoare ; disp.art.33 lit.a – art.34 alin.1 lit.b cod penal, art.71 şi art.64 cod penal.

Împotriva deciziei penale nr.130/2004 a Tribunalului Constanţa şi a sentinţei penale nr.2212/2003 a Judecătoriei Constanţa, privind pe inculpatul P.D., a declarat recurs Parchetul de pe lîngă Tribunalul Constanta, criticându-le ca nelegale şi netemeinice.

În motivele de recurs, se solicită casarea ambelor hotărâri penale şi aplicarea în cauză a prevederilor art.83 cod penal.

Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârilor penale recurate, prin prisma criticilor aduse, din probele dosarului se constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa penală nr.2212/2003 a Judecătoriei Constanţa, inculpatul P.D., a fost condamnat la pedepsele de 8 luni şi respectiv 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prev.de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a,g cu aplic.art.74-76 cod penal şi art.108 alin.1 -209 alin.1 lit.a,g,i cu aplic.art.74-76 cod penal, fapte săvârşite la datele de 12/13.03.2002 şi 3/4.05.2002.

Prin decizia penală nr.130/2004, Tribunalul Constanţa a admis apelul Parchetului şi în conformitate cu art.1 şi 8 din Legea nr.543/2002, pedepsele de 8 luni şi 10 luni închisoare aplicate inculpatului, au fost graţiate în întregime.

Prin sentinţa penală nr.277/2001 a Tribunalului Constanţa, inculpatul P.D., a mai fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, cu suspendarea executării pedepsei, în perioada când era minor.

În conformitate cu prevederile din art.83 cod penal, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.

În conformitate cu prevederile menţionate şi de faptul că inculpatul a săvârşit cele două infracţiuni în termenul de încercare, se va admite recursul Parchetului, se va casa decizia penală a Tribunalului Constanţa şi în baza art.83 cod penal, se va revoca suspendarea condiţionată a pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.277/2001 a Tribunalului Constanţa, dispunând să execute pedeapsa prin privare de libertate.

În baza art.71 cod penal, se vor interzice drepturile prev.de art.64 cod penal.

Decizia penală nr.353/P/18.05.2004

13.- Pedeapsă.Individualizare. Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

Lipsa antecedentelor penale, conduita sinceră şi de regret a inculpaţilor pe parcursul procesului penal, faptul că unii au în întreţinere copii minori, atitudinea de înţelegere faţă de partea vătămată, sunt criterii de natură a aprecia că scopul pedepsei aplicate poate fi realizat prin executarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

Prin sentinţa penală nr.639, pronunţată în data de 13.03.2003,în dosarul penal nr.2371/2002, Judecătoria Constanţa, în baza act.ll pct.2, lit. " a" cod procedură penală, raportat la art.l0 lit."d" cod procedură penală, a achitat pe inculpatul G.V.pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.194 alin.l Cod penal.

In baza art.11 pct.2, lit."a" cod procedură penală, raportat la art.10 1 it." c" cod procedură penală a achitat pe inculpatul P.D. pentru săvârşirea infractiunii prevăzută de art.194 alin. 1 Cod penal.

In baza art.11 pct.2, lit."a" cod procedură penală, raportat la art.10 lit."c" cod procedură penală, a achitat inculpatul S.A., pentru săvârşirea infractiunii prevăzută de art.194 alin. 1 cod penal.

Pentru a-i achita pe inculpaţi judecătoria, deşi a reţinut că la 29 mai 2002 G.V. a perceput şi primit de la minorul G.I.D. 3.000.000 lei pentru a nu-l conduce la poliţie, din care a dat câte 1.000.000 lei colegilor săi, P.D. şi S.A., a concluzionat că fapta primilor doi nu a inspirat victimei o temere reală şi astfel lipseşte acesteia latura obiectivă pentru a constitui infracţiunea de şantaj. In ce-l priveşte pe inculpatul S.A., judecătoria a concluzionat că acesta nu a asistat la discuţia purtată de G.V. cu minorul G.I.D., despre fuga acestuia de acasă cu banii sustraşi de la părinţii săi, astfel că inculpatul nu are calitatea de participant la infracţiunea de şantaj, chiar dacă a primit 1.000.000 lei.

