| Semnul Sfintei Cruci
În calea mântuirii, sau a întoarcerii noastre Acasă, se mai ridică o piedică: vrăjmaşul însuşi, puterea răului în persoană, sau îngerul rău. El, în mândria lui, nu poate răbda să fie bătut. Dacă a fost bătut când se lupta cu noi din afară, prin gura lumii, dacă a trebuit să fugă ruşinat, după zeci de ani de lupte dinlăuntru, din trup şi din suflet, atunci sufletul şi mintea, făcându-se curate, îl prind în vederea nevăzută; şi atunci (diavolul) nemaiavând ce face, vine în persoană să se războiască cu noi. De acum, începe războiul minţii omului cu mintea cea vicleană, sau războiul nevăzut. Spre războiul acesta, însă, sa nu îndrăznească nimeni de n-a fost chemat de Dumnezeu, cu rostul de a ruşina puterea vrăjmaşă şi a mai întări neputinţa oamenilor spre război, căci nu e un război de glumă. Deocamdată să ne mulţumim a şti, că arme asupra diavolului avem aceste trei:
1 - Numele Domnului şi al Maicii Domnului, despre care zice Sfântul Ioan Scărarul că: „Armă mai tare în Cer şi pe pământ nu avem, ca numele lui Dumnezeu”.
2 - a doua armă pe care o avem împotriva puterii vrăjmaşe este Sfânta Cruce (I Corinteni 1,18). Aş întreba pe cei ce nu au cruce: cu ce semn vă apăraţi de diavol? Ei însă n-au semn, că nu-i lasă să-1 facă. Nu în zadar semnul Crucii îl numeşte Biserica:„Armă nebiruită asupra diavolului, crucea Ta ne-ai dat-o nouă…”.
3 - iar a treia armă de apărare e smerenia sufletului, chiar în ceasul tulburării tale, zicând din adâncul inimii: „Pentru păcatele mele pătimesc acestea, Doamne, izbăveşte-mă de cel rău”. Şi întoarce-te cu inimă bună către Dumnezeu, orice gânduri rele ai avea, pălmuindu-ţi mintea, că vede Tatăl osteneala fiului şi nicidecum nu-1 lasă.
Dostları ilə paylaş: |
