7. Chemarea la Judecata generală (A doua venire a Mântuitorului)
Luminată în slavă, mai strălucitoare ca soarele, Sfânta Cruce, căreia încă i-au tot stat oamenii împotrivă (Luca 2,34) şi au înjurat-o, se va arăta, în ciuda tuturor vrăjmaşilor ei, semn slăvit de biruinţă a binelui asupra răului. Atunci, în zilele acelea înfricoşate, pe pământ şi în tot trupul, însuşi Dumnezeu-Cuvântul vine să cheme pe oameni, pentru cea din urmă oară, însă nu la pocăinţă ci la judecată. Atunci nu mai e pe crezute ci pe văzute.
Iar pe Antihrist, în care lucra toată puterea satanei, II Tesaloniceni, cap. 2:
8. Domnul îl va ucide cu suflarea gurii Sale, şi-1 va nimici cu strălucirea venirii Sale.
Daniel 12:
12. Fericit va fi cel ce va aştepta şi va ajunge la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile.
E ziua Domnului cea mare şi înfricoşată, zi de fericire pentru cei chemaţi, aleşi şi credincioşi (Apocalipsa 17,14), zi de bucurie negrăită, ziua întoarcerii Acasă, în ţara de obârşie (Ieremia 22,10) şi capătul plângerii. Zi de fericire, văzând izbânda răbdării, văzând învierea cea de obşte, văzând moştenirea cea gătită de la întemeierea lumii celor ce-L iubesc pe Dumnezeu şi au rămas în dragostea Lui până în sfârşit. Şi taine între taine, numai de Dumnezeu ştiute, atunci se vor vedea.
Ceilalţi însă, vor sta să-şi dea sufletul de groază şi de aşteptarea celor pornite să vină peste lume, căci tăriile cerului vor fi zguduite. Atunci vedea-vor pe Cel ce L-au răstignit, venind pe nori, cu putere şi cu mărire multă (Luca 21, 26-28); pe Cel ce este dragostea noastră, Care nouă ne risipeşte frica, dar groaza groazelor (Înţelepciunea lui Solomon 17,6) împrăştie pentru cei ce au prigonit şi au răstignit iubirea Sa de oameni trebuind să-şi capete plata veşnică după fapte.
Şi va fi Judecata, căci fărădelegile au adus potopul şi fărădelegile strigă şi grăbesc judecata.
Drept aceea, văzând astăzi că s-a luat pacea de pe pământ (Apocalipsa 6,4), dar timpul încă nu ni s-a luat (Apocalipsa 10, 6-7), cu glasul lui Dumnezeu (I Petru 4,11) chemăm pe toţi oamenii de pretutindeni să se pocăiască, pentru că a hotărât o zi în care va să judece lumea (Faptele Apostolilor 17, 30-31). Iar ziua aceea poate fi oricând.
Iată mai pe înţeles graiul şi dătătoarea de seamă rugăciune a Mântuitorului, pentru creştinătatea de peste veacuri şi de peste tot pământul, prinsă pe cât s-a putut, în sunetul acestor şapte surle…
Dostları ilə paylaş: |