Tribunalul Constanta, prin decizia penală 751 din 25 septembrie 2003 (dosar 1466/2003) a respins ca nefondat apelul procurorului, însuşindu-şi întru-totul motivarea primei instanţe.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a atacat cu recurs ambele hotărâri pronunţate în cauză, pe care le-a criticat pentru aprecierea greşită a probelor administrate în dosar şi i-a achitat greşit pe inculpaţi.

Curtea a examinat hotărâri le recurate şi în raport de probele existente în cauză, a constatat întemeiate criticile formulate, astfel că urmează să caseze cele două hotărâri în totalitate şi să-i condamne pe inculpaţi.

Din probe rezultă cu certitudine că la 29 mai 2002 inculpaţii erau încadraţi ca agenţi de pază la S.C "R.G." S.A Bucureşti, Sucursala Constanta şi au fost repartizaţi să asigure paza Staţiei CF Constanţa. In jurul orelor 11.00, S.A. şi P.D. l-au observat pe o bancă din staţia CF, pe minorul G.I.D. ce consuma băuturi alcoolice. P.D- l-a condus pe minor în vederea legitimării, la biroul ce-l aveau în staţie.

In biroul agenţilor de pază, minorul a declarat că nu are acte de identitate asupra sa şi le-a relatat că a fugit de acasă, fără ştirea părinţilor, de la care a sustras şi o sumă de bani.

Când în birou a venit şi G.V., şeful de tură al celorlalţi inculpaţi, a preluat el discuţia cu minorul, căruia i-a adus la cunoştinţă că trebuie să-l conducă la sediul Poliţiei TF Constanţa. Luând cunoştinţă de intenţia inculpaţilor, minorul a oferit acestora bani din cei pe care îi arătase anterior acestora, moment în care S.A. a părăsit biroul.

La revenirea în birou, după circa 10 min. S.A. a constatat lipsa minorului, iar G.V. i-a relatat, că l-a lăsat să plece după ce le-a dat câte 1.000.000 lei. Astfel, S.A. a luat 1.000.000 lei de la G.V.

Din examinarea textului (art.194 alin. 1 din cod penal) care reglementează infracţiunea de şantaj, rezultă că infracţiunea respectivă este fapta "de a constrânge o persoană prin violenţă sau ameninţare pentru a da, a face ceva, faptă comisă pentru a dobândi în mod injust un folos", de către autorul constrângerii.

Probele existente în cauză ce susţin starea de fapt expusă, dovedesc fără putinţă de tăgadă că inculpaţii au luat cunoştinţă despre fuga de acasă a minorului G.I.D, cu o sumă de bani sustrasă de la părinţii săi.

Când inculpaţii au adus la cunoştinţă minorului, că-l vor conduce la poliţie, obligaţie ce le revenea în temeiul art.5 din Legea 18/1996, acesta din urma le-a oferit o sumă de bani pe care au şi primit-o prin intermediul lui G.V.

Deci, inculpaţii l-au ameninţat pe G.I.D. că-l vor duce la poliţie, exercitând asupra acestuia o constrângere morală, ceea ce l-a determinat să le dea banii (3.000.000 lei). In aceste condiţii, inculpaţii l-au şantajat pe G.I.D. să le dea bani, pentru a nu da în vileag fapta de furt între rude, dacă l-ar fi dus la poliţie, organ ce putea declanşa cercetarea penală a minorului pentru infracţiunea de furt în condiţiile art.210 din cod penal. Această activitate a inculpaţilor de a dobândi în mod injust un folos material, prin constrângerea minorului, obligat astfel să le dea bani, constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii de şantaj, săvârşită cu intenţie de către cei deduşi judecăţii. Curtea, concluzionează astfel că G.V., P.D. şi S.A. se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.194 alin.2 cod penal, în condiţiile circumstanţelor agravante prevăzute de art.75 lit."a" din codul penal. In baza textelor citate, Curtea îi va condamna pe inculpaţi la câte 2 ani închisoare, sancţiune ce corespunde pericolului social al faptei, în raport de împrejurările în care a fost comisă (circumstanţe agravante); consecinţa ce a avut-o (o pagubă de 3.000.000 lei.).

