| Iisus în faţa prejudecăţilor
Printre păcatele minţii sunt înşirate şi prejudecăţile. În faţa lor Iisus a ieşit osândit. Acestea se mai numesc - după intensitatea lor - bănuieli, presupuneri, formalism etc., care şi-au pierdut fondul.
Prejudecăţile nu sunt judecăţi. Acestea cer un efort, pe când prejudecăţile nu. De aceea stau mai la îndemână şi câştigă pe mai mulţi.
Unul dintre gânditorii vremii noastre are cuvântul acesta: e de ajuns să primeşti o singură idee greşită, ca principiu conducător, ca pe urmă să nu existe absurditate posibilă la care să nu ajungi în chipul cel mai logic cu putinţă (Bergson).
Decăderea în formalism şi prejudecăţi era multă în Israel şi veche. Astfel Dumnezeu a avut mult de îndurat cu ei, încât printr-unul din prooroci le atrăgea aminte: „ Vai, celor ce zic răului bine si binelui rău; vai, celor ce zic luminii întuneric şi întunericului lumină” (Isaia 5, 20).
Dostları ilə paylaş: | 