Având în vedere situaţia fiecăruia dintre inculpaţi (nu au mai fost condamnaţi, au dat dovadă de sinceritate în cursul procesului penal şi au manifestat regret faţă de fapta comisă), instanţa apreciază că scopul educativ al pedepsei poate fi realizat şi fără privarea de libertate a acestora. Totuşi, pentru că fapta prezintă un grad de pericol social ridicat, având în vedere conţinutul acesteia dar şi calitatea (agenţi de pază) inculpaţilor, instanţa socoteşte necesară supravegherea comportamentului acestora pentru o perioadă de timp, astfel că va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în condiţiile art.86¹ din cod penal, termenul de încercare de 4 ani fiind. stabilit în condiţiile art.86² cod penal, perioadă în care fiecare dintre ei va trebui să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art.86³ alin.1 cod penal.

Decizia penala nr.38/P/20.01.2004

Prin sentinţa penală nr.1362 pronunţată la data de 06.06.2003, în dosarul nr.630/2003, Judecătoria Constanta a hotărât condamnarea inculpaţi lor M.O, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art.208 alin.l-art.209 alin.1 lit. "a,e,g,i" cu aplic art. 41 alin. 2, art.75 lit. "c", art.74 alin.2, art. 76 alin.llit. "c" din codul penal; D.S.,la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit. "a,e,i" cu aplic. Art. 41 alin.2, art.99, art.74 alin.2 şi art. 76 alin.ilit. "d" cod penal; S.D. şi P.F. la pedeapsa de câte 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prev. de art.208 alin.1 -art.209 alin.1 lit. "a,e,i" cu aplic. art.74 alin.2 şi art.76 alin.1 lit. "c" cod penal.

În baza art.86¹ cod penal şi art.110¹ cod penal, s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepselor aplicate inculpaţilor M.O şi D.S. şi s-au constatat graţiate, în temeiul art.l Lg. nr.543/2002, pedepsele aplicate inculpaţilor S.D. şi P.F.

A aplicat inculpatului C.L.V. măsura libertăţii supravegheate pe timp de 1 an, pentru infracţiunea prev. de art.208 alin.1 -209 alin.1 lit. "a,e,.g,i" cu aplic. art.41 alin.2 şi art.99 cod penal.

A achitat, în baza art.11 pct.2 lit."a" - art.10 lit."d" cod procedură penală, pe inculpatul A.M.D. pentru infracţiunea prev. de art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit."a,e,g,i" cu aplic. art.41 alin. 2 cod penal.

În fapt, prima instanţă a stabilit următoarele:

În ziua de 17.04.2002, în timp ce inculpatul M.O. asigura paza, inculpatul S.D. i-a dat o cheie inculpatului P.F. cu care a descuiat porti era autoturismului "Dacia 1310" aparţinând părţii vătămate G.G., a pătruns în interior şi a sustras un radiocasetofon "Kenwood" pe care l-a valorificat inculpatul M.O.

În ziua de 23.10.2002, fiind pe strada Gh.Lazăr din mun.Constanţa, cu ajutorul unei chei potrivite, inculpatul M.O. a intrat în autoturismul părţii vătămate B.R. şi a sustras un radiocasetofon "Sony" pe care, ulterior, l-a vândut inculpatului A.M.D.

În noaptea de 08.11.2002, pe strada Ardealului din mun.Constanţa, în timp ce inculpatul D.S. asigura paza, inculpatul M.O. a intrat în autoturismul părţii vătămate G.S.R., prin folosirea unei chei potrivite şi a sustras un radiocasetofon "Toshiba";după ce l-au valorificat, inculpaţii au împărţit banii rezultaţi.

Într-una din zilele lunii decembrie 2002, pe strada Gh.Lazăr, prin acelaşi procedeu, inculpatul M.O. a sustras un radiocasetofon "Sony" şi 2 boxe audio din autoturismul părţii vătămate I.V. pe care le-a vândut inculpatului A.M.D.

În ziua de 06.01.2003, fiind pe strada Cpt.Petre Romulus din mun.Constanţa, prin folosirea unei chei potrivite, inculpatul M.O. a sustras un radiocasetofon "Domotec" din autoturismul părţii vătămate Ş.P. şi l-a vândut inculpatului A.M.D.

În ziua de 20.01.2003, inculpatul M.O. s-a deplasat pe strada Griviţei din municipiul Constanta, a descuiat cu o cheie potrivită porti era autoturismului părţii vătămate R.D. şi a sustras un radiocasetofon "Kenwood" pe care l-a vândut inculpatului A.M.D.

În seara de 20.01.2003, în jurul orelor 180°, pe strada Cuza Vodă, în timp ce inculpatii M.O. şi D.S. asigurau paza, inculpatul C.L.V. a descuiat portiera autoturismului părţii vătămate N.B. şi a sustras un radiocasetofon "Toshiba";inculpatul M.O. a vândut bunul sustras pentru suma de 600.000 lei şi a împărţit-o cu ceilalţi inculpaţi.

La data de 23.01.2003, după lasarea întunericului, în baza unei înţ:legeri prealabile cu inculpatul M.O., pe strada Cuza Vodă, inculpatul A.U. asigura paza, iar, inculpatul C.L.V. a intrat în autoturismul părţii vătămate B.S. şi a sustras un casetofon "Kenwood”; ulterior, inculpatul M.O. a valorificat bunul pentru suma de 1.400.000 lei din care i-a dat suma de 300.000 lei inculpatului C.L.V.

În ziua de 25.01.2003, inculpaţii M.O., C.L.V. şi D.S. au încercat să sustragă un televizor dintr-un autoturism parcat în zona Pieţei Griviţa, dar, nu au reuşit, fiind surprinşi de agenţii de pază.

La data de 12.02.2003, după lăsarea întunericului, în timp ce minorul A.E. asigura paza, inculpatul C.L.V. a descuiat cu una din cheile primite de la inculpatul M.O., autoturismul părţii vătămate B.V. şi a sustras, din interior, un radiocasetofon "Broun" pe care l-au predat inculpatului M.O. pentru valorificare.

În ziua de 17.02.2003, pe strada LG. Duca, în timp ce inculpatul D.S. asigura paza, inculpatul M.O. a descuiat cu o cheie potrivită autoturismul părţii vătămate şi a sustras un radiocasetofon "Sony" pe care, apoi, l-a vândut martorului I.I.L. cu suma de 1.000.000 lei, împărţită în mod egal între cei doi făptuitori.

Reţinând aceiaşi motivare, în fapt şi în drept, prin decizia penală nr.870 din 10.11.2003, în dosarul nr.1438/2003, Tribunalul Constanta a respins, în baza art.379 pct.l lit."b" c.proc.pen., ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanta.

Împotriva hotărârilor, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a declarat recurs motivând că inculpatul A.M.L. este vinovat de comiterea infracţitmii de complicitate la furt calificat, iar, pedeapsa aplicată inculpatului M.O. trebuie executată într-un loc de detenţie.

Critica este întemeiată.

Pe baza probelor administrate în cauză, a declaraţiilor constante ale inculpatului M.O. că i-a comunicat provenienţa bunurilor, că inculpatul A. i-a solicitat aducerea de radiocasetofoane pe care să le revândă la preţuri superioare celor de achiziţie, din împrejurările comiterii faptelor, constând în "cumpărarea" repetată a radiocasetofoanelor, de la acelaşi inculpat M.O., cunoscând că acesta nu avea o activitate licită de valorificare a unor asemenea bunuri, cu sume sub preţul pieţei, rezultă că inculpatul A.M.D. l-a ajutat cu intenţie pe inculpatul M.O. la comiterea furturilor de radiocasetofoane din autoturisme, asigurându-şi un câştig pentru sine aşa încât faptele sale constituie "complicitate la infracţiunea de furt calificat, în formă calificată" pentru care urmează a fi tras la răspundere penală.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului M.O., în raport de criteriile prevăzute de art.72 cod penal, respectiv de pericolul social sporit al faptei- dat de numărul mare de sustrageri, din autoturisme parcate în locuri publice, prin atragerea şi folosirea făptuitorilor minori, chiar dacă valoarea pagube lor nu este ridicată şi de circumstanţele personale, funcţiile şi scopurile pedepsei se pot realiza numai prin privarea de libertate.

Prin urmare, recursul este fondat şi, în baza art.38S15 pct.2 lit."d" c.proc.pen. , va fi admis, se vor casa hotărâri le atacate şi se va dispune condamnarea inculpatului A.M.D, pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat şi se vor înlătura dispoziţiile art.86 I cod penal pentru pedeapsa aplicată inculpatului M.O. urmând să o execute prin privare de libertate.

Circumstanţele personale ale inculpatului A.M.D., contribuţia redusă şi ocazională la comiterea infracţiunii conduc la concluzia că reeducarea sa se poate realiza fără privare de libertate, suspendându-se executarea sub supraveghere conform art.86¹ cod penal.

Decizia penală nr.80/P/10.02.2004

Prin sentinţa penală nr.1327 din 4 iunie 2003 pronunţată de Judecătoria Constanţa, în dosarul penal nr.1931/2002, în baza art.329 alin.1,3 cod penal cu aplic.art.41 alin.2 cod penal, art.13 cod penal, a fost condamnat inculpatul P.D. , la pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a,b cod penal pe o durată de 5 ani.

În baza art.71 cod penal s-au interzis drepturile prev.de art.64 cod penal.

În baza art.118 lit.d cod penal s-a confiscat de la inculpat suma de 1200 USD,în echivalenţă lei.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele :

În perioada iulie – august 2000, inculpatul P.D. a înlesnit practicarea prostituţiei de către patru persoane de sex feminin M.E., F.N., P.A, şi C.O., din Republica Moldova, care doreau să se angajeze ca dansatoare la barul Sexi-Club din Staţiunea Mamaia. De fapt cele patru persoane de sex feminin, nu au corespuns din punct de vedere fizic pentru a fi angajate ca dansatoare, fapt pentru care inculpatul le-a înlesnit practicarea prostituţiei, obţinând foloase materiale de pe urma acestora în sumă de 2.700 USD.

Împotriva sus menţionatei sentinţe penale a declarat apel inculpatul, criticând-o ca nelegală şi netemeinică.

Tribunalul Constanţa, prin decizia penală nr.131 din 19 februarie 2003, pronunţată în dosarul penal nr.1769/2003a admis ca fondat apelul inculpatului, a desfiinţat sentinţa apelată şi rejudecând, a dispus : în baza art.88 cod penal s-a dedus din pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev.de art.329 alin.1,3 cu aplic.art.41 alin.2 cod penal, perioada executată prin reţinere şi arest preventiv de la 18.078.2000, până la data de 23.08.2000.

S-a redus de la 5 ani la 1 an durata pedepsei complimentare a interzicerii drepturile prev.de art.64 lit.a,b cod penal şi au menţinut celelalte dispoziţii din sentinţa penală apelată.

Împotriva deciziei penale nr.131 din 19 februarie 2003 a Tribunalului Constanţa şi a sentinţei penale nr.1327 din 4 iunie 2003 a Judecătoriei Constanţa, a declarat recurs inculpatul P.D., criticându-le ca nelegale şi netemeinice.

În motivele de recurs, se solicită casarea ambelor hotărâri penale, solicitând ca, pedeapsa ce i-a fost aplicată să fie suspendată sub supraveghere.

Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârilor penale recurate prin prisma criticilor aduse din probele dosarului, se constată că instanţa de fond şi apel, în mod corect a stabilit situaţia de fapt, încadrarea juridică, cât şi vinovăţia inculpatului.

În ce priveşte individualizarea pedepsei, în raport de pedeapsa ce i-a fost aplicată, de faptul că nu are antecedente penale, are un copil minor, cu una dintre părţile vătămate cu care vrea să se căsătorească şi mai are în îngrijire un al copil minor al părţii vătămate, cât şi atitudinea sinceră pe parcursul procesului penal, se va admite recursul, se vor casa în parte ambele hotărâri penale şi rejudecând, se va dispune în conformitate cu prevederile din art.86/1 cod penal, suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani şi 2 luni închisoare.

În baza art.86/3 cod penal, se va stabili termenul de încercare de 5 ani şi 2 luni, compus din durata pedepsei aplicate, plus 3 ani. Pe timpul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, inculpata va respecta prevederile din art.86/3 cod penal.

Se vor înlătura prevederile din art.71 şi art.64 cod pennal şi se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei şi deciziei penale, recurate.

Decizia penală nr.254/P/13.04.2005

14.- Pedeapsă, Individualizare. Suspendare sub supraveghere a executării pedepsei închisorii. Nelegalitate.

Multitudinea faptelor săvârşite, împrejurările în care au fost comise, scopul urmărit (obţinerea de foloase materiale), perseverenţa infracţională a inculpatei, sunt criterii de natură a aprecia că scopul pedepsei aplicate nu poate fi realizat prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

Prin sentinţa penală nr.624 din 4 noiembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr.1427/2002, în baza art.257 cod penal (7 infracţiuni), a fost condamnată inculpata Z.Z, la pedeapsa de câte 3 ani închisoare pentru fiecare infracţiune.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, pe baza probelor administrate, următoarea situaţie de fapt :

În perioada anului 2000, inculpata Z.Z. a săvârşit mai multe infracţiuni de înşelăciune şi trafic de influenţă, obţinând de la diferite persoane sume de bani, promiţându-le acestora că le va rezolva diferite probleme, pretinzând că este avocată sau cunoaşte persoane cu funcţii importante la diferite instituţii ale statului sau la societăţi comerciale, astfel :

Împotriva sentinţei penale nr.624 din 4.XI.2003 a Tribunalului Constanţa, privind pe inculpata Z.Z. au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanta şi partea civilă P.A., criticând-o ca, nelegală şi netemeinică.

In motivele de apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a solicitat schimbarea încadrării juridice din 7 infracţiuni de trafic de influenţă şi 5 infracţiuni de înşelăciune, în 12 infracţiuni de trafic de influenţă şi redozarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatei.

Partea civilă P.A. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de influenţă, în infracţiunea de înşelăciune, cu consecinţa obligării inculpatei să-i plătească suma de 25.000.000 lei.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate, prin prisma criticilor aduse, din probele dosarului, se constată următoarele:

Cu privire la primul motiv de apel, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, având ca părţi vătămate pe numiţii P.D., H.G., I.G., R.G. şi V.O., se va respinge ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice din 5 infracţiuni de înşelăciune în 5 infracţiuni de trafic de influenţă, deoarece inculpata nu s-a referit la vreun funcţionar cu atribuţii specifice domeniului în care a promis că va rezolva anumite situaţii, ci a făcut doar afirmaţii cu caracter general cu privire la orice funcţionar. In ce priveste al doilea motiv de apel, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, în raport de multitudinea faptelor comise, împrejurările în care le-a săvârşit, scopul urmărit (obţinerea de foloase materiale), consecintele faptelor (inducerea în eroare a părţilor vătămate), dar mai ales perseverenţa sa infracţională, în baza art.379 pct.2 lit.a Cod pr.penală se va admite, se va desfiinţa sentinţa penală şi se va dispune ca inculpata să execute pedeapsa de 3 ani închisoare prin privare de libertate.

Urmează a se face aplicarea art.71- 64 cod penal şi a se înlătura prevederile din art.86/1 cod penal, art.86³ şi art.86⁴ Cod penal.

In baza art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penală se va respinge ca nefondat apelul părţii civile P.A., deoarece prin modul cum a acţionat inculpata, în sensul că a lăsat să se creadă că are influenţă asupra unor judecători pe care îi poate determina să soluţioneze o cauză civilă în favoarea sa, întruneste elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă şi nu înşelăciune.

Decizia penală nr.109/20.05.2004